Un articol despre campania agresiva a industriei alimentare care impinge consumatorii, nu sa manince hrana de calitate si preturi. In opozitie cu mica industrie alimentara, care ne poate oferi hrana si nu parizer.
1.
Azi
mă
duc
să
iau
un
kil
de
prețuri,
am
o
pooooftă!
Tiberiu
Cazacioc
Am
fost
de
curând
în
Belgia,
și
am
avut
curiozitatea
să
caut
un
catalog
de
supermarket
de
la
ei.
Adus
acasă,
l-‐am
pus
alături
de
un
catalog
al
aceluiași
retailer
din
România.
Celor
cărora
le-‐am
arătat
catalogul
de
supermarket
din
vest,
fără
să
le
spun
care
este
scopul
lui,
de
unde
l-‐am
luat,
au
crezut
că
este
o
revistă
culinară.
În
timp
ce
catalogul
pentru
consumatorii
români,
este
o
colecție
de
imagini
de
produse,
un
raft
pus
în
pagină
și
cu
cât
mai
vizibile
prețuri
barate.
Iată
așadar
cum
procedează
marii
retaileri:
acolo,
publicul
are
parte
de
educație
culinară,
este
învățat
să
gătească
și
să
savureze,
aici
este
împins
la
hrănire
cu
forța,
condiționat
să
cumpere
mult
și
ieftin.
Un
retailer
chiar
vinde
în
România
un
produs
alimentar
care
se
numește
simplu
“Bere”.
Astfel
produsul
este
redus
la
esența
lui,
prețul,
pentru
că
doar
astfel
se
mai
diferențiază.
Pentru
că
astăzi
valoarea
adăugată,
exprimată
prin
marcă
și
brand,
nu
mai
contează.
Prețul
a
devenit
în
România
de
azi,
aproape
tot
ceea
ce
diferențiază
un
produs
alimentar
de
altul,
spre
deosebire
de
occident.
Unde
calitatea
hranei,
plăcerea
de
a
găti,
experiențele
culinare,
fac
sens.
Prețul
ca
armă
de
marketing,
a
devenit
super-‐
obsesia
marcantă
prezentă
pe
panourile
publicitare,
în
pliantele
marilor
lanțuri
alimentare,
cele
care
pun
capăt
producției
alimentare
industriale,
care
ne
împinge
spre
hrană
ieftină
(este
vina
lor
?)
sau
răspund
nevoii
de
mâncare
a
cumpărătorului
sărac.
Lanțul
alimentar
lung
a
devenit
în
fapt
o
ventuză
de
aspirat
bani
din
stomacurile
românilor,
în
loc
să
fie
suportul
lor
de
viață.
Ce
a
fost
și
ce
a
ajuns
mâncarea
Foarte
des
ați
auzit
la
știri,
la
jurnalele
televizate,
afirmația
„Prețurile
s-‐au
scumpit”.
Sau
chiar
spusă
între
noi.
Este
vorba
de
incultură
sau
exprimarea,
pe
față,
a
ceea
ce
ne-‐a
promis
lanțul
alimentar
să
ne
dea
?
Prețuri
!
Tot
procesul
alimentar
ne
oferă
nouă
românilor,
prețuri.
La
metru,
la
kilometru,
la
metri
pătrați,
la
pungă,
preambalat,
prețuri,
prețuri,
prețuri.
Nu
mâncare,
nu
pâine,
nu
carne,
nu
lapte,
ouă,
cartofi.
Ci
prețuri.
Tot
ceea
ce
trăim
astăzi
ne
arată
că
hrana
a
fost
dezbrăcată
de
către
cultura
urbană,
de
revoluția
industrială
și
către
globalizare,
de
toate
caracteristicile
importante
pentru
hrană.
Nu
mai
are
hrana
valoare
spirituală,
culturală
și
imaterială,
este
astăzi
doar
un
bun
de
consum,
commodity.
Logica
pieței,
a
lanțului
alimentar
lung,
este
ordonată
de
prețul.
Ne
face
să
credem,
fără
să
ne
întrebăm,
că
hrana
trebuie
să
fie
ieftină,
indiferent
de
valoarea
ei,
dată
de
muncă,
de
elementele
nutritive
conținute.
Sistemul
acesta
a
rupt
legătura
dintre
cei
care
produc
hrana
și
cei
care
o
consumă,
ducând
la
o
deresponsabilizare
reciprocă,
la
pierderea
unor
cunoștințe
importante
despre
hrană,
la
imposibilitatea
de
a
cunoaște
cât
mai
multe
despre
ceea
ce
mâncăm.
De
aceea,
prin
Slow
Food,
se
încearcă
răsturnarea
acestei
logici
a
sistemului,
prin
reconstruirea
relației
dintre
producător
și
consumator,
redarea
valorii
hranei,
iar
prețul
să
reflecte
din
nou
valoarea
muncii
investite
în
hrană
și
calitățile
ei
nutritive.
2.
Libertatea
de
a
alege
hrana
și
nu
prețul
Slow
Food
încearcă
să
îi
convingă
pe
consumatori
să
redevină
liberi,
să
nu
mai
fie
sclavii
prețurilor,
să
își
folosească
puterea
de
cumpărare
pentru
a
influența
metodele
de
furnizare
a
materiilor
prime
pentru
hrană
și
a
producției
acestora.
Consumatorii
trebuie
să
aibă
un
rol
activ
în
producerea
hranei
și
să
stea
de
vorbă
cu
cei
care
o
produc,
să
afle
ce
metode
folosesc
și
ce
probleme
au.
Consumatorii
trebuie
să
redevină
co-‐producători.
Acesta
poate
deveni
un
nou
model
de
consum,
prin
care
cei
care
se
hrănesc,
fac
alageri
informate
cu
privire
la
mâncare,
crează
o
legătură
cu
cei
care
o
produc,
astfel
ajungând
să
plătească
prețul
corect
pentru
ea.
PS.
Despre
grătar
și
picnic,
veți
citi
și
auzi
cu
ocazia
vacanței
de
1
mai.
Când,
așa
cum
am
scris
ultima
oară,
dar
cu
anticipație,
presa
va
face
știri
despre
grătare
și
probabile
încălcării
ale
legii.
Suntem
pregătiți
pentru
Legea
picnicului
?
Pentru
un
slow
food
civilizat
?
Aceasta
este
întrebarea.