Documentul analizează sursele secundare de date utilizate în analiza pieței, evidențiind avantajele și dezavantajele acestora. Printre avantajele menționate se numără rapiditatea obținerii informațiilor și credibilitatea mai mare a datelor, în timp ce dezavantajele includ posibilele inexactități și vechimea informațiilor. Sursele secundare sunt clasificate în externe și interne, fiecare având tipuri specifice precum recensăminte statistice, documente oficiale și evidențe financiare.

1. SURSE SECUNDARE
DE DATE
RB

2. O mare parte din informatiile necesare unei analize a pietei
există deja, tot ce rămâne de făcut este identificarea acestora, culegerea
lor, verificarea actualitătii, veridicitătii, obiectivitătii i suficientei lor.
ș
Avantaje
- rapiditate în ob inerea informa iilor
ț ț , cel mai
dificil lucru ar fi cel de identificare a lor;
- implică un efort mic de culegere;
- fiind în general culese din multiple surse, ele
dau posibilitatea confruntării acestora,
mărindu-le astfel gradul de încredere;
- adeseori au caracter unic, oferind informa ii indisponibile altfel;
ț
- con inând informa ii ob inute în alte scopuri decât cel propus de
ț ț ț
cercetarea în cauză, au o credibilitate mai mare i un
ș caracter
obiectiv mai accentuat etc.

3. Dezavantaje
- neexistând întotdeauna posibilitatea verificării metodelor folosite
în ob inerea i prelucrarea informa iilor, ele induc o anumită
ț ș ț
neîncredere în exactitatea i veridicitatea acestora;
ș
- pot fi prea generale sau incomplete, prezentând un grad redus
de reprezentativitate;
- având o anumită vechime, ele dau adeseori informa ii
ț uzate
moral (neactuale);
- pot oferi informa ii contradictorii
ț , ceea ce conduce la dificultă i
ț
în utilizarea lor.

4. Tipuri de surse secundare
A. Surse externe
• Surse publice
• Surse private
B. Surse interne
• Evidențele primare contabile, financiare și comerciale;
• Evidențele privind vânzările;
• Rapoartele agenților de vânzări;
• Studii de piață anterioare și alte înregistrări interne

5. A. Surse externe:
Surse publice Surse private
 Ale organismelor
guvernamentale: documente,
rapoarte, studii, publicații etc.
elaborate de ministere, Biroul Național
de Statistică, Camera de Comerț și
Industrie, Serviciul Vamal etc.
 Firme specializate în culegerea,
prelucrarea, stocarea și vânzarea
informațiilor: la comandă (cu caracter
unic și confidențial) sau din oficiu,
oricărui beneficiar dispus să plătească
(informații generale și neconfidențiale)
 Ale organismelor
neguvernamentale: ONG-uri,
partide politice, sindicate, Banca
Mondială, ONU etc.
 Agen i comerciali
ț care, prin
rapoartele lor periodice, pot oferi
informații asupra profilului clienților,
numărul lor, comenzi, pretenții sau
refuzuri de marfă etc.
 Comercian ii
ț – prin evidența
plângerilor clienților, pierderilor de
clienți, rapoarte proprii de activitate

6. Sursele secundare de informații pot fi
încadrate în mai multe categorii:
• Recensăminte statistice;
• Documente, publicații și statistici oficiale;
• Reviste și publicații de specialitate;
• Presa;
• Internetul;
• Baze de date ale diferitelor firme;
• Camerele de Comerț;
• Institute de cercetare etc.

7. Numeroase companii se bazează pe
reclama prin po tă ca mijloc de atragere
ș
de clien i noi.
ț
Listele de adrese, chiar i adrese virtuale
ș
(e-mail), sunt închiriate cu aproximativ
100$/1000 de nume.
O companie care dispune de o listă de
100.000 de nume (adrese) o poate închiria
de până la 10 ori pe an, realizând un
profit de până la 100.000 $ anual.

8. B. Surse interne:
 Eviden ele primare contabile contabile,
ț
financiare i comerciale:
ș pot fi asigurate astfel
informații legate de ceea ce se produce, cu ce
resurse, cu ce tehnologii, pentru cine, la ce costuri,
în ce condiții și perioade, la ce prețuri sunt
vândute produsele finite, modalitățile și mijloacele
de transport folosite etc.

9. B. Surse interne:
 Eviden ele privind vânzările:
ț pot pune la dispoziție
informații legate de:
- clienți efectivi și potențiali, fideli și ocazionali;
- produse vândute din categoria noută i
ț sau tradi ionale
ț ;
- modalități de distribuție; forme de promovare;
- fluctuații sezoniere ale vânzărilor;
- previziuni pe termen scurt privind cererea;
- eficiența diferitelor forme de distribuție;
- estimarea efectelor diferitelor reduceri de preț etc.

10. B. Surse interne:
 Rapoartele agen ilor de vânzări;
ț
 Studii de pia ă anterioare i alte înregistrări interne:
ț ș
rapoarte de audit, analize diagnostic .

11. Situa ia stocurilor
ț poate servi la:
 evaluarea eficien ei strategiilor de produs, de
ț
publicitate i de distribu ie utilizate în acel
ș ț
moment;
 verificarea modului în care firma s-a adaptat
la condi iile pie ei;
ț ț
 Identificarea solu iilor posibile de redresare
ț
(prin reduceri de pre pentru lichidarea
ț
anumitor stocuri, pentru identificarea
produselor greu vandabile i a cauzelor care
ș
au determinat această situa ie ).
ț