Cultura prunului

1. Specificul culturii prunului
I
5.1. Consideratii generale
Prunul, pentru romani reprezinta specia pomicola cu rezonante stravechi,
fiind caracterizat ca pomul vietii sau al sperantei, raspandit de la campie
pana in zona dealurilor subcarpatice si uneori pana la poalele muntilor.
De-a lungul anilor, prunul si produsele sale au constituit mijloace de
existenta ale taranilor, contribuind totodata la faima tarii.
Adaptabilitatea mare la diferite conditii de clima si sol, a facut ca prunul sa
creasca si sa produca spontan, s-au cultivat, aria de raspandire si
varietatea soiurilor fiind practic fara limite. In acest context, Romania a
devenit tara cu cea mai mare productie de fructe din Balcani si Europa,
fiind si un mare exportator de fructe proaspete sau deshidratate.
Numarul mare de soiuri de prun, care la inceputul acestui secol depasea
cifra de 2000, este rezultatul unei culturi stravechi, ale carui inceputuri se
pierd in antichitate.
Faptul ca in peninsula Balcanica corcodusul creste in stare salbatica, iar in
tara noastra creste salbatic porumbarul si semicultivat goldanul si
corcodusul, sunt dovezi, ca aceste culturi dateaza si la noi inca din vechi
timpuri.
De la Plinius (sec. 1 i.e.n.) a ramas cunoscuta expresia - ingeus turba
prunorum - care dovedeste ca sortimentul de prun era deja foarte bogat pe
vremea romanilor. Se presupune, ca acest prun a fost adus in sudul si
vestul Europei din Caucaz, unde ar fi avut loc formarea lui, prin
incrucisarea naturala a porumbarului si corcodusului.
In prima jumatate a secolului I, romanii au extins arealul de cultura al
soiurilor de pomi in Galia, Belgia, Anglia, si in Germania pana in valea
Rinului. In timpul imparatilor romani Probus (Roma, 276-282) si Diocletian
(Bizant, 274-305) s-au facut intinse plantatii de prun pe malurile raurilor
Drava si Sava din Bosnia, care de atunci a ramas centrul cel mai insemnat
de cultura a prunului comun.
Intensificarea culturii prunului in Europa a avut loc abia in secolul al XVII-
lea incat este de presupus, ca in aceleasi conditii ea s-a dezvoltat mai mult
in tarile romanesti.
Se stie, ca prunele se consuma in stare proaspata dar si deshidratata
(prune uscate), sunt utilizate la fabricarea gemurilor, marmeladei, dulcetei,
compoturilor, jeleurilor, lichiorurilor si nu in ultimul rand vestita tuica de
prune romaneasca.
Florile prunului constituie o sursa melifera importanta si dau un decor
inegalabil de frumusete pentru regiuni intregi.
Prunele reprezinta fructele cu valoarea nutritiva cea mai ridicata, in
comparatie cu celelalte fructe. Continutul fructelor in zaharuri este cuprins
intre 16-20% (acidul malic si in cantitati mici acizii citric si benzoic) prunele
avand proprietati diuretice, laxative, depurative, stimulent nervos si
descongestionant hepatic.
Prunele proaspete contin toate microelementele necesare omului pentru
desfasurarea vietii normale si anume: potasiu 170 mg%, Ca 12 mg%, Mg
10 mg%, P 18 mg%, Na 1mg%, Fe 0,5 mg%, Cl 1,5 mg% etc.
Dintre vitaminele cele mai reprezentative sunt: vitamina C sub 4,0mg%,
caroten 0,9 mg%, B 10,83 mg%, B1 0,03 mg%, PP 1,0 mg% si altele.
Din lemnul de prun se construiesc in Romania cele mai valoroase fluiere si
cavale din lume.
Rezulta deci ca prunele ca produse naturale sunt alimente echilibrate din
punt de vedere al vitaminelor, al elementelor minerale, glucidelor, si a altor

2. substante nutritive sau reglatoare ale metabolismului uman.
5.1.1. Cultura prunului in lume
Prunul este mult raspandit pe glob, in special in zonele temperate din
emisfera nordica. Specia ocupa locul al XI-lea pe glob dupa mere, citrice,
banane, piersici si ananas si locul al II-lea in zonele temperate dupa mar
cu circa 1,7 milioane ha si o productie totala de circa 13,5 milioane tone.
Productia cea mai mare de prune se obtine in Asia urmata de Europa,
America de Nord, America de Sud, Africa si Oceania (vezi tabelul 5.1.).
Pe plan mondial, tari mari producatoare sunt China, S.U.A., Turcia,
Argentina, Iugoslavia, Romania.
In Europa, tarile mari producatoare de sunt: ex Iugoslavia, Romania,
Germania, Bulgaria, Franta, etc. (tabelul 5.2.).
Dupa productia medie a anilor 1987-1997 potrivit Anuarului F.A.O. vol. 51
(1997) tarile cele mai mari producatoare de prune sunt: China cu 2700 mii
tone, S.U.A. cu 830 mii tone, Romania cu 600 mii tone, ex Iugoslavia cu
619 mii tone, Germania cu 350 mii tone, Rusia cu 166 mii tone, Ucraina cu
167 mii tone, Japonia cu 118 mii tone, Mexic cu 78 mii tone, Argentina cu
57 mii tone.
Cresteri spectaculoase in ceea ce priveste productia de prune s-au
inregistrat in ultimii ani in China, S.U.A., Turcia, Spania, Iran, Chile,
Japonia si Pachistan.
Scaderi drastice in ceea ce priveste atat productia cat si suprafetele
acoperite cu prun, s-au inregistrat in ultimii ani in tarile Europei de Est si
Centrale si aici putem enumera, Romania, Bulgaria, Polonia, Ungaria.
Tendintele mondiale privind ameliorarea soiurilor sunt comune si isi
propun mentinerea de soiuri valoroase, care sa raspunda exigentelor
pedoclimatice si agrotehnice locale pe de o parte si a celor comerciale si
de consum, pe de alta parte, cu rezultate economice bune.
Pomii trebuie ca produca abundent si constant inca din primii ani, cu
pronuntata adaptabilitate la diversele zone pedoclimatice, sa fie rustici si
destul de rezistenti la boli, fara a avea nevoie de polenizatori.
Fructele trebuie sa fie mari peste 40g, atractiv colorate, cu gust placut,
zaharul, aciditatea si substantele tonoide in proportie bine echilibrata, cu
continut bogat in vitamine si substante minerale utile organismului uman,
cu partea necomestibila redusa la maximum si un colorit deosebit.
5.1.2. Cultura prunului in Romania
In Romania productiile obtinute in anii de inceput ai secolului nostru au fost
insemnate si anume: 468 mii tone in anul 1925; 554 mii tone in 1927; 289
mii tone in 1930. Dupa suprafata ocupata cu prun si dupa productia
realizata, tara noastra s-a situat mult timp pe locul II in Europa dupa ex
Iugoslavia. Cum se stie, al doilea razboi mondial a lasat rani adanci si in
cultura prunului, mai ales ca el reprezenta specia dominanta. Astfel, in anii
1940-1945 s-au pierdut circa 22 milioane de pruni.
Productiile au scazut astfel: in anul 1946 s-au produs 244 mii tone; in 1948
s-au produs 158 mii tone prune; in 1951 s-au produs 130 mii tone.
Productiile de fructe au crescut inregistrandu-se 9620 mii tone in anul
1969; 835 mii tone in anul 1984; 873 mii tone in 1985; 765 mii tone in
1989; dupa care productia a scazut in anul 1991 la 419 mii tone; in 1992 la
347 mii tone; 252 mii tone in anul 1996.
Desi unele dintre soiurile introduse si-au gasit la noi o a doua lor patrie,
cum e cazul soiurilor Anna Spath, Agen, Vinete de Italia, iar mai recent
Stanley, modernizarea sortimentului de prun a inregistrat cele mai
spectaculoase rezultate in ultimii 40 de ani, ca urmare a activitatii
desfasurate in cadrul unui program romanesc de ameliorare genetica

3. avand ca suport biologic, diversitatea resurselor de germoplasma
autohtona. Este meritul profesorului Nicolae Constantinescu de a fi
elaborat primul programul de ameliorare a prunului, folosind ca genitori de
baza soiurile autohtone. De asemenea, meritul cel mai important il are dr.
doc. V.Cociu, care l-a continuat si valorificat.
Daca ne referim la productia de prune obtinuta pe judete, in Romania,
judetul Arges ocupa primul loc, urmat apoi de judetele: Valcea, Buzau si
Iasi (vezi tabelul 5.3.)
In prezent, sortimentul de baza din principalele centre pomicole este
alcatuit din soiurile: Tuleu gras, Tuleu timpuriu, Vinete Romanesti,
Centenar, Valor, Pescarus, Silvia, Blue Free.
Pentru dealurile inalte si mijlocii sunt recomandate soiurile: Gras
romanesc, Gras ameliorat, Pitestean, Albatros, Stanley, Vinete de Italia,
iar pe coline si la campie se recomanda soiurile Anna Spath, Renclod
Althan, Silvia, Carpatin, Centenar si Stanley.
In partea de sud si de vest a tarii rezultate bune dau soiurile: Rivers
timpuriu, Ialomita, Pescarus, Diana si D'Agen.
Soiurile Anna Spath, D'Agen, Tuleu gras si Rivers timpuriu, dau rezultate
slabe in zonele mai inalte, iar soiul Vinete de Italia nu se adapteaza la
conditiile de campie.
Cultivat de sute de ani pe teritoriul tarii noastre, prunul a fost si va ramane
una dintre cele mai populare si mai indragite specii pomicole. Faptul ca se
intalneste pretutindeni, la deal si la campie, in gradini familiale sau in
masive naturale (inmultit prin samburi sau drajoni), este o dovada in plus
ca prunul s-a adaptat relativ usor la cele mai variate conditii de clima si sol
din tara noastra.
5.2. Soiuri de prun inmultite la pepiniera Sarca si polenizatorii
recomandati
Pepiniera Sarca, apartinand Statiunii de Cercetare - Dezvoltare pentru
Pomicultura Iasi, a produs si valorificat intre anii 1989-1998 circa 1058000
pruni din urmatoarele soiuri: Rivers timpuriu, Tuleu timpuriu, Tuleu gras,
Stanley, Centenar, Gras ameliorat, Vinete romanesti, Vinete de Italia,
Valor, Centenar, Dambovita, Ialomita, Pescarus, Record, D'Agen 707,
Anna Spath, Diana, Carpatin, Silvia, Minerva. In Romania, incepand cu
anul 1977, si pana in anul 1989, se produceau anual circa 2,5 milioane
pruni atat pentru consum, in stare proaspata cat si pentru industrializare
(G. Corneanu - Teza de doctorat 1999).
Stanley
- Soi originar din S.U.A.
- Pomul de vigoare medie, cu coroana conic-
rasturnata, ramuri de schelet semiviguroase,
garnisite in special cu buchete de mai. Este
precoce, productiv (25 t/ha), tolerant la Plum-pox,
autofertil si foarte bun polenizator.
- Fructul mediu (30-40 g), elipsoidal, asimetric,
vanat-inchis, acoperit cu pruina albastruie. Fructele
se coloreaza cu mult inainte de maturitatea
deplina. Fructul este de calitate medie, mai ales
daca este recoltat in avans. Pulpa este galbuie,
consistenta, dulceaga, slab aromata, neaderenta.
- Perioada de maturare prima jumatate a lunii
septembrie, la 130-140 zile de la inflorire.

4. Tuleu
Gras
- Soi originar din Romania.
- Pomul semiviguros, cu coroana invers-conica, cu
ramuri de schelet fragile, unghiuri mici de
ramificare, se deformeaza sub greutatea rodului.
Fructifica pe formatiuni scurte si mijlocii, este
precoce, productiv (20-25 t/ha), dar inconstant.
Este androsteril si incompatibil cu corcodusul. Este
tolerant la viroze, sensibil la afide, monilinia si ger.
- Fructul este mijlociu (30-35 g), elipsoidal, cu
varful rotunjit, de culoare vanat-inchis, cu pruina
albastruie si cu rugina spre baza. Pulpa este
galben-verzuie, aschiata, consistenta, crocanta,
neaderenta, cu gust foarte bun, dulce-amarui. Sunt
considerate fructe de calitate superioara.
- Perioada de maturare: mijlocul lunii august.
Tuleu
Timpuriu
- Soi originar din Romania.
- Pomul semiviguros spre viguros, cu coroana
piramidala usor neregulata, cu unghiuri mari de
ramificare, cu fructificare pe buchete de mai si
ramuri mijlocii; nu este pretentios la sol dar este
mai sensibil la temperatura, semiprecoce si
semiproductiv (7-12 t/ha).
- Fructul este mediu (35-45 g), ovoid, asimetric, cu
baza largita, vanat-violaceu, cu pruina cenusiu-
albastruie. Pulpa este verde-galbuie, crocanta si
suculenta, se desface in fascicole, cu gust dulce-
acrisor, placut.
- Perioada de maturare: 25 iulie-5 august.
Gras
Ameliorat
- Soi originar din Romania.
- Pomul este viguros, coroana sferica, rodeste
predominant pe ramuri mixte, cu epoca de inflorire
mijlocie, rezistent la ger si seceta.
- Fructul este mare, sferic, de culoare vanat-inchis,
cu pruina albastruie. Pulpa este galben-verzuie,
consistenta, neaderenta la sambure.
- Perioada de maturare: prima decada a lunii
septembrie.
D Agen
- Soi originar din Franta.
- Pomul de vigoare mijlocie, cu coroana
globuloasa, cu fructificare pe ramuri scurte si
mijlocii, rezistent la ger si seceta, tolerant la viroze,
autofertil, precoce, productiv (20-24 t/ha).
- Fructul este mic (18-35 g), invers-ovoid, usor
asimetric, rosu-violaceu, acoperit cu pruina
violacee. Pulpa este galben-verzuie, suculenta,
semicrocanta, foarte dulce, semiaderenta la
sambure, pretabila la industrializare,
- Perioada de maturare: sfarsitul lunii august-
inceputul lunii septembrie, la 125-135 zile de la
inflorit.
Record
- Soi originar din Romania.
- Pomul de vigoare mare, coroana fusiforma,
fructifica predominant pe buchete de mai. Infloreste
semitarziu, este autosteril, precoce, mediu
productiv, rezistent la ger si boli, sensibil la Plum-
pox.

5. - Fructul este foarte mare (64-78 g), de tip -
renclod, sferic, colorat in vanat inchis, cu multa
pruina fina, albastruie. Pulpa este galben-verzuie,
consistenta, suculenta, cu gust placut, neaderenta
la sambure. Prezinta uniformitate in maturare.
- Perioada de maturare: prima decada a lunii
septembrie.
Diana
- Soi originar din Romania.
- Pomul de vigoare mijlocie, coroana globuloasa,
fructifica predominant pe ramuri de rod mijlocii.
Infloreste semitarziu, este partial autofertil,
precoce, mediu productiv, rezistent la ger si boli,
sensibil la Plum-pox.
- Fructul este mare (50-60 g), de tip renclod, sferic
turtit, colorat in albastru deschis, cu multa pruina
grosiera, cenusiu-albastruie. Pulpa este verde-
galbuie, consistenta, suculenta, cu gust placut,
neaderenta la sambure. Prezinta uniformitate in
maturare.
- Perioada de maturare: inceputul lunii iulie.
Centenar
- Soi originar din Romania.
- Pomul este de vigoare mijlocie sau submijlocie,
coroana globuloasa cu ramuri fructifere de tip spur,
este autosteril. Practic este cel mai productiv soi
din Romania (32 t/ha), rezistent la ger, seceta si
boli; tolerant la Plum-pox.
- Fructul este mare (52 g), invers ovoid, albastru
ultramarin, acoperit cu pruina multa, cenusie.
Pulpa este alb-verzuie, potrivit de consistenta,
suculenta, cu gust placut, neaderenta.
- Perioada de maturare: prima jumatate a lunii
august, la 120 zile de la inflorire.
In tabelul 5.4. sunt prezentate soiurile de prun care sunt inmultite in
Romania si polenizatorii aferenti fiecarui soi in parte.
NOTA:(A)soiuri androsterile (fara polen)
(+)partial autofertile si autofertile
Chiar daca, dupa 1989 pepiniera Sarca nu produce toate aceste soiuri, ele
exista ca fond de germoplasma in plantatia specializata producatoare de
ramuri altoi si la cerere pot fi oricand inmultite pentru piatia interna si
externa.
5.3. Tehnica formarii coroanelor
Prunul este o specie de talie mijlocie. In functie de soi, pomii pot atinge
inaltimi de 4-6 m. Prunul creste destul de viguros in primii ani de la
plantare formand numerosi lastari lungi de pana la 1,5 m. La unele soiuri
axul se dezvolta puternic (Tuleu Gras), iar la altele (Renclod Althan), mai
slab.
Pomii intra pe rod in anul al patrulea sau al cincilea, functie de elementele
de rod pe care fructifica. In functie de ramurile de rod sunt soiuri care
rodesc predominant pe buchete de mai (Stanley) si cu fructificare
predominanta pe ramuri mixte (Tuleu Gras).
Prunul fructifica deci pe buchete de mai, ramuri mixte si anticipate.

6. ATENTIE - ramuri de rod in devenire sunt spinii, pintenii si smicelele.
Tinand cont de portul natural al pomilor si de necesitatea unui schelet
puternic si bine ramificat, mai pretabile pentru cultura prunului sunt
coroanele rotunjite cu si fara ax.
Pentru livezile familiale prunul poate fi condus sub formela de vas
ameliorat si piramida mixta.
Pentru livezile comerciale intensive prezinta interes coroana fus aplatizat
sau palmeta semiplata.
5.3.1.Taieri de formare a coroanei tip Vas ameliorat
In anul intai, primavara, varga pomului plantat din toamna sau primavara
se scurteaza la 80 cm de la nivelul solului.
Dupa dezmugurire se inlatura mugurii din zona de proiectare a trunchiului
pana la 50 cm inaltime. In timpul vegetatiei, cand lastarii inregistreaza
lungimea de 15-20 cm, se aleg trei dintre acestia pentru formarea primului
etaj de ramuri, si unul care va prelungi axul.
Lastarii alesi pentru formarea ramurilor principale (sarpantelor) trebuie sa
fie uniform dispusi in jurul axului cu un unghi de deschidere de 120º si
distantele intre ele la 8-12 cm.
Lastarul de prelungire a axului se ciupeste de 2-3 ori in cursul vegetatiei la
7-8 frunze. Prezenta lui obliga lastarii ramurilor principale (sarpantelor), sa
creasca intr-o pozitie exterioara, iar acestia se vor plivi in cursul perioadei
de vegetatie.
Fig. 5.1. Formarea vasului ameliorat la prun in anul intai (a), al doilea (b),
al treilea (c), al patrulea (d) dupa plantarea pomilor
In anul al doilea, inainte de pornirea in vegetatie se corecteaza unghiurile
de prindere ale ramurilor principale si se echilibreaza intre ele. Prima
ramura principala se scurteaza la 70 cm de la punctul de prindere pe ax,
iar celelalte doua ramuri, in asa fel incat, dupa taiere varfurile lor sa fie la
acelasi nivel. Ramurile ramase pe ax si trunchi dupa lucrarile in verde din
anul precedent se elimina la inel. Ramura de prelungire a axului se
scurteaza si se mentine in vederea consolidarii ramurii principale
superioare (sarpantei superioare).
In timpul vegetatiei, cand lastarii au lungimea de 15-20 cm pe fiecare
ramura principala (sarpanta) se aleg cate doi lastari, din care unul cu o
pozitie laterala la o distanta de 50-60 cm departare de ax, pentru formarea
primei ramuri secundare (subsarpanta), iar al doilea situat la varf pentru
prelungire. Se elimina concurentii lastarilor de prelungire a ramurilor
principale (sarpantelor), iar cei amplasati pe latura lor superioara (taie) la
7-8 frunze. Prelungirea axului se ciupeste.
Cand lastarii de prelungire ai ramurii principale (sarpantelor) au lungimea
de 50-60 cm, se ciupesc (taie), au scopul de a emite (a da) anticipati din
care sa se formeze ramura principala secundara (subsarpanta) a doua.
Prelungirea axului se scurteaza deasupra sarpantei superioare.
In anul al treilea, primavara se alege pe fiecare ramura principala
(sarpanta), o ramura pentru formarea celei de-a doua ramuri secundare
(subsarpante) si una pentru prelungirea ei. Ramura pentru formarea
subsarpantei a doua trebuie sa aiba o pozitie laterala opusa primei
subsarpante si sa fie distantata de aceasta la 45-50 cm, astfel ca sa
formeze o ramificare bilaterala alterna-exterioara. Ramura de prelungire a
sarpantelor se scurteaza la 50 cm de punctul de prindere al subsarpantei a
doua. Ramurile de prelungire ale subsarpantelor trebuie sa fie cu 10-15cm
mai scurte decat ale sarpantelor. Ramurile oblice si orizontale de pe
sarpante si subsarpante nu se elimina si se scurteaza doar daca depasesc
lungimea de 60 cm. Se vor elimina toate ramurile lacome si cele
concurente.

7. In timpul vegetatiei pe fiecare sarpanta se mai alege un lastar cu pozitie
laterala opusa subsarpantei precedente, distantat de ea la 40 cm, pentru
formarea subsarpantei a treia. Se vor elimina concurentii lastarilor de
prelungire ai sarpantelor si subsarpantelor. Ca si in anul precedent, pentru
sporirea capacitatii de garnisire a sarpantelor si subsarpantelor cu ramuri
de rod anticipate, lastarii verticali crescuti pe latura lor superioara nu se
plivesc, dar se ciupesc la 7-8 frunze.
In anul al patrulea, primavara, odata cu amplasarea celei de-a treia
sarpante se incheie formarea coroanei. In acest an, cat si in urmatorul, se
urmareste formarea sarpantelor si subsarpantelor de dimensiunile
proiectate si echilibrarea lor, subordonarea subsarpantelor sarpantelor,
amplasarea rationala in spatiu a elementelor de schelet si semischelet.
Dat fiind faptul ca dupa definitivarea formei de coroana, se continua,
alungirea si ramificarea sarpantelor este necesar de aplicat taieri si limitare
a inaltimii si extinderii laterale a coroanei. In acest scop, la aceasta forma
de coroana, o atentie deosebita se acorda sarpantei superioare, care tinde
sa ia o pozitie verticala si sa devina ax. In fiecare an se elimina ramurile
verticale orientate in interiorul coroanei, pentru a preveni indesirea ei.
5.3.2. Taieri de formare a coroanei tip piramida mixta
Piramida mixta este indicata pentru soiurile de prun care au insusirea de a
forma un ax puternic si cu ramificare mare si mijlocie.
In anul intai, primavara devreme pomul sub forma de varga se scurteaza
la 80 cm de la nivelul solului.
Dupa dezmugurire, se suprima toti mugurii din zona de proiectare a
trunchiului pana la 50-55 cm inaltime. In cursul verii, cand lastarii ating
lungimea de 20-25 cm se aleg 3-4 dintre acestia pentru formarea etajului
de ramuri si unul pentru prelungirea axului. Lastarii alesi trebuie sa fie
uniform repartizati in jurul axului cu un unghi cuprins intre 90-120° la un
interval mai mare de 8-10 cm intre ei. Se va elimina concurentul lastarului
de prelungire al axului cat si ceilalti lastari situati intre cei pe care noi i-am
ales
Fig. 5.2. Formarea piramidei mixte la prun in anul intai (a), al doilea (b), al
treilea (c), al patrulea (d), al cincilea (e) dupa plantarea pomilor
In anul al doilea, inainte de pornirea sevei, lucrarile de taiere in vederea
formarii coroanei incep cu alegerea definitiva a celor 3-4 ramuri principale
(sarpantelor). Daca ramurile nu sunt crescute in uniform se aduc spre
verticala sau se inclina pentru a le stimula sau a le incetini cresterea. Daca
ramurile sunt crescute uniform si nu depasesc lungimea de 50-60 cm nu
se scurteaza. Daca depasesc aceasta lungime, atunci ele se scurteaza la
nivelul celei mai slabe. Ramura de prelungire a axului se scurteaza la 25-
30 cm mai sus de nivelul de taiere al sarpantelor. Celelalte ramuri
considerate concurente ale ramurilor principale sau ale axului se elimina
(la ras).
In cursul verii se vor lasa doar lastarii de prelungire a ramurilor de baza si
un singur lastar de prelungire a axului. Ceilalti lastari concurenti ai
lastarilor de prelungire a ramurilor de baza (sarpantelor) cat si a axului se
vor elimina. Se vor mai elimina si lastarii ce cresc pe latura superioara a
ramurilor de baza (sarpantelor) cat si lastarii porniti de la baza ramurii de
baza. In timpul verii se mai pot corecta si unghiurile de ramificare a
sarpantelor.
In anul al treilea, primavara se urmareste consolidarea primului etaj de
ramuri (sarpante) proiectarea primelor sarpante si a noilor sarpante la 70 -
80 cm de la ultima sarpanta din etaj.
Ramura de prelungire a axului se scurteaza in vederea ramificarii si
proiectarii urmatoarei sarpante solitare (singure). Celelalte ramuri de pe ax

8. se elimina la ras.
Pe fiecare ramura principala (sarpanta) se va alege cate o ramura cu
pozitie laterala la o distanta de 55 cm de la ax, pentru formarea primei
sarpante (ramura secundara prinsa pe ramura principala).
Ramurile de prelungire ale sarpantelor se vor scurta la 40-45, cm de la
punctul de prindere al primei ramuri secundare (subsarpantei). ATENTIE!
De pe sarpante se suprima toate ramurile verticale viguroase.
In timpul verii se aleg lastarii de prelungire ai sarpantelor si axului pentru
cea de-a doua sarpanta si sarpanta solitara (singura). Se plivesc lastarii
concurenti si cei de pe latura superioara a sarpantelor (de pe creasta).
In anul al patrulea, dupa aceleasi principii se mai alege o ramura pentru
formarea urmatoarei sarpante solitare la 30 cm fata de prima sarpanta
solitara. Se corecteaza unghiul de ramificare al sarpantelor solitare si se
proiecteaza cate o noua subsarpanta.
Pe sarpantele din etaj se aleg cate doua ramuri in vederea formarii
subsarpantelor, astfel ca ramificarea sa fie bilaterala, alterna exterioara.
Se elimina ramurile concurente, lacome si cele orientate in interiorul
coroanei. In vederea normarii incarcaturii de rod, o parte din ramurile
anuale de pe sarpante se scurteaza la 3-4 muguri.
In anul urmator dupa proiectarea numarului necesar de sarpante printr-o
taiere de transfer a prelungirii axului pe o ramura orizontala, se limiteaza
inaltimea pomului. In anii urmatori taierea de fructificare va avea in vedere
reglarea echilibrului intre crestere si rodire.
5.4. Planul de combatere a bolilor si daunatorilor la specia prun
Prunul este specia pomicola care este atacata de numeroase boli si
daunatori care produc pagube insemnate, indeosebi fructelor. Intre
acestea, cele mai mari daune sunt produse de boli virotice ca plumpox
(varsatul prunului sau sharka), piticirea prunului (prundwarf), patarea
inelara necrotica (prunus ring spot), declinul prunului (plum decline),
mozaicul liniar (plum pseudopox) etc.
Dintre bolile criptogamice, patarea rosie a funzelor de prun, (Polystigma
rubrum), monilioza (Monilinia laxa), nurlupii (Taphina pruni), ciuruirea
micotica a frunzelor (Coryneum beijerinckii) sunt cele mai pagubitoare
cand nu sunt tratate fitosanitar in mod corespunzator.
Ca daunatori periculosi ai prunului sunt recunoscuti viespea semintelor de
prun (Eurotoma schreineri), viespea neagra a prunelor (Hoplocampa
minuta), viermele prunelor (Laspeyresia funebrana), paduchele din San
Josè (Quadraspidiotus perniciosus), si acarianul rosu al pomilor
(Panonychus ulmi).
Ca mijloace de combatere partiala, a bolilor si daunatorilor, deoarece
soiuri imune la boli nu se cunosc, se recomanda: infiintarea plantatiilor cu
soiuri tolerante si pomi devirozati procurati din pepiniere specializate cu
certificat biologic de garantie, inlaturarea pomilor bolnavi din livezile
existente, combaterea prin tratamente impotriva vectorilor (afidelor) si a
gazdelor acestora (buruienile), aplicarea la timp a tuturor lucrarilor si in
special a taierilor si prin aplicarea tratamentelor chimice dupa schema de
combatere prezentata in continuare (Tabelul 5.2.).