Sfintele moaște sunt rămășițele pământești ale sfinților, considerate Făcătoare de minuni și simboluri ale puterii divine. Cinstirea acestora nu este idolatrie, ci o formă de respect față de Dumnezeu, care le proslăvește prin harul său. Practica de a onora moaștele sfinților a fost păstrată de-a lungul timpului în bisericile creștine, demonstrând continuarea tradiției sfinte și a miracolelor atribuite acestora.

1. Despre Sfintele Moaste
Dacă deci aţi murit împreună cu Hristos pentru înţelesurile cele slabe
ale lumii, pentru ce atunci, ca şi cum aţi vieţui în lume, răbdaţi
porunci ca acestea:Nu lua, nu gusta, nu te atinge! - toate lucruri
menite să piară prin întrebuinţare - potrivit unor rânduieli şi învăţături
omeneşti? (Col. 2, 20-22).

2. Sfintele moaşte sunt rămăşiţele pământeşti făcătoare de minuni si
neputrezite ale unora dintre sfinţi. Noi le cinstim ca pe nişte obiecte în
care Dumnezeu îşi arată puterea minunată a harului Său.
Nici sfintele moaşte nu sunt idoli sau zei ori asemănări ale lui
Dumnezeu, şi nici închinarea la ele nu este idolatrie. Căci dacă Însuşi
Dumnezeu le proslăveşte prin puterea minunată ce le-o dă, şi noi
trebuie să le cinstim, deoarece prin aceasta cinstim pe Dumnezeu,
Care le-a dat putere, şi suntem datori să cinstim puterea
dumnezeiască din ele, iar nu pe ele însele ca atare. Noi nu le ridicăm
sfintelor moaşte biserici, cum făceau păgânii zeilor şi idolilor lor, ci pe
locul descoperirii lor ridicăm biserici lui Dumnezeu şi proslăvim pe
Dumnezeu prin ele. Prima şi a doua poruncă înlătură cinstirea idolilor,
dar nu şi pe a sfintelor moaşte, căci prin sfintele moaşte noi nu
înlocuim pe Dumnezeu, aşa cum îl înlocuiesc păgânii idolatri, prin
idolii lor.

3. • Epistola Bisericii din Smirna despre martiriul Sfântului
Policarp, episcopul acelei c e t ă ţ i ( 1 5 6 ) :
„Noi am strâns oasele lui mai scumpe decât aurul şi decât
pietrele scumpe şi le-am aşezat unde se cuvine; aici ne vom
aduna cu bucurie şi Domnul ne va da nouă să sărbătorim ziua
naşterii sale muceniceşti, spre cinstirea biruinţei şi spre
întărirea altor luptători". Se înţelege că cinstirea sfintelor
moaşte se îndreaptă tot spre Dumnezeu, a Cărui putere
sălăşluieşte în ele. „Cinstim moaştele mucenicilor ca să
adorăm dumnezeieşte pe Acela ai Cărui ucenici sunt şi cinstim
pe slujitori în aşa fel, ca cinstea lor să treacă asupra
Stăpânului, Care a zis: Cine vă primeşte pe voi, pe Mine Mă
primeşte" (Matei 10, 40).

4. Ce spune Biblia?

5. Apoi a murit Elisei şi l-au îngropat, iar în anul următor au intrat în ţară cete
de Moabiţi. Dar iată, odată, când îngropau un mort, s-a întâmplat ca cei ce-l
îngropau să vadă una din aceste cete şi, speriindu-se, au aruncat mortul în
mormântul lui Elisei. Căzând acela, s-a atins de oasele lui Elisei şi a înviat şi
s-a sculat pe picioarele sale. (IV Regi 13, 20-21)
Şi Dumnezeu făcea, prin mâinile lui Pavel, minuni nemaiîntâlnite.Încât şi
peste cei ce erau bolnavi se puneau ştergare sau şorţuri purtate de Pavel, şi
bolile se depărtau de ei, iar duhurile cele rele ieşeau din ei.
Încât scoteau pe cei bolnavi în uliţe şi-i puneau pe paturi şi pe tărgi, ca
venind Petru, măcar umbra lui să umbrească pe vreunul dintre ei. (Fapte 19,
11-12; 5, 15).
Atunci a luat Moise cu sine oasele lui Iosif; căci Iosif legase pe fiii lui Israel
cu jurământ, zicând: "Are să vă cerceteze Dumnezeu şi atunci să luaţi cu voi
şi oasele mele de aici!" (leş. 13, 19)
Iosia a zis: "Lăsaţi-l în pace; nimeni să nu atingă oasele lui". Şi au păstrat
oasele lui şi oasele proorocului care venise din Samaria. (IV Regi 23, 18)

6. • Iar dacă au trecut zilele plângerii lui, a zis Iosif curtenilor lui Faraon: "De
am aflat bunăvoinţă în ochii voştri, ziceţi lui Faraon aşa: Tatăl meu m-a
jurat şi a zis: Iată, eu am să mor; tu însă să mă îngropi în mormântul meu,
pe care mi l-am săpat eu în pământul Canaan. Şi acum aş vrea să mă duc
ca să îngrop pe tatăl meu şi să mă întorc". (Fac. 50, 1-14)
• Sau nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi,
pe care-L aveţi de la Dumnezeu şi că voi nu sunteţi ai voştri? (I Cor. 6,
19)
• Deci, de se va curăţi cineva pe sine de acestea, va fi vas de cinste, sfinţit,
de bună trebuinţă stăpânului, potrivit pentru tot lucrul bun. (II Tim. 2, 21)
• Mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor adormiţi s-au sculat.
(Matei 27,52)
• Dar Mihail Arhanghelul, când se împotrivea diavolului, certându-se cu el
pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit să aducă judecată de hulă, ci a zis:
"Să te certe pe tine Domnul!" (Iuda 1:9).
• Şi a luat mantia lui Ilie care căzuse de la acesta şi a lovit apa cu ea, zicând:
"Unde este Domnul Dumnezeul lui Ilie?" Şi lovind, apa s-a tras la dreapta
şi la stânga şi a trecut Elisei. (IV Regi 2:14).

7. În multe biserici creştine şi azi se găsesc sfinte moaşte ale sfinţilor,
care se păstrează neputrezite de sute sau chiar mii de ani şi prin care
Dumnezeu lucrează nenumărate minuni cu cei credincioşi.
Practica Bisericii - de la început şi până azi – a păstrat această tradiţie
sfântă de a ne închina la sfintele moaşte ale sfinţilor.
• http://ruga.ro/994/moastele-sfintilor-de-la-aiud-izvorasc-iar-mir/