Rădăcinile plantelor cu flori pot fi clasificate în rădăcini pivotante, firoase și rămuroase. Rădăcinile pivotante au o rădăcină principală care poate fi înlocuită de rădăcini secundare, iar rădăcinile firoase au o structură similară în grosime și lungime. Analiza zonelor din vârful unei rădăcini include zonele netedă, perişorilor absorbanți și aspră.

1. Rădăcina – alcătuire externă

2. Organele unei plante cu flori

3. Rădăcina pivotantă
Are formă de ţăruş. Este alcătuită dintr-o
rădăcină principală şi mai multe rădăcini
secundare.
Rădăcina
principală
Rădăcini
secundare

4. Rădăcina firoasă
Rădăcina principală dispare de timpuriu şi este
înlocuită de mai multe rădăcini secundare.
Rădăcina
firoasă

5. Rădăcina rămuroasă
Rădăcina principală şi rădăcinile secundare
au aproximativ aceiaşi grosime şi lungime.
Rădăcina
rămuroasă

6. Zonele din vârful unei rădăcini
scufia
zona netedă
zona perişorilor absorbanţi
zona aspră

7. Zonele din vârful unei rădăcini
scufia
zona netedă
zona perişorilor absorbanţi
zona aspră