1. DIN TRECUTUL TENEBROS AL BUCURESTIULUI
Bucurestiul ultimului Razboi Mondial - Chicago-ul balcanic
Razboiul isi pusese puternic amprenta asupra Bucurestilor, asa
cum facuse cu mai toate marile orase ale Europei. Din pricina
puternicei crize economice, alimentele si produsele de baza
devenisera peste noapte adevarate bunuri de lux, numai bune
pentru operatiuni de contrabanda. Restrictiile la energie electrica
transformasera capitala intr-un veritabil crater pe timp de noapte,
un loc ideal pentru actiunile raufactorilor. In plus, amnistierea
detinutilor din inchisori nu putea decat sa intareasca un fenomen
al criminalitatii deja extrem de dezvoltat. Intr-un atare mediu,
nasterea unor grupari criminale dupa model american nu mai a
fost decat o problema de timp.
Gangsteri imbracati si inarmati asemenea celor de peste ocean
impanzisera Bucurestiul, epatand prin lux si prin comportamente
extravagante in mijlocul unei populatii subjugate de lipsuri si
saracie. Fiefurile lor erau reprezentate de cele mai rau famate
cartiere ale vremii: Ferentari, Rahova, Petre Ispirescu sau
Sebastian, adevarate fortarete ale crimei in care pana si politistii
cu experienta se temeau sa mai intre.
1
2. Coruptia atinsese cote inimaginabile, timidele tentative ale politiei
de a prinde unii dintre criminali finalizandu-se rapid cu eliberarea
acestora sub pretexte care mai de care mai ridicole.
In schimbul unor sume de bani, a unor bunuri sau favoruri,
avocatii, judecatorii, procurorii, medicii sau politistii faceau scapat
aproape orice raufacator.
Probele incriminatoare dispareau fara urma, martorii erau ucisi
inainte de a putea depune marturie in fata justitiei iar cei care
scapau cu viata isi retrageau subit afirmatiile.
In rarele situatii in care un gangster ajungea in spatele gratiilor,
acesta era eliberat din cauza "gravelor probleme medicale",
"pentru buna purtare" sau, pur si simplu, pentru ca pedeapsa data
era prea mica in comparatie cu gravitatea faptelor. Va suna
cunoscut?
Parea ca nimic nu se mai poate face dar, totusi, in Romania acelor
vremuri existau inca oameni care nu puteau fi cumparati. Iar unul
dintre ei a fost comisarul Eugen Alimanescu.
Nascut la Slatina, in anul 1916, tanarul Alimanescu opta pentru o
existenta pasnica, urmand cursurile scolii care l-ar fi ajutat sa
devina contabil. Razboiul este cel care schimba radical optiunea
2
3. viitorului comisar, iar Eugen Alimanescu, dupa ce ia parte activ la
luptele de pe frontul sovietic, este decorat si, la intoarcerea in tara
, este numit in functia de comisar-sef la Prefectura Bucurestiului.
In aria sa de actiune intrau atunci cele mai rau famate cartiere ale
Bucurestiului.
Dupa primele esecuri, Alimanescu realizeaza ca nu va putea
nicicand sa reuseasca in initiativele sale.
Coruptia era prea puternica si cuprinsese prea adanc
structurile statului (astazi parca mergem pe aceleasi
urme…)
Urmand modelul american al lui Elliot Ness, Eugen Alimanescu
apeleaza la recruti, tineri aflati inca pe bancile Academiei de
Politiei, si aspiranti la un post in Politia Bucurestiului, pentru a
infiinta organizatia "Fulger".
22 de membri, alesi personal de catre comisar, antrenati si
pregatiti de acesta, urmau sa intre intr-un razboi nemaivazut cu
crima organizata din capitala. Asemenea omologului sau din
Statele Unite ale Americii, Alimanescu isi formeaza o veritabila
retea de informatori din randul gangsterilor, creaza rubrici
permanente in presa vremii prin care sa isi etaleze victoriile si da
startul unor veritabile lupte de strada cu infractorii. Stia ca, odata
arestati, ei vor scapa din fata justitiei uzand de influenta pe care o
aveau in randul magistratilor.
Solutia aleasa de Alimanescu?
Exterminarea crimei si a criminalilor.
3
4. Putini au fost cei care au sfarsit in spatele gratiilor. Cei mai multi
dintre raufacatorii locali au cazut secerati sub tirul gloantelor de
revolver sau de pistol-automat ale membrilor echipei "Fulger".
De fiecare data, un reprezentat al presei se afla de fata in
momentul confruntarilor iar comisarul se asigura ca, in fotografii,
alaturi de cadavrele infractorilor, va aparea o pancarta prin care
lumea sa stie ca Brigada Alimanescu isi facuse datoria.
Extrem de atent, el isi motiva de fiecare data actiunile prin
deschiderea focului de catre infractori, refuzul lor de a se preda
sau incercarea acestora de a fugi din arestul politiei.
Cazul era finalizat si nimeni nu il putea acuza de moartea
criminalilor.
In fond, cine ar fi vrut sa o faca?
Evident, astfel de masuri neortodoxe au starnit reactii diferite in
randul mafiotilor locali.
Daca unii alegeau sa paraseasca in graba Bucurestiul, sperand in
van ca Alimanescu nu ii va urmari in alte orase, altii incercau sa il
reduca definitiv la tacere pe incomodul om al legii.
Comisarul, desi refuzase escorta, era protejat zi si noapte de
membrii echipei pe care o infiintase. Astfel, tentativele de a-l ucide
4
5. au esuat pe rand. Iar Brigada Alimanescu continua sa dea lovitura
dupa lovitura bandelor criminale din tara.
Evident, vocile magistratilor si ale politistilor corupti care criticau
masurile lui Alimanescu au rasunat zgomotos.
Pentru oamenii de zi cu zi, insa, comisarul era o legenda vie, o
speranta, iar asta era cel mai important in ochii autoritatilor.
Ultimul lucru care mai lipsea in Bucuresti era o revolta a
populatiei.
Moartea vine de la rusi
In decursul a numai cativa ani, Alimanescu si agentii "Fulger" au
reusit, practic, imposibilul.
Lumea isi facea din nou curaj sa iasa din case dupa lasarea
intunericului, fara teama unui atac armat sau a bandelor de talhari
care bantuisera Capitala.
Sub gloantele comisarului a cazut temutul Petre Silberschmied,
poreclit Argintaru, liderul unei bande de spargatori in care activau
mai multi dezertori nemti din corpul de armata Dirlewanger, corp
creat, la cererea expresa a lui Himmler, din condamnati la moarte
sau la inchisoare pe viata.
A urmat banda lui Gica Cioc, poreclit Balaurul, si cea a rivalului
acestuia Sandu Moise, zis Hitler, datorita mustatii asemanatoare
cu cea a dictatorului german; infractori din Ferentari specializati in
contrabanda cu bunuri furate, jocuri de noroc, prostitutie si
spargeri de locuinte.
5
6. Poate cea mai rasunatoare lovitura a dat-o Eugen Alimanescu
criminalilor infiltrati in randul politiei. Este vorba de comisarii sefi
Cairo si Voinescu.
Fosti infractori, acestia fusesera recrutati in randul politiei si numiti
chiar comisari in speranta ca vor putea da mult mai usor de urma
eventualilor raufacatori.
Socoteala de acasa nu s-a potrivit cu cea din targ, iar cei doi,
odata imbracati in uniforma, si-au reluat un mai vechi obicei...
spargerile de banci.
Din Brasov si Bucuresti, cei doi au reusit in doar cateva saptamani
sa sustraga din filialele Bancii Nationale o suma colosala... peste 2
milioane de dolari.
Descoperiti de Alimanescu chiar in timpul unui nou jaf, Cairo si
Voinescu au ales sa se impuste reciproc decat sa ajunga din nou
in spatele gratiilor.
Sau cel putin asa sustine raportul oficial din acea perioada.
Primul hot din lume caruia i-a venit ingenioasa idee sa fure casa
de bani cu totul, Lica Ciungu, zis Cap de Fier, a fost capturat tot
de comisarul Eugen Alimanescu si agentii sai.
Mai mult, in urma unei meticuloase operatiuni de filare,
"Incoruptibilii" romani au reusit sa lichide-ze intreaga banda a
spargatorilor.
Nici unul dintre ei nu a scapat viu.
Printre cei care alesesera calea fugii din Bucuresti se numara si
Nicolae Purecica, poreclit Nae Chioru, un individ deja dat in
6
7. urmarire generala in toata tara pentru mai multe crime, jafuri si
talharii, majoritatea petrecute in Ferentari.
De aceasta data, criminalul alesese Oradea ca viitoare tinta si, la
scurt timp, orasul transilvanean intra in stare de soc.. Zeci de
atacuri armate asupra oamenilor nevinovati lasau in urma o
multime de victime, dar ceea ce era de-a dreptul sinistru era
modul in care victimele erau ucise. Criminalii nu se multumeau
doar cu talharirea nevinovatilor ci, pentru a-i reduce la tacere, ii
transau asemenea vitelor de la abator.
Omorurile au fost atat de numeroase incat autoritatile oradene s-
au vazut nevoite sa apeleze la singurul om care putea sa puna
stavila ororilor, comisarul Eugen Alimanescu.
Deghizat in om de afaceri, omul legii ii dadea de urma criminalului
si se lasa condus in mijlocul intregii bande. Ceea ce parea a fi o
noua talharie urmata de crima s-a transformat, insa, in macel.
Agentii "Fulger" au deschis focul la vederea raufacatorilor.
In doar cateva minute, din grupul lui Nae Chioru nu mai
ramasesera decat cateva cadavre ciuruite.
Dar totul are un sfarsit.
Bucurestiul arata altfel si oamenii intelegeau ca pot sa traiasca
liber, fara teama gangsterilor care ii terorizasera nu de mult.
Alimanescu era un nume cu notorietate in randul criminalilor si
toti evitau sa si-l puna pe urme.
A venit insa "Cazul de la Sinaia", caz descris de fostul comisar,
Traian Tandin, in cartea sa "Jafuri celebre din Romania".
Chemat sa investigheze furtul unei cantitati impresionante de
bijuterii din casa unui aristocrat din Sinaia, comisarul dadea rapid
de urma raufacatorilor.
Era vorba de o intreaga banda formata din ofiteri rusi.
Cum la vremea aceea, Romania se afla in plina ocupatie sovietica,
cazul parea cu atat mai dificil. Obisnuit sa nu faca nicio concesie,
Eugen Alimanescu i-a chemat pe toti cei implicati in casa pe care
o jefuisera de curand.
A urmat un schimb rapid de focuri iar ofiterii rusi zaceau intr-o
balta de sange.
A fost sfarsitul comisarului Alimanescu.
Ceea ce a urmat este invaluit in mister.
Arestat, comisarul a fost condamnat la ani grei de inchisoare
pentru omor deosebit de grav.
7
8. O versiune a povestii spune ca ar fi fost aruncat din trenul ce il
ducea catre inchisoarea comunista.
O alta sursa indica faptul ca Alimanescu ar fi fost executat la scurt
timp dupa incarcerare.
Cert este ca autoritatile comuniste au incercat cu orice chip sa il
stearga din amintirea oamenilor. Rapoartele sale au disparut in
mare parte alaturi de multe dintre articolele care ii redau actiunile.
Grupul "Fulger" a fost desfiintat, iar membrii sai si-au pierdut
urma.
In fond, in lumea comunista tocmai se instaura un alt fel de
Mafie.
8