Normativ pentru proiectarea structurilor de fundare directă NP 112-04

1. UNIVERSITATEA TEHNICĂ DE CONSTRUCŢII
BUCUREŞTI
Bd. Lacul Tei 124, Sector 2, RO-020396, Bucureşti 38
CENTRUL DE INGINERIE GEOTEHNICĂ
Tel: 021-2429350, Fax: 021-2420866
E-mail: cig@utcb.ro
Normativ
pentru
proiectarea structurilor de fundare directă
NP 112-04
Redactarea finală
Contract Nr. 147 / 2002
Beneficiar M.T.C.T.
Rector,
Prof.univ. dr. ing. Dan Stematiu
Şef de proiect,
Prof.univ. dr. ing. Nicoleta Rădulescu
Colectiv de elaborare:
Prof.univ. dr. ing. Nicoleta Rădulescu
Prof. univ. dr. ing. Iacint Manoliu
Prof. univ. dr. ing. Marius Gabor
Prof. univ. dr. ing. Alexandrina Pretorian
Conf. univ. dr. ing. Rodica Vierescu
Şef lucrări univ. ing. Andrei Olteanu
Şef lucrări univ. ing. Manole Şerbulea
- Bucureşti 2004 -

2. 1
Cuprins
Lista notaţiilor şi simbolurilor..............................................................................................................4
1. Prevederi generale............................................................................................................................7
2. Principii generale ale conformării de rezistenţă a infrastructurilor..................................................7
2.1. Definirea sistemului structural şi a subsistemelor componente ale construcţiei.......................7
2.2. Cerinţe privind proiectarea fundaţiilor......................................................................................7
2.3. Cerinţe privind proiectarea substructurilor ...............................................................................8
3. Alegerea tipului de fundaţie.............................................................................................................9
3.1. Factori de care depinde alegerea tipului de fundaţie.................................................................9
3.1.1. Sistemul structural al construcţiei ..........................................................................................9
3.1.2. Condiţiile de teren..................................................................................................................9
3.1.3. Condiţiile de exploatare ale construcţiei ................................................................................9
3.1.4. Condiţiile de execuţie ale infrastructurii................................................................................9
3.2. Criterii pentru alegerea adâncimii minime de fundare............................................................10
4. Materiale utilizate la fundaţii .........................................................................................................11
5. Solicitări transmise infrastructurilor...............................................................................................11
5.1. Prevederi generale...................................................................................................................11
5.2. Solicitări transmise infrastructurilor în grupările fundamentale de încărcări .........................12
5.3. Solicitări transmise infrastructurilor în grupările speciale de încărcări ..................................12
6. Stabilirea dimensiunilor bazei fundaţiei.........................................................................................13
6.1. Condiţii generale .....................................................................................................................13
6.2. Calculul terenului de fundare pe baza presiunilor convenţionale ...........................................14
6.3. Calculul terenului de fundare la starea limită de deformaţii ...................................................16
6.4. Calculul terenului de fundare la starea limită de capacitate portantă......................................17
7. Proiectarea fundaţiilor izolate ........................................................................................................18
7.1. Fundaţii pentru stâlpi de beton armat monolit ........................................................................19
7.1.1. Fundaţii tip talpă de beton armat..........................................................................................19
7.1.2. Fundaţii tip bloc şi cuzinet .............................................................................................22
7.2. Fundaţii pentru stâlpi de beton armat prefabricaţi ..................................................................25
7.2.1. Dimensiunile secţiunilor de beton........................................................................................25
7.2.2. Monolitizarea paharului .......................................................................................................28
7.2.3. Armarea paharului................................................................................................................28
7.2.4. Verificarea tălpii fundaţiei pahar..........................................................................................28
7.3. Fundaţii pentru stâlpi metalici.................................................................................................29
8. Proiectarea fundaţiilor continue de beton armat sub stâlpi ............................................................31
8.1. Domeniul de aplicare ..............................................................................................................31
8.2. Alcătuirea fundaţiilor ..............................................................................................................32
8.2.1. Secţiunea de beton................................................................................................................32
8.2.2. Armarea fundaţiilor..............................................................................................................33
8.3. Calculul grinzilor continue......................................................................................................34
8.3.1. Calculul cu metode simplificate...........................................................................................34
8.3.2. Calculul cu metode care iau în considerare conlucrarea între fundaţie şi teren...................35
9. Proiectarea fundaţiilor construcţiilor cu pereţi structurali de zidărie.............................................39
9.1. Prevederi generale de alcătuire ...............................................................................................39
9.2. Fundaţii la clădiri amplasate pe teren bun de fundare în zone cu seismicitate redusă............39
9.2.1. Fundaţii la clădiri fără subsol...............................................................................................39
9.2.2. Fundaţii la clădiri cu subsol .................................................................................................43
9.2.3. Dimensionarea fundaţiilor....................................................................................................43
9.3. Fundaţii la clădiri amplasate pe teren bun de fundare în zone cu seismicitate ridicată ..........47
9.4. Soluţii de fundare la pereţi nestructurali .................................................................................47
9.5. Racordarea în trepte a fundaţiilor având cote de fundare diferite...........................................49

3. 2
9.6. Fundaţii la rosturi de tasare.....................................................................................................51
9.7. Fundaţii la clădiri amplasate pe terenuri dificile.....................................................................51
9.7.1. Fundaţii pe pământuri foarte compresibile şi pământuri sensibile la umezire.....................51
9.7.2. Fundaţii pe pământuri cu umflări şi contracţii mari.............................................................55
10. Proiectarea fundaţiilor construcţiilor cu pereţi structurali de beton armat...................................57
10.1. Principii generale de proiectare.............................................................................................57
10.2. Încărcări transmise infrastructurilor de pereţii structurali de beton armat............................57
10.3. Dimensionarea tălpii fundaţiilor............................................................................................57
10.4. Alcătuirea fundaţiilor pentru pereţii structurali de beton armat............................................60
11. Proiectarea radierelor de beton armat...........................................................................................62
11.1. Alcătuire generală şi domenii de aplicare .............................................................................62
11.2. Elemente constructive şi de proiectare..................................................................................63
11.3. Calculul radierelor.................................................................................................................67
11.3.1. Metode simplificate pentru calculul radierelor rigide........................................................68
11.3.2. Calculul radierelor pe mediu Winkler................................................................................69
11.3.3. Calculul radierelor pe mediu Boussinesq...........................................................................69
11.3.4. Calculul radierelor pe mediu Winkler - Boussinesq ..........................................................70
12. Infrastructuri.................................................................................................................................70
12.1. Prevederi generale.................................................................................................................70
12.1.1. Clasificarea infrastructurilor după modul de comportare la acţiuni seismice....................70
12.1.2. Clasificarea infrastructurilor după modul de solicitare a terenului de fundare..................70
12.2. Schematizarea încărcărilor pentru calculul infrastructurii ....................................................70
12.3. Calculul eforturilor în elementele infrastructurii ..................................................................71
12.3.1. Schematizarea pentru calcul a infrastructurii.....................................................................71
12.3.2. Schematizarea pentru calcul a pereţilor cu goluri ai infrastructurilor................................72
12.3.3. Schematizarea terenului de fundare pentru calcul infrastructurilor ...................................72
12.4. Dimensionarea elementelor infrastructurii............................................................................72
12.4.1. Verificarea planşeelor ........................................................................................................73
12.4.2. Verificarea pereţilor ...........................................................................................................74
12.4.3. Verificarea pereţilor în zonele de discontinuitate ..............................................................74
12.4.4. Verificarea fundaţiilor........................................................................................................76
12.5. Transmiterea eforturilor la infrastructură prin intermediul planşeelor - “efectul de
menghină” ......................................................................................................................................76
12.5.1. Prevederi generale..............................................................................................................76
12.5.2. Elemente de calcul, dimensionare şi verificare..................................................................78
13. Reglementări tehnice de referinta ................................................................................................80

4. 3
ANEXA A
A1. PRESIUNI CONVENŢIONALE
A2. DEPLASĂRI SAU DEFORMAŢII ADMISE. VALORI ORIENTATIVE
A3. CALCULUL TERENULUI DE FUNDARE LA STAREA LIMITĂ DE DEFORMAŢII
A4. CALCULUL TERENULUI DE FUNDARE LA STAREA LIMITĂ DE CAPACITATE
PORTANTĂ
ANEXA B
CALCULUL GRINZILOR CONTINUE PE MEDIU WINKLER
B1. METODA DE CALCUL BAZATĂ PE SOLUŢII EXACTE
B2. METODE NUMERICE DE CALCUL
ANEXA C
CALCULUL GRINZILOR PE MEDIU BOUSSINESQ
ANEXA D
CALCULUL RADIERELOR PE MEDIU WINKLER
ANEXA E
CALCULUL RADIERELOR PE MEDIU WINKLER – BOUSSINESQ
ANEXA F
CALCULUL PRESIUNILOR PE TEREN ALE FUNDAŢIILOR IZOLATE DE FORMĂ
DREPTUNGHIULARĂ

5. Lista notaţiilor şi simbolurilor
Notaţia sau
simbolul
UM Semnificaţia
A [m2
] Aria secţiunii transversale a sistemului de fundare
Aas [mm2
] Aria de armătură de suspendare
Aav [mm2
] Aria armăturii verticale
AP [mm2
] Aria minimă a plăcii
AS [mm2
] Aria laterală a stâlpului pe înălţimea paharului
Awf [m2
]
Suprafaţa secţiunii de forfecare (lunecare) dintre elementul vertical
şi planşeu (placă)
B [m]
Dimensiunea cea mai mică a tălpii fundaţiei având forma
dreptunghiulară în plan; Lăţimea sistemului de fundare pentru
fundaţii de secţiune dreptunghiulară în plan
Ba [m] Lăţimea activă a fundaţiei
Bp [m]
Lăţimea sau diametrul plăcii utilizate pentru determinarea
caracteristicilor de compresibilitate prin incercarea pe teren
D [kNm] Rigiditatea cilindrică a radierului
E [kPa] Modulul de elasticitate
Es [kPa] Modulul de deformaţie liniară al terenului de fundare
Es
*
[kPa] Modulul dinamic de deformaţie liniară al terenului de fundare
C
I
'
E [kPa] Rigiditatea aproximativă a construcţiei
F
I
'
E [kPa] Rigiditatea fundaţiei
F [kN] Forţa tăietoare transmisă între pereţii cu planuri mediane intersectate
G [kPa] Modulul transversal (de forfecare)
H [m] Înălţimea fundaţiei
H’ [m] Înălţimea la marginea fundaţiei tip obelisc
H1, H2 [m] Înălţimile treptelor blocului din beton simplu
HC [m] Înălţimea secţiunii fundaţiei continue
Hf [m] Grosimea fundului paharului
Hî [m] Adâncimea de îngheţ
Hmin [m] Înălţimea minimă a fundaţiei
HP [m] Înălţimea paharului
I [m4
]
Momentul de inerţie al secţiunii transversale a sistemului de fundare
în lungul axei longitudinale
IC [-] Indicele de consistenţă
If [-]
Momentul de inerţie al unei fâşii de radier definită între mijloacele a
două deschideri succesive
IP [%] Indicele de plasticitate
K [-]
Coeficient care depinde de forma în plan a fundaţiei, rigiditatea
fundaţiei, cota z a punctului pentru care se calculează tasarea
K0 [-] Coeficientul presiunii laterale a pământului în stare de repaos
KG [-] Indice de rigiditate pentru radiere generale de formă dreptunghiulară
KR [-] Rigiditatea relativă
L [m]
Dimensiunea cea mai mare a tălpii fundaţiei având forma
dreptunghiulară în plan; Lungimea sistemului de fundare pentru
fundaţii de secţiune dreptunghiulară în plan
L0 [m] Distanţa dintre doi stâlpi vecini
L1 [m] Lungimea treptei blocului din beton simplu
4

6. 5
La, Lb [m] Valoarea maximă a dimensiunilor plăcii de bază
Ls [kN] Valoarea de calcul a forţei de lunecare transmisă planşeului superior
M [kNm]
Momentul încovoietor rezultant în centrul de greutate al secţiunii
fundaţiei
M [kPa] Modulul edometric
M0 [-]
Coeficient de corelaţie între valoarea modului edometric în
intervalul de presiuni 200÷300 kPa şi modulul de deformaţie liniară
M1 [kNm]
Momentul încovoietor transmis paharului prin presiuni pe peretele
frontal
M2-3 [kPa]
Modulul edometric determinat pentru intervalul de presiuni
200÷300 kPa
Mi [kNm] Momentul încovoietor în stâlpul i
Mr, Mc [kNm]
Momentele încovoietoare rezultate în plan orizontal aplicate părţii
superioare a peretelui frontal
MST,cap [kNm] Momentul capabil al stâlpului în secţiunea de la faţa paharului
Mx [kNm] Momentul încovoietor faţă de secţiunea x-x
My [kNm] Momentul încovoietor faţă de secţiunea y-y
N [kN]
Forţa axială; Rezultanta încărcărilor axiale în centrul de greutate al
secţiunii fundaţiei
N [-]
Numărul de lovituri necesare penetrării instalaţiei SPT pe o adân-
cime de 30 cm pentru un diametru al tijei de penetrare de 50 mm
N1cap [kN] Forţa axială transmisă la pahar prin betonul de monolitizare
Ni [kN] Forţa axială în stâlpul i
NP [kN] Forţa de întindere în pereţii longitudinali
NST.montaj [kN]
Forţa axială maximă în stâlp în faza de montaj a structurii
prefabricate
P [kN] Rezultanta presiunilor pe peretele frontal
Q [kN] Forţa tăietoare
Qas [kN]
Forţa tăietoare în elementul vertical al suprastructurii asociată
mecanismului de plastificare la acţiuni seismice
Qinf [kN] Forţa tăietoare care se dezvoltă în elementul vertical sub planşeu
Ra [kPa] Rezistenţa de calcul a armăturii de suspendare
Rc
*
[N/mm2
] Rezistenţa de calcul de bază la compresiune a betonului
Ri [kN] Reacţiunea în reazemul i
Rt [N/mm2
] Rezistenţa de calcul la întindere a betonului din stâlp
U [m] Perimetrul secţiunii de forfecare
W [m3
]
Modulul de rezistenţă al tălpii fundaţiei având forma
dreptunghiulară în plan; Modulul de rezistenţă al secţiunii
transversale a sistemului de fundare
bf [m]
Lăţimea unei fâşii de radier definită între mijloacele a două
deschideri succesive
cU [kPa]
Rezistenţa la compresiune monoaxială a pământului (coeziunea
nedrenată)
di [m] Distanţa din centrul de greutate al tălpii fundaţiei la axul stâlpului i
e [-] Indicele porilor
h [mm] Înălţimea secţiunii transversale a grinzii
h [m] Grosimea radierului
hc [mm]
Înălţimea cuzinetului; Înălţimea secţiunii transversale a grinzii în
câmp
hd [m] Înălţimea diafragmelor

7. hr [mm] Înălţimea secţiunii transversale a grinzii în reazem
k’s [kN/m3
]
Coeficientul de pat obţinut prin încercarea de probă cu placa de
latură sau diametru Bp
k1 [kN/m3
] Coeficientul de pat obţinut din încercarea cu placa de 1m2
ks [kN/m3
] Coeficientul de pat al mediului deformabil
lancorare [mm] Lungimea de ancorare
lc [mm] Lungimea cuzinetului
le [mm] Lungimea elastică
ls, bs [mm] Dimensiunile secţiunii transversale a stâlpului
m [-]
Coeficient de corecţie care depinde de raportul între grosimea z0 a
stratului deformabil şi lăţimea B a sistemului de fundare
mbt [-] Coeficientul condiţiilor de lucru
p [kPa] Presiunea de contact fundaţie-teren
qc [kPa] Rezistenţa pe vârf (CPT)
td [m] Grosimea diafragmelor
vp [cm/sec] Viteza de propagarea a undelor longitudinale (principale) prin teren
vs [cm/sec] Viteza de propagarea a undelor trasversale (secundare) prin teren
z [m] Deplasarea tălpii fundaţiei pe direcţie verticală
z0 [m] Grosimea stratului deformabil
∑ ca
I
'
E (kPa) Rigiditatea cadrelor din componenţa construcţiei
α [-] Factorul de transformare de la valoarea k’s la valoarea ks
α [º] Unghiul blocului din beton simplu
β [º] Unghiul cuzinetului
ε [%] Deformaţia longitudinală specifică
φ [mm] Diametrul barei de armătură
λ [m-1
]
Coeficient de flexibilitate pentru radiere sub stâlpi uniform
distribuiţi pe suprafaţa acestora
µ [-] Coeficient de frecare
νs [-]
Coeficient de deformaţie transversală (Poisson) al terenului de
fundare
νs
*
[-]
Coeficient dinamic de deformaţie transversală (Poisson) al terenului
de fundare
ρ [g/cm3
] Densitatea
σ [kPa] Efortul unitar normal
σz [kPa] Efortul unitar normal vertical
τmed [kPa] Efortul unitar tangenţial mediu pe suprafaţa de lunecare
6

8. 7
1. Prevederi generale
1.1. Prezentul normativ se aplică la proiectarea structurilor de fundare directă pentru clădirile de
locuit şi social – culturale, construcţiile industriale şi agrozootehnice.
La proiectarea structurilor de fundare directă se va avea în vedere respectarea cerinţelor prevăzute la
punctul 2.2 şi în reglementările tehnice conexe.
La proiectarea structurilor de fundare directă în condiţii speciale de teren (pământuri sensibile la
umezire, pământuri contractile, pământuri lichefiabile) se au în vedere şi măsurile suplimentare din
reglementările tehnice în vigoare specifice acestor cazuri.
1.2. Normativul se referă la următoarele tipuri de fundaţii directe:
a) fundaţii izolate
b) fundaţii continue
c) fundaţii radier
1.3. Reglementările tehnice de referinţă sunt enumerate în capitolul 13.
2. Principii generale ale conformării de rezistenţă a infrastructurilor
2.1. Definirea sistemului structural şi a subsistemelor componente ale construcţiei
2.1.1. Sistemul structural reprezintă ansamblul elementelor care asigură rezistenţa şi stabilitatea
unei construcţii sub acţiunea încărcărilor statice şi dinamice, inclusiv cele seismice.
Elementele structurale pot fi grupate în patru subsisteme: suprastructura (S); substructura (B);
fundaţiile (F); terenul de fundare (T) (fig. 2.1).
2.1.2. Suprastructura reprezintă ansamblul elementelor de rezistenţă situate deasupra
infrastructurii (I).
2.1.3. Infrastructura este alcătuită din substructură şi fundaţii. La construcţiile care nu au
substructură, infrastructura este alcătuită din fundaţii.
2.1.4. Substructura este zona poziţionată între suprastructură şi fundaţii. În raport cu suprastructura,
aceasta prezintă diferenţe de alcătuire şi conformare, care conduc la capacităţi de rigiditate şi
rezistenţă majorate.
2.1.5. Fundaţiile reprezintă ansamblul elementelor structurale care transmit încărcările la terenul de
fundare.
2.1.6. Terenul de fundare constituie suportul construcţiei şi reprezintă volumul de rocă sau de
pământ care resimte influenţa construcţiei respective sau în care pot avea loc fenomene care să
influenţeze construcţia.
2.2. Cerinţe privind proiectarea fundaţiilor
2.2.1. Fundaţiile trebuie proiectate astfel încât să transmită la teren încărcările construcţiei, inclusiv
cele din acţiuni seismice, asigurând îndeplinirea condiţiilor privind verificarea terenului de fundare
la stări limită.

9. Fig. 2.1 Componentele sistemului structural
Suprastructura (S); Substructura (B); Fundaţiile (F); Terenul de fundare (T); Ιnfrastructura (Ι)
2.2.2. Fundaţiile ca elemente structurale se vor proiecta astfel încât să fie îndeplinite condiţiile de
verificare la stările limită ultime şi ale exploatării normale.
2.3. Cerinţe privind proiectarea substructurilor
2.3.1. Substructura are rolul de a prelua încărcările provenite de la suprastructură şi de a le transmite
fundaţiilor.
2.3.2. Substructura este alcătuită, de regulă, din elemente structurale verticale (pereţi, stâlpi) şi
elemente orizontale sau înclinate (plăci, grinzi etc.).
2.3.3. Proiectarea substructurii trebuie să ţină cont de conlucrarea cu fundaţiile şi suprastructura.
2.3.4. La proiectarea substructurilor se vor lua în considerare încărcările proprii, încărcările
transmise de suprastructură şi de teren conform prevederilor de la cap. 5.
2.3.5. Eforturile din acţiuni seismice transmise substructurii se vor asocia mecanismului de
plastificare al suprastructurii (fig. 2.2).
Această condiţie nu este obligatorie în zonele seismice de calcul E şi F definite în reglementarea
tehnică de referinţă NP100-92.
2.3.6. La proiectarea elementelor structurale ale substructurii vor fi îndeplinite condiţiile de
verificare la stările limită ultime şi ale exploatării normale. Infrastructura se va proiecta astfel încât
să fie solicitată, de regulă, în domeniul elastic de comportare. Se admite proiectarea mecanismului
de plastificare a structurii la acţiuni seismice severe cu dezvoltarea de articulaţii plastice şi în
substructură. In aceste situaţii se vor lua măsuri care să asigure o comportare ductilă a substructurii
şi accesul pentru intervenţii post seismice.
8

10. T
Articulaţii plastice
T
S
B Ι
F
Perete
Stâlp
Grindă
S
F
Fig. 2.2 Sisteme structurale cu mecanisme de plastificare în suprastructură
3. Alegerea tipului de fundaţie
3.1. Factori de care depinde alegerea tipului de fundaţie
3.1.1. Sistemul structural al construcţiei
- tipul de suprastructură (în cadre, cu pereţi etc.);
- dimensiuni (deschideri, travei, înălţimi – suprateran şi subteran);
- alcătuirea substructurii;
- materiale (beton, metal, zidărie etc.);
- eforturile transmise fundaţiilor în grupările fundamentale şi speciale de încărcări;
- mecanismul de disipare a energiei induse de acţiunea seismică (poziţia zonelor potenţial plastice,
eforturile transmise fundaţiilor etc.);
- sensibilitatea la tasări a sistemului structural.
3.1.2. Condiţiile de teren
- natura şi stratificaţia terenului de fundare, caracteristicile fizico-mecanice ale straturilor de pământ
sau de rocă şi evoluţia acestora în timp;
- condiţiile de stabilitate generală a terenului (terenuri în pantă cu structuri geologice susceptibile de
alunecări de teren etc.);
- condiţiile hidrogeologice (nivelul şi variaţia sezonieră a apelor subterane, agresivitatea apelor
subterane, circulaţia apei prin pământ etc.);
- condiţiile hidrologice (nivelul apelor de suprafaţă, posibilităţi de producere a inundaţiilor, a
fenomenului de afuiere etc.).
3.1.3. Condiţiile de exploatare ale construcţiei
- eforturile transmise la fundaţii (din sarcini statice şi dinamice – vibraţii produse de utilaje etc.);
- posibilitatea pierderilor de apă sau substanţe chimice din instalaţiile sanitare sau industriale;
- încălzirea terenului în cazul construcţiilor cu degajări mari de căldură (cuptoare, furnale etc.);
- degajări de gaze agresive care poluează apele meteorice şi accentuează agresivitatea chimică a
apelor subterane;
- influenţa deformaţiilor terenului de fundare asupra exploatării normale a construcţiei;
- limitarea tasărilor în funcţie de cerinţele tehnologice specifice.
3.1.4. Condiţiile de execuţie ale infrastructurii
- adâncimea săpăturii pentru realizarea fundaţiilor construcţiei şi modul de asigurare a stabilităţii
săpăturii;
9

11. 10
- existenţa unor construcţii în vecinătate care pot fi afectate de lucrările de execuţie a infrastructurii
(instabilitatea taluzului, afuierea terenului la realizarea epuismentelor etc.);
- sistemul de epuismente;
- prezenţa reţelelor de apă-canal, de gaze, de energie electrică etc.
3.2. Criterii pentru alegerea adâncimii minime de fundare
3.2.1. Adâncimea de fundare este distanţa măsurată de la nivelul terenului (natural sau sistematizat)
până la talpa fundaţiei.
3.2.2. Adâncimea minimă de fundare se stabileşte în funcţie de:
- adâncimea de îngheţ;
- nivelul apei subterane;
- natura terenului de fundare;
- înălţimea minimă constructivă a fundaţiei;
- condiţiile tehnologice.
3.2.3. Adâncimea de îngheţ are valorile indicate în reglementarea tehnică de referinţă STAS
6054/77.
3.2.4. Adâncimea minimă de fundare se stabileşte conform tabelului 3.1 în funcţie de natura
terenului de fundare, adâncimea de îngheţ şi nivelul apei subterane.
Tabelul 3.1
Adâncimea minimă de fundare
(cm)
Terenul de fundare
Hî
adâncimea de
îngheţ
(cm)
H
adâncimea apei
subterane faţă de
cota terenului
natural
(m)
Terenuri
supuse acţiunii
îngheţului
Terenuri ferite
de îngheţ*)
Roci stâncoase oricare oricare 30÷40 20
H≥2.00 Hî 40
Pietrişuri curate,
nisipuri mari şi
mijlocii curate
oricare
H<2.00 Hî+10 40
H≥2.00 80 50
Hî≤70
H<2.00 90 50
H≥2.00 Hî+10 50
Pietriş sau nisip
argilos, argilă grasă
Hî>70
H<2.00 Hî+20 50
H≥2.50 80 50
Hî≤70
H<2.50 90 50
H≥2.50 Hî+10 50
Nisip fin prăfos, praf
argilos, argilă
prăfoasă şi nisipoasă Hî>70
H<2.50 Hî+20 50
*)
Observaţie – Valorile indicate pentru cazul terenurilor ferite de îngheţ se măsoară de la
cota inferioară a pardoselii.
3.2.5. Talpa fundaţiei va pătrunde cel puţin 20 cm în stratul natural bun de fundare sau în stratul de
fundare îmbunătăţit.
3.2.6. Pentru construcţiile fundate pe terenuri dificile (pământuri sensibile la umezire, pământuri
contractile, pământuri lichefiabile etc.), adâncimea de fundare este indicată în reglementările
tehnice de referinţă specifice acestor cazuri.

12. 11
4. Materiale utilizate la fundaţii
4.1. Fundaţiile se alcătuiesc în mod obişnuit din:
- beton armat;
- beton simplu;
- zidărie de piatră.
4.2. Caracteristicile betoanelor utilizate la executarea fundaţiilor se stabilesc de proiectant în funcţie
de destinaţie, solicitări, condiţiile mediului de fundare şi influenţa acestora asupra durabilităţii
betonului din fundaţii; acestea sunt definite în reglementarea tehnică de referinţă NE 012-99.
4.3. Clasele minime de beton se stabilesc astfel:
a) Beton simplu
C4/5– pentru umpluturi, egalizări şi bloc (la fundaţiile tip bloc şi cuzinet).
b) Beton armat
C8/10 pentru fundaţii izolate sau continue, fundaţii monolite tip pahar, cuzineţi, radiere şi reţele de
grinzi neexpuse la acţiuni agresive, cu procente optime de armare;
C12/15 pentru fundaţii prefabricate tip pahar, fundaţii supuse la solicitări importante şi fundaţii
supuse la acţiuni dinamice.
În condiţii de agresivitate caracteristicile betoanelor se stabilesc ca în reglementarea tehnică de
referinţă NE 012-99 respectiv C215-88.
4.4. Tipul de ciment ce se utilizează la prepararea betonului pentru fundaţii se stabileşte în funcţie
de influenţa condiţiilor mediului de fundare ca în reglementarea tehnică de referinţă NE 012-99.
4.5. Oţelul beton trebuie să îndeplinească condiţiile definite în reglementarea tehnică de referinţă
STAS 438/1-89 respectiv STAS 438/2-91.
Pentru armătura rezultată din criterii constructive se utilizează, de regulă, oţel OB37 iar pentru
armătura de rezistenţă rezultată din calcul se utilizează oţel OB37, PC sau plase sudate din STNB.
4.6. Pentru fundaţiile din zidărie de piatră se aplică prevederile definite în reglementarea tehnică de
referinţă STAS 2917-79.
Mortarul întrebuinţat este din var şi ciment de marcă minim M10 indicat în reglementarea tehnică de
referinţă STAS 1030-85.
4.7. Pentru fundaţiile continue ale construcţiilor cu cel mult un nivel amplasate în mediul rural se
pot aplica şi soluţii constructive bazate pe folosirea materialelor locale. Fundaţiile se pot realiza din
zidărie de piatră sau beton ciclopian.
5. Solicitări transmise infrastructurilor
5.1. Prevederi generale
5.1.1. Solicitările transmise infrastructurilor se determină considerând eforturile transmise de
suprastructură, încărcările aplicate direct infrastructurii (încărcări din greutatea proprie,
din încărcări de exploatare, forţe seismice etc.), presiuni sau împingeri ale pământului, presiunea
apei etc.
Orice acţiune semnificativă pentru proiectarea elementelor infrastructurii sau pentru verificarea
terenului de fundare se va considera în categoria de solicitări transmise infrastructurii.

13. 5.1.2. Solicitările transmise infrastructurilor se determină în grupările fundamentale de încărcări şi
în grupările speciale de încărcări.
Stabilirea solicitările transmise infrastructurilor în grupările speciale de încărcări este, de regulă,
condiţionată de dimensionarea completă a suprastructurii.
5.1.3. Solicitările transmise infrastructurilor se determină cu valori corespunzătoare proiectării
elementelor de beton ale infrastructuturii şi cu valori corespunzătoare verificării terenului de
fundare.
5.1.4. Structurile considerate în calcul în stadiul de comportare liniară (elastic) se recomandă să fie
schematizate ca ansamblul constituit din suprastructură, infrastructură şi teren de fundare.
5.1.5. În gruparea specială de încărcări la acţiuni seismice, când, de regulă, se acceptă plastificarea
suprastructurii şi dezvoltarea unui mecanism de disipare a energiei induse de cutremur, solicitările
transmise infrastructurilor se determină corespunzător forţelor generalizate (N, M, Q etc.)
dezvoltate în secţiunea de la baza suprastructurii (fig 5.1).
Fig. 5.1 Solicitările transmise infrastructurii de suprastructură.
5.2. Solicitări transmise infrastructurilor în grupările fundamentale de încărcări
5.2.1. La verificarea rezistenţei infrastructurii şi a terenului de fundare vor considera valorile de
calcul ale eforturilor transmise de suprastructură.
5.2.2. Valorile solicitărilor transmise infrastructurii se definesc în concordanţă cu reglementarea
tehnică de referinţă STAS 10101/0-75 şi coeficienţii încărcărilor se definesc în concordanţă cu
reglementarea tehnică de referinţă STAS 10101/0A-77.
5.3. Solicitări transmise infrastructurilor în grupările speciale de încărcări
5.3.1. Prevederile de la pct. 5.3. sunt aplicabile grupărilor speciale de încărcări în care se consideră
acţiunile seismice aplicate construcţiei.
Calculul va considera orice direcţie de acţiune seismică semnificativă pentru proiectarea
infrastructurii. De regulă, se vor considera 8 direcţii în plan orizontal, corespunzătoare direcţiilor
principale şi direcţiilor oblice (la 45º şi 135º) ale construcţiei.
5.3.2. Solicitările transmise infrastructurilor proiectate corespunzător unei comportări elastice de
către suprastructura plastificată sunt asociate mecanismului de disipare a energiei induse de
acţiunile seismice.
12

14. 13
Valorile forţelor generalizate transmise infrastructurii sunt determinate prin majorarea forţelor
capabile dezvoltate de mecanismul de plastificare a suprastructurii cu coeficientul kF:
kF = 1.35 (5.1)
Forţele generalizate capabile se determină considerând rezistenţele de calcul ale materialelor.
Dacă forţele generalizate capabile se determină considerând rezistenţele medii ale materialelor
valoarea coeficientului kF este:
kF = 1.00 (5.2)
5.3.3. Dacă mecanismul de plastificare care asigură disiparea energiei induse de cutremur implică
dezvoltarea de deformaţii inelastice şi în elementele substructurii, pentru calcul se consideră
următoarele valori ale solicitărilor transmise de suprastructură:
- pentru calculul elementelor infrastructurii se consideră valorile solicitărilor capabile din grupările
speciale de încărcări;
- pentru verificarea terenului de fundare se consideră valorile solicitărilor capabile din grupările
speciale de încărcări majorate cu coeficientul kF dat de (5.1).
5.3.4. Solicitările transmise infrastructurilor de către suprastructurile care răspund elastic la
acţiunile seismice se consideră cu valorile date la pct. 5.3.3.
5.3.5. Efectul componentei verticale a acţiunii seismice se va lua în considerare la proiectarea
sistemelor de fundare în concordanţă cu reglementarea tehnică de referinţă P100-92; în cazul
fundaţiilor sensibile la forţă tăietoare/străpungere (radiere tip dală groasă etc.) valorile coefientului
seismic de calcul pe direcţie verticală sunt ±2ks.
5.3.6. În grupările speciale de încărcări care cuprind şi acţiunea seismică se consideră acţiunea de
lungă durată a încărcărilor aplicate direct elementelor infrastructurii precum şi forţele seismice de
calcul stabilite pe baza unui coeficient seismic cu valoarea minimă:
cs = 1.5αks (5.3)
6. Stabilirea dimensiunilor bazei fundaţiei
6.1. Condiţii generale
6.1.1. Dimensiunile bazei fundaţiei se stabilesc pe baza calculului terenului de fundare definit în
reglementarea tehnică de referinţă STAS 3300/1-85 respectiv STAS 3300/2-85.
6.1.2. Dimensiunile bazei fundaţiei se aleg astfel încât presiunile la contactul între fundaţie şi teren
să aibă valori acceptabile, pentru a se împiedica apariţia unor stări limită care să perecliteze
siguranţa construcţiei şi/sau exploatarea normală a construcţiei.
Stările limită ale terenului de fundare pot fi de natura unei stări limită ultime (SLU), a cărei depăşire
conduce la pierderea ireversibilă, în parte sau în totalitate, a capacităţii funcţionale a construcţiei sau
de natura unei stări limită a exploatării normale (SLEN), a cărei depăşire conduce la întreruperea
exploatării normale a construcţiei.
6.1.3. Având ca referinţă reglementarea tehnică STAS 3300/1-85, stările limită ale terenului de
fundare sunt:
- starea limită de deformaţii (SLD), care poate fi de natura unei stări limită ultime (SLD.U), dacă
deformaţiile terenului conduc la deplasări şi deformaţii ale construcţiei incompatibile cu structura
de rezistenţă sau de natura unei stări limită a exploatării normale (SLD.EN), dacă deformaţiile
terenului împiedică exploatarea normală a construcţiei;

15. - starea limită de capacitate portantă (SLCP) corespunde unei extinderi a zonelor în care se
îndeplineşte condiţia de rupere (efortul tangenţial efectiv este egal cu rezistenţa la forfecare a
materialului) astfel încât are loc pierderea stabilităţii terenului şi a construcţiei, în parte sau în
totalitate; starea limită de capacitate portantă a terenului de fundare este întotdeauna de natura unei
stări limite ultime.
6.1.4. În funcţie de particularităţile construcţiei şi ale terenului de fundare, presiunile acceptabile pe
terenul de fundare se pot stabili, în cazul fundării directe, în trei moduri:
- ca presiuni convenţionale, pconv;
- ca presiuni care să asigure îndeplinirea condiţiilor calcului la starea limită de deformaţii
(SLD.U şi SLD.EN);
- ca presiuni care să asigure îndeplinirea condiţiilor calcului la starea limită de capacitate
portantă (SLCP).
6.1.5. Din punctul de vedere al construcţiei, calculul terenului de fundare se diferenţiază în funcţie
de următorii factori:
a) Clasa de importanţă
- construcţii speciale, CS (din clasele de importanţă I şi II);
- construcţii obişnuite, CO (din clasele de importanţă III, IV, V).
b) Sensibilitatea la tasări
- construcţii sensibile la tasări diferenţiale (CSEN);
- construcţii nesensibile la tasări diferenţiale.
c) Existenţa restricţiilor de deformaţii în exploatare
- construcţii cu restricţii (CRE);
- construcţii fără restricţii.
6.1.6. Din punctul de vedere al terenului de fundare, calculul terenului de fundare se diferenţiază în
funcţie de apartenenţa terenului la una din următoarele categorii:
a) terenuri bune (TB)
b) terenuri dificile
În tabelul 6.1 sunt date, având ca referinţă reglementarea tehnică STAS 3300/2-85, situaţiile in
care terenul de fundare aparţine categoriei TB.
6.1.7. Condiţiile de efectuare a calculului terenului de fundare alcătuit din pământuri, în vederea
stabilirii unor dimensiuni ale bazei fundaţiei care să conducă la presiuni acceptabile pe teren, sunt
sintetizate în tabelul 6.2.
După cum rezultă din tabelul 6.2, calculul terenului de fundare pe bază de presiuni convenţionale
impune îndeplinirea simultană a patru condiţii. În schimb, o singură condiţie este suficientă pentru
a face obligatoriu calculul la starea limită de deformaţie (la SLD.U sau SLD.EN) sau calculul la
starea limită de capacitate portantă (SLCP).
6.1.8. În cazul fundării pe rocă, folosirea presiunilor convenţionale ca presiuni acceptabile este
admisă în toate cazurile, cu excepţia construcţiilor speciale când se impune calculul la starea limită
de capacitate portantă (SLCP).
6.2. Calculul terenului de fundare pe baza presiunilor convenţionale
6.2.1. Presiunile convenţionale sunt presiuni acceptabile stabilite pe cale empirică, ţinând seama de
experienţa de construcţie din ţară.
În anexa A sunt reproduse, având ca referinţă reglementarea tehnică STAS 3300/2-85, tabelele
cuprinzând aşa-numitele valori de bază ale presiunilor convenţionale, p conv, corespunzătoare unor
14

16. fundaţii convenţionale având lăţimea tălpii B = 1,0 m şi adâncimea de fundare Df = 2.0 m, precum
şi regulile de stabilire a corecţiilor de lăţime CB şi de adâncime CD .
Caracterul empiric al presiunilor convenţionale este evidenţiat de faptul că valorile de bază din
tabele se obţin în funcţie de caracteristici ale naturii pământurilor (granulozitate, plasticitate) şi ale
stării pământurilor (starea de îndesare, starea de consistenţă, gradul de saturaţie, indicele porilor),
fără a se face uz de cunoaşterea proprietăţilor mecanice (compresibilitatea şi rezistenţa
Tabelul 6.1
Nr.
crt.
Terenuri bune (TB)
1 Blocuri, bolovănişuri sau pietrişuri conţinând mai puţin de 40% nisip şi mai puţin de 30%
argilă, în condiţiile unei stratificaţii practic uniforme şi orizontale (având înclinarea mai
mică de 10%)
2 Pământuri nisipoase, inclusiv nisipuri prăfoase, îndesate sau de îndesare medie, în condiţiile
unei stratificaţii practic uniforme şi orizontale
3 Pământuri coezive cu plasticitate redusă: nisipuri argiloase, prafuri nisipoase şi prafuri,
având e 0 şi , în condiţiile unei stratificaţii practic uniforme şi orizontale
,7
≤ I 0,5
c ≥
4 Pământuri coezive cu plasticitate medie: nisipuri argiloase, prafuri nisipoase-argiloase, având
şi , în condiţiile unei stratificaţii practic uniforme şi orizontale
e 1
≤ I 0,5
c ≥
5 Pământuri coezive cu plasticitate mare: argile nisipoase, argile prăfoase şi argile, având
şi , în condiţiile unei stratificaţii practic uniforme şi orizontale
e 1,1
≤ I 0,5
c ≥
6 Roci stâncoase şi semistâncoase în condiţiile unei stratificaţii practic uniforme şi orizontale
7 Orice combinaţie între stratificaţiile precizate la nr. crt. 1...6
8 Umpluturi de provenienţă cunoscută realizate organizat, conţinând materii organice sub 5%
Notă: Pământurile coezive saturate de consistenţă ridicată (Ic > 0,5) pot fi considerate terenuri bune
în accepţia tabelului 6.1.
Totuşi, în situaţia în care încărcarea transmisă de fundaţia directă asupra acestor pământuri se
realizează rapid, fără posibilitatea drenării apei din porii pământului, devine necesară o verificare a
terenului la starea limită de capacitate portantă (SLCP).
Tabelul 6.2
Terenul Construcţia
Modul de
calcul
(stabilirea
presiunii
acceptabile)
Bun
(TB)
Dificil
Pământ
coeziv
saturat
încărcat
rapid
Importanţa
Sensibilitatea la
tasări diferenţiale
Restricţii de
deformaţii în
exploatare
Obişnuit
ă
(CO)
Specială
(CS)
Nesensibil
ă
Sensibilă
(CSEN)
Fără
restricţii
Cu
restricţii
(CRE)
pconv x x x x
SLD.U x
SLD.U x
SLD.U x
SLD.EN x
SLCP x
SLCP x
6.2.2. Condiţiile care trebuie respectate în cazul calculului terenului de fundare pe baza presiunilor
convenţionale se diferenţiază în funcţie de tipul încărcării şi de gruparea de încărcare (gruparea
fundamentală GF, gruparea specială GS) şi sunt sintetizate în tabelul 6.3.
15

17. 6.2.3. Pentru stabilirea dimensiunilor în plan ale fundaţiei este necesară, după caz, îndeplinirea
tuturor condiţiilor specificate în tabelul 6.3. Prin aceasta se consideră implicit îndeplinite condiţiile
calcului terenului de fundare la starea limită de deformaţie şi la starea limită de capacitate portantă,
ca stări limită ultime.
Tabelul 6.3
Tipul încărcării
Gruparea de
încărcare
Centrică Cu excentricitate după
o singură direcţie
Cu excentricitate
după două direcţii
GF pef ≤ pconv pef max ≤ 1.2 pconv pef max ≤ 1.4 pconv
GS p’ef ≤ 1.2 pconv p’ef max ≤ 1.4 pconv p’ef max ≤ 1.6 pconv
6.2.4. Dimensiunile în plan ale fundaţiilor se stabilesc astfel ca rezultanta încărcărilor provenite din
acţiuni din grupări fundamentale să fie aplicată în cadrul sâmburelui central.
6.2.5. Pentru situaţiile în care în gruparea fundamentală intervin solicitări orizontale importante,
nepermanente, se admite ca rezultanta încărcărilor să se aplice în afara sâmburelui central cu
condiţia ca secţiunea activă a tălpii fundaţiei să nu fie mai mică de 80% din aria totală a acesteia.
În cazul construcţiilor de tipul castele de apă, turnuri etc. nu se admite desprinderea fundaţiei de pe
teren în grupările fundamentale de încărcări.
6.2.6. Excentricităţile maxime admise pentru rezultantele încărcărilor din grupări speciale trebuie să
fie limitate astfel încât secţiunea activă a suprafeţei tălpii fundaţiei să se extindă cel puţin până în
dreptul centrului de greutate al acesteia.
6.2.7. Modul de calcul al lui pef pentru excentricitate pe două direcţii este prezentat în anexa F.
6.3. Calculul terenului de fundare la starea limită de deformaţii
6.3.1. Prin calculul terenului de fundare la starea limită de deformaţii se cere îndeplinirea a două
seturi de condiţii, sintetizate în tabelele 6.4 şi 6.5.
Tabelul 6.4
Tipul stării limită de deformaţie Condiţia de îndeplinit
SLD.U s s
∆ ≤∆
SLD.EN t t
∆ ≤∆
Condiţiile specificate în tabelul 6.4 au semnificaţia:
- : deplasări sau deformaţii posibile ale construcţiei datorate tasărilor terenului de fundare,
calculate cu încărcări din gruparea fundamentală pentru SLU;
s
∆
- : aceeaşi semnificaţie ca şi calculate cu încărcări din gruparea fundamentală pentru SLEN;
t
∆ s
∆
16

18. - s
∆ :deplasări sau deformaţii de referinţă admise pentru structură, stabilite de proiectantul
structurii;
In lipsa unor valori stabilite de proiectant pot fi luate în considerare, orientativ, valorile specificate
în anexa A pentru construcţii neadaptate în mod special în vederea preluării tasărilor neuniforme
- t
∆ : deplasări sau deformaţii admise din punct de vedere tehnologic, specificate de
proiectantul tehnolog.
Tabelul 6.5
Tipul
încărcării
Centrică Cu excentricitate după o
singură direcţie
Cu excentricitate după
două direcţii
Condiţia de
îndeplinit
pef ≤ ppl pef max ≤ 1.2 ppl pef max ≤ 1.4 ppl
În condiţiile definite în tabelul 6.5, ppl (presiunea plastică) reprezintă presiunea corespunzătoare
unei extinderi limitate pe o adâncime egală cu B/4, B fiind lăţimea fundaţiei, a zonei plastice în
terenul de fundare. Prin zonă plastică se înţelege zona pe conturul şi în interiorul căreia se
îndeplineşte condiţia de rupere în pământ.
6.3.2. Presiunea plastică ppl este o presiune acceptabilă.
Condiţiile din tabelul 6.5, a căror îndeplinire precede efectuarea calculului deformaţiilor probabile
ale terenului de fundare, reprezintă condiţii de valabilitate a calculului de deformaţii, în care
terenul este asimilat cu un mediu liniar-deformabil iar utilizarea relaţiilor din Teoria Elasticităţii
este admisă.
6.3.3. În anexa A sunt sintetizate prevederile din reglementarea tehnică de referinţă STAS 3300/2-
85 referitoare la calculul terenului de fundare la starea limită de deformaţii.
6.4. Calculul terenului de fundare la starea limită de capacitate portantă
6.4.1. Prin calculul terenului de fundare la starea limită de capacitate portantă, în cazul fundării
directe, se cere respectarea condiţiei generale Q mR
≤ , cu cele trei forme particulare date
în tabelul 6.6.
17

19. Tabelul 6.6
Tipul
lucrării
Fundaţie de
suprafaţă
Fundaţie solicitată
transversal
Fundaţie pe taluz sau în
apropiere de taluz
N
Ms
Mr
Cazul de
calcul
SLCP.1 SLCP.2 SLCP.3
Condiţia
Q mR
≤
N≤ 0.9L’B’pcr N
8
.
0
T µ
≤ Mr ≤ 0.8Ms
unde: Q reprezintă încărcarea de calcul asupra terenului de fundare, provenită din acţiunile din
grupările speciale;
R reprezintă valoarea de calcul a rezistenţei terenului de fundare;
m reprezintă coeficientul condiţiilor de lucru.
6.4.2. În anexa A sunt sintetizate prevederile din reglementarea tehnică de referinţă STAS 3300/2-
85 referitoare la calculul terenului de fundare la starea limită de capacitate portantă.
7. Proiectarea fundaţiilor izolate
Prevederile prezentului capitol se aplică la proiectarea fundaţiilor izolate ale stâlpilor de beton
armat şi de metal. Fundaţiile izolate pot fi utilizate şi în cazul unor elemente structurale continue,
dacă structura este proiectată considerând rezemările concentrate.
Tipurile de fundaţii izolate care fac obiectul prezentului normativ sunt:
a) Fundaţiile pentru stâlpi de beton armat monolit:
- fundaţii tip talpă de beton armat (fundaţii elastice);
- fundaţii tip bloc şi cuzinet (fundaţii rigide).
b) Fundaţiile pentru stâlpi de beton armat prefabricat:
- fundaţii tip pahar;
- alte tipuri de fundaţii adaptate sistemului de îmbinare dintre stâlpul prefabricat şi fundaţie.
c) Fundaţiile pentru stâlpi metalici:
- fundaţii tip bloc şi cuzinet;
- fundaţii tip talpă de beton armat.
Proiectarea fundaţiilor izolate de beton armat se face având ca referinţă prevederile definite în
reglementarea tehnică STAS 10107/0-90.
Dimensiunile în plan ale fundaţiilor izolate se stabilesc conform prevederilor de la capitolul 6.
La alcătuirea fundaţiilor izolate se va ţine seama de următoarele reguli cu caracter general:
a) sub fundaţiile de beton armat monolit se prevede un strat de beton de egalizare de 50÷100 mm
grosime, stabilit funcţie de condiţiile de teren, execuţie şi suprafaţa fundaţiei;
b) sub fundaţiile de beton armat prefabricat se prevede un pat de nisip de 70÷150 mm grosime;
c) fundaţiile se poziţionează, de regulă, centrat în axul stâlpului;
18

20. d) pentru stâlpii de calcan, de rost sau situaţii în care există în vecinătate alte elemente de
construcţii sau instalaţii se pot utiliza fundaţii excentrice în raport cu axul stâlpului; în acest caz
momentul transmis tălpii fundaţiei se poate reduce prin prevederea de grinzi de echilibrare.
7.1. Fundaţii pentru stâlpi de beton armat monolit
7.1.1. Fundaţii tip talpă de beton armat
Fundaţiile tip talpă de beton armat pot fi de formă prismatică (fig. 7.1.a) sau formă de
obelisc (fig. 7.1.b).
Betonul utilizat la realizarea fundaţiilor tip talpă armată va fi de clasă minimă C8/10.
7.1.1.1. Înălţimea fundaţiei (H) se stabileşte funcţie de următoarele condiţii:
a) asigurarea rigidităţii fundaţiei de beton armat; dacă se respectă valorile minime ale raportului
dintre înălţimea fundaţiei şi dimensiunea cea mai mare în plan (H/L) date în tabelul 7.1
(ultima coloană) este admisă ipoteza distribuţiei liniare a presiunilor pe teren;
b) verificarea fundaţiei la forţă tăietoare; dacă se respectă valorile minime ale raportului dintre
înălţimea fundaţiei şi dimensiunea cea mai mare în plan (H/L) date în tabelul 7.1, secţiunea de beton
poate prelua forţa tăietoare nefiind necesare armături transversale;
Fig. 7.1 Fundaţii tip talpă de beton armat
c) verificarea fundaţiei la încovoiere; de regulă verificarea secţiunii de beton armat la starea limită
de rezistenţă la încovoiere nu implică modificarea înălţimii secţiunii de beton stabilită conform
punctelor a şi b;
d) valoarea minimă a înălţimii fundaţiei este Hmin = 300 mm.
Înălţimea la marginea fundaţiei tip obelisc (H’) rezultă în funcţie de următoarele condiţii:
a) înălţimea minimă necesară pentru ancorarea armăturilor de pe talpa fundaţiei (15φmax);
b) panta feţelor înclinate ale fundaţiei nu va fi mai mare de 1/3;
c) valoarea minimă este H’min = 250 mm.
7.1.1.2. Armătura fundaţiei (fig. 7.2) este compusă din:
a) armătura de pe talpă, realizată ca o reţea din bare dispuse paralel cu laturile fundaţiei
Armătura rezultă din verificarea la moment încovoietor în secţiunile de la faţa stâlpului. În calculul
momentelor încovoietoare din fundaţie se consideră presiunile pe teren determinate de solicitările
transmise de stâlp. Se vor considera situaţiile de încărcare (presiuni pe teren) care conduc la
solicitările maxime în fundaţie.
19
Procentul minim de armare pe fiecare direcţie este 0.10 % pentru armături OB37 şi 0.075 %
pentru armături PC52.

21. Diametrul minim al armăturilor este de 10 mm.
Distanţa maximă între armături este de 250 mm; distanţa minimă este de 100 mm.
Armătura se distribuie uniform pe lăţimea fundaţiei şi se prevede la capete cu ciocuri cu lungimea
minimă de 15φ.
b) armătura de la partea superioară, realizată din 3÷4 bare dispuse în dreptul stâlpului
sau ca o reţea dezvoltată pe toată suprafaţa fundaţiei
Fundaţiile tip obelisc care nu au desprindere de pe terenul de fundare au armătură constructivă la
partea superioară, unde se dispun pe fiecare direcţie principală minimum 3 bare de armătură OB37,
cu diametrul de minim 12 mm.
La fundaţiile care lucrează cu arie activă, armătura de la partea superioară rezultă din calculul la
încovoiere. Dimensionarea armăturii se face în secţiunile de consolă cele mai solicitate, considerând
momentele încovoietoare negative rezultate din acţiunea încărcărilor din greutatea fundaţiei,
a umpluturii peste fundaţie şi a sarcinilor aplicate pe teren sau prin repartizarea momentului
încovoietor transmis de stâlp. În această situaţie de solicitare armătura se realizează ca o reţea de
bare dispuse paralel cu laturile fundaţiei.
Diametrul minim al armăturilor este de 10 mm.
Distanţa maximă între armături este de 250 mm; distanţa minimă este de 100 mm.
Armătura se distribuie uniform pe lăţimea fundaţiei şi se prevede la capete cu ciocuri cu lungimea
minimă de 15φ.
c) armătura transversală pentru preluarea forţelor tăietoare se realizează ca armătură înclinată
dispusă în dreptul stâlpului
Forţa tăietoare în secţiunea de calcul se determină considerând o fisură înclinată cu 45º şi presiunile
dezvoltate pe teren de forţele transmise de stâlp.
Dacă fundaţia lucrează cu arie activă, la calculul forţei tăietoare se vor considera presiunile
efective pe teren.
d) armături pentru stâlp (mustăţi)
Armăturile verticale din fundaţie, pentru conectarea cu stâlpul de beton armat, rezultă în urma
dimensionării/verificării stâlpului. Armăturile din fundaţie (mustăţile) se alcătuiesc astfel încât în
prima secţiune potenţial plastică a stâlpului, aflată deasupra fundaţiei, barele de armătură să fie
continue (fără înnădiri).
Etrierii din fundaţie au rol de poziţionare a armăturilor verticale pentru stâlp; se dispun la distanţe
de maximum 250 mm şi cel puţin în 3 secţiuni.
Armătura trebuie prelungită în fundaţie pe o lungime cel puţin egală cu lancorare + 250 mm, unde
lancorare se determină având ca referinţă reglementarea tehnică STAS 10107/0-90.
Fig. 7.2 Armarea fundaţiilor tip talpă de beton armat
20

22. Tabelul 7.1
H/L minim pentru care nu
este necesară verificarea la
forţă tăietoare a fundaţiei
Presiunea
efectivă
maximă
pe teren (kPa) Beton C8/10 Beton C12/15*
H/L minim pentru
care nu se verifică
rigiditatea fundaţiei
100 0.22 0.20 0.25
150 0.25 0.23 0.26
200 0.27 0.26 0.27
250 0.29 0.27 0.28
300 0.30 0.29 0.29
400 0.32 0.30 0.33
600 0.39 0.35 0.35
*) pentru betoane de clasă superioară se utilizează valorile date în tabelul 7.1. pentru clasa C12/15.
7.1.1.3. Calculul momentelor încovoietoare în fundaţie
Pentru calculul momentelor încovoietoare în fundaţie se consideră secţiunile de încastrare de la faţa
stâlpului şi presiunile pe teren pe suprafaţa delimitată de laturile tălpii şi planul de încastrare
considerat (fig.7.3).
Calculul simplificat al momentelor încovoietoare în talpa fundaţiei se face cu relaţiile 7.1 şi 7.2:
( ) ⎥
⎦
⎤
⎢
⎣
⎡
−
+
⋅
=
3
l
p
p
2
l
p
B
M
2
x
0
1
2
x
o
x (7.1)
2
l
p
L
M
2
y
med
y ⋅
= ; p med = ( p1 + p2 ) / 2 (7.2)
Fig. 7.3
În cazul fundaţiilor la care se respectă condiţiile privind raportul minim H/L din tabelul 7.1 stabilit
în funcţie de condiţia de rigiditate a tălpii şi pentru care aria activă este de minimum 80%, armătura
calculată funcţie de momentele încovoietoare (Mx şi My) se distribuie uniform pe talpa fundaţiei.
Dacă aria activă este mai mică de 80%, în relaţia 7.2 se înlocuieşte pmed cu valoarea p1.
Dacă fundaţia este solicitată cu momente încovoietoare pe două direcţii (solicitare oblică), p1, având
semnificaţia de presiune maximă pe teren, se determină cu relaţiile indicate în Anexa F.
21

23. 7.1.2.Fundaţii tip bloc şi cuzinet
Fundaţiile tip bloc de beton şi cuzinet sunt alcătuite dintr-un bloc de beton simplu pe care reazemă
un cuzinet de beton armat în care se încastrează stâlpul (fig. 7.4).
7.1.2.1. Blocul de beton simplu se realizează respectând următoarele condiţii:
a) înălţimea treptei este de minimum 400 mm la blocul de beton cu o treaptă;
b) blocul de beton poate avea cel mult 3 trepte a căror înălţime minimă este de 300 mm;
înălţimea treptei inferioare este de minimum 400 mm;
c) clasa betonului este minim C4/5; dacă în bloc sunt prevăzute armături pentru ancorarea
cuzinetului clasa betonului este cel puţin C8/10;
d) înălţimea blocului de beton se stabileşte astfel încât tgα să respecte valorile minime din
tabelul 7.2; această condiţie va fi realizată şi în cazul blocului realizat în trepte (fig. 7.4);
e) rosturile orizontale de turnare a betonului se vor trata astfel încât să se asigure condiţii pentru
realizarea unui coeficient de frecare supraunitar între cele două suprafeţe.
Fig. 7.4 Fundaţii cu bloc de beton simplu şi cuzinet de beton armat
. Tabelul 7.2
Valori minime tgα
funcţie de clasa
betonului
Presiunea
efectivă pe
teren (kPa)
C4/5
C8/10 sau
mai mare
200 1.15 1.05
250 1.30 1.15
300 1.40 1.30
350 1.50 1.40
400 1.60 1.50
600 2.00 1.85
7.1.2.2. Cuzinetul de beton armat se proiectează respectând următoarele:
a) cuzinetul se realizează cu formă prismatică;
b) dimensiunile în plan (lc şi bc) vor respecta următoarele condiţii:
- să fie mai mari decât dimensiunile care asigură limitarea presiunilor pe planul de contact cu blocul
la valori mai mici decât rezistenţa de calcul la compresiune a betonului;
- se recomandă următoarele intervale pentru raportul lc/L respectiv bc/B:
• bloc de beton cu o treaptă:lc/L = 0.50 ÷ 0.65
22

24. • bloc de beton cu mai multe treapte:lc/L = 0.40 ÷ 0.50
c) înălţimea cuzinetului (hc) va respecta următoalele valori minime:
- hc ≥ 300mm;
- hc/lc ≥ 0.25;
- tgβ ≥ 0.65 (fig. 7.4); dacă tgβ ≥ 1.00 nu este necesară verificarea cuzinetului la forţă tăietoare;
- valori minime impuse de condiţia de ancorare a armăturilor pentru stâlp, cu lungimea
lancorare + 250 mm, unde lancorare este definită în reglementarea tehnică de referinţă STAS 10107/0-90;
d) clasa betonului este minim C8/10; clasa betonului rezultă şi din condiţia de rezistenţă la
compresiune locală a betonului din cuzinet în secţiunea de încastrare a stâlpului (de regulă,
Rc_cuzinet ≥ 0.7Rc stâlp);
e) rostul de turnare dintre bloc şi cuzinet se tratează astfel încât să se realizeze continuitatea
betonului sau, cel puţin, condiţiile care asigură un coeficient de frecare µ ≥ 1.0 (definit în
reglementarea tehnică de referinţă STAS 10107/0-90).
7.1.2.3. Calculul momentelor încovoietoare pozitive în cuzinet se face considerând încastrarea
consolelor în secţiunile de la faţa stâlpului (fig. 7.5).
Fig. 7.5
Presiunile pe suprafaţa de contact dintre cuzinet şi bloc, funcţie de care se determină eforturile
secţionale în cuzinet, sunt determinate de solicitările din stâlp (nu se ţine cont de greutatea
cuzinetului).
Presiunile pe suprafaţa de contact dintre cuzinet şi blocul de beton, dacă nu apar desprinderi sau aria
activă este cel puţin 70%, se determină cu relaţiile (7.3):
0
6
2
)
(
2
,
1 ≥
⋅
±
⋅
=
c
c
x
C
c
c
C
c
c
b
l
M
b
l
N
p sau 2
)
(
2
,
1
6
c
c
y
C
c
c
C
c
c
b
l
M
b
l
N
p
⋅
±
⋅
= (7.3)
dacă: pc2<0, atunci se admite pc2=0 iar pc1 se determină cu relaţiile (7.4):
⎟
⎟
⎠
⎞
⎜
⎜
⎝
⎛
−
⋅
=
C
x
C
c
c
C
c
N
M
l
b
N
p
)
(
1
2
3
2
sau
⎟
⎟
⎠
⎞
⎜
⎜
⎝
⎛
−
⋅
=
C
y
C
c
c
C
c
N
M
b
l
N
p
)
(
1
2
3
2
(7.4)
unde: NC, MC(x) şi MC(y), sunt forţa axială şi momentele încovoietore la nivelul tălpii cuzinetului.
Momentele încovoietoare în cuzinet se calculează cu (7.5) şi (7.6):
⎥
⎦
⎤
⎢
⎣
⎡
−
+
⋅
=
3
)
(
2
2
1
0
1
2
1
0
c
c
c
c
c
c
x
l
p
p
l
p
b
M (7.5)
2
2
1
c
cmed
c
Y
b
p
l
M ⋅
= ,
2
p
p
p 2
c
1
c
cmed
+
= (7.6)
Dacă aria activă de pe suprafaţa de contact cuzinet – bloc este mai mică decât 70% din talpa
cuzinetului (lcxbc):
23
Mx= MC(x) şi, respectiv, My= MC(y) (7.7)

25. 7.1.2.4. Armarea cuzinetului va respecta următoarele condiţii:
a) Armătura de la partea inferioară:
-se realizează ca o reţea de bare dispuse paralel cu laturile cuzinetului; aria de armătură rezultă din
verificarea la moment încovoietor în secţiunile de la faţa stâlpului (fig. 7.5);
- procentul minim de armare pe fiecare direcţie este 0.10% pentru armături OB37 şi 0.075% pentru
armături PC52;
- diametrul minim al armăturilor este de 10 mm;
- distanţa maximă între armături va fi de 250 mm; distanţa minimă este 100 mm.
-armătura se distribuie uniform pe lăţimea cuzinetului şi se prevede la capete cu ciocuri cu lungimea
minimă de 15φ.
b) Armătura de la partea superioară :
- se dispune dacă cuzinetul are desprinderi de pe blocul fundaţiei ;
- se realizează ca o reţea de bare dispuse paralel cu laturile cuzinetului şi ancorate în blocul de beton
simplu, după modelul din fig. 7.4.b;
- aria de armătură pe fiecare direcţie rezultă din:
• verificarea la compresiune excentrică a secţiunii de beton armat pe suprafaţa de contact dintre
cuzinet şi bloc; în verificare se va considera rezistenţa de calcul a betonului (Rc
*
) cu valoarea:
2
c
c
cuzinet
.
cap
*
c
l
b
M
2
R
+
= (7.8)
unde: bc este lăţimea tălpii cuzinetului (fig. 7.5);
•dacă zona comprimată pe talpa cuzinetului este mai mare de 70% din aria tălpii, pentru
dimensionarea armăturilor de ancorare în bloc se poate considera şi o schemă de calcul bazată de
preluarea de armătură a rezultantei volumului de eforturi unitare de întindere de pe suprafaţa de
contact, obţinută dintr-o distribuţie liniară a presiunilor;
• verificarea la moment încovoietor negativ a cuzinetului încărcat cu forţele dezvoltate în
armăturile de ancorare;
- diametrul minim al armăturilor este de 10 mm;
- distanţa între armături va fi de minim 100 mm şi maxim 250 mm.
c) Armăturile pentru stâlp (mustăţi):
- armăturile verticale din cuzinet, pentru conectarea cu stâlpul de beton armat, rezultă în urma
dimensionării/verificării stâlpului;
- armăturile din cuzinet se alcătuiesc astfel încât în prima secţiune potenţial plastică a stâlpului,
aflată deasupra fundaţiei, barele de armătură să fie fără înnădiri;
- etrierii din cuzinet au rol de poziţionare a armăturiilor verticale pentru stâlp şi se dispun în cel
puţin în 2 secţiuni;
- armăturile trebuie prelungite în fundaţie pe o lungime cel puţin egală cu lungimea de
ancorare majorată cu 250 mm;
- armăturile înclinate se dispun pentru preluarea forţei tăietoare în consolele cuzinetului dacă
tgβ < 1 (fig. 7.4) şi se dimensionează având ca referinţă reglementarea tehnică STAS 10107/0-90.
24

26. 7.2. Fundaţii pentru stâlpi de beton armat prefabricaţi
Fundaţiile izolate pentru stâlpi de beton armat prefabricat pot fi realizate ca fundaţii tip pahar
(fig. 7.6).
25
Fig. 7.6 Fundaţie tip pahar pentru stâlp prefabricat
la bp
lS
Hp
Hf Ht
la
’
bp
’
Beton de monolitizare
20÷30 mm
L
Beton de egalizare 50÷100
mm
l1
L
la bp l1
bp
l1
bp
B
b1
bp
b1
lb
lS
bS ≥100 mm
β
H
7.2.1. Dimensiunile secţiunilor de beton
7.2.1.1. Înălţimea paharului HP
Înălţimea paharului HP se stabileşte respectând următoarele cerinţe:
- asigurarea lungimii de ancoraj (lancoraj) a armăturilor longitudinale din stâlp: HP ≥ lancoraj + 250mm;
HP se poate reduce dacă armătura este întoarsă la baza stâlpului;
- lancoraj se determină având ca referinţă reglementarea tehnică STAS 10107/0-90, considerând
condiţii normale de solicitare;
- condiţiile de aderenţă sunt stabilite funcţie de modul de realizare a stâlpului prefabricat;
- limitarea efectului forţei tăietoare pe lungimea de stâlp introdusă în pahar:
t
S
S
cap
,
ST
P
R
b
l
3
M
H
⋅
≥ (7.9)
unde: MST.cap - momentul capabil al stâlpului în secţiunea de la faţa paharului;
lS, bS - dimensiunile secţiunii transversale a stâlpului;
Rt - rezistenţa de calcul la întindere a betonului din stâlp.
Condiţii constructive generale:
• HP ≥ 1.2ls în cazul stâlpilor cu secţiune dreptunghiulară cu dimensiunile ls şi bs, ls ≥ bs;
• HP ≥ 500 mm în cazul stâlpilor la construcţii etajate;
• HP≥ HS/11 la fundaţiile stâlpilor de hale cu poduri rulante şi ai estacadelor; HS este înălţimea
liberă a stâlpului de la faţa superioară a fundaţiei până la rigla acoperişului.
7.2.1.2. Grosimea Hf
Grosimea fundului paharului (Hf) rezultă în urma verificării la străpungere; în calcul se va considera
situaţia cea mai defavorabilă de solicitare la străpungere, din faza de montaj sau exploatare
a construcţiei.
În faza de montaj, cu paharul nemonolitizat, verificarea la străpungere este dată de condiţia (7.10):
( )( )
av
t
f
f
S
f
S
montaj
,
ST N
R
H
U
75
,
0
B
L
H
b
H
l
B
L
N +
⋅
⋅
⋅
≤
⋅
+
+
−
⋅
(7.10)
unde: N ST.montaj este forţa axială maximă în stâlp în faza de montaj a structurii prefabricate;
U = 2lS+2bS+4Hf este perimetrul secţiunii de forfecare;
Rt rezistenţa de calcul la întindere a betonului din fundaţia pahar;

27. Nav = σavAav; σav = 100 N/mm2
şi Aav = aria de armătură verticală dispusă pe faţa interioară a
paharului, ancorată corespunzător pe fiecare parte a planulului de cedare la străpungere;
În faza finală, forţă axială maximă NST,max (valoare de calcul) trebuie să respecte
relaţiile (7.11 şi7.12):
( )( )
cap
1
av
t
f
f
S
f
S
max
,
ST N
N
R
H
U
75
,
0
B
L
H
b
H
l
B
L
N +
+
⋅
⋅
⋅
≤
⋅
+
+
−
⋅
(7.11)
N1cap = AS mbt Rt (7.12)
unde: N1cap - este forţa axială transmisă la pahar prin betonul de monolitizare (Fig. 7.7);
AS - aria laterală a stâlpului pe înălţimea paharului: AS = (2lS+2bS)Hp;
Rt - rezistenţa de calcul la întindere a betonului de monolitizare;
mbt - coeficientul condiţiilor de lucru, cu valoarea mbt = 0,30 în cazul construcţiilor fără
poduri rulante sau cu poduri rulante cu regim uşor de lucru; mbt = 0 în cazul halelor cu poduri
rulante cu regim mediu sau greu de lucru sau al construcţiilor solicitate dinamic din încărcările
curente de exploatare.
Fig. 7.7 Transmiterea forţei axiale din stâlpul prefabricat la fundaţia pahar
7.2.1.3. Verificarea paharului (bP)
Verificarea pereţilor paharului în plan orizontal
Eforturile transmise pereţilor paharului de solicitările din stâlp (M şi Q) sunt reprezentate în
figura 7.8. Momentul încovoietor (M1) transmis paharului prin presiuni pe peretele frontal se
determină cu relatia (7.13):
ST
ST
ST
1 M
4
,
0
3
a
N
M
8
.
0
M ≥
⎟
⎠
⎞
⎜
⎝
⎛
−
= (7.13)
Rezultanta presiunilor (P) pe peretele frontal este:
P = 1.25M1/HP+QST (7.14)
26
Fig. 7.8 Solicitări în pereţii paharului

28. Momentele încovoietoare rezultate în plan orizontal aplicate părţii superioare a peretelui frontal:
Mr = 0.045Plb (7.15)
Mc = 0.020Plb (7.16)
Forţa de întindere în pereţii longitudinali (NP) rezultă:
NP = P/2 (7.17)
Secţiunea de beton şi de armătură în pereţii paharului trebuie să repecte următoarele:
a) Peretele frontal se verifică la acţiunea momentelor încovoietoare Mr şi Mc stabilite cu relaţia
(7.15), respectiv (7.16). Armătura rezultată se dispune în treimea superioară a peretelui şi se
prelungeşte cu lungimea de ancorare măsurată de la jumătătea grosimii peretelui lungitudinal al
paharului (fig. 7.10).
b)Verificarea peretelui frontal la forţă tăietoare implică limitarea eforturilor principale în peretele
paharului, condiţie care impune:
t
P
p
R
H
P
5
.
1
b
⋅
≥ (7.18)
c) Pereţii longitudinali se verifică la întindere centrică cu forţa NP. Armătura rezultată se dispune
simetric pe feţele peretelui, distribuită în treimea superioară a paharului (fig. 7.10).
d) Verificarea pereţilor longitudinali la forţă tăietoare consideră secţiunea activă cu
dimensiunile bp’a0 sau bp’b0 (fig. 7.9), în funcţie de direcţia acţiunii în stâlp şi
forţa tăietoare de calcul cu valoarea NP.
Dacă:
NP ≤ 0.5bp’a0Rt (NP ≤ 0.5bp’b0Rt) (7.19)
armătura pentru preluarea forţei tăietoare nu este necesară şi se dispune pe considerente de
armare minimă. În situaţiile în care condiţia 7.18 nu este respectată se dimensionează
armătura pentru preluarea forţei tăietoare cu relaţia (7.19) sau se dimensionează ca etrieri;
armătura se distribuie în pereţii longitudinali pe direcţia corespunzătoare dimensiunii mai mici a
pereţilor longitudinali (fig. 7.9).
a) Cazul: a0 ≥ HP−∆ b) Cazul: b0 < HP−∆
Fig. 7.9 Direcţia armăturii pentru preluarea forţei tăietoare în pereţii longitudinali ai paharului
Dacă armătura se dispune pe direcţie verticală în peretele paharului (a0 ≥ HP−∆), aria totală necesară
(Aav) într-un perete rezultă:
a
o
P
P
av
R
a
H
N
6
.
0
A = (7.20)
Dacă: bo < HP−∆, armătura se dimensionează ca etrieri, conf. STAS 10107/0-90.
27

29. 28
e) Verificarea în secţiunea orizontală de la baza paharului consideră secţiunea chesonată cu
dimensiunile exterioare a0b0 şi grosimea pereţilor bp’. Secţiunea se verifică la compresiune
excentrică cu valori ale eforturile de calcul N şi M, determinate astfel:
Forţa axială N = N1.cap (valoare calculată cu relaţia (7.12)).
Momentul încovoietor :
M = MST+QSTHP (7.21)
f) Armătura rezultată din calculul paharului la compresiune excentrică se dispune pe direcţie
verticală, uniform distribuită pe laturile secţiunii.
g) Grosimea minimă a pereţilor paharului (bP) este de
- 200 mm în cazul paharelor din beton armat monolit;
- 150 mm la paharele din beton armat prefabricat.
h) Armătura dispusă în pereţii paharului trebuie să respecte şi următoarele cerinţe minimale:
- procentul minim de armătură orizontală este 0.10% pentru armături OB37 şi 0.075% pentru
armături PC52;
- procentul minim de armătură verticală este 0.10% pentru armături OB37 şi 0.075% pentru
armături PC52.
7.2.2. Monolitizarea paharului
Dimensiunile golului paharului se aleg mai mari decât ale secţiunii stâlpului pe fiecare direcţie şi
sens cu 50÷75 mm la baza paharului şi cu 85÷120 mm la partea superioară a paharului.
Îmbinarea dintre stâlp şi fundaţie se realizează prin betonarea spaţiului din pahar. Betonul de clasă
minimă C16/20 va avea dimensiunea maximă a agregatelor de 16 mm. Suprafeţele stâlpului şi
paharului se curăţă şi se umezesc înainte de montare în pahar şi monolitizare.
Dacă într-un pahar se montează mai mulţi stâlpi (în dreptul unui rost), distanţa între aceştia va fi cel
puţin 50 mm pentru a se asigura betonarea completă a spaţiului dintre stâlpi şi a paharului.
7.2.3. Armarea paharului
Schema de armare recomandată a paharului este dată în figura 7.10a.
Varianta de armare din figura 7.10b corespunde situaţiilor în care nu rezultă armătură pentru
preluarea forţei tăietoare în pereţii longitudinali şi din verificarea secţiunii de la baza paharului
(la compresiune excentrică) nu rezultă necesară o armătură verticală.
Armăturile orizontale se ancorează sau, după caz, se înnădesc, ca bare întinse (fig. 7.10c).
Armăturile verticale se ancorează în talpa fundaţiei (fig. 7.10a şi b).
Armătura orizontală din pahar trebuie să respecte următoarele condiţii:
- diametrul minim φ10 mm în treimea superioară a paharului şi φ8 mm în restul paharului;
- cel puţin 2x3 bare orizontale în treimea superioară a paharului;
- distanţa maximă între armături este 250 mm.
Barele verticale din pahar au diametrul minim φ8 mm şi se dispun la cel mult 250 mm distanţă.
7.2.4. Verificarea tălpii fundaţiei pahar
Talpa fundaţiei pahar se verifică la moment încovoietor şi la forţă tăietoare.
Verificarea la moment încovoietor şi forţă tăietoare se face în secţiunile de la faţa paharului şi din
axul stâlpului prefabricat.
Calculul momentelor încovoietoare se face cu relaţii de tipul (7.1) şi (7.2), pe fiecare direcţie
principală a fundaţiei. Se recomandă ca înălţimea Ht să fie stabilită astfel încât armătura calculată în
secţiunea din axul stâlpului, cu înălţimea Hf, să fie suficientă pentru preluarea momentului
încovoietor din secţiunea de la faţa paharului. Se vor respecta şi condiţiile (fig. 7.6):
• Ht ≥ Hf +100mm
• Ht ≥ 0,6 l1
Procentul minim de armătură în talpa fundaţiei este 0.10% pentru armături tip OB37 şi
0.075% pentru armături tip PC52.

30. Diametrul minim al armăturilor este 10 mm.
Distanţa maximă între armături este 250 mm.
Armătura se distribuie uniform pe lăţimea tălpii şi se prevede la capete cu ciocuri având lungimea
minimă de 15φ.
Verificarea la forţă tăietoare este semnificativă în secţiunile de la faţa paharului.
Dacă înălţimea secţiunii (Ht) şi lungimile consolelor (l1, b1 − fig. 7.6) respectă:
l1≤Ht şi b1≤Ht (7.22)
forţă tăietoare este preluată de beton.
Dacă condiţiile (7.22) nu sunt realizate se dimensionează armătura transversală din bare înclinate.
Fig. 7.10 Armarea paharului
7.3. Fundaţii pentru stâlpi metalici
7.3.1. Fundaţiile izolate ale stâlpilor metalici se realizează ca fundaţie cu bloc şi cuzinet (fig. 7.11).
Se pot utiliza şi modele de fundaţii tip talpă armată, de formă prismatică, dacă înălţimea acestora
asigură lungimea de înglobare necesară pentru şuruburile de ancorare ale stâlpului şi este adecvată
adâncimii de fundare.
29
Fig. 7.11

31. 7.3.2. Stâlpul metalic se realizează cu o placă de bază prevăzută cu rigidizări care asigură
transmiterea presiunilor la fundaţie şi a forţelor la şuruburile de ancorare.
Secţiunea în plan a plăcii de bază rezultă din condiţiile privind limitarea presiunii maxime pe
suprafaţa de contact cu betonul la următoarele valori:
- rezistenţa la compresiune a betonului din cuzinet;
- rezistenţa la compresiune a mortarului de poză.
Presiunea pe placa de bază se determină considerând solicitările capabile ale stâlpului (Ncap şi Mcap)
şi forţa de pretensionare a şuruburilor.
7.3.3. Dimensiunile şi poziţia şuruburilor de ancoraj definite în reglementarea tehnică de referinţă
STAS 10108/90 , se stabilesc în funcţie de momentul încovoietor capabil al stâlpului.
Lungimea minimă a şuruburilor de ancoraj prelungită în fundaţie este determinată astfel:
- valoarea maximă a dimensiunilor plăcii de bază (La sau Lb(fig. 7.11)) majorată cu lungimea de
ancoraj a şurubului (30φ) dacă suprafaţa laterală a acestuia este nervurată;
- valoarea maximă La sau Lb, (fig. 7.11) majorată cu lungimea de ancoraj a şurubului (15φ) dacă
suprafaţa laterală a acestuia nu este nervurată dar la capătul şurubului este prevăzută o placă
metalică rigidă şi rezistentă pentru ancorare; aria minimă a plăcii (AP) rezultă din verificarea
presiunilor transmise betonului pentru ancorarea şurubului (7.22)conform relaţiei 7.23:
c
S
P
R
4
.
0
N
A = (7.23)
unde: NS este forţa de întindere din şurub
7.3.4. Secţiunea de beton
7.3.4.1. Betonul din cuzinet este de clasă minimă C8/10. Betonul din bloc este de clasă minimă C8/10
dacă armăturile cuzinetului sunt ancorate în blocul fundaţiei; dacă în bloc nu sunt dispuse armături
de rezistenţă, clasa minimă este C4/5.
7.3.4.2. Blocul de beton se realizează respectând următoarele condiţii:
- înălţimea blocului de beton se stabileşte astfel ca valoarea tgα să respecte limitele minime din
tabelul 7.2; această condiţie se impune şi în cazul blocului realizat în trepte;
- înălţimea treptei este de minimum 400 mm la blocul de beton cu o treaptă;
- blocul de beton poate avea cel mult 3 trepte a căror înălţime minimă este de 300 mm;
- turnarea blocului de beton se va realiza astfel încât să fie asigurată continuitatea betonului.
7.3.4.3. Cuzinetul de beton armat se proiectează respectând următoarele condiţii:
- cuzinetul se realizează cu formă prismatică;
- dimensiunile în plan ale cuzinetul (lc şi bc) vor fi mai mari cel puţin cu 300 mm decât
dimensiunile plăcii de bază a stâlpului (La, Lb (fig. 7.11)).
- dimensiunile în plan ale cuzinetului se stabilesc şi în funcţie de condiţia de limitare a presiunilor
pe planul de contact cu blocul la valori mai mici decât rezistenţa de calcul la compresiune
a betonului;
- se recomandă ca raportul bc/B (lc/L) să se situeze în intervalul 0.50÷0.65;
- înălţimea cuzinetului hc va respecta următoalele limite minime:
• hc ≥ 300mm;
• hc se stabileşte astfel încât tgα să respecte valorile minime din tabelul 7.2 pentru betonul de
clasă C8/10;
- rostul de turnare dintre bloc şi cuzinet se tratează astfel încât să se realizeze continuitatea
betonului sau, cel puţin, condiţiile care asigură un coeficient de frecare µ ≥ 1.0 (având ca referinţă
reglementarea tehnică STAS 10107/0-90).
30

32. 7.3.5. Armarea fundaţiei se realizează după modelul din fig. 7.11. Se vor respecta următoarele
condiţii:
a) armătura verticală din cuzinet rezultă din verificarea la compresiune excentrică a secţiunii de rost
dintre bloc şi cuzinet; eforturile de calcul din secţiune au valori asociate momentului de
dimensionare a şuruburilor de ancoraj ale stâlpului;
b) armătura de la partea superioară a cuzinetului, dispusă la cel mult 100 mm sub placa de bază a
stâlpului, se realizează ca o reţea de bare dispuse paralel cu laturile cuzinetului, prelungite pe
verticală în cuzinet şi bloc;
- diametrul minim al armăturilor este de 10 mm;
- distanţa dintre armături va fi cuprinsă între minim 70 mm şi maxim 200 mm;
c) armătura verticală de pe fiecare latură a cuzinetului se prelungeşte în bloc cu o lungime care
asigură ca distanţele l1, l2, şi l3, din figura 7.12 să fie cel puţin egale cu lungimea de ancorare
(definită în reglementarea tehnică de referinţă STAS 10107/0-90);
d) armăturile orizontale minime, dispuse pe perimetrul cuzinetului sunt:
- 1/4 din armătura verticală din cuzinet;
- φ8/200 mm.
Fig. 7.12 Armarea fundaţiei cu bloc şi cuzinet pentru stâlpi metalici
8. Proiectarea fundaţiilor continue de beton armat sub stâlpi
8.1. Domeniul de aplicare
Prevederile prezentului capitol se aplică la proiectarea fundaţiilor continue ale stâlpilor de beton
armat monolit. Prin adaptarea sistemelor de fixare ale stâlpilor (pahar, şuruburi de ancorare),
fundaţiile continue pot fi utilizate şi pentru stâlpii de beton armat prefabricat sau la structurile cu
stâlpi metalici.
Soluţia de fundaţii continue sub stâlpi poate fi impusă, în general, în cazul următoarelor condiţii:
a) fundaţii independente care nu pot fi extinse suficient în plan (construcţii cu travei sau deschideri
mici care determină ”suprapunerea” fundaţiilor independente, stâlpi lângă un rost de tasare sau la
limita proprietăţii etc. (fig. 8.1));
b) fundaţii izolate care nu pot fi centrate sub stâlpi (fig. 8.2) etc;
Fig. 8.1 Fig. 8.2
31

33. c) alcătuirea generală a construcţiei în care stâlpii structurii în cadre au legături (la nivelul
subsolului) cu pereţii de beton armat rezemaţi pe teren prin fundaţii continue (fig. 8.3);
d) terenuri de fundare susceptibile de deformaţii diferenţiale importante şi unde nu se poate realiza
o creştere a rigidităţii în plan a ansamblului structural.
Fig. 8.3
8.2. Alcătuirea fundaţiilor
8.2.1. Secţiunea de beton
La proiectarea fundaţiilor continue sub stâlpi (cazurile a şi b, pct. 8.1) având alcătuirea de grindă se
recomandă respectarea următoarelor condiţii:
- fundaţiile continue se dispun pe o direcţie sau pe două direcţii;
- deschiderile marginale ale fundaţiilor continue pe o direcţie se prelungesc în consolă pe lungimi
cuprinse între 0.20÷0.25L0;
- lăţimea grinzii, B, se determină pe baza condiţiilor descrise în capitolul 6. Se recomandă
majorarea valorii lăţimii obţinute prin calcul cu cca. 20%; această majorare este necesară pentru că,
datorită interacţiunii dintre grinda static nedeterminată şi terenul de fundare, diagrama presiunilor
de contact are o distribuţie neliniară, cu concentrări de eforturi în zonele de rigiditate mai mare, de
obicei sub stâlpi;
- înălţimea secţiunii grinzii de fundaţie, Hc (fig. 8.4a) se alege cu valori cuprinse între 1/3÷1/6 din
distanţa maximă (L0) dintre doi stâlpi succesivi; înălţimea tălpii, Ht, se determină în funcţie de
valorile indicate în tabelul 7.1 pentru raportul Ht/B;
- în cazul grinzilor cu vute (fig. 8.4b), lungimea vutei, 0
v L
4
1
6
1
L ⋅
⎟
⎠
⎞
⎜
⎝
⎛
÷
= , iar înălţimea vutei,
Hv, rezultă din condiţiile:
3
1
L
H
tg
v
v
≥
=
α
5
.
1
2
.
1
H
H
H v
÷
=
+
(8.1)
- condiţii constructive:
• Ht ≥ 300 mm
• H’ ≥ 200 mm (pentru grinzile cu vute)
• b = bs+50÷100 mm.
- clasa betonului şi tipul de ciment se stabilesc funcţie de nivelul de solicitare a fundaţiei şi
condiţiile de expunere a elementelor de beton armat.
Clasa minimă de beton este C12/15.
32

34. Fig. 8.4
8.2.2. Armarea fundaţiilor
Armătura de rezistenţă din grinda de fundare rezultă din verificarea secţiunilor caracteristice la
moment încovoietor, forţă tăietoare şi, dacă este cazul, moment de torsiune.
Eforturile secţionale în lungul grinzii de fundare (M, T, Mt) se determină conform pct. 8.3.
Dacă structura rezemată pe grinda de fundare este rigidă (de exemplu cadre cu zidărie de umplutură
etc.) se pot utiliza metode aproximative de calcul; în cazul structurilor flexibile (cadre) se
recomandă aplicarea metodelor exacte.
Prin calibrarea eforturilor capabile se urmăreşte evitarea dezvoltării deformaţiilor plastice în
grinzile de fundare continue în cazul acţiunilor seismice.
Armătura longitudinală dispusă la partea inferioară a grinzii se poate distribui pe toată lăţimea
tălpii. Se recomandă dispunerea de armături drepte şi înclinate.
Procentul minim de armare în toate secţiunile (sus şi jos) este de 0.2%.
Diametrul minim al armăturilor longitudinale este 14 mm.
Pe feţele laterale ale grinzii se dispun armături minim φ10/300 mm OB37.
Etrierii rezultă din verificarea la forţă tăietoare şi moment de torsiune.
Procentul minim de armarea transversală este de 0.1%.
Diametrul minim al etrierilor este 8 mm. Dacă lăţimea grinzii (b) este 400 mm sau mai mult se
dispun etrieri dubli (cu 4 ramuri).
Armătura de rezistenţă a tălpii fundaţiei în secţiune transversală rezultă din verificarea consolelor la
moment încovoietor. Dacă se respectă condiţiile privind secţiunea de beton date la pct. 8.2.1. nu
este necesară verificarea consolelor la forţă tăietoare.
Armătura minimă trebuie să corespundă unui procent de 0.1% dar nu mai puţin decât bare de 8 mm
diametru la distanţe de 250 mm.
Longitudinal grinzii, în console se dispune armătura de repartiţie (procent minim 0.1% şi 1/5 din
armătura transversală a consolei).
Dacă grinda de fundare este solicitată la momente de torsiune consolele se armează pe direcţie
transversală cu etrieri iar longitudinal se dispune armătură dimensionată corespunzător stării de
solicitare.
Armăturile pentru stâlpi (mustăţi) rezultă din dimensionarea cadrelor de beton armat.
Mustăţile pentru stâlpi se prevăd cu etrieri care asigură poziţia acestora în timpul turnării betronului.
Nu se admite înnădirea armăturilor londitudinale ale stâlpilor în secţiunile potenţial plastice de la
baza construcţiei.
33

35. 8.3. Calculul grinzilor continue
8.3.1. Calculul cu metode simplificate
Metodele simplificate sunt cele în care conlucrarea între fundaţie şi teren nu este luată în
considerare iar diagrama de presiuni pe talpă se admite a fi cunoscută.
8.3.1.1. Metoda grinzii continue cu reazeme fixe
Fundaţia se asimilează cu o grindă continuă având reazeme fixe în dreptul stâlpilor (fig. 8.5).
Se acceptă ipoteza distribuţiei liniare a presiunilor pe talpă, rezultată din aplicarea relaţiei:
W
M
A
N
p min
max, ±
= (8.2)
unde:
∑
=
n
1
i
N
N (8.3)
∑ ∑
+
=
n
1
n
1
i
i
i M
d
N
M (8.4)
unde: Ni - forţa axială în stâlpul i;
Mi - moment încovoietor în stâlpul i;
di – distanţa de la centrul de greutate al tălpii la axul stâlpului i.
Fig. 8.5 Metoda grinzii continue cu reazeme fixe
Pentru o lăţime B constantă a grinzii, încărcarea pe unitatea de lungime este:
2
2
,
1
L
M
6
L
N
p ±
= (8.5)
Fundaţia se tratează ca o grindă continuă cu reazeme fixe, acţionată de jos în sus cu încărcarea
variabilă liniar între p1 şi p2 şi rezemată pe stâlpi. Prin calcul static se determină reacţiunile Ri în
reazeme adică în stâlpi.
Dacă:
2
.
0
N
N
R
i
i
i
<
−
(8.6)
utilizarea metodei este acceptabilă.
Se trece la determinarea în secţiunile semnificative a eforturilor secţionale (M, T).
În cazul în care condiţia (8.6) nu este îndeplinită, pentru a reduce diferenţa între încărcările în stâlpi
şi reacţiunile în reazeme se poate adopta o diagramă de presiuni pe talpă obţinută prin repartizarea
încărcărilor (N, M) fiecărui stâlp pe aria aferentă de grindă (fig. 8.6).
34
Fig. 8.6

36. 8.3.1.2. Metoda grinzii continue static determinate
Grinda este încărcată de jos în sus cu reacţiunile terenului şi de sus în jos cu încărcările din stâlpi.
Se consideră că încărcările în stâlpi şi reacţiunile în reazeme coincid. În grinda static determinată
astfel rezultată, momentul încovoietor într-o secţiune x (fig. 8.7) se calculează considerând
momentul tuturor forţelor de la stânga secţiunii.
Fig. 8.7
8.3.2. Calculul cu metode care iau în considerare conlucrarea între fundaţie şi teren
Metodele care iau în considerare conlucrarea între fundaţie şi teren se diferenţiază în funcţie de
modelul adoptat pentru teren.
8.3.2.1. Metode care asimilează terenul cu un mediu elastic discret reprezentat prin resoarte
independente (modelul Winkler)
Relaţia caracteristică pentru modelul Winkler este:
s
p = k z (8.7)
unde: p este presiunea într-un punct al suprafeţei de contact între fundaţie şi mediul Winkler iar
z este deformaţia în acel punct;
ks este un factor de proporţionalitate între presiune şi deformaţie, care caracterizează
rigiditatea resortului, denumit coeficient de pat.
În figura 8.8a se consideră o fundaţie foarte rigidă solicitată centric de o forţă concentrată sau de o
încărcare uniform distribuită, aşezată pe un mediu Winkler. Deformaţia terenului modelat prin
resoarte independente se produce numai sub grinda încărcată, ceea ce contravine observaţiilor din
realitate care arată că deformaţiile se extind şi în afara zonei încărcate (fig. 8.8b)
Fig. 8.8
În figura 8.9a se consideră o fundaţie foarte flexibilă supusă la o încărcare uniform distribuită şi
aşezată pe un mediu Winkler. Şi în acest caz, în realitate, deformaţia terenului se extinde şi în afara
fundaţiei, fapt care nu este evidenţiat de modelul Winkler (fig. 8.9b).
a b
Fig. 8.9
35

37. În ciuda acestor limitări, avantajele care decurg din simplitatea modelului şi a soluţiilor matematice
prevalează astfel încât metodele bazate pe modelul Winkler sunt utilizate pe larg în proiectare.
O problemă esenţială este alegerea coeficientului de pat, ks, de utilizat în calcul.
8.3.2.1.1. Stabilirea valorii coeficientului de pat ks
Coeficientul de pat ks nu este o caracteristică intrinsecă a terenului de fundare ca de pildă modulul
de deformaţie liniara Es.
Coeficientul de pat ks reprezintă un parametru al metodelor de calcul bazate pe modelul Winkler.
Acest fapt este pus în evidenţă printr-o încercare cu placa pe teren (fig. 8.10).
z
p
p
z
p
z
Fig. 8.10
Pentru un punct de coordonate (p,z) aparţinând diagramei de încărcare – tasare, în zona de
comportare cvasi-liniară, coeficientul de pat se obţine:
z
p
ks = (8.8)
Pentru un acelaşi teren, diagrama de încărcare – tasare depinde de dimensiunile şi rigiditatea plăcii.
Trecerea de la coeficientul de pat ks’ obţinut printr-o încercare cu placa de latură Bp la coeficientul
de pat ks de utilizat în cazul unei fundaţii de latură B, impune introducerea unui coeficient
de corelare α:
'
k
k s
s ⋅
α
= (8.9)
Terzaghi a recomandat următoarele expresii pentru α:
- pentru pământuri coezive :
B
Bp
=
α (8.10)
- pentru pământuri necoezive :
2
2
)
3
.
0
(
⎟
⎟
⎠
⎞
⎜
⎜
⎝
⎛ +
=
B
Bp
α (8.11)
În relaţia (8.11) B se exprimă în metri. Relaţiile (8.10) şi (8.11) sunt valabile numai în cazul
încercării cu placa de formă pătrată având latura de 0.30 m.
În lipsa unor date obţinute prin încercări pe teren cu placa, pentru valorile ks’ corespunzătoare unei
plăci cu latura de 0.30 m se pot utiliza valorile date în tabelele 8.1 şi 8.2.
Tabelul 8.1
Pământuri necoezive
Pământ
afânat
Pământ
de îndesare medie
Pământ
îndesat
ID 0÷0.33 0.34÷0.66 0.67÷1.00
ks (kN/m3
) 14000÷25000 25000÷72000 72000÷130000
36

38. Tabelul 8.2
Pământuri coezive
Pământ
plastic curgător
Pământ
plastic moale
Pământ
plastic consistent
Pământ
plastic vârtos
IC 0÷0.25 0.25÷0.50 0.50÷0.75 0.75÷1.00
ks (kN/m3
) - 7000÷34000 34000÷63000 63000÷100000
Estimarea valorii coeficientului de pat ks în funcţie de:
• modulul de deformaţie liniara Es şi de coeficientul lui Poisson νs ale pământului:
( )
2
s
s
m
s
1
E
k
k
ν
−
⋅
α
⋅
= (8.12)
unde: km este un coeficient funcţie de raportul dintre lungimea şi lăţimea suprafeţei de contact a
fundaţiei (conform tabelului 8.3.);
Es este modulul de deformaţie liniară a terenului;
νs este coeficientul de deformaţie transversală a terenului;
b
a
=
α unde a este semilăţimea iar b semilungimea suprafeţei de contact a fundaţiei.
Tabelul 8.3.
b
a
=
α km
b
a
=
α km
1.00 0.5283 6.00 0.2584
1.25 0.4740 7.00 0.2465
1.50 0.4357 8.00 0.2370
1.75 0.4070 9.00 0.2292
2.00 0.3845 10.00 0.2226
2.25 0.3663 20.00 0.1868
2.50 0.3512 30.00 0.1705
2.75 0.3385 40.00 0.1606
3.00 0.3275 50.00 0.1537
3.50 0.3093 60.00 0.1481
4.00 0.2953 70.00 0.1442
4.50 0.2836 80.00 0.1407
5.00 0.2739 90.00 0.1378
100.00 0.1353
• modulul de deformaţie edometric M:
M
2
B
ks ⋅
=
⋅ (8.13)
8.3.2.1.2. Metode de calcul bazate pe modelul Winkler
În anexa B sunt prezentate metode pentru calculul grinzii de fundaţie în cazul utilizării
modelului Winkler.
8.3.2.2. Metode care asimilează terenul cu un semispaţiu elastic (modelul Boussinesq)
Mediul Boussinesq este un semispaţiu elastic caracterizat prin modulul de deformaţie liniară Es
şi coeficientul lui Poisson νs.
8.3.2.2.1. Stabilirea caracteristicilor Es şi νs pentru solicitări statice
a) Metode de obţinere a modulului de deformaţie liniară Es
- prin încercări pe teren cu placa, definite în reglementarea tehnică de referinţă STAS 8942/3-80;
- în funcţie de modulul edometric M, definit în reglementarea tehnică de referinţă STAS 8942/1-89;
- în funcţie de datele din încercarea de penetrare statică cu con, definite în reglementarea tehnică de
referinţă C 159/89;
37

39. -în funcţie de datele din încercarea de penetrare dinamică standard, definite în reglementarea
tehnică de referinţă STAS 1242/5-88.
b) Determinarea modulului de deformaţie liniară, Es med, în cazul terenului stratificat
( 2
_
0
1
_ 1 med
s
net
med
s
s
K
K
B
p
m
E ν
−
⋅
−
⋅
⋅
⋅
= ) [kPa] (8.14)
unde: m- coeficient de corecţie prin care se ţine seama de adâncimea zonei active z0 (Anexa A);
pnet- presiunea netă pe talpa fundaţiei, (Anexa A) , în kilopascali;
B- lăţimea tălpii fundaţiei dreptunghiulare sau diametrul fundaţiei circulare, în metri;
K1, K0- coeficienţi adimensionali indicaţi în Anexa A, stabiliţi pentru adâncimile z=z0
şi z=0, unde z se măsoară de la nivelul tălpii fundaţiei;
s- tasarea absolută probabilă a fundaţiei, în metri;
- coeficientul mediu de deformaţie transversală (Poisson) determinat ca medie
ponderată în funcţie de valorile ale diferitelor straturi de pământ din cuprinsul zonei active :
med
_
s
ν
si
ν
∑
∑ ⋅
ν
=
ν
i
i
si
med
_
s
h
h
; hi – grosimea stratului i
c) Limitele de variaţie ale coeficientului lui Poisson, s
ν , sunt prezentate în
tabelul 8.4.
Tabelul 8.4
Pământul νs
Argilă saturată 0.4÷0.5
Argilă nesaturată 0.1÷0.3
Argilă nisipoasă 0.2÷0.3
Praf 0.3÷0.35
Nisip 0.3÷0.4
8.3.2.2.2. Stabilirea caracteristicilor Es
*
şi νs
*
pentru solicitări dinamice
Stabilirea caracteristicilor Es
*
şi νs
*
în condiţii dinamice impune determinarea pe teren a vitezelor de
propagare ale undelor primare (vp) şi ale undelor secundare (vs) utilizând metode indicate
în reglementarea tehnică de referinţă C241-92.
Coeficientul lui Poisson pentru condiţii dinamice, νs
*
, se calculează cu relaţia:
2
v
v
2
2
v
v
2
s
p
2
s
p
*
s
−
⎟
⎟
⎠
⎞
⎜
⎜
⎝
⎛
−
⎟
⎟
⎠
⎞
⎜
⎜
⎝
⎛
=
ν (8.15)
Modulul de deformaţie liniară în condiţii dinamice, Es
*
, se calculează cu relaţia:
( )( )
*
*
*
2
*
1
2
1
1
s
s
s
p
s v
E
ν
ν
ν
ρ
−
−
+
= sau , simplificat: (8.16)
2
*
p
s v
E ρ
=
unde: ρ reprezintă densitatea pământului.
8.3.2.2.3. Metode de calcul bazate pe modelul Boussinesq
În anexa C sunt prezentate metode pentru calculul grinzii de fundare bazate pe modelul Boussinesq.
38

40. 9. Proiectarea fundaţiilor construcţiilor cu pereţi structurali de zidărie
9.1. Prevederi generale de alcătuire
Alcătuirea fundaţiilor se diferenţiază funcţie de următoarele condiţii:
a) condiţiile geotehnice de pe amplasament;
b) zona seismică de calcul a amplasamentului:
• seismicitate ridicată - zonele A÷D
• seismicitate redusă - zonele E÷F
c) regimul de înaltime al construcţiei:
• foarte redus - clădiri parter (P) sau clădiri parter şi etaj (P+1E)
• redus - clădiri cu puţine niveluri (P+2E÷P+4E)
d) clădire cu sau fără subsol.
Fundatiile pereţilor sunt de tip continuu; în anumite situatii pot fi avantajoase şi fundaţiile cu
descarcări pe reazeme izolate.
Fundaţiile se pozitionează, de regulă, centric şi, numai în anumite situaţii particulare, excentric faţă
de pereţii pe care îi suportă.
9.2. Fundaţii la clădiri amplasate pe teren bun de fundare în zone cu seismicitate redusă
9.2.1. Fundaţii la clădiri fără subsol
Tipurile de fundaţii cele mai frecvent utilizate sunt cele prezentate în figurile 9.1÷9.8.
Fundaţiile bloc cu o treaptă (fig. 9.1) se recomandă atunci când lăţimea fundaţiei B depăşeşte
lăţimea b a peretelui cu cel mult 50÷150 mm de fiecare parte.
Soluţia indicata în fig. 9.2 se recomandă în situaţiile în care lăţimea fundaţiei B depăşeşte lăţimea b
a peretelui cu mai mult de 150 mm de fiecare parte.
Fundaţiile cu soclu şi bloc având una sau două trepte sunt prezentate în figurile 9.3 şi 9.4.
39

41. Fig. 9.1 Fundaţie bloc cu o treaptă
hidroizolatie
perete structural interior
placa suport a pardoselii
strat de separare
pietris
b
B1
CF
B
umplutura compactata
bloc de fundatie
Fig. 9.2 Fundaţie bloc cu două trepte
40
H
H
S
Fig. 9.3 Fundaţie cu soclu şi bloc

42. Fig. 9.4 Fundaţie cu soclu şi bloc cu două trepte
La fundaţiile pereţilor exteriori se vor avea în vedere particularităţile de alcătuire şi protecţie
exemplificate în figurile 9.5÷9.8. Sub pereţi exteriori realizaţi din zidărie de blocuri BCA (fig. 9.7)
sau pereţi având alcătuire mixtă, cu componenta termoizolatoare la exterior sensibilă la umezeală
(fig. 9.8), faţa exterioară a soclului se retrage în raport cu faţa exterioară a peretelui de deasupra
cu cca 50 mm.
Fig. 9.5 Fundaţie bloc sub perete exterior (pardoseala parterului la aceeaşi cotă cu trotuarul)
41

43. Fig. 9.6 Fundaţie bloc sub perete exterior (pardoseala parterului deasupra cotei trotuarului)
Fig. 9.7 Fundaţie cu soclu şi bloc sub perete exterior cu alcătuire simplă (monostrat)
42

44. B
b componenta
structurala a peretelui
placa suport a
pardoselii
umplutura
compactata
pietris
soclu
bloc de fundatie
dop de bitum
placa trotuar
hidroizolatie
CF
termoizolatie termoizolatie
Bs
componenta termoizolanta
a peretelui
Fig. 9.8 Fundaţie cu soclu şi bloc sub perete exterior cu alcătuire mixtă
9.2.2. Fundaţii la clădiri cu subsol
Pereţii subsolului se prevăd sub pereţii structurali, pe cât posibil axaţi faţă de aceştia şi realizaţi din
beton armat sau din zidărie de cărămidă.
Se recomandă realizarea pereţilor de la subsol din beton armat. În acest caz se vor respecta
indicaţiile de conformare de la capitolul 10.
În cazul pereţilor de subsol din zidărie (cărămidă plină, piatră) fundaţiile se alcătuiesc conform
detaliilor din figurile 9.9 şi 9.10.
9.2.3. Dimensionarea fundaţiilor
Lăţimea blocului de fundaţie B se stabileşte funcţie de:
a) calculul terenului de fundare la eforturile transmise de fundaţie conform prevederilor
de la capitolul 6;
b) grosimea peretelui (sau soclului) care reazemă pe fundaţie: B ≥ b+100 mm;
(B ≥ Bs+100 mm);
c) dimensiunile minime necesare pentru executarea săpăturilor conform tabelului 9.1.
Tabelul 9.1
Adâncimea săpăturii h (m) Lăţimea minimă (m)
h≤0.40 0.30
0.40<h≤0.70 0.40
0.70<h≤1.10 0.45
h>1.10 0.50
Inălţimea soclului şi a treptelor blocului de fundaţie va fi de cel puţin 400 mm. La determinarea
înălţimii blocului şi a treptelor se va respecta valoarea minimă tgα dată în tabelul 7.2.
43

45. Fundaţiile supuse la solicitări excentrice (de exemplu fundaţiile zidurilor de calcan) se
dimensionează astfel încât rezultanta tuturor forţelor N să se menţină în treimea mijlocie a bazei
pentru ca întreaga lăţime să fie activă la transmiterea presiunilor pe teren.
Când acest lucru nu poate fi realizat iar lăţimea activă Ba = 1.5b (Fig. 9.11a) nu satisface din punct
de vedere al presiunilor efective acceptabile la teren, se ţine seama de efectul favorabil al deformării
terenului şi a blocului de fundaţie si se admite o lăţime activă Ba = 2.25b (Fig. 9.11b), cu
următoarele condiţii:
- peretele ce sprijină pe fundaţie trebuie să fie legat de construcţie la partea superioară prin placa
planşeului sau centura planşeului, precum şi prin ziduri transversale suficient de dese (recomandabil
la maximum 6 m distanţă);
- presiunea ce se dezvoltă între perete şi fundaţie să nu depăşească rezistenţele de calcul ale
materialelor din care sunt alcătuite peretele şi fundaţia.
În cazul fundaţiilor sub pereţi cu goluri pentru uşi (fig. 9.12) se verifică condiţia:
⎟
⎟
⎠
⎞
⎜
⎜
⎝
⎛
α
+
≤
tg
2
p
R
H
L
efectiv
t
o (9.1)
unde: tgα- valoare dată în tabelul 7.2;
Rt- rezistenţa de calcul la întindere a betonului din blocul fundaţiei.
Dacă relaţia (9.1) este îndeplinită, fundaţia poate prelua presiunile de pe deschiderea golului.
În acest caz fundaţia se poate realiza din beton simplu sau, dacă se dispune armătură, aceasta poate
corespunde procentului minim de armare (pmin = 0.10%).
În cazul în care relaţia (9.1) nu este respectată fundaţia se calculează la încovoiere şi forţă tăietoare
ca o grindă pe mediu elastic. Armătura se calculează şi se dispune avand ca referinţă reglementarea
tehnică STAS 10107/0-90.
44

46. Fig. 9.9 Fundaţie sub perete exterior de subsol
45

47. pietris
hidroizolatie
bloc de fundatie
placa suport a
pardoselii
b
perete interior de
subsol din zidarie
B
H
Fig. 9.10 Fundaţie sub perete interior de subsol
a b
Fig. 9.11 Determinarea lăţimii active Ba la fundaţia peretelui de calcan
Fig. 9.12
46