Gavriil Stiharul, profile picture
Uploaded byGavriil Stiharul
1,525 views

Poeme%20 crestine(1)

Documentul conține un ciclu de poezii creștine scrise de Gabriel Iordan Dorobanțu, evidențiind teme precum smerenia, credința, iubirea față de Hristos și dorința de mântuire. Versurile sunt dedicate Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și subliniază lupta spirituală a credinciosului în fața ispitelor vieții. Poeziile sunt scrise într-un stil liric care îmbină tradiția ortodoxă cu emoția profundă a experienței religioase.

Embed presentation

Download to read offline
1 POEME CRESTINE de GABRIEL IORDAN DOROBANłU (GAVRIIL STIHARUL) Teologie pentru azi Bucuresti 2008
2 Cu smerenie, dedic toate stihurile mele PREASFINTEI NĂSCĂTOARE DE DUMNEZEU Această plachetă de versuri a fost publicată online cu sprijinul Părintelui Drd. Dorin Piciorus si al Preotesei Drd. Gianina Piciorus, cărora le mulŃumesc pentru ajutor.
3 ELEISON ME TON AMARTOLON [Miluieste-mă pe mine păcatosul] Doamne, credinŃă am avut de neclintit când valurile negre mă trăgeau in jos, semeŃii munŃi i-am clătinat…dar m-am mândrit: miluieste-mă pe mine cel pacatos. Doamne, în stihuri Te-am cântat si Te-am slăvit, căci dulce stih mi-ai dat si graiul cuvios, cu aripi de rime am zburat…dar m-am mândrit : miluieste-mă pe mine cel pacatos. Doamne, pentru Tine m-am lăsat osândit, pentru sfântul Tau nume dulce si duios, ocări si spini am suportat…dar m-am mândrit : miluieste-mă pe mine cel păcatos. Doamne, cu Tine am fost pe cruce si am pătimit, cu Tine am gustat din bice pân’ la os si oasele-mi zdrobite au fost…dar m-am mândrit : miluieste-mă pe mine cel păcatos. Doamne, de atâtea ori spre raiul înflorit Îngeri m-au purtat si-n cerul Tău frumos cu sfinŃii în rugăciune-am fost…dar m-am mândrit: miluieste-mă pe mine cel păcatos. Doamne, atâtea lucruri bune au răsarit din rugăciunile rostite cu folos. Atât de minunate sunt…dar m-am mândrit : miluieste-mă pe mine cel păcatos…
4 SFĂNTA DREPTMĂRITOARE Cât de fragilă bucurie îmi aduce vremea, în fântana adancă mi-a fost dat să-mi scald privirea. Maică, apa ta e bună,din piept stins-a durerea, păcatul iertat a fost, venit-a mântuirea. Ca fiu risipitor de taine azi mă-ntorc suflet amar, mai sărac în Dumnezeu, dar tu maică ai pregătit, pâinea caldă, masa plină,curcubeul în stergar si viŃelul Tatălui păsunat în Nesfârsit. Niciodată casa nu mi-a fost mai albă, mai frumoasă, ca într-o sărbatoare mare fu gătită-n neprihană. Cu odaia-mpodobită: flori de aur si iarbă grasă, dulcea casă mă asteaptă cu Fecioara în icoană. Ochii mei din prea-ntristare sunt în lacrimi si mai ard, apele cele amare pe obraji îmi curg fierbinŃi, dar tu mă-ntaresti acuma cu mireasma cea de nard, cu tăria cea din îngeri, cu răbdarea cea din sfinŃi. Maică, tu, nepământească, vesnică mult primitoare, cu îngereasca strălucire în cernitul tău vesmânt, lan de raze izvrorăste din icoane. În altare, peste daruri neîntinate se pogoară Duhul Sfânt.
5 A FI CRESTIN A fi crestin înseamna a iubi cu patimă cuvântul ce te-ndeamnă, să arzi în Hristos si să mai stii ca dragostea nicicând nu se destramă. A arde în iubirea Celui care la ospaŃul lumii a întins o pâine, spăland picioarele tremuratoare tuturor înfometaŃilor de mâine. A fi crestin înseamnă a fi încredinŃat că esti în starea leprosului, si-n tine, creste neoprit minunea. A fi vindecat, mereu vindecat de nepământescul Bine. A fi crestin înseamnă a te străpunge Spinii durerii si a zâmbi înŃelepciunii, cu tăria luată din cel ce mai frânge pâinea nemuririi la cina lumii. A fi crestin înseamnă a urca mereu golgotele, călcând sfios pe colŃi de piatră si a crede că pasu-Ńi greu e-al lui Hristos Cel înviat din morŃi.
6 SURSUM CORDA! [Sus inimile!] Diavolul îndoielii îsi întinde-o gheară, iadul necredinŃei îsi arata faŃa, deznădejdea urlă tragic ca o fiară… Sus inimile! Nu ucideŃi speranŃa ! Nenorocirea ne otraveste traiul, nepăsarea lumii mai rece ca gheaŃa, crucea-i tot mai mare si mai dureroasă… Sus inimile! Nu ucideŃi speranŃa ! Năpârcile fricii se strecoară-n gânduri, moartea pare mai reală decât viaŃa. De crezi că Scriptura nu-Ńi mai foloseste… Sus inimile! Nu ucideŃi speranŃa ! Nu ucideŃi porumbiŃa din fereastră, căci din nestiut vesteste dimineaŃa, când noaptea a biruit raza de lumină… Sus inimile! Nu ucideŃi speranŃa !
7 ASCULTĂ CUM CÂNTĂ BISERICA VIE ! Copilule, crescut la cântece de noapte, mugind de patimi, hulă si trufie, în ritmuri bacante si-n vorbe desfrânate… Ascultă cum cânta Biserica Vie ! Cântă Biserica dis-de-dimineată , salută voios, mulŃumeste crestin… Auzi cum urcă versul către ViaŃă si ziua începe cu pace de-amin. Ascultă cum cânta crestinul si-adastă : cântă tinereste omul pe ogor, legănand pruncul, tânara nevastă dă slavă lui Hristos pentru fecior. Cântă Biserica în marea săptămână prin chilii si case curate. Tineri si bătrâni cântă impreună, dau slavă lui Hristos pentru toate. Dă slavă fecioara pentru curaŃie, dă slavă nevasta zămislitoare, mulŃumeste mireasa pentru cununie, mulŃumeste feciorul pentru îndreptare. Dă slavă brutarul pentru aluatul din care pâinea se va plămădi. MulŃumeste seara acasă bărbatul pentru cina cea buna si pentru copii. Cântă zidarul, dând temelia bisericii noi, cu turla-n azur. VoinŃa lui se prinde de piatră, mortarul fluid se-ncheagă dimprejur. El cântă un cântec de dor si de slavă, Nervul si braŃul vânjos vibrează-ncordat. Inima, în ritmul poeziei suave, Transformă ideea în beton armat.
8 DimineaŃa, în atelier, tâmplarul, cânta, punându-se inimos pe treabă. El Domnului mulŃumeste...si harul coboară în ale lui mâini degrabă. Minune! S-a oprit mirat. Priveste : din lemnul inform ivitu-s-a perfect un lucru util. Dulgherul slăveste pe Domnul Iisus, lemnar din Nazaret. Auzi pe cizmar cum cântă-n bucurie, lucrează cu sârg, cu suflet si nesaŃ, mâna-i alearga într-o simfonie, Hristos e pe buze si duhul e-n braŃ. Dau slavă cinstita preoŃime, pentru slujba Liturghiei sfinŃite, si cea intru Hristos diaconime pentru darurile bineprimite. Auzi cum cântă Biserica Bizantină, apostolească, vie, ocrotitoare… Cântă poporul ei răsfăŃat de lumină, de lina lumină a Slavei biruitoare. Copilule crescut la cântece de noapte, mugind de patimi, hula si trufie, în ritmuri bacante si vorbe desfrânate… Ascultă cum cântă Biserica Vie !
9 ÎNVIERE LA DUMNEZEIASCA LITURGHIE BIZANTINĂ Din cerul de lavă scânteie un fulger, s-asază peste beznă-ndurarea. Cu chip neprihănit, palid, un înger Pogoară-o stea pe-un muc de lumânare. Se-mprăstie bezna cum se ridic-o ceaŃă Scânteia astrului aprinde încăperea : Oh! Doamne, ce lumină si dulceaŃă Transfigurează tainic chipul si durerea !… În patima Ta, Doamne, ceru-i mai aproape, Sufletul e prohod si întrebare, Mir îmi adastă în gânduri si pleoape Când lacrimi picură din lumânare. Trupul Tău, Hristoase, poposind în moarte, Sub giulgiu odihneste cu cântări preasfinte. Pleoapa Maicii Tale din icoană se zbate Cu aripi de porumbiŃe istovite. Îngerul bun îmi scutură durerea La dumnezeiasca strajă spre dimineaŃă. S-aprind în altar lumini. E Învierea, Lanuri de mâini se-ntind să ia ViaŃă. Hristos a înviat! Fii fără frică… Troparele învierii se toarnă în lumină. Moartea e-nvinsă.E Sfânta Duminică. E Dumnezeiasca Liturghie Bizatină.
10 MAI CRED COPIII NOSTRI ÎNTR-O MINUNE? Veacul disperării perfid si misel renaste dumnezei cu pântec de-oŃel, eresuri străine poleite-n cuvinte coboară-n suflet si-n minte. VopsiŃi in rosu, mânjiti pe braŃe si dinŃi pe stadioane hipioŃii dau concerte in stranii ritualuri. Se numesc chiar sfinŃi, cu aura lor strâmbă prelinsă peste plete. Un bărbos guru de-apartament si-a convins ciracii – extaz si încântare – , învaŃându-i că ar fi un instrument divin, Mesia în chip de reîncarnare. Doamne, ispitele ne zguduie tăria, căci veacul e-ntors spre alta menire! E hipiotul un sfânt? E guru, Mesia? Sunt ale lor fraze... mesaj de mântuire? Privirea mi-o întorc către Răstignit si sufletul o clipa se ridică. Văd patru cuie si-un Hristos smerit ce patima o-ndură din dragoste de oameni. Văd spinii Lui si-o înviere care va fi a noastră si Raiul în mine creste, cum creste Liturghia in Altare, când preotul solemn împărtaseste. Văd o mână mică, sfioasă si albă, bătând mătănii la icoana poleită a Sfintei Fecioare. O rugaciune caldă se murmură cuvioasă si smerită. Mai cred copiii Tăi in Altare si minuni, în Maica Sfantă si Pruncu-i de la sân, în holdele sfinŃite, în datini si-n goruni, în nasterea Ta, Doamne,din staulul cu fân?
11 FRUMOASA MEA VESNICIE Vai, ce luptă se dă-n mine când trupul este pe moarte !… Să-l miluiască... n-are cine... Vai, cât plânge si se zbate !… Irmosul, ecou îmi bate-n veac, mi se vesteste-n parastas… Un gol străin si fără leac se adânceste ceas de ceas. Ca frunza toamna coborî-voi în goliciunea de-început, făra straie, scumpe, moi, si podoabe de-mprumut. Dar eu stiu că într-o zi sfinŃită lumina se va-ntoarce-n pleoape, porumbiŃă împodobită, ram de măslin pe ape. Voi trage puteri din slava curată, sorbi-voi puhoaie de zări, ochiul mirat va creste roată îmbrăŃisat de mii de culori. Atingerea pleopei usoare în ritmul zborului rar vesti-va în lumea reală curcubeul Tău de har. Eu…ridicat din beznă si somn la viata plămădita sus ! Eu ridicat...dincolo de om, prin jertfa Ta, Bunule Iisus! Mai stiu, că-n ziua cea mare, împodobi-mă-vei din nestiut cu straie sfinte, cu slavă mare… Unde e moarte, goliciunea din mormânt ?
12 CREZUL MEU PENTRU VESNICIE Cred într-Unul Dumnezeu Ziditor de pâine si mai cred in darul Său, în ziua cea de mâine. Cred în Iisus Mântuitorul si in mierea-I din cuvinte. Cred în stihuri si în dorul din colinde nesfârsite. Cred în Duh de prorocie, mângâiere pentru viaŃă si într-o dulce vesnicie cu Hrisos loc de verdeaŃă. Cred in sfinŃi si in cununa mucenicilor răsplată din Biserica stărbună, binecuvântată. Cred in pâine si în vin si-n Sfânta Predanie, în puternicul Amin si în spovedanie. Cred în patima si moartea Dumnezeului durerii si-n cuvintele înalte din troparele-nvierii. Cred într-unul drum prea drept Al Sfintei Dreptmăritoare, că Iisus din Nazaret va veni cu slavă mare. În botezul din cuvinte îmi mărturisesc prihana, astept morŃii din mormânt iarăsi să deschidă geana.
13 STIHUITORII LUI HRISTOS Sunt trist, bolnav sau poate surd de ploaia de cuvinte grele din vorbele drăcesti, urlând, din cântecele rele. Eu vin la voi, stihuri sfinte, Din cântari si rugăciune, care-n zilele cumplite mi-aŃi fost pâine si minune. La voi, rapsozi ai lui Hristos ce aŃi postit cu rânduială – ne-aŃi dat în dar cuvânt frumos, cum l-aŃi trudit cu osteneală. La icoana ta mă-nchin, lucrătorule cel darnic, vine vremea, drag crestin, să te pomenim la praznic. Stihurile tale bune le-am păstrat în scoarŃe groase, m-au tămaduit de lume si de amagiri intoarse. Bunule,cu dulce grai, ca un sfânt din Pateric, să te odihnesti în Rai cu slavă de mucenic.
14 CRĂCIUN SFÂNT În noapte-adancă se rostogoleste luna, în candele amurgul se-ntoarce aprins, la Poarte Raiului aud cum bate mâna lui Mos Crăciun, hoinar, cu părul nins... Prin beznă, vine usor si se duce… Bolta podoabe de stele îsi pune, se tulbură somnul Pruncului dulce din braŃele Mamei preasfinte si bune. Blând, MicuŃul întinde o mană, magii uimiŃi se-ntorc în Scriptură, El mută hotarul de vis si de ape al Iordanului nostru din bătatură.
15 LA LOC CU VERDEAłĂ [priceasnă] Trec în zbor nori spre alte zări si anii-n sirag duc cu ei ce e drag. Geme pe pămant prelung jalnic cânt – e-n zadar chemat sufletul plecat. E-n zadar chemat omul răposat ce-a fost pe pămant… acum e-n mormânt. Cei rămasi în urmă: frate, soră, mumă, vor veni la rând, vor veni curand. Plânge cu amar pleopa în zadar, ochiul tulburat, pentru cel plecat. – SufleŃelul meu, plânsu-mi este greu, lacrimile mele vor seca si ele. Vor seca de ape, vor fi scurse-n noapte... Cerule, cât rabzi pe pâmat să cazi ! – Nu mă mai jeliŃi, fraŃii mei iubiŃi, căci eu am în cer dulcele năier.
16 Nu vă întristaŃi, iubiŃii mei fraŃi, căci, în ceruri sus, îl am pe Iisus. Am pe Născătoarea, pe Apăratoarea, Maica bucuriei, Maica vesniciei. Si mai am un Tată Ce-n ruga curată Îl numim cu dor AtotŃiitor. Si mai am in dar sfinŃi din sinaxar, care mijlocesc si mă pomenesc. Mai am bune fapte de Domnul lucrate si m-am spovedit, m-am impărtăsit. Si n-am întinat casa unde-am stat, lucrul cel oprit eu nu l-am poftit. Si daca am poftit lucrul cel oprit, am fost dezlegat de al meu păcat. Mai am o credinŃă ca o biruinŃă, că voi fi mereu cu-al meu Dumnezeu.
17 PETALE DIN GRADINA MAICII SFINTE Crestinul ortodox Ochi sărutând icoana, gând îmbrăŃisând ochiul, suflet lăcrimând gândul. ÎnŃelepciunea dumnezeiască Acoperindu-i lumina veacului, acestui pustnic orb i-ai dat puterea licuriciului. Taina isihastului Albit de ani, călugărul crede că i-a înflorit raiul. Taina spovedaniei Hristos nevăzut, duhovnic atent, sfinŃii de pe catapeteasmă îndepărtându-se. Lucrarea lăuntrică Mănastire… sfinŃii respiră prin rugăciunile călugarilor. NecredinŃă Dumnezeu la lucru, Minuni pretutindeni… Atâtea irosindu-se.
18 Epifanie Drum serpuind spre mănastire, Dumnezeu si Sfântul Petru printre pelerini. Miercurea trădarii Punând capul pe pernă, Ńipă un gând : Ghetsimani! Vinerea Mare Hristos pe cruce… Până si cei nenăscuŃi Îl biciuiesc. Zbor înalt Aripile Îngerului se deschid înlăuntru… rugăciunea lăuntrică ! Rugăciunea inimii Rugăciunea s-a oprit si cu ea respiraŃia sufletului. Înviere Neplânsă, moartea moare la miez de noapte… Hristos a înviat ! Canon de pocăinŃă Stropi de ploaie bat pământul asemenea unor mătănii.
19 Ziua inainte-mergatoare În mohorâtul ianuarie, o zi de primăvară: Boboteaza.
20 RUGĂCIUNE UCISĂ PRIN NEROSTIRE Dă-mi, Doamne, rostirea sfinŃilor ca să-łi pomenesc dumnezeiescul Nume. Dumnezeule, candela îmi este stinsă, limba îmi este străină si inima îmi bate cu disperare într-un zid de piatră dincolo de care esti Tu. Numele Tău sfânt geme biciuit de cuvinte făŃarnice, iar noi credem că-l laudam si-l cântăm. Eu stiu că rugăciunea este ucisă prin nerostire ca un prunc în pântecele mamei prin nenastere... Dar, cuvintele mele pământesti sunt o cunună de spini pe fruntea Ta dumnezeiască. Dă-mi, Doamne, rostirea sfinŃilor Tai ca să-łi pomenesc dumnezeiescul Nume, lăudat,cântat si plâns de sihastri si poeŃi.
21 POARTA RAIULUI Motto: Nu aurul, ci moastele sfinte sunt avuŃia unei Ńări. Poate că am ostenit să plâng un iad, Sodome si Gomore de-amar, Pe Samsoni si Caini, pe ingerii ce cad, străine locuri,chipuri de cosmar. Mă vreau acum la mine-acasă loc de verdeaŃă, loc minunat, unde Biserica e încă mireasă si Iisus Hristos e cel înviat. Căci eu sunt din Ńara de brazi si de har, eu sunt din turma Tatălui, drumul meu nu fu-n zadar, căci am bătut la Poarta Raiului. Eu sunt din Ńara cu mucenici, cu voievozi mărturisind credinŃa, de-a pururi pasii mei rămân aici, căci am gustat din miere-n suferinŃă. Eu sunt din Ńara de neuitate datini, cu sfinŃi sihastri în posturi priveghind, cu icoane biruind balauri si Brâncoveni în moarte aŃipind. Eu sunt din Ńara fără de hotare, fără oprelisti către infinit, sunt pravoslavnic, căci la altare, cu foc pe buze m-am spovedit. Eu sunt din Ńara de holde si minuni, cu ploi sfinŃite si rouă miruind, eu i-am văzut pe Îngeri în furtuni, pe Dumnezeu pe nori de aur odihnind.
22 Poate am ostenit să plâng un iad, Sodome si Gomore de amar, eu stiu un loc mai verde ca un jad… Eu sunt din Ńara de brazi si de har.
23 HAIDEłI SĂ MAI CREDEM ÎN IISUS HRISTOS! Horoscoape astăzi ne îndrumă sorŃii, cina rugăciunii este tot mai rară, prin televizoare îsi arată colŃii diavolul ce urlă tragic ca o fiară. Nestiut de nimeni merge-n vesnicie un copil al străzii fără lumânare, soboare de îngeri îi Ńin tovărasie si-l înaripează spre ceresti altare. Un sărman mănâncă supa lui crestină, pe piept, el îsi face crucea preasfântă, din puŃina pâine opreste puŃină pentru un câine frate cu privirea mută. łintuit de-o cruce zgâriată-n perete, satanisti sălbatici pe el se răzbună – îl batjocoresc lovindu-l cu sete cu înjurături de Hristos si mumă. Căte un tâlhar intră-n puscărie – gând de razbunare pentru cel stiut, o maicuŃă simplă dă o liturghie pentru pomenirea fiului pierdut. PărasiŃi de rude, merg spre loc de-odihnă batrâni din azile,oameni fără soartă, doar Sfânta Fecioară din cer mai suspină si un preot le citeste fără plată. Carturarii, în letopiseŃe, cată disperaŃi poveŃe crestine: sfinŃii de demult ne spun cu blândeŃe să avem răbdare căci va fi un mâine. Ca o prorocire ne îmbărbătează mâna lor întinsa, gândul lor frumos – ca nădejdea noastră să rămână trează : haideŃi să mai credem în Iisus Hristos !
24 TATĂL NOSTRU SI PÂINE Aievea sunt, îmi place să le stiu în vis ce azi se cheamă înfometare. Copii abandonaŃi, bătranii părasiŃi orfelinate sumbre, cârciumi funerare. E adevarat si as vrea în vis să fie tot ce blestem căzu ca o rusine. E adevarat si parc-o lungă tragedie ne otrăveste traiul, nădejdea de mai bine. O cârciumă eu vad în miez de noapte, flăcari verzi danseză ca-n iad, boabe de fosfor, albe, răscoapte, picură-n pahare, sfârâie si ard. Pierdut în patimi, mut si-ntunecat, robul Tău Doamne, soarbe din pahar otrava vicleană, alcoolul distilat plătit cu trudnice braŃe, chin si-amar. Undeva l-asteaptă în miez de noapte copiii înfometaŃi de tată si de pâine, cu mânuŃele fragede, curate, se roagă pentru ziua cea de mâine. Dar la cârciumă e-n toi azi veselia, prin fum de Ńigară beŃivii înjură, femei pierdute îsi fac meseria si diavolul le toarna vorbe de hulă. În fiecare noapte iadul varsă jar, si cârciuma, ca o răsuflare fierbinte, spulberă scântei ca dintr-un amnar si focul s-aprinde in minŃi ameŃite.
25 Îmi place în vis să le stiu: cârciuma murdară, taverna-mormânt… Dar aici sunt toate: sticla cu rachiu, flăcarile verzi, iadul pe pământ. Doar tu, Iisuse, Te mai răstignesti, Golgotele le mai colinzi prin lume, ai grijă de copiii Tăi si le mai pune pe Tatăl Sfânt si-o pâine-n rugaciune.
26 LA VREME La vreme, Domnul trimite înger de lumină să-Ńi picure pe gene clipiri suave, dulci… când oboseala zilei si grija cea de mâine întârzie odihna cu teamă de năluci. La veme, Domnul trimite binecuvantate ploi, peste ogorul negru o bură tremurândă. La vreme e-o primavara în straie tot mai noi. La vreme mieii zburdă si ciocârlia cântă. Nu te teme de valurile vieŃii izbitoare, în fiecare greu e-o pronie cerească, când Tatăl Sfânt în mâna Sa te are, nu-i vrabie să cadă, nu-i păr să se clintească. La vreme, Domnul te scoate la liman, când marea se răzbună si se frământă valul. La vreme, se răceste si lava din vulcan, se linisteste marera si se arată malul. De arde Cuvântul Său vesnicind iubire, nu-i loc de-ngrijorare, nici cumpatul să-l pierzi. Când Harul Sfânt dă gândului tărie, de ziua cea de mâine să nu te-ngrijorezi. De trimite Domnul pildă de-ntărire : pasarea mănâncă, desi n-a semănat… Crinii se-mbracă în haine tot mai fine – E vremea să te bucuri…Ce dar minunat !
27 CUVIOSULUI Vartejul innoirii sterge, si rău, si bine, si frumos, căci viaŃa merge înainte... si departarea de Hristos. Dorm sihastrii-n cimitire, Lumea nu-i mai pomeneste, un monah, la mănastire un pomelnic le citeste. Crucile de pe mormânturi putrezesc de vreme rea, de ploi reci si aspre vânturi stinsu-li-s-a candela. Dorm azi, intr-un loc uitat, Moastele de cuvios, ce în viaŃă a purtat crucea grea a lui Hristos. Ca pe oameni din beŃie să-i întoarcă la credinŃă, a dat vot de săracie si pe sine jerfă vie. A purtat straie de sfinŃi, nevoindu-se stingher si, in nopŃile fierbinŃi, a băut roua din cer. Doar un mormânt părăsit fost-a mostenirea sa, sufletului ostenit datu-i-s-a linistea. Dar eu stiu c-a fost chemat către alte zări mai bune – din loc verde, înmiresmat, ne-ntăreste-n rugăciune.
28 VIS SI ÎNGER Dezrăstignită din ultimele raze, ziua coboară în locasul rece… Rosul asfinŃit scurgându-se pe case. E noapte. Stelele se golesc de lumini. Nimeni, nimeni nu le culege nectarul de foc. În băltoace lăcrimează luna cu palidul chip trist, supt. Si varul fardulului ei se descojeste întruna. În sala strâmbă, murdară si neagră a tristului leagăn de orfani, cu ochi miraŃi de bolta cea largă, fetiŃa bălaie visează. Ea-n mii de bucaŃi cerul îl vede frânt si stelele se coboară în bucăŃi de pâine. Mai vede în suflet luna rotundă ca o jimblă imensă, aburind, si-o mâna albă, delicată, blândă, pe crestetul ei rotund odihnind. Dar luna dispare si stelele se sting. Rămâne doar sala jalnică si rece… Si ochii ei de pâine mai plâng, de stelele calde, de luna cea dulce. Se face întuneric în tristul adăpost si-n ochii ei mari,calzi si curaŃi, visul de pâine se frânge. Se face intuneric si visul apune, doar în sufletul ei nepământesc, Îngerul, flămând de rugăciune, veghează,ocroteste si plânge.
29 IISUS PE CRUCE Mainile Tale, slăvite Ziditor, au fost batjocorite, străpunse, nu mai pot mângâia păsările în zbor… Pleoapele Tale căzute privesc numai la serpii care dau târcoale prăzii, zvârcolindu-se in Ńarană… Urechile Tale nu mai aud decât pasii îngerului morŃii… Melci jilavi se urcă pe lemnul crucii, lăsând în urma lor dâre argintii. ÎŃi pipăie rănile, apoi se chircesc în cochiliile lor ca într-un mormânt de piatră, asteptând învierea Ta. Din lumină picură stropi mari de lacrimi, Boabe de lut nepământesc, spălandu-łi rănile : Plânge lumina? Numai Tatal Tău poate face o astfel de minune la moartea Fiului. E târziu… Păsind peste osemintele Golgotei ca pe trepte, îngerul morŃii a ajuns până la Tine. Ochii lui plecaŃi te-au rugat de iertare, apoi el łi-a cerut sufletul. Tu,łi-ai dat ultima suflare în mâinile Tatălui... łi-ai încovoiat trupul ostenit aidoma unui semn de-ntrebare: Părinte al Meu, pentru ce M-ai părăsit?... O pasare a Ńipat sfâsiind întunericul… Fiul Omului a murit… A murit frumos, legănându-se peste lacrimile amare ale Maicii Sale, peste jalea cernita a îngerilor de lumină. În noapte, sălbăticiunile dormind în necuvinte au iesit la pradă. Pe tâmple mi se asterne oboseala si somnul mă învinge : gânduri nimicitoare trec prin sufletul meu ca printr-o Ńara pustie.
30 DULCEA CHEMARE A VESNICIEI Ascultă cum te cheamă astăzi Hristos, cu stihuri de foc si cântec de nai, cum Maica Sfântă te-ndeamnă duios, cum ochii îi picură boabe de rai. Ascultă cum te cheamă astăzi Cuvântul, în traistă îŃi pune psalmi si cântare, din rugăciune,croieste-Ńi vesminte, si soarbe-nsetat izvorul de zare. Ascultă cum te cheama astăzi Hristos, crucea din spate rabd-o-n tăcere, lacrima să-Ńi fie treaptă de folos, necazul si spinii: pâine si miere. Ascultă cum te cheama astăzi Iisus, când ploaia se cerne mărgele-n sirag si valurile bat în norii de sus: ascultă chemarea si vino cu drag! Ascultă cum te cheamă la viaŃă, cu stihuri de foc, cu cântul de nai: Dincolo de azi e-o zi mai măreaŃă, razele de înger, boabele de rai.
31 NEBĂNUITE STIHURI, CUVÂNT DE COLINDĂ Nebănuite stihuri, cuvânt de colindă, îŃi vin acum în casă cu blagoslovire… Deschide, deschide usa frate crestine! Priveste cum ard în flăcări de iubire! Din Scriptura preadulce, silabele calde în rime coboară, tremură si sună, când cerul îsi scutură petalele albe si ninge prin Ńară cu raze de lună. Cand Îngeri păsesc pe căi neumblate si heruvimii tămâiază înalt, când harul sfânt tremură si arde si-n stihuri pogoară mireasma de nard. Versul cel dulce duios cântă si-alină, din ochii Presfintei o lacrimă cade, mâna smerită la icoane se-nchină, pe nori albi de stele Părintele sade. Priveste cum ard si pornesc spre tine nebănuite stihuri de iubire, Deschide, deschide usa crestine, bate în suflet cuvânt de Psaltire!
32 RUGĂCIUNE PENTRU STRICAREA LUCRĂRII DIAVOLESTI Tu, Ce-ai stricat lucrarea diavolească, esti vesnic mântuire dumnezeiască, Iisuse, mântuire dumnezeiască ! Mă zbat în boale, mai aproape de mormânt, trimise de vrăjmasul prin vrăji si descânt, pe patul suferinŃei prin vrăji si descânt. Doctorii din spitale leacul nu-mi găsesc, căci suferinŃa mea n-are leac pământesc, Boala mea n-are leac pământesc. Ascultă-mi, Doamne, smerita rugăciune, fă cu mine astăzi încă o minune, o preafrumoasă si dulce minune. Dă-mi limpezimea apei de izvor curat, sufletul mi-l spală în chip minunat, de vrăji mi-l spală în chip minunat. Pentru rugăciunile maicii Tale, curăŃeste-mă de păcat si întristare, cu mila Ta, de păcat si întristare.
33 LUMINĂ LINĂ Din piatra de vatră strămosească murmură glasuri ca de vaier, buciumul le duce mai departe, vremea le prinde în al ei caier. Trec turmele să se-adape, e încă tulbure izvorul, răsar în câte-un ochi de apă stropi albi îngemănaŃi cu dorul. Un cântec păgân se toarce-n noapte, aspida iese la lumină adulmecând strachina cu lapte si vrăji se Ńes pe lună plină. Cerul s-a întunecat si plouă, din pleoape-nalte cad în taină, lacrimi limpezi precum roua, în boltă s-a deschis o rană. Făra de veste aspida fuge, vraja în două se rupe gemând, păstorii se trezesc din gânduri uimiŃi să vadă un om cu chipul blând. S-apropie tăcut ca o lumină, pasul usor mângâie pământul, păstorii înspăimântaŃi se-nchină căci este Dumnezeu Preasfântul. Norii se arcuiesc peste păduri, un vuiet trece prin mugurii verzi, omul vorbeste ca din Scripturi si-i linisteste cu vorbele blânzi. Se limpezeste către zori izvorul, turmele sorb din apă crestină, se pierde în zare Călătorul într-o lumină, lină lumină.
34 NOAPTE SFANTĂ Să-mi pun smerit sărutul pe-a Ta icoană, pe răstignirea Ta de moarte omorâtoare : sa-łi sorb iubirea si să-mi fie hrană si rugăciunii să dau aripi de cocoare. Se cutremură stihiile-n zare si bat in lemnul crucii plin de praf ca-n toaca din preasfânta Vineri Mare când lacrimi curg pe Sfântul Epitaf. Eu vin la Tine cu povara-n spate, Iisuse al me cu chipul din icoană, pasesti pe moartea care ne desparte cu învierea ta din fiecare rană. Osteneste vâsla închisă între pleope… slova aŃipeste în Psaltire, Mă visez cu Tine mergător pe ape, când luna păseste pe valul subŃire.
35 POEM NICIODATĂ ÎNCHEIAT… Când am fost părăsit de toŃi, Am lăcrimat...Apoi am zâmbit. Clipele acelea au trecut,destramându-se ca o haină veche, ce lasă în urmă doar amintirea, amintirea vârstă, amintirea gând, amintirea dor. Când singur mi-am dus crucea umerii au curs înlauntru trăgând dupa ei toată disperarea lumii… Doamne, cum simŃeam bucuriile iubirii ca pe o povară si petalele florilor de mai ca pe o zăpadă de ianuarie! Priveste, un nou început a venit atunci când mi-ai oblojit umerii cu balsamul sfânt al cuvintelor Tale ! Hristoase, mi-ai cerut ca să-łi deschid porŃile si mi-ai trecut bucuros pragul. De atunci ascult neîncetat vorbele Tale ca pe un poem ce-mi trece prin suflet niciodată încheiat…
36 Cuprins ELEISON ME TON AMARTOLON………………………………….3 SFĂNTA DREPTMĂRITOARE………………………………………4 A FI CRESTIN…………………………………………………………5 SURSUM CORDA……………………………………………………..6 ASCULTĂ CUM CÂNTĂ BISERICA VIE…………………………...7 INVIERE LA DUMNEZEIASCA LITURGHIE BIZANTINĂ.............9 MAI CRED COPIII NOSTRI ÎNTR-O MINUNE ?..............................10 FRUMOASA MEA VESNICIE…………………………………….…11 CREZUL MEU PENTRU VESNICIE……………...............................12 STUHUITORII LUI HRISTOS………………………………..…........13 CRĂCIUN SFÂNT……………………………………………………14 LA LOC CU VERDEAłĂ……………………………………….…....15 PETALE DIN GRĂDINA MAICII SFINTE…………………….……17 RUGĂCIUNE UCISĂ PRIN NEROSTIRE……………………..….....20 POARTA RAIULUI…………………………………………………...21 HAIDEłI SĂ MAI CREDEM ÎN IISUS HRISTOS…………………..23 TATĂ SI PÂINE………………… ……………………………………24 LA VREME………………………………… …………………………26 CUVIOSULUI…………………………… ……………………………27 VIS SI ÎNGER………………………………………………………….28 IISUS PE CRUCE………………………………………………………39 DULCEA CHEMARE A VESNICIEI………… ………………………30 NEBANUITE STIHURI,CUVÂNT DE COLINDĂ……………………31 RUGĂCIUNE PENTRU STRICAREA LUCRĂRII DIAVOLESTI ….32 LUMINA LINA…………………………………………………………33 NOAPTE SFANTĂ……………………………………………………..34 POEM NICIODATĂ ÎNCHEIAT…………………………………..…..35 CUPRINS……………………………………………………………..36

More Related Content

PDF
Nemuritoare1
byArhip Rodica
 
PDF
Ceaslovul
byAdrian Manea
 
PDF
Acatist la icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea “Dintr-un lemn”
byStea emy
 
DOCX
Sfântul Chiril al Turovului - Rugăciuni pentru fiecare zi a săptămânii şi can...
byStea emy
 
DOCX
Rugăciuni Creştine-Ortodoxe II
byDorin David Aurel OBedeya Ben Aharon Cohen
 
DOC
Slujba Sf Nectarie
bysokoban
 
DOC
Rugaciunile Saptamanii
byAlin Cazacu
 
PDF
Slujba Sfântului cuvios Gherman din Dacia Pontică
byStea emy
 
Nemuritoare1
byArhip Rodica
 
Ceaslovul
byAdrian Manea
 
Acatist la icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea “Dintr-un lemn”
byStea emy
 
Sfântul Chiril al Turovului - Rugăciuni pentru fiecare zi a săptămânii şi can...
byStea emy
 
Rugăciuni Creştine-Ortodoxe II
byDorin David Aurel OBedeya Ben Aharon Cohen
 
Slujba Sf Nectarie
bysokoban
 
Rugaciunile Saptamanii
byAlin Cazacu
 
Slujba Sfântului cuvios Gherman din Dacia Pontică
byStea emy
 

What's hot

PDF
Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea “Dintr-un lemn”
byStea emy
 
PDF
Pp carte-rugaciuni
byNiculae Crenguta
 
PDF
Bogorodicinaia
byAlin Cazacu
 
DOC
Ioanichie Bălan Povestiri duhovnicesti
byAdrian Manea
 
DOCX
Sfântul ierarh Dionisie din Zakynthos (17 decembrie / 24 august)
byStea emy
 
DOC
Carte De Rugaciuni
byAlin Cazacu
 
DOCX
Buna vestire
bymarius1234
 
DOC
Bogorodicinaia
byAlin Cazacu
 
Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea “Dintr-un lemn”
byStea emy
 
Pp carte-rugaciuni
byNiculae Crenguta
 
Bogorodicinaia
byAlin Cazacu
 
Ioanichie Bălan Povestiri duhovnicesti
byAdrian Manea
 
Sfântul ierarh Dionisie din Zakynthos (17 decembrie / 24 august)
byStea emy
 
Carte De Rugaciuni
byAlin Cazacu
 
Buna vestire
bymarius1234
 
Bogorodicinaia
byAlin Cazacu
 

Similar to Poeme%20 crestine(1)

PDF
Cantari de Nicolae Moldoveanu
byAngela Insula Ekklesia
 
PDF
Învierea lui Hristos - Canonul şi Acatistul Sfântului Mormânt al Mântuitorulu...
byStea emy
 
PDF
Paraclisul Sfântului ierarh Vasile cel mare (1 ianuarie şi 30 ianuarie)
byStea emy
 
PDF
Învierea lui Hristos - Acatistul Sfintelor Paşti
byStea emy
 
PDF
Paraclisul Sfintei cuvioasei Maria Egipteanca (1 aprilie /a 5-a Duminică din ...
byStea emy
 
PDF
Acatistul Sfântului cuvios Grigorie decapolitul (al doilea acatist) (20 noiem...
byStea emy
 
PDF
Acatistul Sfantului Nectarie (9 Noiembrie)
byAlin Cazacu
 
PDF
Învierea lui Hristos - Acatistul Învierii
byStea emy
 
PDF
Întâmpinarea Domnului - Paraclisul Sfântului şi dreptului Simeon şi al Sfinte...
byStea emy
 
PDF
Acatistul Sfântului mare mucenic Sava gotul de la Buzău (al doilea acatist) (...
byStea emy
 
PDF
Învierea lui Hristos - Acatistul Sfântului şi de viaţă făcătorului mormânt al...
byStea emy
 
PDF
Naşterea Domnului - Canoane de rugăciune de la praznicul Naşterii Domnului (2...
byStea emy
 
PDF
Acatistul Sfinţilor 40 de mucenici (9 martie)
byStea emy
 
PDF
Învierea
byIonelia Serban
 
DOCX
Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos cu canonul de umilinţă
byStea emy
 
DOCX
Paraclisul pentru cei adormiţi
byStea emy
 
DOC
Acatistul Sfantului Nectarie (9 Noiembrie)
byAlin Cazacu
 
DOCX
Paraclisul maicii domnului
byCosarca Sanda-Liliana
 
PDF
Lirica.i
byAlexandru Goia
 
DOC
Acatistul Sfantului Nectarie (Al Doilea Acatist)
byAlin Cazacu
 
Cantari de Nicolae Moldoveanu
byAngela Insula Ekklesia
 
Învierea lui Hristos - Canonul şi Acatistul Sfântului Mormânt al Mântuitorulu...
byStea emy
 
Paraclisul Sfântului ierarh Vasile cel mare (1 ianuarie şi 30 ianuarie)
byStea emy
 
Învierea lui Hristos - Acatistul Sfintelor Paşti
byStea emy
 
Paraclisul Sfintei cuvioasei Maria Egipteanca (1 aprilie /a 5-a Duminică din ...
byStea emy
 
Acatistul Sfântului cuvios Grigorie decapolitul (al doilea acatist) (20 noiem...
byStea emy
 
Acatistul Sfantului Nectarie (9 Noiembrie)
byAlin Cazacu
 
Învierea lui Hristos - Acatistul Învierii
byStea emy
 
Întâmpinarea Domnului - Paraclisul Sfântului şi dreptului Simeon şi al Sfinte...
byStea emy
 
Acatistul Sfântului mare mucenic Sava gotul de la Buzău (al doilea acatist) (...
byStea emy
 
Învierea lui Hristos - Acatistul Sfântului şi de viaţă făcătorului mormânt al...
byStea emy
 
Naşterea Domnului - Canoane de rugăciune de la praznicul Naşterii Domnului (2...
byStea emy
 
Acatistul Sfinţilor 40 de mucenici (9 martie)
byStea emy
 
Învierea
byIonelia Serban
 
Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos cu canonul de umilinţă
byStea emy
 
Paraclisul pentru cei adormiţi
byStea emy
 
Acatistul Sfantului Nectarie (9 Noiembrie)
byAlin Cazacu
 
Paraclisul maicii domnului
byCosarca Sanda-Liliana
 
Lirica.i
byAlexandru Goia
 
Acatistul Sfantului Nectarie (Al Doilea Acatist)
byAlin Cazacu
 

More from Gavriil Stiharul

PPSX
Cercul interzis
byGavriil Stiharul
 
PDF
Psalmi din biblia vietii
byGavriil Stiharul
 
PDF
Cercul interzis
byGavriil Stiharul
 
PPTX
Descantecul argintului
byGavriil Stiharul
 
PDF
Poarta raiului
byGavriil Stiharul
 
PDF
Cei mai frumosi crini...
byGavriil Stiharul
 
DOC
Taina fecioarelor -_gavriil_stiharul1
byGavriil Stiharul
 
PDF
Taina fecioarelor
byGavriil Stiharul
 
PDF
Taina fecioarelor de Gavriil Stiharul
byGavriil Stiharul
 
PPSX
Citeste si daruieste!...
byGavriil Stiharul
 
PDF
15541176 (2)
byGavriil Stiharul
 
PPTX
NOBILA CHEMARE
byGavriil Stiharul
 
PDF
A fi creştin
byGavriil Stiharul
 
PPSX
Rosteste speranta
byGavriil Stiharul
 
PPTX
Ochii imi sunt o turma
byGavriil Stiharul
 
PPSX
Epitaf
byGavriil Stiharul
 
PPSX
Voi scrie Adevar
byGavriil Stiharul
 
PDF
Românie, gandeste pozitiv!
byGavriil Stiharul
 
Cercul interzis
byGavriil Stiharul
 
Psalmi din biblia vietii
byGavriil Stiharul
 
Cercul interzis
byGavriil Stiharul
 
Descantecul argintului
byGavriil Stiharul
 
Poarta raiului
byGavriil Stiharul
 
Cei mai frumosi crini...
byGavriil Stiharul
 
Taina fecioarelor -_gavriil_stiharul1
byGavriil Stiharul
 
Taina fecioarelor
byGavriil Stiharul
 
Taina fecioarelor de Gavriil Stiharul
byGavriil Stiharul
 
Citeste si daruieste!...
byGavriil Stiharul
 
15541176 (2)
byGavriil Stiharul
 
NOBILA CHEMARE
byGavriil Stiharul
 
A fi creştin
byGavriil Stiharul
 
Rosteste speranta
byGavriil Stiharul
 
Ochii imi sunt o turma
byGavriil Stiharul
 
Epitaf
byGavriil Stiharul
 
Voi scrie Adevar
byGavriil Stiharul
 
Românie, gandeste pozitiv!
byGavriil Stiharul
 

Poeme%20 crestine(1)

  • 1.
    1 POEME CRESTINE de GABRIEL IORDAN DOROBANłU (GAVRIIL STIHARUL) Teologie pentru azi Bucuresti 2008
  • 2.
    2 Cu smerenie, dedic toate stihurile mele PREASFINTEI NĂSCĂTOARE DE DUMNEZEU Această plachetă de versuri a fost publicată online cu sprijinul Părintelui Drd. Dorin Piciorus si al Preotesei Drd. Gianina Piciorus, cărora le mulŃumesc pentru ajutor.
  • 3.
    3 ELEISON METON AMARTOLON [Miluieste-mă pe mine păcatosul] Doamne, credinŃă am avut de neclintit când valurile negre mă trăgeau in jos, semeŃii munŃi i-am clătinat…dar m-am mândrit: miluieste-mă pe mine cel pacatos. Doamne, în stihuri Te-am cântat si Te-am slăvit, căci dulce stih mi-ai dat si graiul cuvios, cu aripi de rime am zburat…dar m-am mândrit : miluieste-mă pe mine cel pacatos. Doamne, pentru Tine m-am lăsat osândit, pentru sfântul Tau nume dulce si duios, ocări si spini am suportat…dar m-am mândrit : miluieste-mă pe mine cel păcatos. Doamne, cu Tine am fost pe cruce si am pătimit, cu Tine am gustat din bice pân’ la os si oasele-mi zdrobite au fost…dar m-am mândrit : miluieste-mă pe mine cel păcatos. Doamne, de atâtea ori spre raiul înflorit Îngeri m-au purtat si-n cerul Tău frumos cu sfinŃii în rugăciune-am fost…dar m-am mândrit: miluieste-mă pe mine cel păcatos. Doamne, atâtea lucruri bune au răsarit din rugăciunile rostite cu folos. Atât de minunate sunt…dar m-am mândrit : miluieste-mă pe mine cel păcatos…
  • 4.
    4 SFĂNTA DREPTMĂRITOARE Cât de fragilă bucurie îmi aduce vremea, în fântana adancă mi-a fost dat să-mi scald privirea. Maică, apa ta e bună,din piept stins-a durerea, păcatul iertat a fost, venit-a mântuirea. Ca fiu risipitor de taine azi mă-ntorc suflet amar, mai sărac în Dumnezeu, dar tu maică ai pregătit, pâinea caldă, masa plină,curcubeul în stergar si viŃelul Tatălui păsunat în Nesfârsit. Niciodată casa nu mi-a fost mai albă, mai frumoasă, ca într-o sărbatoare mare fu gătită-n neprihană. Cu odaia-mpodobită: flori de aur si iarbă grasă, dulcea casă mă asteaptă cu Fecioara în icoană. Ochii mei din prea-ntristare sunt în lacrimi si mai ard, apele cele amare pe obraji îmi curg fierbinŃi, dar tu mă-ntaresti acuma cu mireasma cea de nard, cu tăria cea din îngeri, cu răbdarea cea din sfinŃi. Maică, tu, nepământească, vesnică mult primitoare, cu îngereasca strălucire în cernitul tău vesmânt, lan de raze izvrorăste din icoane. În altare, peste daruri neîntinate se pogoară Duhul Sfânt.
  • 5.
    5 A FICRESTIN A fi crestin înseamna a iubi cu patimă cuvântul ce te-ndeamnă, să arzi în Hristos si să mai stii ca dragostea nicicând nu se destramă. A arde în iubirea Celui care la ospaŃul lumii a întins o pâine, spăland picioarele tremuratoare tuturor înfometaŃilor de mâine. A fi crestin înseamnă a fi încredinŃat că esti în starea leprosului, si-n tine, creste neoprit minunea. A fi vindecat, mereu vindecat de nepământescul Bine. A fi crestin înseamnă a te străpunge Spinii durerii si a zâmbi înŃelepciunii, cu tăria luată din cel ce mai frânge pâinea nemuririi la cina lumii. A fi crestin înseamnă a urca mereu golgotele, călcând sfios pe colŃi de piatră si a crede că pasu-Ńi greu e-al lui Hristos Cel înviat din morŃi.
  • 6.
    6 SURSUM CORDA! [Sus inimile!] Diavolul îndoielii îsi întinde-o gheară, iadul necredinŃei îsi arata faŃa, deznădejdea urlă tragic ca o fiară… Sus inimile! Nu ucideŃi speranŃa ! Nenorocirea ne otraveste traiul, nepăsarea lumii mai rece ca gheaŃa, crucea-i tot mai mare si mai dureroasă… Sus inimile! Nu ucideŃi speranŃa ! Năpârcile fricii se strecoară-n gânduri, moartea pare mai reală decât viaŃa. De crezi că Scriptura nu-Ńi mai foloseste… Sus inimile! Nu ucideŃi speranŃa ! Nu ucideŃi porumbiŃa din fereastră, căci din nestiut vesteste dimineaŃa, când noaptea a biruit raza de lumină… Sus inimile! Nu ucideŃi speranŃa !
  • 7.
    7 ASCULTĂ CUMCÂNTĂ BISERICA VIE ! Copilule, crescut la cântece de noapte, mugind de patimi, hulă si trufie, în ritmuri bacante si-n vorbe desfrânate… Ascultă cum cânta Biserica Vie ! Cântă Biserica dis-de-dimineată , salută voios, mulŃumeste crestin… Auzi cum urcă versul către ViaŃă si ziua începe cu pace de-amin. Ascultă cum cânta crestinul si-adastă : cântă tinereste omul pe ogor, legănand pruncul, tânara nevastă dă slavă lui Hristos pentru fecior. Cântă Biserica în marea săptămână prin chilii si case curate. Tineri si bătrâni cântă impreună, dau slavă lui Hristos pentru toate. Dă slavă fecioara pentru curaŃie, dă slavă nevasta zămislitoare, mulŃumeste mireasa pentru cununie, mulŃumeste feciorul pentru îndreptare. Dă slavă brutarul pentru aluatul din care pâinea se va plămădi. MulŃumeste seara acasă bărbatul pentru cina cea buna si pentru copii. Cântă zidarul, dând temelia bisericii noi, cu turla-n azur. VoinŃa lui se prinde de piatră, mortarul fluid se-ncheagă dimprejur. El cântă un cântec de dor si de slavă, Nervul si braŃul vânjos vibrează-ncordat. Inima, în ritmul poeziei suave, Transformă ideea în beton armat.
  • 8.
    8 DimineaŃa, înatelier, tâmplarul, cânta, punându-se inimos pe treabă. El Domnului mulŃumeste...si harul coboară în ale lui mâini degrabă. Minune! S-a oprit mirat. Priveste : din lemnul inform ivitu-s-a perfect un lucru util. Dulgherul slăveste pe Domnul Iisus, lemnar din Nazaret. Auzi pe cizmar cum cântă-n bucurie, lucrează cu sârg, cu suflet si nesaŃ, mâna-i alearga într-o simfonie, Hristos e pe buze si duhul e-n braŃ. Dau slavă cinstita preoŃime, pentru slujba Liturghiei sfinŃite, si cea intru Hristos diaconime pentru darurile bineprimite. Auzi cum cântă Biserica Bizantină, apostolească, vie, ocrotitoare… Cântă poporul ei răsfăŃat de lumină, de lina lumină a Slavei biruitoare. Copilule crescut la cântece de noapte, mugind de patimi, hula si trufie, în ritmuri bacante si vorbe desfrânate… Ascultă cum cântă Biserica Vie !
  • 9.
    9 ÎNVIERE LADUMNEZEIASCA LITURGHIE BIZANTINĂ Din cerul de lavă scânteie un fulger, s-asază peste beznă-ndurarea. Cu chip neprihănit, palid, un înger Pogoară-o stea pe-un muc de lumânare. Se-mprăstie bezna cum se ridic-o ceaŃă Scânteia astrului aprinde încăperea : Oh! Doamne, ce lumină si dulceaŃă Transfigurează tainic chipul si durerea !… În patima Ta, Doamne, ceru-i mai aproape, Sufletul e prohod si întrebare, Mir îmi adastă în gânduri si pleoape Când lacrimi picură din lumânare. Trupul Tău, Hristoase, poposind în moarte, Sub giulgiu odihneste cu cântări preasfinte. Pleoapa Maicii Tale din icoană se zbate Cu aripi de porumbiŃe istovite. Îngerul bun îmi scutură durerea La dumnezeiasca strajă spre dimineaŃă. S-aprind în altar lumini. E Învierea, Lanuri de mâini se-ntind să ia ViaŃă. Hristos a înviat! Fii fără frică… Troparele învierii se toarnă în lumină. Moartea e-nvinsă.E Sfânta Duminică. E Dumnezeiasca Liturghie Bizatină.
  • 10.
    10 MAI CREDCOPIII NOSTRI ÎNTR-O MINUNE? Veacul disperării perfid si misel renaste dumnezei cu pântec de-oŃel, eresuri străine poleite-n cuvinte coboară-n suflet si-n minte. VopsiŃi in rosu, mânjiti pe braŃe si dinŃi pe stadioane hipioŃii dau concerte in stranii ritualuri. Se numesc chiar sfinŃi, cu aura lor strâmbă prelinsă peste plete. Un bărbos guru de-apartament si-a convins ciracii – extaz si încântare – , învaŃându-i că ar fi un instrument divin, Mesia în chip de reîncarnare. Doamne, ispitele ne zguduie tăria, căci veacul e-ntors spre alta menire! E hipiotul un sfânt? E guru, Mesia? Sunt ale lor fraze... mesaj de mântuire? Privirea mi-o întorc către Răstignit si sufletul o clipa se ridică. Văd patru cuie si-un Hristos smerit ce patima o-ndură din dragoste de oameni. Văd spinii Lui si-o înviere care va fi a noastră si Raiul în mine creste, cum creste Liturghia in Altare, când preotul solemn împărtaseste. Văd o mână mică, sfioasă si albă, bătând mătănii la icoana poleită a Sfintei Fecioare. O rugaciune caldă se murmură cuvioasă si smerită. Mai cred copiii Tăi in Altare si minuni, în Maica Sfantă si Pruncu-i de la sân, în holdele sfinŃite, în datini si-n goruni, în nasterea Ta, Doamne,din staulul cu fân?
  • 11.
    11 FRUMOASA MEAVESNICIE Vai, ce luptă se dă-n mine când trupul este pe moarte !… Să-l miluiască... n-are cine... Vai, cât plânge si se zbate !… Irmosul, ecou îmi bate-n veac, mi se vesteste-n parastas… Un gol străin si fără leac se adânceste ceas de ceas. Ca frunza toamna coborî-voi în goliciunea de-început, făra straie, scumpe, moi, si podoabe de-mprumut. Dar eu stiu că într-o zi sfinŃită lumina se va-ntoarce-n pleoape, porumbiŃă împodobită, ram de măslin pe ape. Voi trage puteri din slava curată, sorbi-voi puhoaie de zări, ochiul mirat va creste roată îmbrăŃisat de mii de culori. Atingerea pleopei usoare în ritmul zborului rar vesti-va în lumea reală curcubeul Tău de har. Eu…ridicat din beznă si somn la viata plămădita sus ! Eu ridicat...dincolo de om, prin jertfa Ta, Bunule Iisus! Mai stiu, că-n ziua cea mare, împodobi-mă-vei din nestiut cu straie sfinte, cu slavă mare… Unde e moarte, goliciunea din mormânt ?
  • 12.
    12 CREZUL MEUPENTRU VESNICIE Cred într-Unul Dumnezeu Ziditor de pâine si mai cred in darul Său, în ziua cea de mâine. Cred în Iisus Mântuitorul si in mierea-I din cuvinte. Cred în stihuri si în dorul din colinde nesfârsite. Cred în Duh de prorocie, mângâiere pentru viaŃă si într-o dulce vesnicie cu Hrisos loc de verdeaŃă. Cred in sfinŃi si in cununa mucenicilor răsplată din Biserica stărbună, binecuvântată. Cred in pâine si în vin si-n Sfânta Predanie, în puternicul Amin si în spovedanie. Cred în patima si moartea Dumnezeului durerii si-n cuvintele înalte din troparele-nvierii. Cred într-unul drum prea drept Al Sfintei Dreptmăritoare, că Iisus din Nazaret va veni cu slavă mare. În botezul din cuvinte îmi mărturisesc prihana, astept morŃii din mormânt iarăsi să deschidă geana.
  • 13.
    13 STIHUITORII LUIHRISTOS Sunt trist, bolnav sau poate surd de ploaia de cuvinte grele din vorbele drăcesti, urlând, din cântecele rele. Eu vin la voi, stihuri sfinte, Din cântari si rugăciune, care-n zilele cumplite mi-aŃi fost pâine si minune. La voi, rapsozi ai lui Hristos ce aŃi postit cu rânduială – ne-aŃi dat în dar cuvânt frumos, cum l-aŃi trudit cu osteneală. La icoana ta mă-nchin, lucrătorule cel darnic, vine vremea, drag crestin, să te pomenim la praznic. Stihurile tale bune le-am păstrat în scoarŃe groase, m-au tămaduit de lume si de amagiri intoarse. Bunule,cu dulce grai, ca un sfânt din Pateric, să te odihnesti în Rai cu slavă de mucenic.
  • 14.
    14 CRĂCIUN SFÂNT În noapte-adancă se rostogoleste luna, în candele amurgul se-ntoarce aprins, la Poarte Raiului aud cum bate mâna lui Mos Crăciun, hoinar, cu părul nins... Prin beznă, vine usor si se duce… Bolta podoabe de stele îsi pune, se tulbură somnul Pruncului dulce din braŃele Mamei preasfinte si bune. Blând, MicuŃul întinde o mană, magii uimiŃi se-ntorc în Scriptură, El mută hotarul de vis si de ape al Iordanului nostru din bătatură.
  • 15.
    15 LA LOCCU VERDEAłĂ [priceasnă] Trec în zbor nori spre alte zări si anii-n sirag duc cu ei ce e drag. Geme pe pămant prelung jalnic cânt – e-n zadar chemat sufletul plecat. E-n zadar chemat omul răposat ce-a fost pe pămant… acum e-n mormânt. Cei rămasi în urmă: frate, soră, mumă, vor veni la rând, vor veni curand. Plânge cu amar pleopa în zadar, ochiul tulburat, pentru cel plecat. – SufleŃelul meu, plânsu-mi este greu, lacrimile mele vor seca si ele. Vor seca de ape, vor fi scurse-n noapte... Cerule, cât rabzi pe pâmat să cazi ! – Nu mă mai jeliŃi, fraŃii mei iubiŃi, căci eu am în cer dulcele năier.
  • 16.
    16 Nu văîntristaŃi, iubiŃii mei fraŃi, căci, în ceruri sus, îl am pe Iisus. Am pe Născătoarea, pe Apăratoarea, Maica bucuriei, Maica vesniciei. Si mai am un Tată Ce-n ruga curată Îl numim cu dor AtotŃiitor. Si mai am in dar sfinŃi din sinaxar, care mijlocesc si mă pomenesc. Mai am bune fapte de Domnul lucrate si m-am spovedit, m-am impărtăsit. Si n-am întinat casa unde-am stat, lucrul cel oprit eu nu l-am poftit. Si daca am poftit lucrul cel oprit, am fost dezlegat de al meu păcat. Mai am o credinŃă ca o biruinŃă, că voi fi mereu cu-al meu Dumnezeu.
  • 17.
    17 PETALE DINGRADINA MAICII SFINTE Crestinul ortodox Ochi sărutând icoana, gând îmbrăŃisând ochiul, suflet lăcrimând gândul. ÎnŃelepciunea dumnezeiască Acoperindu-i lumina veacului, acestui pustnic orb i-ai dat puterea licuriciului. Taina isihastului Albit de ani, călugărul crede că i-a înflorit raiul. Taina spovedaniei Hristos nevăzut, duhovnic atent, sfinŃii de pe catapeteasmă îndepărtându-se. Lucrarea lăuntrică Mănastire… sfinŃii respiră prin rugăciunile călugarilor. NecredinŃă Dumnezeu la lucru, Minuni pretutindeni… Atâtea irosindu-se.
  • 18.
    18 Epifanie Drumserpuind spre mănastire, Dumnezeu si Sfântul Petru printre pelerini. Miercurea trădarii Punând capul pe pernă, Ńipă un gând : Ghetsimani! Vinerea Mare Hristos pe cruce… Până si cei nenăscuŃi Îl biciuiesc. Zbor înalt Aripile Îngerului se deschid înlăuntru… rugăciunea lăuntrică ! Rugăciunea inimii Rugăciunea s-a oprit si cu ea respiraŃia sufletului. Înviere Neplânsă, moartea moare la miez de noapte… Hristos a înviat ! Canon de pocăinŃă Stropi de ploaie bat pământul asemenea unor mătănii.
  • 19.
    19 Ziua inainte-mergatoare În mohorâtul ianuarie, o zi de primăvară: Boboteaza.
  • 20.
    20 RUGĂCIUNE UCISĂPRIN NEROSTIRE Dă-mi, Doamne, rostirea sfinŃilor ca să-łi pomenesc dumnezeiescul Nume. Dumnezeule, candela îmi este stinsă, limba îmi este străină si inima îmi bate cu disperare într-un zid de piatră dincolo de care esti Tu. Numele Tău sfânt geme biciuit de cuvinte făŃarnice, iar noi credem că-l laudam si-l cântăm. Eu stiu că rugăciunea este ucisă prin nerostire ca un prunc în pântecele mamei prin nenastere... Dar, cuvintele mele pământesti sunt o cunună de spini pe fruntea Ta dumnezeiască. Dă-mi, Doamne, rostirea sfinŃilor Tai ca să-łi pomenesc dumnezeiescul Nume, lăudat,cântat si plâns de sihastri si poeŃi.
  • 21.
    21 POARTA RAIULUI Motto: Nu aurul, ci moastele sfinte sunt avuŃia unei Ńări. Poate că am ostenit să plâng un iad, Sodome si Gomore de-amar, Pe Samsoni si Caini, pe ingerii ce cad, străine locuri,chipuri de cosmar. Mă vreau acum la mine-acasă loc de verdeaŃă, loc minunat, unde Biserica e încă mireasă si Iisus Hristos e cel înviat. Căci eu sunt din Ńara de brazi si de har, eu sunt din turma Tatălui, drumul meu nu fu-n zadar, căci am bătut la Poarta Raiului. Eu sunt din Ńara cu mucenici, cu voievozi mărturisind credinŃa, de-a pururi pasii mei rămân aici, căci am gustat din miere-n suferinŃă. Eu sunt din Ńara de neuitate datini, cu sfinŃi sihastri în posturi priveghind, cu icoane biruind balauri si Brâncoveni în moarte aŃipind. Eu sunt din Ńara fără de hotare, fără oprelisti către infinit, sunt pravoslavnic, căci la altare, cu foc pe buze m-am spovedit. Eu sunt din Ńara de holde si minuni, cu ploi sfinŃite si rouă miruind, eu i-am văzut pe Îngeri în furtuni, pe Dumnezeu pe nori de aur odihnind.
  • 22.
    22 Poate amostenit să plâng un iad, Sodome si Gomore de amar, eu stiu un loc mai verde ca un jad… Eu sunt din Ńara de brazi si de har.
  • 23.
    23 HAIDEłI SĂMAI CREDEM ÎN IISUS HRISTOS! Horoscoape astăzi ne îndrumă sorŃii, cina rugăciunii este tot mai rară, prin televizoare îsi arată colŃii diavolul ce urlă tragic ca o fiară. Nestiut de nimeni merge-n vesnicie un copil al străzii fără lumânare, soboare de îngeri îi Ńin tovărasie si-l înaripează spre ceresti altare. Un sărman mănâncă supa lui crestină, pe piept, el îsi face crucea preasfântă, din puŃina pâine opreste puŃină pentru un câine frate cu privirea mută. łintuit de-o cruce zgâriată-n perete, satanisti sălbatici pe el se răzbună – îl batjocoresc lovindu-l cu sete cu înjurături de Hristos si mumă. Căte un tâlhar intră-n puscărie – gând de razbunare pentru cel stiut, o maicuŃă simplă dă o liturghie pentru pomenirea fiului pierdut. PărasiŃi de rude, merg spre loc de-odihnă batrâni din azile,oameni fără soartă, doar Sfânta Fecioară din cer mai suspină si un preot le citeste fără plată. Carturarii, în letopiseŃe, cată disperaŃi poveŃe crestine: sfinŃii de demult ne spun cu blândeŃe să avem răbdare căci va fi un mâine. Ca o prorocire ne îmbărbătează mâna lor întinsa, gândul lor frumos – ca nădejdea noastră să rămână trează : haideŃi să mai credem în Iisus Hristos !
  • 24.
    24 TATĂL NOSTRUSI PÂINE Aievea sunt, îmi place să le stiu în vis ce azi se cheamă înfometare. Copii abandonaŃi, bătranii părasiŃi orfelinate sumbre, cârciumi funerare. E adevarat si as vrea în vis să fie tot ce blestem căzu ca o rusine. E adevarat si parc-o lungă tragedie ne otrăveste traiul, nădejdea de mai bine. O cârciumă eu vad în miez de noapte, flăcari verzi danseză ca-n iad, boabe de fosfor, albe, răscoapte, picură-n pahare, sfârâie si ard. Pierdut în patimi, mut si-ntunecat, robul Tău Doamne, soarbe din pahar otrava vicleană, alcoolul distilat plătit cu trudnice braŃe, chin si-amar. Undeva l-asteaptă în miez de noapte copiii înfometaŃi de tată si de pâine, cu mânuŃele fragede, curate, se roagă pentru ziua cea de mâine. Dar la cârciumă e-n toi azi veselia, prin fum de Ńigară beŃivii înjură, femei pierdute îsi fac meseria si diavolul le toarna vorbe de hulă. În fiecare noapte iadul varsă jar, si cârciuma, ca o răsuflare fierbinte, spulberă scântei ca dintr-un amnar si focul s-aprinde in minŃi ameŃite.
  • 25.
    25 Îmi placeîn vis să le stiu: cârciuma murdară, taverna-mormânt… Dar aici sunt toate: sticla cu rachiu, flăcarile verzi, iadul pe pământ. Doar tu, Iisuse, Te mai răstignesti, Golgotele le mai colinzi prin lume, ai grijă de copiii Tăi si le mai pune pe Tatăl Sfânt si-o pâine-n rugaciune.
  • 26.
    26 LA VREME La vreme, Domnul trimite înger de lumină să-Ńi picure pe gene clipiri suave, dulci… când oboseala zilei si grija cea de mâine întârzie odihna cu teamă de năluci. La veme, Domnul trimite binecuvantate ploi, peste ogorul negru o bură tremurândă. La vreme e-o primavara în straie tot mai noi. La vreme mieii zburdă si ciocârlia cântă. Nu te teme de valurile vieŃii izbitoare, în fiecare greu e-o pronie cerească, când Tatăl Sfânt în mâna Sa te are, nu-i vrabie să cadă, nu-i păr să se clintească. La vreme, Domnul te scoate la liman, când marea se răzbună si se frământă valul. La vreme, se răceste si lava din vulcan, se linisteste marera si se arată malul. De arde Cuvântul Său vesnicind iubire, nu-i loc de-ngrijorare, nici cumpatul să-l pierzi. Când Harul Sfânt dă gândului tărie, de ziua cea de mâine să nu te-ngrijorezi. De trimite Domnul pildă de-ntărire : pasarea mănâncă, desi n-a semănat… Crinii se-mbracă în haine tot mai fine – E vremea să te bucuri…Ce dar minunat !
  • 27.
    27 CUVIOSULUI Vartejulinnoirii sterge, si rău, si bine, si frumos, căci viaŃa merge înainte... si departarea de Hristos. Dorm sihastrii-n cimitire, Lumea nu-i mai pomeneste, un monah, la mănastire un pomelnic le citeste. Crucile de pe mormânturi putrezesc de vreme rea, de ploi reci si aspre vânturi stinsu-li-s-a candela. Dorm azi, intr-un loc uitat, Moastele de cuvios, ce în viaŃă a purtat crucea grea a lui Hristos. Ca pe oameni din beŃie să-i întoarcă la credinŃă, a dat vot de săracie si pe sine jerfă vie. A purtat straie de sfinŃi, nevoindu-se stingher si, in nopŃile fierbinŃi, a băut roua din cer. Doar un mormânt părăsit fost-a mostenirea sa, sufletului ostenit datu-i-s-a linistea. Dar eu stiu c-a fost chemat către alte zări mai bune – din loc verde, înmiresmat, ne-ntăreste-n rugăciune.
  • 28.
    28 VIS SIÎNGER Dezrăstignită din ultimele raze, ziua coboară în locasul rece… Rosul asfinŃit scurgându-se pe case. E noapte. Stelele se golesc de lumini. Nimeni, nimeni nu le culege nectarul de foc. În băltoace lăcrimează luna cu palidul chip trist, supt. Si varul fardulului ei se descojeste întruna. În sala strâmbă, murdară si neagră a tristului leagăn de orfani, cu ochi miraŃi de bolta cea largă, fetiŃa bălaie visează. Ea-n mii de bucaŃi cerul îl vede frânt si stelele se coboară în bucăŃi de pâine. Mai vede în suflet luna rotundă ca o jimblă imensă, aburind, si-o mâna albă, delicată, blândă, pe crestetul ei rotund odihnind. Dar luna dispare si stelele se sting. Rămâne doar sala jalnică si rece… Si ochii ei de pâine mai plâng, de stelele calde, de luna cea dulce. Se face întuneric în tristul adăpost si-n ochii ei mari,calzi si curaŃi, visul de pâine se frânge. Se face intuneric si visul apune, doar în sufletul ei nepământesc, Îngerul, flămând de rugăciune, veghează,ocroteste si plânge.
  • 29.
    29 IISUS PECRUCE Mainile Tale, slăvite Ziditor, au fost batjocorite, străpunse, nu mai pot mângâia păsările în zbor… Pleoapele Tale căzute privesc numai la serpii care dau târcoale prăzii, zvârcolindu-se in Ńarană… Urechile Tale nu mai aud decât pasii îngerului morŃii… Melci jilavi se urcă pe lemnul crucii, lăsând în urma lor dâre argintii. ÎŃi pipăie rănile, apoi se chircesc în cochiliile lor ca într-un mormânt de piatră, asteptând învierea Ta. Din lumină picură stropi mari de lacrimi, Boabe de lut nepământesc, spălandu-łi rănile : Plânge lumina? Numai Tatal Tău poate face o astfel de minune la moartea Fiului. E târziu… Păsind peste osemintele Golgotei ca pe trepte, îngerul morŃii a ajuns până la Tine. Ochii lui plecaŃi te-au rugat de iertare, apoi el łi-a cerut sufletul. Tu,łi-ai dat ultima suflare în mâinile Tatălui... łi-ai încovoiat trupul ostenit aidoma unui semn de-ntrebare: Părinte al Meu, pentru ce M-ai părăsit?... O pasare a Ńipat sfâsiind întunericul… Fiul Omului a murit… A murit frumos, legănându-se peste lacrimile amare ale Maicii Sale, peste jalea cernita a îngerilor de lumină. În noapte, sălbăticiunile dormind în necuvinte au iesit la pradă. Pe tâmple mi se asterne oboseala si somnul mă învinge : gânduri nimicitoare trec prin sufletul meu ca printr-o Ńara pustie.
  • 30.
    30 DULCEA CHEMAREA VESNICIEI Ascultă cum te cheamă astăzi Hristos, cu stihuri de foc si cântec de nai, cum Maica Sfântă te-ndeamnă duios, cum ochii îi picură boabe de rai. Ascultă cum te cheamă astăzi Cuvântul, în traistă îŃi pune psalmi si cântare, din rugăciune,croieste-Ńi vesminte, si soarbe-nsetat izvorul de zare. Ascultă cum te cheama astăzi Hristos, crucea din spate rabd-o-n tăcere, lacrima să-Ńi fie treaptă de folos, necazul si spinii: pâine si miere. Ascultă cum te cheama astăzi Iisus, când ploaia se cerne mărgele-n sirag si valurile bat în norii de sus: ascultă chemarea si vino cu drag! Ascultă cum te cheamă la viaŃă, cu stihuri de foc, cu cântul de nai: Dincolo de azi e-o zi mai măreaŃă, razele de înger, boabele de rai.
  • 31.
    31 NEBĂNUITE STIHURI,CUVÂNT DE COLINDĂ Nebănuite stihuri, cuvânt de colindă, îŃi vin acum în casă cu blagoslovire… Deschide, deschide usa frate crestine! Priveste cum ard în flăcări de iubire! Din Scriptura preadulce, silabele calde în rime coboară, tremură si sună, când cerul îsi scutură petalele albe si ninge prin Ńară cu raze de lună. Cand Îngeri păsesc pe căi neumblate si heruvimii tămâiază înalt, când harul sfânt tremură si arde si-n stihuri pogoară mireasma de nard. Versul cel dulce duios cântă si-alină, din ochii Presfintei o lacrimă cade, mâna smerită la icoane se-nchină, pe nori albi de stele Părintele sade. Priveste cum ard si pornesc spre tine nebănuite stihuri de iubire, Deschide, deschide usa crestine, bate în suflet cuvânt de Psaltire!
  • 32.
    32 RUGĂCIUNE PENTRUSTRICAREA LUCRĂRII DIAVOLESTI Tu, Ce-ai stricat lucrarea diavolească, esti vesnic mântuire dumnezeiască, Iisuse, mântuire dumnezeiască ! Mă zbat în boale, mai aproape de mormânt, trimise de vrăjmasul prin vrăji si descânt, pe patul suferinŃei prin vrăji si descânt. Doctorii din spitale leacul nu-mi găsesc, căci suferinŃa mea n-are leac pământesc, Boala mea n-are leac pământesc. Ascultă-mi, Doamne, smerita rugăciune, fă cu mine astăzi încă o minune, o preafrumoasă si dulce minune. Dă-mi limpezimea apei de izvor curat, sufletul mi-l spală în chip minunat, de vrăji mi-l spală în chip minunat. Pentru rugăciunile maicii Tale, curăŃeste-mă de păcat si întristare, cu mila Ta, de păcat si întristare.
  • 33.
    33 LUMINĂ LINĂ Din piatra de vatră strămosească murmură glasuri ca de vaier, buciumul le duce mai departe, vremea le prinde în al ei caier. Trec turmele să se-adape, e încă tulbure izvorul, răsar în câte-un ochi de apă stropi albi îngemănaŃi cu dorul. Un cântec păgân se toarce-n noapte, aspida iese la lumină adulmecând strachina cu lapte si vrăji se Ńes pe lună plină. Cerul s-a întunecat si plouă, din pleoape-nalte cad în taină, lacrimi limpezi precum roua, în boltă s-a deschis o rană. Făra de veste aspida fuge, vraja în două se rupe gemând, păstorii se trezesc din gânduri uimiŃi să vadă un om cu chipul blând. S-apropie tăcut ca o lumină, pasul usor mângâie pământul, păstorii înspăimântaŃi se-nchină căci este Dumnezeu Preasfântul. Norii se arcuiesc peste păduri, un vuiet trece prin mugurii verzi, omul vorbeste ca din Scripturi si-i linisteste cu vorbele blânzi. Se limpezeste către zori izvorul, turmele sorb din apă crestină, se pierde în zare Călătorul într-o lumină, lină lumină.
  • 34.
    34 NOAPTE SFANTĂ Să-mi pun smerit sărutul pe-a Ta icoană, pe răstignirea Ta de moarte omorâtoare : sa-łi sorb iubirea si să-mi fie hrană si rugăciunii să dau aripi de cocoare. Se cutremură stihiile-n zare si bat in lemnul crucii plin de praf ca-n toaca din preasfânta Vineri Mare când lacrimi curg pe Sfântul Epitaf. Eu vin la Tine cu povara-n spate, Iisuse al me cu chipul din icoană, pasesti pe moartea care ne desparte cu învierea ta din fiecare rană. Osteneste vâsla închisă între pleope… slova aŃipeste în Psaltire, Mă visez cu Tine mergător pe ape, când luna păseste pe valul subŃire.
  • 35.
    35 POEM NICIODATĂÎNCHEIAT… Când am fost părăsit de toŃi, Am lăcrimat...Apoi am zâmbit. Clipele acelea au trecut,destramându-se ca o haină veche, ce lasă în urmă doar amintirea, amintirea vârstă, amintirea gând, amintirea dor. Când singur mi-am dus crucea umerii au curs înlauntru trăgând dupa ei toată disperarea lumii… Doamne, cum simŃeam bucuriile iubirii ca pe o povară si petalele florilor de mai ca pe o zăpadă de ianuarie! Priveste, un nou început a venit atunci când mi-ai oblojit umerii cu balsamul sfânt al cuvintelor Tale ! Hristoase, mi-ai cerut ca să-łi deschid porŃile si mi-ai trecut bucuros pragul. De atunci ascult neîncetat vorbele Tale ca pe un poem ce-mi trece prin suflet niciodată încheiat…
  • 36.
    36 Cuprins ELEISONME TON AMARTOLON………………………………….3 SFĂNTA DREPTMĂRITOARE………………………………………4 A FI CRESTIN…………………………………………………………5 SURSUM CORDA……………………………………………………..6 ASCULTĂ CUM CÂNTĂ BISERICA VIE…………………………...7 INVIERE LA DUMNEZEIASCA LITURGHIE BIZANTINĂ.............9 MAI CRED COPIII NOSTRI ÎNTR-O MINUNE ?..............................10 FRUMOASA MEA VESNICIE…………………………………….…11 CREZUL MEU PENTRU VESNICIE……………...............................12 STUHUITORII LUI HRISTOS………………………………..…........13 CRĂCIUN SFÂNT……………………………………………………14 LA LOC CU VERDEAłĂ……………………………………….…....15 PETALE DIN GRĂDINA MAICII SFINTE…………………….……17 RUGĂCIUNE UCISĂ PRIN NEROSTIRE……………………..….....20 POARTA RAIULUI…………………………………………………...21 HAIDEłI SĂ MAI CREDEM ÎN IISUS HRISTOS…………………..23 TATĂ SI PÂINE………………… ……………………………………24 LA VREME………………………………… …………………………26 CUVIOSULUI…………………………… ……………………………27 VIS SI ÎNGER………………………………………………………….28 IISUS PE CRUCE………………………………………………………39 DULCEA CHEMARE A VESNICIEI………… ………………………30 NEBANUITE STIHURI,CUVÂNT DE COLINDĂ……………………31 RUGĂCIUNE PENTRU STRICAREA LUCRĂRII DIAVOLESTI ….32 LUMINA LINA…………………………………………………………33 NOAPTE SFANTĂ……………………………………………………..34 POEM NICIODATĂ ÎNCHEIAT…………………………………..…..35 CUPRINS……………………………………………………………..36