echilibrul dintre puterile ilegale

1. Echilibrul dintre puterile ilegale
H.-R. PATAPIEVICI
In ordinea starii natiunii, poate ca cel mai important eveniment al saptamanii trecute
au fost declaratiile emanate de la capii Armatei. Dupa ce luni, 19 iulie, ministrul
Apararii a calificat sentinta de condamnare a generalilor Stanculescu si Chitac de
catre Curtea Suprema de Justitie drept o "gafa judiciara", o "razbunarea oarba" si a
denuntat "caracterul politic" al sentintei, au urmat, prin comunicate date publicitatii
vineri 30 iulie, luarile de pozitie ale comandantilor Armatei I si a IV-a. Generalii
Paraniac si Gheorghiu sprijina pozitia ministrului Babiuc, declara ca nu vor sa
obstructioneze justitia, dar spera, in acelasi timp, ca vigoarea protestului lor sa o
influenteze in sensul dorit de ei. Generalul Paraniac avertizeaza ca nu se poate sti
unde se va ajunge daca sentinta CSJ se mentine, iar generalul Gheorghiu leaga
"atacurile" la adresa Armatei de "tulburarea apelor in asa-zisa problema a
Transilvaniei", atragand atentia asupra rolului cheie pe care il are Armata in
integrarea euro-atlantica. Mai pe sleau spus, "daca vreti integrare, faceti-ne pe plac".
Un alt general al armatei, domnul Nicolae Pastinica, inspector general in MApN,
declara intr-un comunicat reprodus de ziarele de luni 2 august ca in perioada 19-25
iulie s-a desfasurat o activitate de informare-documentare in teritoriu, rezultand ca
162 de unitati ale Armatei din toate zonele tarii s-au declarat unanim impotriva
sentintei de condamnare a generalilor Chitac si Stanculescu, cerand cu insistenta
"revenirea la normalitate". Revenirea la normalitate, pentru Directia Relatii Publice a
MApN, nefiind altceva decat impunerea situatiei in care Justitia ajunge la solutiile
care convin generalilor.
Toate argumentele generalilor se reduc, in fond, la rationamentul pe care domnul
Babiuc l-a exprimat lapidar prin cuvintele: "daca doi generali sunt considerati vinovati,
atunci este considerata vinovata intreaga armata". Dezvoltata, declaratia de tip
cocteil-Molotov a ministrului Apararii subintinde urmatorul legato: puterea
manipuleaza justitia, institutiile statului sunt folosite pentru razbunari, victima acestor
razbunari este Armata, Armata se simte amenintata. Trec peste sofismul clasic -
daca un general este considerat vinovat, atunci vinovata este considerata intreaga
armata - si las deoparte reactivarea vechiului front FSN, pe aliniamentul "revolutie -
primele trei mineriade": as dori sa privesc reactia intempestiva a ministrului Apararii
din perspectiva respectului fata de lege. Domnul Babiuc nu este doar un membru
marcant al guvernului: domnia sa este jurist si un fost ministru al Justitiei. Modul in
care ministrul Apararii a pus in discutie hotararea Curtii Supreme de Justitie, din
pacate, nu il singularizeaza: cum vom vedea, judecarea legii in functie exclusiv de
interesele particulare este, la noi, un comportament raspandit. Nu contest dreptul
perfect legitim de a face recurs impotriva unei hotarari judecatoresti. Ministrul Apararii
il are impreuna cu oricare cetatean al unui stat de drept. Grave mi se par
argumentele menite sa justifice respingerea deciziei CSJ si sugestia de
insubordonare. Pe de o parte, potrivit ministrului Apararii, decizia judecatorilor trebuie
sa fie falsa, deoarece incrimineaza doi generali. Or, se argumenteaza (sofistic), cine
acuza un general acuza Armata. Premisa este ca interesele armatei ca institutie stau
sau cad impreuna cu interesele oricaruia dintre cei doi generali condamnati. Acest
lucru nu este doar fals din punct de vedere logic, este direct imoral - deoarece nimeni
nu s-ar simti indreptatit sa deduca din infractionalitatea unor ofiteri infractionalitatea
Armatei, daca nu ar fi chiar ministrul Armatei care sa ne incurajeze sa o facem. Pe de

2. alta parte, interventia ministrului Babiuc impotriva hotararii CSJ contine si un element
de santaj: ministrul Armatei avertizeaza societatea ca decizia de condamnare a
generalilor ar putea determina Armata sa nu mai raspunda la ordinele primite, dat
fiind sentimentul de "nesiguranta" si de "nemultumire" care deja se manifesta in
randurile militarilor. In mod cu totul previzibil, urmand invitatia la agitatie lansata de
propriul lor ministru, generalii au inceput sa vocifereze, propunand societatii, in
esenta, urmatorul troc: "loialitate contra imunitate".
Intrebarea mea este urmatoarea: prin ce difera atitudinea acestui ministru de stat,
avand o misiune cheie in procesul de integrare euro-atlantica, de atitudinea
muncitorilor de la firma Tepro din Iasi, care au santajat deciziile proprietarului de
drept captusind cu explozibil fabrica in care isi desfasurau activitatea? La Iasi,
deciziile legale sunt puse in discutie cu ajutorul explozibilului, potrivit regulii "sau faci
ca mine sau te arunc in aer". La Bucuresti, in guvern, o decizie legala a Curtii
Supreme de Justitie, care poate fi atacata legal prin recurs, este tratata public ca
expresie a unei razbunari politice si, impotriva ei, se agita perspectiva unei armate
"nesigure" si "nemultumite". Evident, daca exista amestec politic in cazul celor doi
generali condamnati, atunci amestecul trebuie cautat in interventia ministrului
Apararii. Politic este santajul cu insubordonarea Armatei, politica este si acuzatia ca
sanctionarea infractionalitatii in justitie reprezinta un amestec politic in treburile
Justitiei.
Legea? Nu conteaza. Legile, la noi, sunt invocate de cineva numai daca, intamplator,
coincid cu interesele sale: altfel, legea e imediat catalogata ca abuz. Pentru refuzul
universalitatii legii, la noi, tipica este si situatia in care autoritatea chemata sa aplice
legea se asociaza cu ilegalitatea. Este cazul ilustrat de greva "spontana" care i-a
reunit la inceputul lunii iulie pe toti soferii RATB. Desi in mod vadit organizata inca din
timpul noptii de unii lideri sindicali, toata lumea, inclusiv guvernul, a considerat greva
nu doar spontana, ci si legala - desi, evident, numai legala nu era. Nici primarul
general, nici primul ministru, nici autoritatea patronala nu au denuntat ilegalitatea
actiunii, dupa cum nici seful suprem al Armatei, presedintele Constantinescu, nu l-a
chemat imediat la ordine pe ministrul Apararii, pentru declaratiile instigatoare facute.
De ce? De ce nu se aplica legea si nu e respectata autoritatea? Raspunsul e, cred,
foarte simplu: deoarece cei carora li se tolereaza ilegalitatea sau insubordonarea
seditioasa au, cu totii, o putere, puterea de a santaja. La noi, autoritatea are
severitati aiuritoare fata de cei slabi si blandeti umilitoare fata de cei puternici
(exceptii notabile fiind, tocmai, cazul generalilor si cazul Miron Cozma). In Romania,
oricine are o anumita putere, poate incalca linistit legea. Invocand tot felul de motive
politice ori reclamand discriminarea, cel care a incalcat legea stie sigur ca e la
adapost. La noi, mai puternic decat legea - si temei al legii locului - este echilibrul
dintre puterile ilegale.