Energia nucleară este considerată o soluție vitală pentru crizele energetice globale, având potențial semnificativ în aplicații precum producția de hidrogen, desalinizarea apei și producția de izotopi medicali. Deși cu o capacitate existentă de 369 GWe, viitorul energiei nucleare depinde de factori economici, tehnologici și percepția publicului, cu tendințe de dezvoltare variate în diferite regiuni ale lumii. Cercetările continue sunt esențiale pentru a îmbunătăți eficiența și siguranța sistemelor nucleare și pentru a extinde aplicațiile alternative ale energiei nucleare.

1. Curierul de Fizică, nr. 79, p.5-9, 2015
Viitorul energiei nucleare
Motto: "Civilizaţia umană va întâmpina rapid o serie de dificultăţi ce nu vor
putea fi depăşite decât dacă se vor întreprinde schimbări radicale în
orientarea modului în care omul se ocupă de problemele energiei. Energia
nucleară oferă o soluţie pentru rezolvarea cu succes a acestei crize. Fără ea
nu există nici o îndoială că civilizaţia, din câte o cunoaştem, s-ar împotmoli,
încetul cu încetul. Cu ea, nu numai că vom fi în stare să ridicăm o mare
parte a populaţiei lumii la un nivel decent de viaţă, ci vom fi în măsură să
propulsăm întreaga omenire într-o eră de nou progres uman, desfăşurat în
deplină armonie cu mediul natural înconjurător, pe care trebuie să-l
condiţioneze şi să-l susţină"
Glenn T.SEABORG
Laureat al Premiului Nobel
Viitorul energiei nucleare depinde de influenţa reciprocă dintre patru factori –
creşterea necesităţilor de energie, costuri competitive cu alte surse de combustibil,
consideraţiuni legate de mediul înconjurător şi chestiuni de atitudine şi percepţie a
publicului.
In funcţie de rezolvarea satisfăcătoare a acestor factori şi de progresele
tehnologice, pot fi preconizate multe aplicaţii noi şi extinse ale energiei nucleare,
incluzând producerea hidrogenului, desalinizarea apei de mare şi producţia lărgită de
izotopi pentru scopuri medicale.
Multe cercetări se află în curs de desfăşurare pentru a dezvolta aceste aplicaţii
potenţiale şi a îmbunătăţi performanţa sistemelor de energie nucleară.
* * *
La finele anului 2011, (conform ELECNUC – Les centrales nucleaires dans le
monde, edition 2012, CEA), capacitatea de generare a celor 443 centrale electro-nucleare
existente, reprezenta 369 GWe (~ 17 % din producţia de electricitate la scală mondială).
O mare parte din această capacitate era deja instalată în anul 1990. De atunci, deşi o serie
de centrale continuă să devină online, unele au ieşit din uz datorită atât îmbătrânirii, cât
şi accidentului nuclear de la Fukushims-Daichi care a scos din funcţiune 4 reactori, având
drept consecinţă, oprirea unor capacităţi de producţie cumulată de 11 GWe în Japonia şi
Germania. Prognozele guvernelor naţionale relativ la această capacitate, sugerează un
tablou relativ stabil şi probabil că numai după anul 2020, capacităţile nucleare
preconizate şi instalate vor fi cuprinse între 334 - 466 GWe, faţă de prezent.
Pe baza tendinţelor actuale şi în ciuda creşterii longevităţii surselor existente, vor
apare însă variaţii considerabile în aceste proiecte. In Europa de Vest, cel puţin, aceasta
va fi numai o problemă de timp, înaintea unei reduceri treptate a capacităţilor instalate. In
Orientul îndepărtat, în schimb, se experimentează o dezvoltare puternică a interesului

2. pentru nuclear, prin continuarea proiectelor cu China, Republica Coreea şi Japonia, toate
fiind angajate în construcţia de instalaţii multiple. Europa de Est – în particular Rusia şi
Ukraina – experimentează, de asemenea, o astfel de dezvoltare, deşi scoaterea planificată
din funcţiune a instalaţiilor vechi din alte ţări, va compensa aceste capacităţi de producere
suplimentare. Perspectiva din America de Nord este nesigură. Aici, în această perioadă,
se efectuează o reevaluare semnificativă energiei nucleare, de al cărei rezultat va depinde,
probabil, viitorul acestei surse de energie.
Dintr-o multitudine de motive, dezvoltarea viitoare a energiei nucleare va depinde
de factori ce sunt, deocamdată, dificil de prevăzut, inclusiv atitudinea publicului. In cazul
în care problema constă numai din factori economici, fără modificări în atitudinile
curente, costurile de construcţie şi de generare joase, vor conduce, într-o piaţă instabilă şi
înalt competitivă, la o situaţie în care instalaţiile existente vor fi operate profitabil până la
epuizare şi nu înlocuite.
Creşterea necesităţilor mondiale de energie va continua să solicite decizii de
construcţie de instalaţii noi, iar acest scenariu limită, ar putea fi afectat pozitiv sau
negativ, de o serie de factori ca:
- problemele legate de mediu; în funcţie de măsura în care energia nucleară este
percepută ca benefică în acţiunea de reducere a gazelor de seră;
- preocupările legate de securitatea asigurării cu combustibil;
- preocupările legate de proliferarea armelor nucleare;
- competitivitatea de costuri a noilor centrale electro-nucleare în raport cu alte
surse de energie, inclusiv cele „regenerabile”;
- atitudinile publicului faţă de siguranţa energiei nucleare şi planurile propuse
pentru depozitarea deşeurilor;
- măsura în care tehnologiile avansate pot altera competitivitatea relativă a
diferitelor surse de energie.
Aplicaţiile alternative ale energiei nucleare
Până în prezent, energia nucleară a fost utilizată aproape exclusiv pentru
producerea electricităţii. Există însă şi alte aplicaţii potenţiale, ale căror extindere va
deveni importantă, influienţând pozitiv viitorul energiei nucleare.
Producerea hidrogenului
Hidrogenul reprezintă deja un vector industrial important, cu un consum mondial
anual de ~ 45 milioane tone. Utilizările sale sunt, cu precădere, în producerea de
chimicale, fertilizatori şi rafinarea ţiţeiului, domenii în care se aşteaptă ca necesităţile
acestuia să crească semnificativ, pe măsură ce stocurile de petrol scad şi necesităţile de
combustibili mai curaţi sunt din ce în ce mai presante.
Hidrogenul prezintă de asemenea un potenţial ridicat ca şi combustibil „curat”. O
mare parte a cercetărilor urmăresc posibilitatea hidrogenului de a înlocui combustibilii
fosili utilizaţi de motoarele mijloacelor de transport – aceasta fiind acum componenta cu
cea mai rapidă dezvoltare a solicitărilor mondiale de energie. Dacă acest lucru se va
dovedi a fi de succes, cererea de hidrogen se va lărgi dramatic. Dar, deocamdată,

3. producţia sa implică utilizarea gazului natural, care este el însuşi, o sursă de carbon. Aşa
dar, înainte de a trece testul de „susţinere” şi în ciuda disponibilităţii sale inepuizabile,
este necesară elaborarea unor metode noi, eficiente şi economice, care să permită
producerea hidrogenului direct din apă, fără a se mai utiliza în acest scop combustibili
fosili.
Energia nucleară poate deveni o sursă de hidrogen „susţinută”, fie prin producerea
temperaturilor înalte necesare, fie prin electricitate. Raportul NEA (Nuclear Energy
Agency) asupra producerii hidrogenului pe cale nucleară (The NEA Report on Nuclear
Production of Hydrogen, 2001), conchide că:
„Producţia nucleară a hidrogenului deţine potenţialul de a contribui semnificativ
la furnizările de energie la nivel global ale secolului XXI. Producţia de hidrogen
prin cracarea apei şi prin conversia asistată nuclear a surselor de alimentare
fosile este tehnic posibilă şi poate furniza energie într-un mod care va diminua
producţia globală a gazului de seră”.
Câteva tipuri de reactori de înaltă temperatură pot asigura temperaturi apropiate
de 1000ºC necesare pentru producerea directă a hidrogenului, cum sunt reactorii cu gaz
de înaltă temperatură sau reactorii cu metale topite. Cercetările şi dezvoltările legate de
utilizarea energiei nucleare pentru producerea hidrogenului se află în curs de derulare
într-un număr de ţări şi prin câteva agenţii internaţionale. Dintre acestea aminitm NEA şi
AIEA, care urmăresc şi susţin acest rol potenţial deosebit de important pentru viitorul
energiei nucleare.
Desalinizarea apei de mare
Apa proaspătă de calitate necesară este esenţială pentru viaţă. In multe părţi ale
lumii, în particular în Africa, Asia şi Orientul Mijlociu există mari dificultăţi în
asigurarea necesităţilor acute de apă ale agriculturii, industriei, dezvoltării urbane şi
populaţiei aflată în creştere continuă.
Purificarea apei de mare necesită cantităţi considerabile de căldură. Instalaţii de
desalinizare alimentate nuclear se află deja în funcţiune în Japonia şi SUA. Acestea
asigură în special apa pură pentru utilizări la nivel local, dar nu pentru consumul la scală
mare. Cu toate acestea ele au demonstrat că, pe măsură ce solicitările de desalinizare
cresc, energia nucleară reprezintă o alternativă viabilă la combustibilii fosili utilizaţi ca
sursă de căldură. Au prezentat interes pentru această posibilitate: Argentina, China, India,
Marocul, Pakistanul, Republica Coreea şi Federaţia Rusă.
Incălziri industriale şi rezidenţiale
Una din aplicaţiile energiei nucleare care a existat de la început şi care are
tendinţa de a creşte şi în viitor constă în utilizarea căldurii reactorului pentru a produce
apă caldă sau vapori, pentru scopuri de încălzire industrială sau rezidenţială
(termoficare). Experienţă importantă în acest domeniu deţin: Bulgaria, Canada, China,
Germania, Ungaria, Japonia, Kazakhstan, Federaţia Rusă, Republica Slovacă, Elveţia,
Ukraina şi SUA. La nivel mondial, aproximativ 1 % din căldura generată în reactorii

4. nucleari este utilizată în acest fel. Dezvoltarea reactorilor de dimensiune medie şi mică, în
special pentru scopuri de termoficare, ar putea stimula această posibilitate de termoficare.
Ea este urmărită cu succes în China şi Federaţia Rusă.
Producerea de izotopi
Atât isotopii radioactivi cât şi cei stabili sunt aplicaţi pe scală largă, în particular
în medicină, industrie, agricultură, procesarea alimentelor şi cercetare. In anul 2000,
izotopii erau produşi de peste 70 de reactori de cercetare şi de putere, din peste 60 de ţări.
In multe aplicaţii, izotopii nu au substituenţi şi în majoritatea lor sunt mai eficienţi
şi mai ieftini decât alternativele existente. Deocamdată, ei rezultă ca produşi secundari ai
activităţii de cercetare, dar pe viitor se preconizează construcţia unui anumit număr de
reactori destinaţi special producţiei de izotopi. Pentru a ilustra importanţa şi diversitatea
lor, vom face o scurtă trecere în revistă a utilizărilor mai reprezentative..
Aplicaţiile medicale
Izotopii au fost utilizaţi curent în medicină de peste 30 de ani, iar acum, anual, la
scală mondială, sunt aplicaţi în peste 30 de milioane de procedee medicale critice. Ei sunt
utilizaţi intensiv în detectarea tumorilor şi într-o largă varietate de tulburări (ca bolile
cardiologice). Diagnosticarea se face cu ajutorul camerelor imagistice gamma. Cel mai
important izotop pentru aceste scopuri este techneţiul - 99, produs în reactor. In lume
există în funcţiune peste 20.000 de camere imagistice gamma, din care ~ 70 % utilizează
techneţiul - 99.
In terapie, implantarea în corp a surselor radioactive sigilate, (brachyterapie sau
radioterapie cu surse sigilate)) a fost utilizată pentru tratarea cancerelor de col, uter, sâni,
plămâni, pancreas, prostată şi esofag. Izotopii importanţi pentru aceste scopuri sunt iodul
- 125 şi paladiul - 103, ambii fiind produşi în reactor. La nivel mondial, brachyterapia
este utilizată pentru tratarea cancerului în ~ 3.000 centre oncologice specializate, în sute
de mii de proceduri anual.
Agricultură şi industrie
Industria este un mare utilizator al izotopilor, în principal în instrumentaţie şi
echipamente de proces. Aplicaţiile includ instrumentaţie analitică şi de securitate,
măsurători de poluare, măsurători fizice, iradierea alimentelor şi controlul nedistructiv.
Iradierea alimentelor a fost aplicată cu succes la condimente, fructe, grâne, carne, peşte şi
carnea de pasăre. Printre cei care au sprijinit aceste aplicaţii se numără Organizaţia
mondială a sănătăţii (the World Health Organization) şi Administraţia Statelor Unite
pentru alimente şi medicamente (the US Food and Drug Administration). Numărul ţărilor
care au acceptat aceste aplicaţii, ca o măsură de îmbunătăţire a securităţii şi valorii
nutriţionale a alimentelor, este în continuă creştere.

5. Perspective în utilizarea izotopilor
Perspectivele legate de utilizarea izotopilor nu sunt uşor de definit, deoarece ele
variază de la un sector la altul, precum şi de la o regiune la alta, cu un oarecare declin în
importanţă faţă de alte alternative aflate în dezvoltare. In domeniul medical, luat ca un
întreg, utilizarea izotopilor este în creştere, într-un domeniu larg de aplicaţii. Tendinţele
variază însă pentru fiecare aplicaţie specifică. De exemplu, terapia cu cobalt, controlată
de la distanţă, va fi, progresiv, din ce în ce mai puţin aplicată, în favoarea utilizării
izotopilor în brachyterapie, pentru care se prevede o puternică dezvoltare. Dezvoltarea de
aplicaţii noi, va creea solicitări suplimentare de izotopi aflaţi deja în uz sau de izotopi
noi.
Pentru aplicaţiile industriale, în general, cerinţele de izotopi sunt relativ stabile.
Insă, dacă iradierea alimentelor se va răspândi foarte mult, vor creşte corespunzător şi
necesităţile de cobalt radioactiv.
Deoarece mulţi din aceşti izotopi pot fi produşi în acceleratori, este dificil de
prevăzut cum se vor reflecta schimbările în cererile de izotopi, ca o necesitate pentru
capacităţile de producţie bazate pe reactorii noi.
Cercetarea şi dezvoltarea
Cercetarea şi dezvoltarea, care s-au dovedit esenţiale, pe tot parcursul existenţei
lor, pentru toate aplicaţiile energiei nucleare, au constituit mijloacele prin care au fost
realizate multe progrese importante în cunoaşterea umană. In context nuclear, dintre
multiplele domenii al interesului cercetării şi dezvoltării, trei teme dominante sunt acum
vizibile: reactorii avansaţi şi ciclurile de combustibil; tratarea avansată a deşeurilor şi
suportul pentru operări în deplină securitate. Cercetările sunt efectuate de academii,
guverne (inclusiv autorităţile reglementatoare) şi industrie, singure sau în combinaţii şi cu
un accent crescut pe colaborarea internaţională în cercetarea şi dezvoltarea nucleară.
Reactorii avansaţi şi ciclurile de combustibil
Reactorii cu apă uşoară (LWR) reprezintă acum o tehnologie matură. In
consecinţă, pe termen scurt, noile proiecte de reactori aflate în dezvoltare reprezintă o
evoluţie a conceptelor existente, cu scopul de a îmbunătăţi siguranţa, economia
operaţională şi flexibilitatea. Câteva proiecte îmbunătăţite, ce vor fi probabil finalizate,
pentru o dezvoltare comercială, prin sau după anul 2015, vor include:
- proiecte noi de reactori cu apă în fierbere (BWR), incluzând reactorii cu apă în
fierbere avansaţi (ABWR), din care doi au fost construiţi în Japonia, plus
BWR 90+ şi reactorul cu apă simplificat (SWR) 1000;
- reactorii cu apă presurizată avansaţi, ca AP600, deja aprobaţi de autorităţile
reglementatoare în SUA, cu versiunea sa supradimensionată la 1.000 MWe
aflată acum în examinare regulamentară, plus reactorul cu apă presurizată
European (EPR) şi reactorul internaţional, reformator şi sigur (the
International Reactor innovative and secure, IRIS);

6. - proiectele de reactori răciţi cu gaz, incluzând reactorul modular cu pat de
mortar (the Pebble Bed Modular Reactor, PBMR) şi reactorul modular cu
heliu şi turbină de gaz.
Pe termen lung, concentrarea se va face pe tehnologiile înnoitoare de energie
nucleară şi cicluri de combustibil. Conceptele aflate în studiu includ reactorii cu metal-
lichid, reactorii de înaltă temperatură, reactorii ce folosesc thoriul ca şi combustibil şi
tehnologiile de reciclare îmbunătăţite, pentru o mai bună utilizare a resurselor de uraniu şi
thoriu. Aceste tehnologii avansate oferă promisiunea unei îmbunătăţiri substanţiale a
sprijinului pentru energia nucleară. De exemplu, reactorii rapizi de tip breeder pot, în
principiu, să îmbunătăţească de aproximativ 50 de ori eficienţa utilizării resurselor de
uraniu. In Tabelul 1. se prezintă efectul progreselor tehnologice asupra disponibilităţii
resurselor de combustibil.
Tabelul 1. Efectul progreselor tehnologice asupra resurselor de combustibil
Reactor/ciclu de combustibil Ani de producere a electricităţii
Numai resurse de Total resurse de
uraniu şi thoriu uraniu şi thoriu
- Ciclu de combustibil actual
(LWR, fără reciclare) 326 8.350
- Ciclu de combustibil cu reciclare
(numai plutoniu, o reciclare) 366 9.410
- Reactor cu apă uşoară şi reactor rapid
(combinat cu reciclare) 488 12.500
- Reactor rapid pur, ciclu de combustibil
cu reciclare 10.000 250.000
- Ciclu de combustibil avansat cu
thoriu/uraniu, cu reciclare 17.000 35.000
Sursă: Nuclear Fuel Resources:Enough to Last?, NEA News, No. 20.2 (2002)
Două proiecte internaţionale importante, descrise mai jos, încearcă să realizeze
progrese în sistemele de energie nucleară şi ciclurile de combustibil.
Generation IV International Forum
Acest efort a început la finele anului 2000, ca o colaborare a guvernelor, industriei
şi comunităţii de cercetare interesate, într-o tentativă de a dezvolta şi demonstra unul sau
mai multe sisteme care ar putea fi desfăşurate comercial prin anul 2030 („generaţia 4-a”
de sisteme nucleare). Obiectivul urmărit este acela de a face progrese faţă de sistemele
existente, în domeniul economiei, securităţii şi siguranţei, susţinerii (promovării),
rezistenţei la proliferare şi protecţiei fizice. La începutul anului 2003, membrii grupului
erau: Argentina, Brazilia, Canada, Franţa, Japonia, Republica Coreea, Africa de Sud,
Elveţia, Marea Britanie şi USA.
In octombrie 2002, au fost selectate şase concepte care să constituie obiectivul
colaborării. Conceptele includ: un reactor rapid răcit cu sodiu, un reactor de temperatură
foarte înaltă, un reactor supracritic răcit cu apă, un reactor rapid răcit cu gaz şi un reactor

7. cu săruri topite. Aproape fiecare din aceste concepte cuprind reciclarea combustibilului
nuclear ars.
International Project on Innovative Nuclear Reactors and Fuel Cycles
(INPRO)
Această colaborare internaţională, iniţiată şi susţinută de AIEA, a fost lansată în
anul 2001, cu obiectivul statuat de a sprijini utilizarea unei tehnologii nucleare sigure,
sustenabile, economice şi rezistente la proliferare, pentru a face faţă necesităţilor globale
de energie ale secolului XXI. La începutul anului 2002, membrii acestei iniţiative au fost:
Comisia Europeană, Argentina, Canada, China, Germania, India, Olanda, Federaţia Rusă,
Spania, Elveţia şi Turcia.
Tratarea avansată a deşeurilor
O abordare relativ nouă care ar putea schimba natura deşeurilor ce necesită o
depozitarea geologică o constituie partiţionarea şi transmutaţia (P&T). Acest proces se
referă la transmutaţia radionuclizilor cu viaţă lungă, în nuclizi cu o viaţă mai scurtă,
folosind în acest scop captura neutronică sau fisiunea, eliminând prin aceasta acele părţi
ale deşeurilor cu viaţă lungă care contribuie cel mai mult la generarea căldurii şi
radioactivităţii. Prin urmare, partiţia şi transmutarea prezintă o posibilitate potenţială de
reducere a timpului în care aceste deşeuri trebuie să fie menţinute izolat, de la câteva mii,
la câteva sute de ani, adică pentru perioade care întră în experienţa umană, reducând
astfel incertitudinile asociate performanţelor prezise ale depozitelor. Dar, operaţia de
conversie a izotopilor cu viaţă lungă, pentru realizarea acestor scopuri, va necesita mai
multe etape de P&T şi un ciclu de combustibil cu reprocesare dezvoltat. Prin urmare,
soluţiile necesare de găsit pe parcursul acestui drum par a necesita timp îndelungat.
Abordările P&T de până acum variază în funcţie de practicile şi politicile de ciclu
de combustibil din fiecare ţară, dar sunt suficient de similare pentru a încuraja
colaborarea. Direcţiile principale ale cercetării sunt tehnologiile de separare avansată
pentru înlăturarea produşilor de fisiune şi elementele transurane din combustibilul ars şi
utilizarea, pentru operaţia de transmutare, a sistemelor de acceleratori şi reactori.
Cercetări în acest domeniu se desfăşoară în: Belgia, China, Franţa, Italia, Rusia, şi
USA. Eforturi de colaborare la scală redusă includ: Franţa, Japonia, Republica Coreea,
USA şi Comisia Europeană.
Cercetarea şi dezvoltarea în domeniul securităţii nucleare
Paralel cu cercetările şi dezvoltările intreprinse pentru perfecţionarea şi
modernizarea tehnologiilor nucleare, au fost permanent continuate şi eforturile de
susţinere, la nivel naţional şi internaţional, a operabilităţii în condiţii de siguranţă a
centralelor electro-nucleare. La nivel internaţional, NEA gestionează un număr de
proiecte de cercetare, de exemplu, the Halden Reactor Project în Norvegia. Acest proiect
a fost în derulare timp de peste 40 de ani şi este susţinut de ~ 100 organizaţii din 20 de

8. ţări. Cercetările sunt efectuate, printre altele, asupra combustibililor şi materialelor,
îmbunătăţirea performanţelor centralei şi securitatea operaţională
Alte cercetări şi dezvoltări internaţionale
Uniunea Europeană, prin Comisia Europeană şi Centrul comun de cercetare (the
Joint Researc Centre, JRC), sponsorizează şi conduce numeroase proiecte de cercetare, în
ajutorul programelor statelor membre. Cercetările legate de energia nucleară se derulează
în 4 din cele 7 centre JRC., Astfel, the Institute for Reference Materials and
Measuremenets (IRMM) de la Geel (Belgia), efectuează măsurători asupra interacţiunii
neutronilor cu materialele, inclusiv măsurători de secţiuni eficace, de înaltă rezoluţie. The
Institute for Transuranium Elements (ITU) de la Karlsruhe, Germania, efectuează
cercetări legate de imunoterapia-alfa, actinide, securitatea combustibilului nuclear,
caracterizarea combustibilului ars, partiţie ţi transmutare. The Insitute of Energy (IE) de
la Petten, Olanda, efectuează cercetări legate de securitatea nucleară, dezvoltarea de
sisteme noi de energie nucleară şi medicină nucleară. In fine, The Institute for the
Protection and Security of the Citizen (IPSC), de la Ispra, Italia, efectuează cercetări
legate de neproliferare şi garanţii nucleare.
AIEA mai sponsorizează şi alte cercetări şi dezvoltări prin programul său: „Co-
ordinated Research Programme in nuclear energy, radioactive waste, waste technology
ans safeguards”.
Concluzii
Energia nucleară reprezintă o sursă de energie, complexă din punct de vedere
tehnic, care rămâne unică printre sursele de energie, ca urmare a unui număr mare de
factori. In raport cu energia nucleară, în forma sa actuală, s-a arătat că:
- Energia nucleară este o sursă majoră de energie în lume, furnizând ~ 17 %
din totalul electricităţii mondiale.
- Marea majoritate a reactorilor utilizează apa ordinară ca agent de răcire şi
moderator, uraniul ca şi combustibil şi un ciclu de combustibil deschis (fără
reprocesarea combustibilului ars).
- Depozitarea deşeurilor cu un nivel scăzut de radioactivitate sau cu un nivel
intermediar, reprezintă o practică matură, dar depozitarea deşeurilor cu un
nivel înalt de radioactivitate, încă nu s-a efectuat. Opoziţia publicului
reprezintă principala constrângere, deşi au început să se facă progrese în
implementarea soluţiilor.
- Pentru dezvoltarea energiei nucleare sunt esenţiale nivele foarte înalte de
securitate, deşi un anumit grad de risc, rămâne.
- A fost dezvoltat un sistem eficient de protecţie radiologică, bazat pe trei
principii: justificare, optimizare şi limitare.
- Centralele nuclearo-electrice existente sunt în general competitive din punct
de vedere economic, chiar pe o piaţă instabilă, dar deciziile de a se construi
noi unităţi, pot depinde de factori politici publici.

9. - Cadrul legislativ naţional şi acordurile internaţionale guvernează virtual toate
aspectele legate de utilizarea energiei nucleare, indicând o mai largă
implicare guvernamentală decât pentru alte surse de energie,
- Energia nucleară prezintă o serie de avantaje faţă de alte surse de energie,
dintre care amintim: 1) generarea de electricitate se face fără emisii de carbon
sau de alţi agenţi poluanţi în atmosferă; 2) securitatea aprovizionării.
- Sunt urmărite consecvent progresele evolutive şi revoluţionare în tehnologie,
care ar putea conduce la dezvoltarea de aplicaţii noi ale energiei nucleare şi la
îmbunătăţirea performanţelor sistemelor de energie nucleară.
In lumina acestor caracteristici, energia nucleară se află, într-o oarecare măsură, la
o răscruce la începutul celui de al doilea secol nuclear, deoarece este supusă unor analize
minuţioase de către guverne, public şi industrie. Factorii de decizie se confruntă cu
dificultatea de a găsi modul de asigurare continuă a necesităţilor de energie la nivel
global, reducând la minim impactul negativ producţiei de energie asupra mediului. Ei
trebuie să ia în consideraţie atitudinea publicului, costul şi competitivitatea diferitelor
surse de energie şi obiectivele politicii publice, ca securitatea aprovizionării şi
neproliferarea. După modul cum vor fi rezolvate aceste tensiuni între diferiţii factori
conflictuali, se va putea defini, în ultimă instanţă, extinderea aplicării energiei nucleare la
scală mondială. Un rol semnificativ l-ar putea avea şi rapiditatea cu care anumite
progrese tehnologice ar putea fi aplicate.
In cazul în care nu se va putea argumenta satisfăcător rolul competitiv din punct
de vedere al energiei nucleare precum şi siguranţa acesteia şi că există soluţii acceptabile
pentru gestionarea deşeurilor, atunci probabil îşi va pierde din importanţă. Dar, dacă se va
putea demonstra contrariul, este de aşteptat la un puternic reviriment al acesteia în viitor.
Bibliografie:
1.Nuclear Energy Today, AEN OECD 2003
2.OECD Nuclear Energy Agency (www.nea.fr)
3. International Atomic Energy Agency (IAEA) (www.iaea.org/worldatom)
4. G. Văsaru: Elemente de energetică nucleară,, Dacia, Cluj-Napoca, 2009
Dr. Gheorghe VĂSARU

10. - Cadrul legislativ naţional şi acordurile internaţionale guvernează virtual toate
aspectele legate de utilizarea energiei nucleare, indicând o mai largă
implicare guvernamentală decât pentru alte surse de energie,
- Energia nucleară prezintă o serie de avantaje faţă de alte surse de energie,
dintre care amintim: 1) generarea de electricitate se face fără emisii de carbon
sau de alţi agenţi poluanţi în atmosferă; 2) securitatea aprovizionării.
- Sunt urmărite consecvent progresele evolutive şi revoluţionare în tehnologie,
care ar putea conduce la dezvoltarea de aplicaţii noi ale energiei nucleare şi la
îmbunătăţirea performanţelor sistemelor de energie nucleară.
In lumina acestor caracteristici, energia nucleară se află, într-o oarecare măsură, la
o răscruce la începutul celui de al doilea secol nuclear, deoarece este supusă unor analize
minuţioase de către guverne, public şi industrie. Factorii de decizie se confruntă cu
dificultatea de a găsi modul de asigurare continuă a necesităţilor de energie la nivel
global, reducând la minim impactul negativ producţiei de energie asupra mediului. Ei
trebuie să ia în consideraţie atitudinea publicului, costul şi competitivitatea diferitelor
surse de energie şi obiectivele politicii publice, ca securitatea aprovizionării şi
neproliferarea. După modul cum vor fi rezolvate aceste tensiuni între diferiţii factori
conflictuali, se va putea defini, în ultimă instanţă, extinderea aplicării energiei nucleare la
scală mondială. Un rol semnificativ l-ar putea avea şi rapiditatea cu care anumite
progrese tehnologice ar putea fi aplicate.
In cazul în care nu se va putea argumenta satisfăcător rolul competitiv din punct
de vedere al energiei nucleare precum şi siguranţa acesteia şi că există soluţii acceptabile
pentru gestionarea deşeurilor, atunci probabil îşi va pierde din importanţă. Dar, dacă se va
putea demonstra contrariul, este de aşteptat la un puternic reviriment al acesteia în viitor.
Bibliografie:
1.Nuclear Energy Today, AEN OECD 2003
2.OECD Nuclear Energy Agency (www.nea.fr)
3. International Atomic Energy Agency (IAEA) (www.iaea.org/worldatom)
4. G. Văsaru: Elemente de energetică nucleară,, Dacia, Cluj-Napoca, 2009
Dr. Gheorghe VĂSARU