Tema 4. notiuni generale despre dezastre

1. 1
CUNOAŞTEREA TIPURILOR DE DEZASTRE
CARE POT AFECTA TERITORIUL NAŢIONAL, INPACTULUI ASUPRA
COMUNITĂŢILOR, MEDIULUI PRECUN ŞI A PROBLEMATICII RISCURILOR
ŞI VULNERABILITĂŢII ÎN SITUAŢII DE URGENŢĂ
Pricipalele tipuri de risc specifice teritoriului naţional
1.Consideratii generale
2. Definitii si caracteristici dezastre naturale
Riscuri la cutremurele de pământ
Riscuri la alunecările de teren
Riscuri la inundaţii
Riscuri la fenomene meteorologice periculoase
Riscuri la epidemii şi epizootii
3. Definitii si caracteristici dezastre antropice
Accidente chimice
Transport şi depozitare produse periculoase
Accidente majore pe căi de transport
Accidentele nucleare
Efecte supra populaţiei, bunurilor materiale şi mediului
44.. CCoonncclluuzziiii
1. CONSIDERATII GENERALE
Tara noastra are, dupa cum se poate observa in decursul ultimilor ani, o istorie ''bogata in
calamitati naturale si evenimente catastrofale cauzate de activitatea umana''. Cauzele primelor fenomene,
cele de origine naturala, trebuie cautate in structura geo-morfologica a teritoriului tarii noastre. Sunt bine
cunoscute in acest sens, de exemplu, punctele vulnerabile prin traditie, la cutremure si inundatii.
Zona geografica in care se gaseste amplasata tara noastra este caracterizata, in ultimii ani, de un
proces de modificari ale unor caracteristici geo-climatice, ceea ce a condus la manifestarea unor factori de
risc care au evoluat spre dezastre. S-a constatat ca, in ultimii ani, aceste fenomene si-au schimbat
structura probabilistica si intensitatea in raport cu acelasi tip de fenomene inregistrate cu un deceniu in
urma.
Efectele daunatoare pe care aceste fenomene le au asupra populatiei, mediului inconjurator si
bunurilor materiale fac necesara cunoasterea acestor fenomene si a modului in care putem preveni, sau ne
putem apara in caz de urgenta.
Nu exista nici o ratiune pentru a crede ca frecventa si marimea dezastrelor naturale (endogene)
este pe cale sa scada in viitorul apropiat, toate zonele virtual-locuite sau nu, sunt zone de risc. Din analiza
bazei de date, se poate trage concluzia ca magnitudinea si frecventa dezastrelor naturale va creste pe
fondul schimbarii climatice globale.
Fenomenele care fac sa creasca vulnerabilitatea societatii fata de dezastrele naturale sunt:
cresterea populatiei, urbanizarea excesiva, degradarea mediului, lipsa de structuri locale specializate in
managementul dezastrelor, saracia, economii instabile si dezvoltate haotic.
Clasificarea dezastrelor
a) fenomene naturale de origine geologica sau meteorologica

2. 2
In aceasta categorie sun cuprinse:
a) ploi abundente (ruperi de nori);
b) inundatii datorate revarsarii cursurilor de apa;
c) cutremurele de pamant;
d) alunecarile de teren;
e) avalanse;
f) furtuni, viscol;
g) uragane;
h) seceta prelungita;
i) incendii - datorate temperaturilor crescute sau traznetelor;
j) inzapezire;
k) inghet - temperaturi sub - 15o
C;
l) polei;
m) zaporuri pe cursuri de apa;
n) epidemii si epizotii;
o) caderi de meteoriti.
Definirea dezastrelor din punct de vedere al ariei de manifestare
Cat. I.
Transnationale - cele care se produc pe teritoriul Romaniei sau pe teritoriul unui din statele
vecine care afecteaza doua sau mai multe state. (ex. : C.N.E. Kozlodui, fluviul Dunarea, raul Tisa, barajul
Portile de Fier I si II, etc.)
Cat. II.
Nationale - (reginale, zonale, transjudetene) - cele care afecteaza teritoriul a 3 si mai multe judete.
( ex. : raul Olt, Mures, Siret, C.N.E. Cernavoda)
Cat. III.
Judetene - care afecteaza cel putin 2 localitati din acelasi judet dar nu depasesc granitile acestuia.
Cat. IV.
Locale - cele care afecteaza numai teritoriul localitatii.
Recent se discuta de un alt tip de dezastru, si anume cel ecologic, care poate fi cauzat in special de
oameni si care afecteaza pe multiple cai pamantul, atmosfera, flora si fauna.
Distrugerea padurii planetare si distrugerea unor specii animale pot fi categorisite astfel, iar o serie
de dezastre tehnologice, cum ar fi scurgerile de diverse toxice, pot cauza sau contribui la dezastrele
ecologice.
2. DEFINITII SI CARACTERISTICI - DEZASTRE NATURALE
1. CUTREMURELE
Cutremurul reprezinta ruptura brutala a rocilor din scoarta terestra, datorita miscarii placilor
tectonice, care genereaza o miscare vibratorie a solului ce poate duce la victime umane si distrugeri.
Cutremurele se pot produce brusc, fara nici un semn de avertizare. Acest tip de dezastru este cu
atat mai traumatizant cu cat manifestarile lui sunt mai violente. Efectele sale pot fi considerabil
diminuate, atat din punct de vedere material, cat si al stresului, printr-o pregatire adecvata a populatiei. O
buna pregatire practica si teoretica in acest domeniu are ca efect imediat reducerea daunelor materiale si a
pierderilor de vieti omenesti.
Originea si manifestarile cutremurelor de pamant
Pamantul, care se afla intr-o permanenta miscare, poseda o structura interna complicata, care
poate fi redusa la:
- suprafata libera (scoarta);
- crusta continentala sau litosfera (0 - 70 Km);
- manta (70 - 2900 Km);
- nucleu interior - central (5000- 6370Km).

3. 3
Continentele se deplaseaza continuu si lent producand modificari ale scoartei terestre in urma
acumularilor energetice in roci si a eruptiilor vulcanice, generatoare de rupturi si prabusiri de amploare in
interiorul litosferei. Aceste fenomene se manifesta periodic in crusta terestra prin miscari bruste si
violente care sunt inregistrate la suprafata libera a terenului sub forma cutremurelor de pamant.
Cu privire la sursa care genereaza cutremure puternice se admit doua categorii de mecanisme
posibile de producere, si anume:
- cutremure vulcanice - datorate eruptiilor vulcanice;
- cutremure tectonice - datorate unor manifestari structurale importante ale scoartei terestre.
Cele mai frecvente cutremure sunt de origine tectonica, iar energia pe care o elibereaza se extinde
pe zone intinse.
Socul seismic se produce ca urmare a unor fracturi ale scoartei care vin in contact intr-un plan mai
slab in care s-au acumulat in decursul timpului deformatii elastice extrem de mari. Eliberarea brusca a
energiei de deformatie, genereaza unde elastice care se propaga radial in toate directiile, ajungand in final
la suprafata pamantului.
Declansate brusc, practic fara semne care sa permita prevederea acestor fenomene, cutremurele
reprezinta factorul de risc cel mai greu de urmarit si de prevenit.
Principalele caracteristici ale unui cutremur
a). timpul de origine : in functie de meridianul Greenwich indica momentul
declansarii;
b). durata : reprezinta timpul de propagare a undelor (elastice);
c). prin energia totala eliberata, exprimata in ergi.
FOCAR (HIPOCENTRU) - punctul teoretic in care se produce ruptura initiala (in realitate exista
o zona fracturata) unde se declanseaza.
EPICENTRU - punctul situat la suprafata Pamantului, pe verticala focarului.
ADANCIMEA FOCARULUI - distanta pe verticala dintre epicentru si focar.
Dupa adancime, cutremurele se clasifica astfel:
de suprafata - intre 0 - 50 Km;
intermediar - intre 50 - 250 Km;
de adancime - peste 250 Km;
MAGNITUDINE - parametru care arata cantitatea de energie eliberata de un cutremur, elaborat in
1935 de S.F. RICHTER.
Se considera ca valoarea maxima posibila este M=9. Este o marime obiectiva, bazata pe
inregistrari instrumentale a miscarilor seismice cu aparatura specifica (seismografe).

4. 4
INTENSITATE SEISMICA - cuantificarea consecintelor unui cutremur pe o scara specifica de
12 grade, plecand de la efectele avute asupra populatiei, a constructiilor si a mediului natural.
Majoritatea seismelor sunt de natura tectonica, datorandu-se modificarilor geologice de adancime
in structura geo-morfologica a pamantului. Ele se produc atunci cand suma energiei pe care o acumuleaza
progresiv fortele interne care actioneaza asupra placilor tectonice atinge intr-un anume punct limita critica
a rezistentei rocilor. Acestea cedeaza brusc si ruptura interna, aflata la diverse adancimi (incepand cu
cativa km pana la peste 100 km), declanseaza unde elastice care provoaca vibratii ale scoartei pamantului.
Energia eliberata brusc din focar in momentul producerii unui dezechilibru tectonic se propaga in
toate directiile sub forma unor unde elastice, denumite seismice.
Undele elastice (seismice) sunt de doua categorii:
a) unde de adancime:
a.1. unde de tip longitudinal sau de dilatatie (numite unde primare P). Acest tip de unde se
propaga asemanator undelor sonore, manifestandu-se prin zgomote infundate. Pe traseul acestor unde
rocile se comprima si se dilata, rand pe rand, fiecare particula fiind impinsa intr-o miscare oscilatorie de
''du-te - vino'', in sensul de propagare al undei antrenante.
a.2. unde de tip transversal sau de forfecare (unde secundare S). Aceste unde sosesc intr-un
numar de secunde sau de minute, in functie de distanta focarului. In cazul acestor unde, particulele
vibreaza intr-o miscare puternica de o parte si de alta, in plan perpendicular, pe directia de propagare.
b) unde superficiale - undele de suprafata, acestea fiind cele care incretesc solul. Manifestarile
acestor unde sunt asemanatoare cu miscarile pe care le produce o pala de vant pe suprafata unui lac.
Efectul lor este determinant, se disloca cladiri si poduri, putand apare rupturi la conductele de suprafata
sau subterane.
Eliberarea energiei care se dezlantuie la hipocentru este rapida, brusc miscarea propagandu-se de-
a lungul faliei, iar tensiunile scad foarte repede la zero. Totusi, energia elastica, inmagazinata pe o raza
mare a focarului unui cutremur puternic nu poate fi eliberata deodata in intregime, asa ca, ulterior, au loc
o serie de replici de intensitate din ce in ce mai mica (unde atenuate).
Aprecierea mărimii cutremurelor
Cutremurele de pamant sunt caracterizate prin:
durata;
frecvenţa de producere;
intensitate;
efectele pe care le produce.
Durata cutremurelor este, in general mica (de la cateva fractiuni de secunda la cateva secunde),
insa vibratiile respective se pot repeta, la intervale de timp mai scurte sau mai lungi.
Frecventa de producere a cutremurelor la nivel mondial este destul de mare, fiind estimate la un
milion de cutremure pe an.
Intensitate Dupa intensitatea lor, cutremurele de pamânt pot fi:
microseisme - inregistrate doar de aparatura speciala de detectare a miscarilor scoartei terestre.
macroseisme - sesizate si de oameni, fenomene ce au urmari mai mult sau mai putin importante,
in functie de pagubele materiale provocate.
Intensitatea cutremurelor variaza de la o regiune la alta, iar in limitele teritoriale ale unei regiuni,
intensitatea cutremurelor se manifesta diferit, in functie de natura petrografica a straturilor superioare ale
pamantului, nivelul apelor subterane din regiunea respectiva si calitatea constructiilor. Astfel in rocile
compacte, tari şi nealterate, influenţa cutremurelor se simte mai slab decât in rocile alterate, moi sau
mobile. De asemenea, prezenta stratului freatic, fac ca intensitatea cutremurului sa creasca.
Din punct de vedere al intensitatii, cutremurele de pamant se clasifica dupa scale seismologice de
evaluare.
Scari de intensitati
Succesiunea gradelor conventionale de apreciere a efectelor seismice alcatuiesc o scara de
intensitati.

5. 5
Din punct de vedere al scarilor utilizate in istoria seismologiei mentionam scarile:
Rossi - Forel (1873);
Mercalli - Cancani - Sponheuer; Medvedev - Karnik (MSK - 1964);
Mercalli - Modificata (MM - 1931)
scara Japoneza etc.
Acestor scari li s-au adaugat si valori ale unor parametri masurabili instrumental pentru
acceleratii, viteze sau deplasari.
Scarile MM si MSK sunt cele mai frecvent utilizate, avand cate 12 grade. Are la baza acceleratia
maxima a terenului determinata de cutremur.
GRAD
SCARA DE INTENSITATE
MERCALLI - MODIFICATA - MM
I Cutremurul nu este perceput decat de putin persoane aflate in conditii favorabile
II
Se simte de putine persoane, in special de cele ce se gasesc la etajele superioare ale
cladirilor.
III
Se percepe in interiorul cladirilor, mai pronuntat la etajele superioare. Durata poate fi
apreciata.
IV
In timpul zilei este resimtit de multe persoane care se afla in interiorul cladirilor. In
exterior putin perceptibil.
V
Este simtit aproape de toti oamenii. Usoare degradari ale tencuielilor, iar unele
obiecte instabile se rastoarna.
VI
Miscarea este simtita de toata lumea, producand panica. Tencuiala cade, cladirile
sufera degradari. Avarii neânsemnate la clădirile slab executate.
VII
Produce panica, iar oamenii parasesc locuintele. Avarii usoare pana la moderate la
structurile de rezistenta obisnuite. Avarii considerabile la construcţiile slab executate
sau necorespunzător proiectate. Coşurile se prăbuşesc.
VIII
Avarii usoare la structurile proiectate seismic. Avarii considerabile la cladirile
obisnuite. Prabusirea structurilor de rezistenta defectuos executate. Dislocari ale
zidariei de umplutura, caderea cosurilor inalte, monumentelor etc
IX
Avarii insemnate la structurile de rezistenta proiectate antiseismic. Distrugeri ale
clădirilor slab executate. Crăpături in pământ. Conductele subterane se rup.
X
Majoritatea construcţiilor proiectate antiseismic se distrug odată cu fundaţiile.
Pământul se crapă puternic. Se produc alunecări de teren.
XI
Putine structuri de rezistenta raman nedistruse. Apar falii la suprafaţa pământului.
Conductele subterane complet distruse. Prăbuşiri şi alunecări puternice de pământ.
XII Distrugere totala. Obiectele sunt aruncate ascendent in aer.
Seismicitatea teritoriului României si efectele cutremurelor precedente
Romania face parte din a doua regiune seismica importanta dupa centura CIRCUM -
PACIFICA, asociata cu zona de deformare a lantului ALPINO - CARPATO - HIMALAIAN si este
inclusa in cadrul seismicitatii regiunii Mediteraneene. Miscarea generala de convergenta dintre placile
AFRICANA si EST-EUROPEANA, subplaca INTRA-ALPINA si subplaca MOESICA.

6. 6
Pe teritoriul Romaniei se manifesta mai multe categorii de cutremure:
superficiale (H < 5 km);
crustale (normale);
cu focar ascendent (5 < H < 30 km);
intermediare (70 < H < 170 km).
Seismologii, geologii si geofizicienii au analizat structura tectonica a zonei ajungand la concluzia
ca un model adecvat il reprezinta un conglomerat de placi convergente in Vrancea. In zona subductiei
acestora se produc fracturi ale placilor la diferite adancimi datorita proceselor de rupere, lunecare etc.
Analizand riscurile seismice de pe teritoriul Romaniei observam ca principalul focar seismic se
afla in zona Vrancea, in care miscarile placilor tectonice produc cutremure la o adancime de 60 - 100 km
si cu magnitudine maxima M= 8-9 grade Richter, cu o periodicitate de 40 - 100 de ani.
Alte zone seismic active importante sunt situate in Carpatii Meridionali (zona Fagaras -
Campulung si zona Moldova Noua), Banat, Crisana - Maramures.
Cutremurele intermediare produse la 100 - 150 km au magnitudini medii de M=7 grade Richter
conducand la intensitati de VII - VIII grade pe scara MSK pe aproape jumatate din teritoriul tarii.
Alte surse locale sau externe teritoriului romanesc pot produce intensitati de
VII - VIII grade.
Din studierea hartii zonarii seismice pe teritoriul Romaniei, putem defini 4 zone seismice, in care
riscul de producere a ranirilor si deceselor, ca urmare a actiunii violente a cutremurelor, este diferit.
Aceste zone sunt:
Zona I - au o dezvoltare teritoriala mai redusa, acoperind o populatie de aproximativ 2 milioane
de locuitori cu un grad de urbanizare de 48%, in care se pot produce cutremure cu M
max. = 9 grade Richter, cuprinzând zona Vrancea si împrejurimile imediate.
Zona II - in care efectele unor cutremure cu epicentrul in Vrancea se intind pe aproximativ 14
judete acoperind o populatie de aproximativ 10 milioane de locuitori cu un grad de
urbanizare de 60%, cuprinzand o parte din Moldova si Muntenia, in care cutremurele cu
epicentrul in Vrancea se manifesta cu o ciclitate maxima de 40 - 50 ani si o magnitudine
maxima de 8 grade Richter.
Zona III - cuprind o parte din nordul Moldovei, Transilvania si Oltenia, sudul Munteniei si
Dobrogea, intinzandu-se pe aproximativ 14 judete cu o populatie de 6 milioane de
locuitori cu un grad de urbanizare de 48%, in care cutremurele ating o magnitudine
maxima de 7 grade Richter si o ciclitate de 40 - 50 ani.
Zona IV - acopera aproximativ 13 judete, cuprinzand nordul Moldovei, Podisul Transilvaniei si
Banatul, ingloband o populatie de 7 milioane de locuitori cu un grad de urbanizare de
52%, in care cutremurele pot atinge o magnitudine max. de 6 grade Richter.
Cutremurul vrancean considerat a fi cel mai puternic, s-a produs in anul 1802. Activitatea din
acest secol a fost marcată de producerea a 4 seisme vrâncene cu magnitudini peste 7 (1908, M-7,7; 1977,
M-7,4; 1986, M-7,1) si a unui cutremur crustal foarte puternic în zona Făgăraş - Câmpulung (1916, M-
6,4).
Distributia pe provincii a cutremurelor produse in Romania , in functie de magnitudine
Nr
crt
Provincii
M
4,5 4,5 - 5 5 - 5,5 5,5 - 6 6 - 6,5 6,5 - 7 7
Numarul de cutremure
1 VRANCEA 346 225 120 74 51 32 37
2 BANAT 14 29 9 4 1 0 0
3 CRISANA 3 2 0 1 1 0 0
4 MARAMURES 7 4 2 0 0 0 0

7. 7
5 MOLDOVA 7 4 1 1 0 3 0
6 TRANSILVANIA 7 3 8 6 7 1 0
7 MUNTENIA V 15 8 5 2 4 1 0
8 MUNTENIA E 1 2 3 1 1 1 0
9 DOBROGEA 9 7 5 1 1 0 1
Conform datelor privind seismicitatea ţării noastre si prognozelor făcute de specialişti, sunt de
aşteptat pentru viitorul apropiat cutremure severe. Zona Fagaras prezinta o ciclitate pregnanta de 80-85 de
ani a cutremurelor de suprafata, cu magnitudine 6,5 grade Richter.
Dupa aprecierile inginerilor constructori, riscul seismic din Romania este mai ridicat in prezent
decat inainte de 1977, in special datorita avarierii cumulative (aparente sau ascunse) a constructiilor,
determinata de cutremurele succesive din 1977, 1986 si 1990, precum si datorita unor noi lucrari care
include surse de mare risc, printre care Centrala Nucleara Cernavoda.
Exemple :
Cutremurul din Vrancea - 10 noiembrie 1940 , M=7,4 Richter - a cauzat
- 500 pierderi de vieti;
- avarii grave in zona epicentrala;
- prabusirea celei mai inalte cladiri de beton armat din Bucuresti;
- pagube de cca. 10 milioane de dolari.
Cutremurul din Vrancea - 4 martie 1977 , M=7,2 Richter - a produs:
- 1570 pierderi de vieti;
- 11 300 raniti;
- pierderi de peste 2 miliarde de dolari, reprezentand 5% din PIB, peste 50% fiind in sectorul locuintelor
(32 900 cladiri prabusite si grav avariate);
- peste 90% din numărul total de victime au fost din Bucuresti.
ex. din alte state
- Turcia : M = 7,2 Richter - 12.11.1999
Cel mai violent cutremur s-a produs in SUA (Alaska) avand magnitudinea de 8,5 grade pe scara
Richter, însa datorita densităţii reduse a populatiei s-au produs doar 130 de victime.
În acest secol s-au înregistrat peste 30 de cutremure de intensităţi mari in care şi-au pierdut viaţa
peste 2.670.000 de oameni; peste 12.000.000 au fost răniţi si peste 28.900.000 au rămas fără adapost.
INVATAMINTELE CUTREMURULUI DIN 17 IANUARIE 1995 DE LA KOBE , JAPONIA PENTRU
PREVENIREA SI APARAREA IMPOTRIVA DEZASTRELOR SEISMICE IN ROMANIA
1. INTRODUCERE
In dimineata zilei de 17 ianuarie 1995 la ora 5:46, s-a produs un cutremur de magnitudine M=7,2
Richter in zona nordica a insulei Awaji, in golful Osaka, in fata orasului Kobe. Efectele seismului au atins
un nivel de dezastru prin cele 5838 pierderi de vieti, 34.553 raniti, 107.610 cladiri avariate, 316.000
persoane evacuate, incendii simultane in 234 amplasamente pe o arie de 100 ha.
Toate serviciile de utilitati si retele vitale au fost intrerupte, inclusiv transportul si telecomunicatii,
s-au produs prabusiri ale unor sectiuni de beton armat ale autostrazii pe piloni Hanshin si ale caii ferate a
expresului. Afectand peste 2,5 milioane locuitori, dezastrul ar fi fost mai mare la o ora de varf in
circulatia urbana si interurbana. Efectele au surprins si socat, exprimandu-se critici aspre si indoieli in
ceea ce priveste capacitatea aceste tari de a se apara de dezastre, avand in vedere interventia deficienta a
autoritatilor in situatia de criza respectiva.
CAUZELE SEISMOLOGICE, GEOTEHNICE, INGINERESTI SI MANAGERIALE ALE
DEZASTRULUI
Desi in presa s-a scris ca in zona nu fusesera cutremure de 400 ani, in 1916 si in 1936 sunt
mentionate seisme moderate in Kobe si Osaka, iar in prefecturile invecinate din sud si est s-au produs
frecvent cutremure puternice. Magnitudinile specifice zonei pot atinge 6,25 - 7,25, iar hipocentrele sunt la
30-50 Km , in crusta.

8. 8
Din cauza lipsei relative a activităţii seismice a existat aici o zona de observaţii speciale (1978); ar
fi putut fi explicabilă surpriza şocului pentru generatiile tinere ale populaţiei, dar nu şi pentru cei din
domeniul prevenirii dezastrelor, pentru care zona de lacună seismică ar fi impus pregătiri speciale.
Scenariile de dezastru japoneze considerau insa pana acum ca date de intrare seisme de
magnitudine mare in zonele vecine capitalei Tokyo, in care este pregatit un sistem de urmarire
instrumentala, alarmare oficiala si interventie, neutilizat inca in vreun caz real. In 1993 si 1994 seisme
puternice repetate s-au produs insa in Hokkaido si Aomori (nord), iar in 1995 in sud, la Kobe, schimband
situatia.
Caracteristicile terenului si miscarile seismice
Orasul Kobe si localitati invecinate sunt situate intr-un lant muntos si Golful Osaka pe o fasie de 5
km teren de umplutura - nisip, castigat din mare in ultimii 800 de ani; existau totodata zone cu pietris, sol
nisipos granitic si teren aluvionar.
Cutremurul a durat 20 secunde si a avut hipocentrul la 10-20 Km adancime pe traseul unei falii
de-a lungul careia s-au produs si post - socuri pe zeci de km, falia intrand sub orasul Kobe.
Acceleratiile efective de varf au atins 481-833 cm/s2
in zona Kobe si 178580 cm/s2
in zona Osaka,
echivalentul intensitatilor maxime fiind 7JMA (maxim pe sacara japoneza), echivalent X- XI pe scarile
MM si MSK. Dupa unele surse componenta verticala a fost de trei ori mai mare decat cea orizontala, si s-
au inregistrat componente cu perioada de oscilatie lunga.
Caracteristicile constructiilor, retelelor si avariilor acestora
Practicile si normele de constructii japoneze sunt conservatoare pe lungi perioade de timp. In zona
existau numeroase constructii traditionale de lemn cu acoperis greu de argila si olane, constructii din
zidarie si beton, structuri cu schelet metalic, autostrazile si caile ferate tip viaduct, pe piloni de beton
armat/(tablierul fiind din otel sau placa ortotropa din beton armat), lucrari portuare, etc. Constructiile din
lemn dens grupate au suferit cele mai multe prabusiri, incendii si avarii. Din cele peste 100.000 cladiri
avariate sau arse, 4.000 erau blocuri iar 12.000 au fost semidistruse.
Ca tipuri de avarii, la structurile de beton armat cu 6-10 niveluri s-au observat prabusiri tip
sandwich, prabusiri verticale neobisnuite ale etajelor intermediare, desprinderea unor panouri de fatada,
prabusirea prin rasturnare si foarte frecvent prabusirea structurii parterului.
Tablierele de poduri si pasaje s-au distrus ori s-au prabusit de pe reazeme datorita insuficientei zonei de
reazem, iar pilonii grosi si scurti de beton armat ai autostrazii
s-au distrus pe inaltime in zona mediana; o sectiune de 500 m cu 18 piloni s-a prabusit lateral. Stalpii de
otel cu pereti relativ subtiri au flambat. In general, rezistenta la forta taietoare si moment incovoitor a fost
nesatisfacatoare. Alunecarile de teren si lichefierile au distrus dotarile portuare, podurile, soselele, retelele
de utilitati ingropate. In privinta betonului armat, in contextul acceleratiilor orizontale si verticale foarte
ridicate, armarea transversala, evident insuficienta, a structurilor executate in anii 1960 - 1970 reprezinta
una din cauzele prabusirilor mentionate, putand adauga la cauze etajele cu mai putini pereti structurali din
cladirile de birouri, efectul modurilor de oscilatie superioare, efectul perioadelor de oscilatii lungi, etc.
Constructiile executate dupa 1981 conform noului normativ de proiectare antiseismica au rezistat
bine seismului.
Caracteristicile situatiei de criza si managementului dezastrului
In zona de ruptura de cca. 150 km2
, ca urmare a avariilor descrise, 188.319 gospodarii au fost
lipsite de orice servicii de utilitati, inclusiv apa pentru incendii. Cutremurul s-a dovedit a fi o combinatie a
celor mai dezastruoase scenarii seismice si in 8 din cele 20 de secunde a distrus enorm. Datorita
paralizarii comunicatiilor si accesului, in prima faza Guvernul Japoniei nici nu a putut colecta informatii
din zona Kobe, sistemul birocratic oficial functionand greoi, s-a inceput lent salvarea supravietuitorilor.
Comandamentul pentru dezastru a fost organizat abia dupa 5 ore, iar Biroul Guvernamental local a fost
deschis de abia dupa 5 zile; anumiti functionari nici nu au considerat ca dezastrul ar necesita activitati
extraordinare. Biroul de Prevenirea Dezastrelor al Agentiei Nationale a Teritoriului, legal insarcinat cu
operatiuni de salvare, avea o schema cu 39 angajati dar de fapt lucra cu tineri neexperimentati detasati de

9. 9
la alte ministere. Sistemele de comunicatii ale diferitelor departamente locale, prefecturale si nationale nu
puteau fi nici in mod normal interconectate, iar in situatia respectiva nu au functionat de loc. Primul-
ministru a primit informatii din teren abia dupa 36 de ore de la seism.
Problema locala principala a fost cresterea brusca a numarului sinistratilor, incluzand multi
batrani, de la 187.000 la 314.000, stabilindu-se apoi la 250.000 persoane, echivaland cu 50-70.000
locuinte provizorii, dificil de realizat in situatia data. In privinta salvarii, comandamentul fortelor armate
locale a asteptat ordinul Guvernului pentru a trimite trupe in teren; dupa 21 de ore s-au trimis numai
2.300 soldati, care dupa doua zile au ajuns la 9.500 si la maximum 16.000 dupa alte zile.
Ministrul Afacerilor Externe nu a raspuns cateva zile la ofertele internationale de ajutor, cerand
apoi ca medicii sositi sa aiba licente japoneze!
INVATAMINTELE CUTREMURULUI DE LA KOBE PENTRU ACTIVITATILE DE PREVENIRE SI
APARARE IMPOTRIVA DEZASTRELOR SEISMICE DIN ROMANIA
Un cutremur care produce pierderi evaluate intre 63 si 200 miliarde dolari intr-o tara care progresa
si aloca de decenii resurse tehrnco-stiintifice, materiale si financiare deosebite pentru protectia
antiseismica merita o analiza detaliata, deoarece pierderile reprezinta 1,7 % - 5,4 % din PNB, iar numarul
de pierderi de vieti si raniri a revenit la valori dinaintea anului 1950; la scara Japoniei dezastrul este local,
desi la nivelul Prefecturii Hyogo este alarmant: forta economiei japoneze va ajuta procesul de refacere,
dar pentru specialistii romani sunt in prezent importante aspectele tenhico-stiintifice.
Pentru a preveni urmarile dezastruoase ale cutremurelor specialistii in seismologie, analizand
datele miscarilor seismice, caracteristicile geologice si geografice ale teritoriului Romaniei au elaborat o
harta cu 'zonarea seismica' in baza careia se pot stabili din timp regiunile in care se pot produce
cutremure, evaluarea magnitudinii lor. In baza datelor acestei zonari seismice, sunt elaborate normativele
cu criterii de siguranta in proiectarea si executia constructiilor civile si industriale. Aceste criterii impun
atat alegerea amplasamentelor cat si caracteristicile constructiei (tip, dimensiuni, materiale, etc.). In plus,
zonarea seismica permite si planificarea unor masuri carecte de prevenire (avertizare), protectie si
interventie in cazl unor cutremure de pamant.
Modul de realizare a diferitelor tipuri de constructii din Romania
In tara noastra, functie de domeniul de utilizare a constructiilor, este diversificat - astfel vom
intalni :
- spaţii cu destinatie locativa;
- spaţii comerciale;
- spaţii cu destinaţie social-administrativă, invăţământ şi sănătate;
- spaţii cu destinaţie industrială.
Funcţie de aceste destinaţii se aleg si soluţiile de constructie de principiu (in unele cazuri apar
schimbari de destinatii si folosinta- mai ales dupa 1990) astfel :
- lemn si paiantă;
- cărămidă, BCA;
- beton armat
- diafragme
- cadre (stalpi si grinzi);
- structuri metalice.
Pentru asigurarea unei protectii (si preveniri) eficiente in cazul unor cutremure si prevenirea unor
efecte majore asupra imobilelor respectiv a persoanelor ce isi desfasoara activitatea in zonele potential
afectate.
Cutremurele pot avea urmări dezastruoase prin :
o distrugerea sau avarierea constructiilor civile (locuinte, edificii speciale, culturale, religioase
etc.) si a constructiilor industriale, a uzinelor si a retelelor de gospodarire comunala (apa, gaz,
termoficare, electricitate, telecomunicatii, canal etc.), a unor constructii si lucrari hidrotehnice
sau hidroizolatii cu consecintele respective (actiunea undei de viitura, inundatii etc.);

10. 10
o aparitia incendiilor, un important factor de agravare a urmarilor seismului;
o declansarea unor alunecari sau surpari de teren, a unor avalanse;
o blocarea cursurilor unor ape curgatoare urmata de formarea unor lucrari de acumulare
permanenta sau temporara cu consecintele de rigoare;
o formarea unor valuri marine care pot acţiona distructiv în zonele de coastă şi in porturi;
o producerea unor perturbari atmosferice (furtuni, nori de praf etc.);
o producerea unor efecte psihice ce pot avea urmari grave in comportarea indivizilor sau
grupurilor umane (stress, panica);
o posibilitatea aparitiei unor epidemii sau imbolnaviri ca urmare a degradarii calitatii factorilor
de mediu si conditiilor de igiena individuala si colectiva.
Luand in consideratie aceste urmari si alti factori specifici cutremurelor de pamant, Protectia
civila impreuna cu alte organe centrale si locale responsabile, planifica , organizeaza, executa si conduce
aplicarea unor masuri de prevenire, protectie si interventie in caz de cutremure.
Astfel, inca din perioada premergatoare, protectia civila asigura intocmirea unor planuri de
protectie si interventie la toate nivelurile: centrale, judetean, municipal-orasenesti si la anumite categorii
de unitati economice, cu scopul de a inlatura sau diminua volumul pierderilor umane si materiale.
Un rol important in realizarea protectiei ii revine instruirii oamenilor, mai ales cu scopul de a
asigura cunoasterea modului de realizare a unei protectii posibile cat si pentru insusirea regulilor de
comportare pe timpul cutremurului, in perioadele urmatoare acestuia.
Intrucat miscarea seismica este un eveniment imprevizibil, aparut de regula prin surprindere, este
necesar sa cunoastem bine modul si locurile care pot asigura protectia in toate imprejurarile : acasa, la
serviciu, in locurile publice, in mijloacele de transport, etc. Aceasta cu atat mai mult cu cat timpul la
dispozitie pentru realizarea unei oarecare protectii este foarte scurt, uneori chiar mai putin de un minut.
In caz de cutremur de pamant, protectia s-ar realiza astfel :
 in locuinte se vor alege pentru adapostire locurile a caror rezistenta este mai mare : langa stalpi
de rezistenta , in spatiul usilor, la colturile interioare ale incaperilor. Se va evita staţionarea
lângă mobilier inalt, modular;
 la serviciu, si in localurile publice (magazine, sali de spectacole, restaurante, etc.) se aleg locuri
similare pentru adapostire. In aceste localuri, ca si in locuinte, deplasarea catre locul stabilit sau
pentru parasirea incaperii se vor realiza numai daca conditiile permit (parter, mai multe usi de
evacuare, parcurs accesibil fara obstacole, distante foarte mici);
 pe timpul cutremurului mijloacele de transport de orice tip se opresc. Daca este posibil, oprirea
se realizeaza in partea centrala a arterei de circulatie sau cea care se considera a fi mai putin
expusa daramaturilor. Nu se va părăsi mijlocul de transport;
 cei prinsi sub dărâmături sau în incinte (încaperi, săli etc.) blocate vor astepta in linişte, cu
răbdare intervenţia din exterior. Nu se recomandă a se incerca deblocarea din interior decat in
urma unei analize ferme, se socoteste ca nu exista pericolul miscarii daramaturilor si asa intr-un
echilibru precar. La anumite intervale de timp, cu obiect tare se lovesc peretii loculul de
adapostire sau de sub daramaturi, tevi de apa sau gaze din apropiere.
 - in acest fel se asigura semnalele necesare aparaturii de detectie si localizare a
supravietuitorilor.
 daca in spatiul in care s-a realizat adapostirea nu a suferit avarii grave acesta se poate parasi
avand grija a se intrerupe functionarea instalatiilor electrice, de alimentare cu gaze si apa;
 este bine de retinut locul in care se pastreaza, de regula, obiecte de imbracaminte, paturi,
medicamente si alte lucruri necesare a fi luate la parasirea locuintei, mai ales in anotimpurile
racoroase si reci;
 un factor important de luat in consideratie in desfasurarea tuturor actiunilor il constituie calmul
si grija de a-l transmite si celor din jur. Calmul si cuvintele de incurajare atenueaza starea de
stress si contribuie la prevenirea panicii;
 ca sinistrati este necesar a respecta cu strictete dispozitiile si regulile stabilite, se va acorda o
mare atentie asigurarii unor conditii minime de igiena personala si colectiva pentru a impiedica
in acest fel aparitia unor imbolnaviri in masa;

11. 11
 in locuinta avariata grav se intra numai cu aprobarea organelor de protectie civila. Se scot
anumite materiale sau obiecte strict necesare in aceleasi conditii;
 nu trebuie sa pastram grija bunurilor din locuinta avariata sau distrusa. Ele vor fi pastrate de
catre organe ale jandarmeriei, politiei, protectiei civile etc. si se vor restitui pe masura
recuperarii lor.
 imediat dupa cutremur, protrectia civila incepe organizarea si desfasurarea actiunilor de
interventie conform planurilor intocmite in perioada premergatoare acestuia. Cu formatii
proprii, cu unitati militare, de jandarmi si alte unitati economico-sociale specializate se executa
actiuni de interventie, astfel :
 executarea actiunilor de cercetare de specialitate cu scopul de a stabili - locul si volumul
pierderilor umane, distrugerilor la constructiile civile si industriale; existenta, locul
supravietuitorilor sub daramaturi; avariile la retelele gospodariei comunale (apa, gaz, canal) a
retelelor electrice si de telecomunicatii; zonele cu pericol de inundatie si incendiu; incendii in
zonele calamitate; caile de comunicatie blocate de daramaturi sau prin deplasarea straturilor de
pamant; zonele in care au aparut sau pot sa apara noi surse de risc (zonele de pericol nuclear,
chimic, biologic, etc.); unitati economice scoase din functie; alte pierderi si distrugeri de bunuri
materiale;
Desfasurarea actiunilor de deblocare - salvarea supravietuitorilor de sub daramaturi,
impiedicarea extinderii distrugerilor, interventiei la retelele gospodariei comunale, refacerea avariilor etc.;
 organizarea si desfasurarea actiunilor de acordare a primului ajutor medical,
transportul ranitilor la unitatile spitalicesti, asigurarea asistentei medicale de
urgenta, tratarea si spitalizarea ranitilor.
Desfasurarea actiunilor de combatere a panicii si de impiedicare a aparitiei unor epidemii ;
 organizarea si desfasurarea actiunii de ajutorare, transport, cazare si
asigurarea unitatilor pentru persoanele sinistrate;
 desfasurarea actiunilor de salvare a produselor agroalimentare, a animalelor
si cerealelor, a altor categorii de bunuri materiale;
 asigurarea masurilor de paza, ordine si indrumare a circulatiei in zonele de
sinistru.
O actiune care nu trebuie neglijata urmand a fi desfasurata cu urgenta, o constituie degajarea de
sub daramaturi si inhumarea cadavrelor cu scopul de a impiedica declansarea unor epidemii.
Concomitent cu actiunile de interventie in zonele afectate de cutremur, se desfasoara si activitati
de restabilire a capacitatii de productie sectoare vitale; sectorul alimentar, asigurarea cu energie electrica,
gaze, apa, termoficare, retele telefonice etc.
Invatamintele preliminare pot fi urmatoarele :
- inregistrarile instrumentale si caracteristicile ingineresti trebuie sa stea la baza revizuirilor
operative ale hartilor de zonare si normativelor de protectie antiseismica, introducand concepte avansate
si ipoteze acoperitoare privind geologia localitatii si miscarea seismica;
- retelele vitale si dotarile importante trebuie consolidate preventiv si prioritar pentru
functionalitate in orice conditii iar locuintele pornind de la criteriul minim de asigurare a sigurantei vietii;
cerintele pentru structuri de beton armat trebuie atent verificate, in special pentru cele de masa, construite
in perioadele de avant economic, iar proiectele si executia lucrarilor controlate; detaliile de armare si
rezemare pentru poduri si autostrazi trebuie revizuite;
- potentialele de dezastru local si national trebuie cuantificate si luate in considerare in planurile
concrete de pregatire a contramasurilor, personalul de interventie trebuie sa aiba experienta si pregatirea
specifica, iar sistemul de decizie sa fie suplu si nebirocratic.
- exercitarea atributiilor de urgenta ale organelor centrale si locale, militare si civile trebuie
asigurate prin reglementari legale clare aplicabile in orice conditii in mod elastic, cu personal, resurse,
tehnica si flux informational adecvat, chiar in ipoteza izolarii temporare a zonei afectate, utilizand resurse
si voluntari locali in diverse scenarii de dezastru;
- toţi factorii cu atribuţii trebuie educati, informati si convinsi de importanta prevenirii dezastrelor,
pentru a intelege ce fel de noi legi sunt necesare;
- educarea antiseismica a populatiei trebuie sa fie extinsa, incluzand batranii, copii, etc;

12. 12
- pentru a evita un dezastru seismic in urmatorii ani, in Romania trebuie implementata noua
strategie si tacticile de protectie adecvate; spre deosebire de Japonia, resursele tarii sunt limitate, de aceea
trebuie prevenite pierderile majore pe cca. 50 % din teritoriul expus seismelor de Vrancea.
Prognozarea cutremurelor
Cercetarile seismologice cu privire la prognozarea (predictia) cutremurelor au avansat mult in
ultimele decenii. In prezent se considera ca spre a putea fi luata in consideratie o predictie pentru un
eveniment seismic ar trebui sa se precizeze:
- locul;
- timpul;
- magnitudinea;
- efecte probabile.
Trebuie acordata atentie surselor de informatie privitoare la predictia cutremurelor, avand in
vedere ca au existat informatii in care persoane interesate si-au facut capital din raspandirea unor date
inexate de natura sa creeze reactii negative ale populatiei.
Metodele clasice de predictie a cutremurelor sunt statistice (aprecierea pe baza datelor istorice a
periodicitatii unor evenimente de o anumita magnitudine sau intensitate) aplicabile si in cazul zonei
Vrancea. Aprecierea caracteristicilor viitoarelor cutremure este cu atat mai exacta cu cat se dispune de
mai multe date privind cutremurele anterioare.
Date suplimentare (pe langa cele de natura seismologica), utilizate pentru predictia cutremurelor
sunt cele furnizate de fenomenele precursoare de natura geologica, geofizica sau biologica. Astfel de
preocupari se intalnesc in tari cu activitate seismica importanta ca Japonia, SUA, Rusia, China.
O incercare de a utiliza toate aceste fenomene precursoare in avertizarea si evacuarea populatiei
unei zone datorita iminentei unui cutremur puternic (care s-a confirmat) s-a petrecut in China, cutremurul
din 4 februarie 1975. Activitati similare nu au putut insa sa precizeze momentul cutremurului din 28 iulie
1976 - China, care s-a soldat cu sute de mii de morti si raniti.
Diferite prognoze seismice false, zvonuri iresponsabile au produs in multe tari efecte neplacute, au
provocat panica, tensiuni sociale, scaderea productei economice etc.
Specialistii romani studiaza de mult timp impreuna cu cei din alte tari caracteristicele fenomenelor
precursoare ale seismelor din Vrancea, dar pana in prezent nu s-a ajuns la concluzii care sa permita
transmiterea unor avertizari bine fundamentate catre populatia expusa.
Chiar si in situatia in care se dispune de o metoda de predictie exacta, garantia unei reactii publice
eficiente o constituie pregatirea individuala si sociala pentru cutremur.
INUNDATIILE SI FENOMENELE METEOROLOGICE PERICULOASE
Inundatiile ar putea fi definite ca acoperiri cu apa, prin revarsarea a unor intinse suprafete de
teren. Si inundatiile ca si celelalte tipuri de calamitati se pot datora unor fenomene naturale cat si unor
activitati umane (inundatii accidentale).
Cele mai frecvente inundatii sunt insa cele datorate revarsarii apelor curgatoare sau formarii unor
torente, ca urmare :
- a unor ploi abundente, de lunga durata;
- a topirii rapide a straturilor de zapada;
- blocarii de apa de catre ghetari;
- creare de baraje prin alunecari de teren, etc.
Ploile torentiale si topirea zapezilor creaza conditii pentru cresterea nivelului apelor curgatoare si
revarsarii acestora peste albie, revarsare care pot cuprinde suprafete intinse de teren. Acest fenomen
conduce la crearea unui front de apa - unda de viitura - a carui amploare depinde de cantitatea si durata
precipitatiilor, precum si de distributia acestora in cadrul unui bazin hidrografic.
Undele de viitura pot transfera cantitati foarte mari de apa, de cateva sute de ori chiar decat in
mod obisnuit. Asa de exemplu, in cadrul inundatiilor din 1970 Muresul a transportat in zona Aradului
2.400 m3
/s apa, in comparatie cu 21 m3
/s cat transporta in regim de ape mici. In lume, inundatiile au
afectat milioane de Km2
de teren provocand distrugerea catorva mii de localitati si pierderea a milioane
de vieti omenesti.

13. 13
MASURILE DE PREVENIRE, PROTECTIE SI INTERVENTIE IN CAZ DE INUNDATII.
Impotriva inundatiilor, indiferent de cauza lor este posibil sa se asigure masuri de prevenire si
protectie astfel incat sa se diminueze sau sa se elimine actiunea lor distructiva.
Masurile de prevenire a aparitiei inundatiilor sau de diminuare-eliminare a actiunilor distructive se
pot asigura prin :
a). realizarea unor masuri/actiuni destinate sa asigure retinerea si intarzierea scurgerii apelor de pe
versanti, din afluentii mai mici ai bazinelor de receptie sau din torente ce s-ar forma ca urmare a unor ploi
abundente sau prin topirea zapezilor etc.
Aceste masuri se pot realiza prin :
- actiunea de impadurire sau reimpadurire a versantilor;
- crearea unor tipuri de invelisuri vegetale care sa favorizeze infiltratia si sa reduca scurgerea
apelor pe versanti;
- construirea unor baraje de retentie pe fundul vailor, in acest fel realizandu-se scurgerea debitelor
suplimentare de apa pe raul principal in perioade mai mari de timp;
b). modificarea cursului inferior al raurilor, realizabila prin :
- construirea unor diguri de-a lungul albiei raurilor, pe ambele maluri. In acest fel se impiedica
inundarea luncii invecinate prin revarsarea apelor raului. Forma si dimensiunile acestor diguri trebuie sa
fie astfel realizate incat sa reziste la presiunea apei si la actiunea de eroziune. Ele trebuie sa fie suficient
de inalte incat sa poata opri si cele mai mari viituri;
- scurtarea cursurilor raurilor prin sectionarea buclelor mari (meandrelor), construind o serie de
canale care sa asigure o scurgere directa a apelor. Aceasta actiune are ca efect marirea pantei si implicit a
vitezei de scurgere a apei;
- realizarea unor bazine temporare pe unele portiuni de lunca pentru a retine apa revarsata. Se
reduce in acest fel varful viiturilor;
c). zonarea luncilor inundabile in vederea asigurarii desfasurarii unor activitati umane in aceste
zone sub control strict. Se stabilesc, in acest sens, amenajarile permise astfel incat sa se asigure
dezvoltarea optima, rationala a luncii in conditiile reducerii pagubelor. Se creaza astfel : zona de
interdictie, in care se interzice orice constructie in zona canalului de inundatie. In aceasta zona este admis
numai pasunatul; zona de restrictie, in care inundatiile nu sunt frecvente. In aceesta zona sunt admise
unele constructii cu respectarea unor criterii de proiectare; zona de avertizare situata in afara nivelulul
inundatiei de proiectare.
Sunt permise constructiile semnalandu-se pericolul de inundatie;
d). aplicarea unor masuri de proiectare care permit cladirilor si altor constructii civile ori
industriale sa reziste la cresterea nivelului apelor si la viteza de deplasare a acestora.
Masurile se refera la umpluturi, piloni, materiale rezistente la apa, palplanse, incaperi de refugiu
etc.
In vederea realizarii protectiei populatiei, animalelor si a bunurilor, aceste masuri de prevenire se
completeaza prin :
- organizarea, incadrarea si dotarea formatiilor de protectie civila in aceste zone astfel incat
acestea sa poata participa la asigurarea masurilor de protectie si interventie;
- stabilirea locurilor si conditiilor in care urmeaza a se desfasura actiunile de evacuare temporara
din zonele inundabile;
- asigurarea instiintarii si alarmarii despre pericolul inundatiilor;
- organizarea desfasurarii actiunilor de salvare;
- asigurarea asistentei medicale si aplicarea masurilor de evitare a aparitiei unor epidemii;
- asigurarea conditiilor necesare pentru sinistrati : cazare, alimentatie, asistenta medicala etc.
Principalele caracteristici ale inundatiilor
Unda de viitura - fenomen de crestere si descrestere rapida si semnificativa a debitelor si
nivelurilor unui curs de apa, intr-o perioada de timp data;
Timp de crestere - perioada de timp in care debitele cresc de la valoarea scurgerii de baza la
valoarea debitului maxim al culminatiei viitoare;
Timp de descrestere - perioada de timp in care debitele scad la valoarea scurgerii de baza;
Debit maxim (de culminatie) - volumul total de apa scurs pe rau intr-o secunda;

14. 14
Volumul viiturii - volumul total de apa scurs pe rau in timpul viiturii;
Zona potential inundabila - cuprinde terenurile din afara zonei inundabile care au o cota
inferioara nivelului maxim al viiturii, de verificare;
Zona inundabila - zona care cuprinde terenurile inundabile.
Inundatiile reprezinta dezastrul natural cel mai frecvent, inregistrandu-se destul de multe pierderi
de vieti omenesti si bunuri materiale.
Evaluarile stiintifice apreciaza ca efectul de sera va conduce la cresterea nivelului apelor
oceanelor cu aproximativ 1 m pana in anul 2010, crescand riscul unor inundatii, in special al litoralului
oceanic, cu un rezultat catastrofal.
Inundatiile sunt mai frecvente in zonele cu climat relativ umed si cu totul intamplatoare in zonele
aride.
Periculoase sunt cursurile de apa cu bazin hidrografic redus, dar cu pante mari si neregulate a
caror caracteristica hidrologica principala consta in faptul ca in urma ploilor mari sau a topirii zapezilor
prezinta cresteri bruste, violente si de scurta durata ale debitelor lichide insotite in general de intense
fenomene de eroziune, de transport aluviuni, alunecari de teren.
Exemple :
- inundatiile din august 1526, in Transilvania au provocat mari distrugeri in Zona Brasovului si
in orasul Brasov, ajungand la inundarea strazilor si a zidurilor cetatii;
- inundatiile din 02.07.1937, din Moldova, cauzate de ploile torentiale si revarsarea raului Siret,
au afectat toate satele din lunca inundabila si au afectat uriase suprafete de teren;
- inundatiile din 23 - 24.05.1970, cauzate de ploi si topirea brusca a zapezilor din munti, au
provocat revarsarea apelor raurilor Somes, Mures, Olt, Siret cu afluentii lor, iar viiturile din 12 - 13.06 au
afectat 12 judete, inundand 1500 localitati, 721000 ha teren agricol, 85000 de case din care 62387 au
fost distruse, provocand 1760 morti si 200 000 sinistrati, iar pagubele au fost estimate la 10 miliarde lei;
- inundatiile din 30.06.1975 - 03.07.1975 au afectat judetele Arad, Arges, Buzau, Dambovita,
Ialomita cat si localitatile aflate de-a lungul raurilor Tarnave, Somes, Olt, Mures, Bistrita, Siret si de-a
lungul Fluviului Dunarea, inundand 15000 localitati in care au fost distruse peste 105000 case, au fost
inundate peste 1 milion ha terenuri agricole, au suferit pagube si distrugeri 930 intreprinderi, iar pagubele
au depasit valoarea de 10 miliarde lei;
- inundatiile din 24.12.1995 - 05.01.1996, cauzate de incalzirea vremii si topirea brusca a
zapezilor din munti, au dus la revarsarea raurilor Aries, Somesul Mare, Somesul Mic, Crisul Alb, Crisul
Negru, Tarnava Mare, Tarnava Mica, Mures, Jiu si a fluviului Dunarea, care au produs groaza, pagube
materiale in peste 17 judete ale tarii, inregistrandu-se 4 morti, 720 case distruse, 7000 case inundate, 413
poduri si podete daramate si luate de ape, 391 localitati afectate, 91500 ha terenuri agricole inundate si 31
miliarde lei pagube din care 25 miliarde numai in judetul Arad.
ALTE FENOMENE METEOROLOGICE PERICULOASE
In afara efectelor produse de caderile masive de zapada, care reprezinta un fenomen sezonier cu
caracteristici speciale, exista si alte tipuri de fenomene meteorologice in masura sa aiba urmari
catastrofale.
Unele dintre acestea au un caracter independent de anotimp, o alta categorie fiind de asemenea
conditionata de anotimpul favorabil producerii lor. Aceasta clasificare nu exclude manifestarile anormale,
care pot apare, in anumite conditii, in perioade ale anului care nu sunt specifice manifestarilor respective.
Principalele fenomene meteorologice periculoase la care se poate face referire in acest caz sunt:
- furtunile;
- valurile excesive de caldura.
Desi, pana nu de mult timp, ultimul fenomen mentionat nu se incadra in gama de manifestari
climatice si a modificarilor semnalate in structura stratului de ozon, acest fenomen a aparut din ce in ce
mai pregnant. Astfel, valurile de canicula devin un fenomen meteorologic demn de luat in seama, cu
efecte majore asupra populatiei si patrimoniului agro-forestier, care impune masuri speciale de
comportament si reducere a efectelor sale.
Alte fenomene meteorologice periculoase sunt fenomene sezoniere produse de caderi masive de
precipitatii, fiind accentuate de conditiile meteorologice in care se produc.

15. 15
- inzapezirile;
- lapovita;
- fulgerele;
- grindina;
- chiciura;
- ceata;
- viscolul;
- inghetul puternic.
3. ALUNECARILE DE TEREN
Alunecare de teren reprezinta o deplasare a rocilor care formeaza versantii unor munti sau dealuri,
pantele unor lucrari de hidroamelioratii sau a altor lucrari de imbunatatiri funciare.
Cauzele alunecarilor de teren in Romania
Actiunea apelor de suprafata;
Actiunea apelor subterane;
Actiunea inghetului;
Efectul alterarii rocilor;
Actiunea vibratiilor;
Efectul sapaturilor pe versanti;
Efectul miscarilor seismice.
Din componentele climatice, cea mai mare actiune asupra dezvoltarii alunecarii de teren o exercita
precipitatiile atmosferice (influenta directa si indirecta). Influenta indirecta se manifesta prin infiltratia
precipitatiilor si slabirea legaturilor dintre parcelele rocilor argiloase, ce constituie versantii. Influenta
directa a precipitatiilor se realizeaza prin cresterea presiunii hidrostatice si hidrodinamice a apelor
freatice dupa ploile din perioada de toamna, primavara, cand un sir de factori naturali si artificiali
favorizeaza infiltratia (caracterul lent si indelungat al ploilor, existenta suprafetelor mari de terenuri,
evaporarea redusa a umiditatii de pe suprafata solului s.a.).
Impactul antropic joaca un rol important in marirea suprafetelor afectate de alunecari de teren.
Printre activitatile umane care se soldeaza de obicei cu activarea procesului de alunecare pot fi
mentionate:
 extragerea argilei, nisipului, pietrisului din partea inferioara a versantilor ce conduce la
diminuarea stabilitatii versantilor;
 amenajarea terenurilor de constructie in partea superioara a versantului de mai multe ori necesita,
pentru nivelarea lui, adaugiri de pamant care, cu edificiile executate ulterior, influenteaza negativ
asupra stabilitatii versantului;
 taierea vegetatiei de arbori si arbusti de pe versanti conduce la modificarea regimului hidrologic,
cresterea presiunii hidrodinamice, inlaturarea actiunii cu caracter de armatura a sistemului
radicular a plantelor.
Principala caracteristica a alunecarilor de teren este viteza de manifestare a acestora care poate fi:
lenta (v < 0,6 m/an);
medie 0,6 m/an < v < 3m/an);
brusca (v > 3m/an).
Cele mai importante alunecari de teren se produc in zone geografice cu relieful viguros, cu ploi
abundente, zone caracterizate prin seismicitate ridicata, prezenta unor depozite importante de argile
senzitive etc.
Existenta alunecarilor de teren, precum si a teritoriilor de alunecare este o realitate obiectiva,
creata de dezvoltarea evolutiva a regiunii si complicata de activitatea economica a omului. Pentru a
reduce daunele potentiale, se impune cunoasterea distribuirii spatiale a acestor fenomene, indeplinirea cu
strictete a masurilor de protectie. Aceasta va reduce probabilitatea aparitiei noilor alunecari si reactivarii
celor existente, va diminua pericolul de distrugere a obiectivelor ingineresti si a terenurilor agricole de
catre procesele de alunecare.
In Romania sunt cunoscute o serie de alunecari de teren care au afectat obiective economice si
sociale importante in judetele : Brasov, Bistrita, Cluj, Dolj, Iasi, Suceava, Mehedinti.

16. 16
Sunt fenomene sezoniere produse de caderi masive de precipitatii, fiind accentuate de conditiile
meteorologice in care se produc.
Alunecarile de teren de mai mare amploare s-au produs in deceniul trecut la Malul cu Flori (iunie
1979) si Varfuri (februarie 1980) ambele in judetul Dimbovita, Zemeas (1992) judetul Bacau si Izvoarele
(august 1993) judetul Galati, Parcovaci decembrie 1996, Ocnele Mari - judetul Valcea (2001).
In primele trei cazuri ele au fost declansate de precipitatii puternice. Daca alunecarile de teren de
la Malul cu Flori nu a produs pierderi mari, deplasarea terenului de la Varfuri a afectat centru civic al
localitatii. Au fost distruse 110 case, 21 au fost grav avariate, iar 25 hectare teren si unele drumuri au fost
puternic degradate.
MASURI DE PREVENIRE, PROTECTIE SI INTERVENTIE IN CAZUL ALUNECARILOR DE
TEREN.
Masurile planificate pentru prevenire, protectie si interventie in cazul acestei categorii de
calamitate sunt similare celor aplicate in caz de cutremur. O particularitate o constituie faptul ca
evenimentul, cu rare exceptii, nu se desfasoara chiar prin surprindere.
Poate fi presupusa deplasarea unor straturi de roci, in zonele de risc, creindu-se in acest fel
posibilitatea realizarii masurilor de protectie, deci, un rol insemnat revine actiunilor de observare a
conditiilor de favorizare a alunecarii de teren si alarmarea (avertizarea) populatiei in timp util realizarii
protectiei.
Pentru prevenirea urmarilor dezastruoase ale alunecarilor de teren, organele
de specialitate, supunand unui control permanent aceste fenomene, au ajuns la
urmatoarele concluzii :
- alunecarile de teren pot fi preintampinate daca sunt facute din timp investitiile necesare stabilirii
conditiilor de aparitie si dezvoltarea lor;
- se pot preintampina aceste evenimente daca se aplica procedeele adecvate de tinere sub control;
- este necesar a se evita amplasarea unor obiective industriale sau a altor constructii in zonele in
care asigurarea stabilitatii straturilor nu se poate realiza sau este foarte costisitoare;
- este posibila protectia daca se preconizeaza si se planifica din timp masuri corespunzatoare si se
realizeaza o informare curenta a populatiei din zona de risc.
In general, in actiunile de interventie, in afara unor cazuri particulare, se va urmari recuperarea
bunurilor materiale si refacerea avariilor.
Salvarea supravietuitorilor din cladirile acoperite se realizeaza in conditii similare actiunilor preconizate
interventiei in cazul cutremurelor de pamant.
4. EPIDEMII SI EPIZOOTII
Epidemiile si epizootiile afecteaza un numar neobisnuit de mare de indivizi.
Fiecare om care s-a infectat sau care prezinta simptomele bolii transmisibile constituie o sursa de
infectare pentru ceilalti oameni din jurul sau. Drept urmare, daca nu se intervine la timp pentru tratarea si
izolarea persoanelor contaminate, va fi afectat un mare numar de indivizi. Astfel, consecintele declansarii
unei epidemii pot fi foarte grave:
o persoane bolnave la care boala, daca nu se iau masuri imediate de tratare a ei poate evolua
rapid pana la decesul persoanelor respective;
o introducerea si raspandirea bolii in populatie;
o riscul aparitiei unor rupturi sociale sau economice;
o cheltuieli mari pentru tratarea persoanelor bolnave, a persoanelor banuite a fi infectate,
pentru eradicarea focarelor infectioase etc;
o efect psihologic puternic atat pentru persoanele bolnave cat si pentru personalul medical;
Si in cazul aparitiei unei epizootiile consecintele asupra societatii pot fi la fel de grave:
 numar mare de animale bolnave si posibilitate rapida de extindere a bolii transmisibile:
 pagube mari atat prin moartea animalelor bolnave dar si prin sacrificarile de necesitate
care se executa pentru impiedicarea transmiterii bolilor.
 cheltuieli materiale necesare combaterii;
 riscul mare de aparitie a unor antropozoonoze (boli transmisibile de la animale la om)
deosebit de grave, unele cu sfarsit letal pentru om daca nu sunt luate masuri rapide si
eficiente de combatere.

17. 17
CADERI DE OBIECTE COSMICE
Probabilitatea ca obiectele cosmice sa patrunda in atmosfera pamantului este extrem de redusa.
Cea mai mare parte a corpurilor cosmice care patrund in atmosfera sunt reprezentate de praf cosmic si
prin meteoriti de mici dimensiuni, care se aprind in atmosfera inainte de a ajunge pe suprafata solului.
Din estimari pe Terra anual cad 16.000 t de meteoriti, iar Pamantul pierde in Cosmos anual cca. 700 t,
rezultand o crestere zilnica a masei Pamantului cu 25 t. Este o cantitate infima in raport cu masa totala a
Pamantului.
Pamantul poarta urmele unor meteoriti mai 'consistenti' - meteoritul Tungus din Siberia, peninsula
Ciukotka - exista un crater cu un diametru de 17 km si o adancime de cateva sute de metrii.
Pe marginea craterelor se gasesc adeseori tipuri de roci amestecate cu substante provenite din
meteoritii cazuti.
INCENDII DE MARI PROPORTII
- este un fenomen complex care poate provoca pierderi de vieti omenesti si distruge valorile
materiale uneori cu valori incalculabile.
Viata ne-a demonstrat ca unele incendii s-au transformat in catastrofe.
Cauze : trasnet, radiatia solara, prin acumulare in timp a masei uscate.
La incendiile de padure combustibilul principal este format din masa de arbori, indiferent daca
sunt verzi sau uscati.
Prin aprinderea lor au loc doua procese succesive :
- ridicarea temperaturii lemnului verde intre 250 - 400o
C , ceea ce permite inceperea distilarii
lemnului si emiterea de gaze foarte combustibile (tip metan);
- incepand de la acest punct termic de distilare se produce o autoaprindere a lemnului.
Procedeele de stingere sunt diferite.
CONCLUZII
Din aceasta succinta prezentare a principalelor surse de risc prezente si potential active de pe
teritoriul Romaniei, cu toate legaturile lor de interdependenta cauzala, precum si din interpretarea
sintetica a hartilor ce prezinta distributia acestora, se poate deduce usor faptul ca circa 60 % din teritoriul
national este sub incidenta unui factor de vulnerabilitate mare prin prezenta a cel putin doi sau trei factori
de risc ce pot genera dezastre primare.
Valoarea functiei combinatorii ce determina acest factor de vulnerabilitate creste direct
proportional cu posibile riscuri secundare ce pot fi activate de riscurile principale.
In concluzie, România este o tara cu factor mare de vulnerabilitate care necesita abordarea
sistemica, coerenta si stric coordonata si controlata a activitatii de protectie civila in toate fazele sale, intr-
un cadru legislativ adecvat si bine sustinut material.
3. DEFINITII SI CARACTERISTICI DEZASTRE ANTROPICE
Accidente chimice
Transport şi depozitare produse periculoase
Accidente majore pe căi de transport
Accidentele nucleare
Efecte supra populaţiei, bunurilor materiale şi mediului
Accidentele chimice reprezintă eliberarea necontrolată în mediul înconjurător a unor substanţe
chimice toxice industriale (S.C.T.I.) în concentraţii mai mari decât cele admise, (în incinta agenţilor
economici, pe timpul transportului acestora, pe timpul depozitării, pe timpul descărcării substanţelor din /
în cisterne, pe timpul folosirii lor în procesul de producţie, nerespectării normelor de protecţie a muncii şi
P.S.I.), punând astfel în pericol sănătatea personalului şi salariaţilor.
Substanţele chimice toxice industriale (S.C.T.I), sunt produsele chimice care datorită
proprietăţilor fizice, chimice şi toxice îşi manifestă acţiunea contaminantă şi vătămătoare, în concentraţii
mici pe distanţe foarte mari, ce depăşesc limitele agentului economic sursă toxică, ce creează zone de
acţiune ce pot cuprinde localităţi întregi şi unităţi economice izolate.

18. 18
Pe timpul transportului cu mijloace auto, problemele pot să apară ca urmare a unor accidente de
circulaţie, avarii la mijlocul de transport sau ambalaj, reacţii chimice neprevăzute, nerespectării normelor
tehnice de ambalare şi transport sau a altor factori neprevăzuţi. Ca urmare a acestor accidente se pot
produce explozii, incendii, emisii de gaze, vapori toxici sau răspândire de substanţe toxice pe sol şi în
mediu.
Substanţele periculoase se transportă în cisterne, containere sau alte tipuri de ambalaje (în stare de
gaz comprimat, gaz lichefiat, lichid sau solid).
Mijloacele care transportă aceste substanţe trebuie să fie marcate cu etichete şi indicatoare de
avertizare.
Principalele substanţe chimice toxice industriale (S.C.T.I.) care prezintă pericol pentru salariaţi
(populaţie) şi cele mai des folosite sunt: amoniacul, clorul, hidrogenul sulfurat, acidul clorhidric, acidul
sulfuric, monoxidul de carbon etc.
La producerea unui accident cu implicarea unor asemenea substanţe, se creează o zonă letală
(mortală) şi o zonă de intoxicare. Dimensiunile acestor zone depind de cantitatea de S.C.T.I. eliberată în
mediul înconjurător, concentraţia acesteia, timpul până la remedierea avariei şi punerea în aplicare a
măsurilor ce se impun.
Este deosebit de important ca în momentul producerii unui astfel de eveniment salariaţii
(populaţia) să se adăpostească în clădiri, asigurând rapid primele măsuri de etanşeizare a uşilor şi
ferestrelor utilizând pentru izolare materiale aflate la îndemână (produse textile, bureţi, chit, etc.).
Se va opri orice instalaţie de aer condiţionat sau de ventilare şi nu se va părăsi clădirile decât la
încetarea alarmei transmisă prin mijloacele specifice de către personalul de conducere.
Pentru prevenirea şi protecţia populaţiei împotriva efectelor acestor substanţe legea obligă agentul
economic care deţine, depozitează, foloseşte în procesul de producţie S.C.T.I., să întocmească plan de
protecţie şi intervenţie, să respecte prevederile legislaţiei Uniunii Europene referitoare la protecţia
mediului (H.G. nr.95/2003 privind controlul activităţii care prezintă pericole de accidente majore în care
sunt implicate substanţe periculoase), să facă publice următoarele date:
 care este unitatea sursă de pericol chimic;
 tipul de substanţă toxică industrială pe care îl deţine;
 caracteristicile şi modul de acţiune al substanţei toxice;
 zona de risc în care v-aţi putea afla;
 măsuri de protecţie specifice zonei;
 locul în care se asigură protecţia prin adăpostire sau izolare;
 locurile de dispunere şi itinerarele de evacuare temporară.
În locurile de adăpostire – izolare pentru salariaţi (populaţiei) trebuie asigurate măsurile de
siguranţă prin:
 procurarea materialelor de etanşare (chit, bandă izolantă, bureţi izolatori, purfix etc.);
 asigurarea mijloacelor de protecţie individuală speciale (mască contra gazelor, aparat de
respiraţie, costume de protecţie) sau improvizate;
 realizarea unei truse de prim – ajutor medical;
 pregătirea unei rezerve permanente de apă şi alimente;
 asigurarea unui radioreceptor cu baterii.
Salariaţii (populaţia) trebuie să-şi însuşească:
 cunoştinţele necesare în vederea realizării măsurilor de protecţie;
 regulile de comportare la accident în zona norului toxic.
ACCIDENTUL NUCLEAR
1. Definiţie, clasificare, efecte
2. Materializare grafică
3. Măsuri de prevenire, protecţie şi intervenţie

19. 19
Radiaţiile sunt frecvente în natură sau pot fi produse în mod artificial fără a fi definite
nici ca tip nici ca efect. Iradierea naturală a organismului uman se datorează radiaţiilor
ionizante existente în mediul înconjurător (radiaţiile cosmice, radioactivitatea solului, a
alimentelor etc). La acestea se adaugă:
 folosirea radiaţiilor în investigaţiile şi tratamentele medicale
 iradierea datorată experimentelor nucleare în atmosferă şi industria energetică
nucleară
Ponderea cea mai importantă în iradierea organismului uman o are iradierea naturală
66% , urmată de iradierea medicală 23% şi cu valori apropriate iradierea profesională şi cea
suplimentară.
Deoarece efectele radiaţiilor sunt legate de doza de radiaţie primită, care asociază un
factor de risc s-a stabilit doza maximă admisă pentru populaţie de 5mSv/an.
Accidentul nuclear se consideră a fi evenimentul care afectează instalaţia nucleară şi provoacă
iradierea sau contaminarea populaţiei şi mediului înconjurător peste limitele maxime admise.
Instalaţiile şi activităţile care sunt luate în considerare ca sursă de accident nuclear sunt:
 reactoarele nucleare energetice şi de cercetare
 instalaţiile din ciclul de producere a combustibilului nuclear
 instalaţiile de tratare a deşeurilor radioactive
 transportul şi depozitarea combustibilului nucleari sau a deşeurilor radioactivă
 producerea, utilizarea, depozitarea, stocarea şi transportul radioizotopilor folosiţi în
agricultură, industrie, medicină, precum şi în scopuri ştiinţifice şi de cercetare
 utilizarea radioizotopilor pentru producerea de energie în obiecte spaţiale
Centralele nucleare electrice având în structură reactoare nucleare de putere (500 – 1000 MW)
constituie pericolele cele mai grave pentru contaminarea mediului înconjurător şi iradierea populaţiei
în astfel de situaţii, aşa cum au demonstrat accidentele nucleare din tabelul de mai jos:
Ţara
(regiunea)
Localizare Data Accidentul
SUA Houston Martie 1957
Răspândirea de praf radioactiv în mediu ca urmare a
manipulării greşite a unui container
URSS Kştim 29 sept 1957
Explozia unui rezervor de deşeuri nucleare care a
iradiat o suprafaţă de 300 kmp
Anglia Cumbria Oct 1957
Incendiu la un reactor pentru producerea plutoniului şi
răspândirea unei mari cantităţi de substanţă radioactivă
în mediul înconjurător
SUA Tennesse Nov 1959
Explozie chimică la laboratorul uzinei de reprocesare
radiochimică
SUA Idaho 3 ian. 1961
Explozie la un reactor nuclear militar din Idaho Falls
soldată cu moartea a trei persoane şi eliberarea unei
mici cantităţi de material radioactiv
Asia
Oceanul
Indian
21 apr. 1964
Căderea unui satelit artificial dotat cu un generator de
radioizotopi
SUA Michigan 5 oct. 1966
Defecţiune la sistemul de răcire cu sodiu la un reactor
lângă Monroe
Franţa
Saint -
Laurent
17 oct. 1969 Topirea parţială a încărcăturii nucleare la un reactor
URSS Sevcenko 1974 Explozie la un reactor nuclear
Canada Nord -Vest 24 ian. 1978
Căderea unui satelit sovietic dotat cu un reactor nuclear
a răspândit material radioactiv pe o fâşie de 1000 km
SUA
Three Mile
Island
28 martie
1979
Cel mai grav accident nuclear american constând din
eliberarea în atmosferă de gaze radioactive

20. 20
Japonia Tsuruga 25 apr. 1981
Iradierea a cca. 45 de muncitori ce lucrau la repararea
unei uzine nucleare
Anglia Cumbria Nov. 1983
Aruncarea în Marea Irlandei a unei cantităţi de deşeuri
radioactive de la uzina Sellafield
Mexic Ciudad Juarez 1983
Iradierea a 300 – 500 persoane de la o sursă radioactivă
descoperită într-un transport de fier vechi
Maroc Mohammedia 1984
Iradierea şi moartea a 8 persoane ca urmare a
manipulării greşite a unei surse radioactive folosite în
construcţii
SUA Oklahoma 6 ian. 1986
Explozia unui cilindru cu material nuclear soldat cu
moartea unei persoane şi rănirea altor 100
URSS Cernobîl 26 apr. 1986
Cel mai mare accident nuclear din lume cu eliberarea
unei foarte mari cantităţi de radiaţii deasupra celei mai
mari părţi ale Europei
Brazilia Goiana 1987
Moartea a 4 persoane, 54 persoane spitalizate şi 240
iradiate ca urmare a transportării acasă şi a desfacerii
unei surse radioactive
China Prov. Shanxi Sept. 1992
Trei morţi şi cinci iradiaţi ca urmare a transportării la
domiciliu a unei surse radioactive
În funcţie de riscul radiobiologic pentru populaţie şi de intensitatea sa de acţiune, accidentul
nuclear poate fi încadrat astfel:
 Accidentul nuclear minor (de rutină): este considerat evenimentul în care iradierea sau
contaminarea populaţiei şi a mediului înconjurător depăşeşte doza maximă admisă.
 Accidentul nuclear major: este considerat acel accident care reprezintă risc biologic
mare, prin iradierea externă şi internă a populaţiei.
 Accidentul nuclear maxim credibil de proiect: se ia în calcul la proiectarea centralei
nucleare şi este delimitat de expunerea rezultată din eliberarea de produse de fisiune cu o
iradiere mai mare de 0,25 Sv pe întregul organism şi de 1 Sv /om adult pe tiroidă.
Cauzele producerii accidentelor nucleare
a) cauze interne:
 supraîncălzirea elementelor combustibile
 ambalarea termică a unui reactor spre starea de criticitate, care atrage după sine o
intensă eliberare de materiale radioactive în atmosferă şi care poate duce în extremă
situaţie la topirea zonei active a reactorului
 cedarea circuitelor de răcire
 avarii la sistemul de canalizare – colectare a deşeurilor radioactive
 greşeli de manipulare a deşeurilor radioactive
 neexecutarea la timp a reviziilor tehnice
b) cauze externe:
 dezastre naturale
 acte de sabotaj
 impactul cu obiecte cosmice, rachete, avioane sau proiectile de calibru mare
Urmările accidentului nuclear

21. 21
Riscul nuclear: acel complex de situaţii şi consecinţe, rezultat în urma eliberării necontrolate a
produşilor radioactivi în mediul înconjurător
Domeniile afectate de accidentul nuclear sunt :
 sănătatea publică
 economia zonei în general şi în special cea agricolă şi zootehnică
 alte aspecte economice şi sociale din zona afectată de răspândirea radioactivităţii eliberate
 Factorii de care depind urmările şi consecinţele accidentului nuclear sunt:
 teritoriul în care se află C.N.E. la care se produce evenimentul (teritoriul naţional sau în afara
acestuia)
 proporţiile accidentului nuclear
 anotimpul în care are loc accidentul
 relieful şi flora zonei înconjurătoare
 condiţiile meteo din momentul accidentului
 utilizarea terenului din zonă sub aspect agricol şi zootehnic
 distanţele până la localităţi şi densitatea populaţiei din zonă
 distanţele la care sunt situate obiectivele sociale economice şi agrozootehnice importante
 fauna zonei
 mijloacele şi căile de comunicaţie cu localităţile din jur
Într-un accident nuclear, ca urmare a eliberării de substanţe radioactive în mediul înconjurător, există
următoarele riscuri:
riscul inhalării de substanţe radioactive:
a. datorită gazelor emise şi transportului substanţelor radioactive, la distanţă de către aer
efectele conjugate ale inhalării şi iradierii se manifestă direct
inhalarea iodului radioactiv duce la riscul imediat
efect cumulator asupra tiroidei (doza admisă pt. copii 0,25 Sv)
Riscul rezultat din radioactivitatea depusă
Aprecierea riscului în acest caz se face prin:
determinarea debitului dozei de radiaţie
stabilirea radionuclizilor prezenţi
În cazul în care doza debit de radiaţie poate fi tolerată din punct de vedere al iradierii externe, este
obligatoriu controlul radioactivităţii produselor alimentare, direct sau indirect afectate de contaminarea
radioactivă.
Riscul rezultat din acumularea lentă a radioactivităţii:
o în alimente
o în aer
o în precipitaţii
Alimente critice:
 lapte
 legume cu foi
Dacă efectul inhalării se produce destul de rapid, pericolul datorat depunerilor radioactive este de
durată medie şi mare, ceea ce impune măsuri pe termen lung privind consumul de alimente, apă, furaje şi
controlul permanent al radioactivităţii.
Dozele maxime admise pentru anumite părţi ale organismului:
Organismul întreg 0,01 – 0,05 Sv/h
Pielea, glanda tiroidă 0,006 Sv

22. 22
Organe simple 0,04 - 0,05 Sv
Mâini, antebraţe 0,225 Sv
Alte organe interne 0,015 Sv
Doze permise pentru personal:
Radiere, o singură dată în 24 ore 0,25 Sv
Radiere repetată,, în decurs de câteva zile 0,75 Sv
Iradiere sistematică (perioada 1 an) Câte 0,01 Sv /24 h dar nu mai mult de 2
SV pe tot timpul iradierii
PRECIZĂRI GENERALE COMUNE
PROTECŢIEI NUCLEARE, BIOLOGICE SAU CHIMICE
Indiferent de situaţia în care se produce o contaminare radioactivă, biologică sau chimică –
conflict armat, situaţii de pace sau evenimente teroriste la descoperirea contaminării prima măsură care se
aplică de către organismele de protecţie civilă este alarmarea salariaţilor folosind sistemul propriu de
înştiinţare-alarmare.
Semnalul de “ALARMĂ LA DEZASTRE” (5 impulsuri a 16 secunde cu pauză de 10 secunde
timp de 2 minute) este obligatoriu şi se înştiinţează toţi agenţii economici, instituţiile publice şi populaţia
din zona de intoxicare, pe direcţia de deplasare a norului radioactiv sau contaminat chimic şi în zona unde
s-a descoperit contaminarea.
Se introduc măsuri de restricţie a circulaţiei şi limitarea accesului în zonele afectate cu excepţia
forţelor de specialitate care intervin.
Cercetarea de specialitate, marcarea zonelor interzise, intervenţia propriu-zisă precum şi alte
măsuri specifice se vor executa numai de către formaţiuni de specialitate militare, ale protecţiei civile şi
ale instituţiilor de profil din zonă, care trebuie dotate cu echipament de protecţie, aparatură, materiale
specifice şi care să le permită acţiunea în zonele contaminate R.B.C. (radioactiv, biologic şi chimic) fără
ca viaţa să le fie pusă în pericol.
Protecţia N.B.C. se realizează prin:
mijloace individuale de protecţie:
speciale :
pentru organele respiratorii:
masca contra gazelor (agenţii economici deţinători de substanţe toxice să aibă cartuşe specifice);
măşti izolante;
aparate izolante;
- pentru protecţia pielii:
complete de protecţie;
complete de protecţie de unică folosinţă;
b. improvizate:
- pentru organele respiratorii:
 mască de tifon sau pânză suprapuse, între care se introduce vată, se umezesc şi se
aplică peste nas şi gură legându-le la ceafă;
 prosop unde în interiorul căruia se introduce vată, se umezeşte şi se leagă la ceafă
peste gură şi nas;
 batistă;
 diferite materiale din pânză.
- pentru protecţia pielii:
 costume de lucru din pânză cauciucată;
 pelerine de ploaie ;
 pelerine şi costume din materiale plastice rezistente;

23. 23
 haine din piele sau pânză ţesută foarte des ;
 folie de polietilenă;
 hainele se vor încheia până sub gât, se vor lega cu sfoară sau elastic la manşete şi
mâneci ;
- pentru protecţia capului :
 eşarfe, căciuli, şepci, prosoape peste care se pun folii sau pungi de plastic;
 pentru protecţia picioarelor:
 cizme de cauciuc, cizme şold de pescar, galoşi, şoşoni, bocanci de schi sau de
iarnă, cizme şi ghete de piele.
- pentru protecţia mâinilor şi palmelor :
 mănuşi de cauciuc, menajere, de vopsit sau de piele.
mijloace de protecţie colectivă:
 adăposturile de la agenţii economici;
 adăposturile din subsolurile clădirilor;
 galerii subterane;
 tuneluri;
 spaţii naturale.
mijloace pentru combaterea contaminării:
 truse sanitare N.B.C.;
 antidoturi;
 radioprotectori;
 alte mijloace specifice pentru decontaminarea personalului, echipamentului, mijloacelor de
transport etc.
 reţeaua zonală de sănătate publică,
 reţeaua zonală sanitar-veterinară
 laboratoare de specialitate: de igiena radiaţiilor, chimice, sanitare şi toxicologice;
protecţia bunurilor materiale se realizează prin:
 evacuare;
 adăpostire;
 vopsire;
 ignifugare;
 containerizare
 crearea de perdele de apă, spumă, etc.
Forţele de protecţie N.B.C.
Aceste forţe prin modul în care acţionează, prin promptitudinea descoperirii începutului atacului cu
arme de distrugere în masă sau despre începutul contaminării R.B.C. (radiologice, chimice sau biologice),
de înştiinţarea şi alarmarea la timp a salariaţilor pentru a se proteja, de cunoaştere a regulilor ce trebuie
respectate în momentul producerii unor asemenea evenimente precum şi de respectarea lor, depinde
evitarea apariţiei unui număr mare de victime şi/sau salvarea celor care au fost surprinse de eveniment.
Forţele şi mijloacele de protecţie N.B.C. sunt destinate: pentru executarea acţiunilor de
decontaminare a personalului (P.D.P.), echipamentului (P.D.E.), terenului, clădirilor, utilajelor,
mijloacelor tehnice şi de transport (P.D.M.T.) şi pentru executarea cercetării chimice şi de radiaţie a zonei
contaminate.
Aceste acţiuni sunt executate de:
formaţiunile militare de specialitate;
formaţiunile de specialitate ale agenţilor economici sursă de risc nuclear, biologic sau chimic;
instituţii teritoriale cu atribuţii în domeniu: nuclear, chimic, biologic, protecţia mediului, sănătate,
sanitar-veterinare etc.
formaţiuni de Protecţie Civilă (echipe, grupe,):
de la agenţii economici;

24. 24
de la eşaloanele superioare (municipiu şi judeţ);
alte formaţiuni cu care cooperează (M.AP.N, pompieri, de ordine şi pază etc.)
Formaţiunile de protecţie N.B.C. şi punctele de decontaminare sunt organizate, dotate şi
asigurate din timp de pace conform normelor Protecţiei Civile.
În funcţie de caracterul de distrugere, formaţiunile de protecţie N.B.C. pot îndeplini
următoarele misiuni principale:
 cercetarea chimică şi de radiaţie a personalului, terenului, clădirilor, etc.
 decontaminarea terenului şi clădirilor pentru acţiunile de salvare a răniţilor;
 decontaminarea căilor de acces către agenţii economici, depozite de alimente, de materiale,
instituţii publice şi către locurile unde îşi desfăşoară acţiunea formaţiunile de intervenţie;
 decontaminarea personalului, echipamentului, mijloacelor de transport, (în P.D.P., P.D.E. şi
P.D.M.T.), utilajelor şi instalaţiilor;
 determinarea cantitativă şi calitativă a probelor contaminate radioactiv sau chimic;
Mai poate participa la acţiunile de salvare, de prim ajutor şi transport al răniţilor, de aprovizionare
cu apă sau alte bunuri materiale necesare în zona de distrugeri.
Îndeplinirea la timp a misiunilor formaţiunilor de protecţie N.B.C. se realizează printr-o organizare
judicioasă a acţiunilor de decontaminare, în funcţie de:
 natura raionului contaminat;
 posibilităţile de acţiune ale formaţiunilor de protecţie N.B.C.;
 situaţia concretă în care se desfăşoară acţiunile formaţiunilor N.B.C..
SUBSTANŢE DE NEUTRALIZARE:
- pentru amoniac – soluţii de acid clorhidric sau acetic în diverse concentraţii. Diminuarea emisiei
se realizează prin stropirea cu apă sau prin crearea unei perdele de apă. Pentru a diminua evaporarea se
acoperă substanţa toxică -amoniacul- răspândită pe teren cu nisip, pământ sau granule din materiale
plastice adecvate.
pentru clor – soluţii de bisulfit şi sulfat de fier, hiposulfit de sodiu în soluţii concentrate, lapte de
var, terci de var stins, apă amoniacală, soluţii de sodă calcinată şi hidroxid de sodiu;
pentru acid clorhidric, acid cianhidric, hidrogen sulfurat, dioxid de sulf – soluţii alcaline de
hidroxid de sodiu, lapte de var, sodă calcinată sau apă amoniacală. De asemenea se pot folosi următoarele
substanţe solide: praf sau pietriş de calcar, praf de var nestins;
pentru sulfura de carbon – sulfura de carbon împrăştiată se absoarbe în nisip sau pulbere şi se
acoperă cu apă, materialele absorbante impregnate cu substanţă se colectează în butoaie de tablă, se
etanşează şi se transportă în locaţii special amenajate unde se aprind de la distanţă. Se arde cu grijă. În
acţiunea de neutralizare şi colectare a deşeurilor rezultate se vor folosi unelte care nu produc scântei.
pentru acidul sulfuric – se va înlătura acidul cu multă apă sau cu lapte de var. Pe locul respectiv se
poate pune nisip sau cenuşă. Acest amestec după ce a absorbit acidul se îngroapă în pământ. Este interzisă
folosirea cârpelor, rumeguşului sau altor materiale absorbante combustibile.
pentru cianuri – la neutralizare se foloseşte hipoclorit de sodiu, clor sau apă oxigenată.
Limita de expunere acută exprimată în ppm (1m3
de aer conţine 1 cm3
de gaz) este doza de
absorbţie la o singură expunere care nu produce vătămări ireversibile sănătăţii umane. Limitele
specificate de ministerul de resort se bazează pe expunerea timp de 60 de minute. Ca şi în situaţiile
reale, timpul de expunere trebuie să fie cât mai scurt decât cel planificat. Această valoare trebuie
privită ca o limită de expunere de siguranţă.
Concentraţia maximă admisă (CMA) este concentraţia maxim admisă a unei substanţe
prezente în aer (la locul de muncă), sub formă de gaz, vapori sau materie suspendată, care, în lumina
cunoştinţelor actuale, nu este vătămătoare pentru sănătatea salariaţilor şi nu constituie o jenă
nerezonabilă, chiar şi în cazul unei expuneri prelungite şi repetate (8 ore pe zi la o săptămână medie de
muncă de 40 de ore).
ppm – părţi per milion

25. 25
1 ppm de gaz înseamnă că 1m3
de aer conţine 1 cm3
de gaz, prin urmare ppm-ul este
echivalentul mg/m3
.
Câteva exemple
Substanţa CMA
Concentraţia maximă admisă
Limita de expunere
Acută
mg/m3
Ppm Ppm
Acrilonitril 20 9.20 30
Amoniac 30 42.30 500
Benzen 50 15.65 500
Acid cianhidric 10 10 35
Clor 2 0.67 20
Acid clorhidric 7 5 90
Clorurura de alil 6 1.86 6
Etilenoxid 60 33 400
Acid fluorhidric 2 3 30
Formaldehidă 4 3.26 10
Hidrogenul sulfurat 15 10.65 40
Fosgen 0.5 0.125 2
Fosfin 0.5 0.33 5
Tetraclorura de carbon 100 16 1000
Dioxid de sulf 15 5.70 30
Sulfură de carbon 50 16 500
Xilen 400 92 1000
TRANSPORTUL DE SUBSTANŢE PERICULOASE - SURSĂ POTENŢIALĂ DE PERICOL
Pot fi aeriene, terestre sau maritime.
Accidentele aeriene –cuprind impacturile violente ale aeronavelor ce transportă pasageri sau
marfă.
Accidentele terestre – sunt constituite de coliziunile sau deraierile de trenuri de marfă sau de
pasageri sau ale vehiculelor (autoturisme, camioane, autobuze tec).
Accidentele maritime – se referă la accidentele produse de vapoare în cursul unor furtuni,
explozii, incendii, ciocniri de un iceberg sau de stânci.
Tendinţa în accidentele de trafic este de creştere, datorită creşterii capacităţilor de transport, a
vitezei de deplasare a autovehiculelor.
Regulile de navigaţie maritimă, mijloacele de semnalizare, oferă o securitate deplină iar
prognozele meteorologice permit evitarea cicloanelor, care pot să ducă la accidente pe căi de transport
maritime. Şi totuşi aceste mijloace de transport sunt capabile să se prăbuşească şi să expună la moarte
sutele de pasageri de pe vas.
Cauzele naturale ale acestor accidente sunt cel mai puţin întâlnite în ultimul timp şi ele nu mai
reprezintă un pericol considerabil în condiţii de navigabilitate normală. Erorile de navigaţie pot
produce fie eşuarea, fie coliziunea în apă. Accidentele în aceste cazuri se pot produce datorită
răsturnării navelor (nave grav avariate sau periculos încărcate) şi exploziei sau incendiilor care pot
avea loc pe navă.
Catastrofele aeriene au loc în condiţii deosebit de complexe, deoarece, de cele mai multe ori, ele se
caracterizează prin distrugerea aeronavei şi a unor locuinţe în urma impactului brutal cu solul,
împrăştierea corpului aparatului şi ale fragmentelor de cadavre pe arii a căror rază poate atinge uneori
kilometri.
În ultimii ani frecvenţa accidentelor aviatice produse pe plan mondial, număr mare de victime, dar şi
accidentele aviatice înregistrate în ultimii ani în România, a crescut. Amintesc în acest sens:

26. 26
- Accidentul aviatic de la Baloteşti – 31 martie 1995
 cursa Bucureşti – Bruxelles;
 60 morţi (49 pasageri şi 11 membri ai echipajului).
- Tragedie aeriană în Siberia Orientală – lângă IRUKŢK –3.07.2001
 1 avion rus TUPOLEV s-a prăbuşit când se pregătea să aterizeze;
 145 persoane decedate (136 pasageri şi 9 membri ai echipajului);
În catastrofele feroviare intervin trei factori: defecte ale căii ferate (deformări ale şinei, defecte ale
platformei pe care este aşezată calea ferată), defecte ale materialului rulant şi defecte de circulaţie
(exces de viteză, obstacole periculoase, semnalizare defectuasă).
Catastrofa rutieră de la Mihăileşti- accident datorat transportului necorespunzător de materiale
periculoase (azotat de amoniu) ,care în contact cu substanţe organice la temperaturi critice produc
explozii de mari proporţii.
Substanţele periculoase sunt foarte comune în societatea industrială de azi, frecvent şi în cele mai
neaşteptate locuri. Cu toate acestea, chiar şi unde riscul asociat cu amplasamentele specifice este
cunoscut, pericolele sunt deseori apreciate greşit.
Accidentele de transport reprezintă un risc deosebit, mai cu seamă pentru zonele care, în mod
normal, nu sunt supuse ameninţărilor unor accidente industriale, prin urmare, pregătirea şi reacţia
populaţiei sunt deficitare.
Căile de transport a substanţelor periculoase sunt diverse: şosele- 50 %; căi ferate- 30 %; căi
fluviale şi maritime - 20 %.
Substanţele (mărfurile) periculoase pot fi transportate în cisterne, containere sau alte tipuri de
ambalaje, în stare de:
- gaz, la presiune normală;
- gaz comprimat;
- gaz lichefiat;
- lichid;
- solid (compact, cristale, pulberi)
Din totalul de mărfuri transportate în decursul unui an, aproximativ 15 % îl reprezintă mărfurile şi
substanţele periculoase.
Unul din aspectele critice ale accidentelor de transport este acela că măsurile de prevenire nu pot
fi luate, datorită unor parametri cheie de la locul accidentului (zona, tipul de substanţe, cantităţile
eliberate), imposibil de prevăzut. Acest impediment face să crească riscul pentru populaţia din apropierea
căilor de comunicaţie.
În cazul producerii unui accident, explozia, incendiul, emisia de gaze sau vapori se pot produce
direct în mijlocul de transport sau ca urmare a răspândirii substanţei periculoase pe sol.
Apare în acest fel un pericol pentru sănătatea oamenilor şi animalelor, riscul de contaminare a
mediului înconjurător, pericolul distrugerii unor construcţii şi bunuri materiale, cu efecte dăunătoare de
scurtă sau lungă durată.
Pentru firmele angrenate în transportul rutier de mărfuri periculoase (atât în trafic intern, cât şi
internaţional), se impune cu stringenţă cunoaşterea şi respectare celor mai recente reglementări intrate în
vigoare şi incluse într-o nouă structură a Acordului european referitor la transportul rutier internaţional al
mărfurilor periculoase (ADR),
încheiat la Geneva la 30 septembrie 1957, la care România a aderat prin legea nr.31/1994.
Prin acest acord se pun bazele procedurilor şi condiţiilor care trebuie să fie respectate pentru a se
asigura protecţia şi siguranţa rutieră în transportul de produse periculoase.
El constituie, în egală măsură, instrumente de lucru şi pentru principalii furnizori de produse
periculoase din România, ca şi pentru ceilalţi operatori de transport implicaţi în transportul multimodal de
astfel de mărfuri.
Complementar cu legislaţia internaţională, ţinând cont de particularităţile proprii, România şi-a
adaptat cadrul legislativ, astfel transportul deşeurilor dintr-un loc în altul pe teritoriul României este supus

27. 27
unui proceduri de reglementare şi control stabilite prin Ordinul comun nr.2/211/118 din 15.04.2004, al
ministrului agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului, al ministrului transporturilor, construcţiilor şi
turismului şi al ministrului economiei şi comerţului pentru aprobarea Procedurii de reglementare şi
control al transportului deşeurilor pe teritoriul României.
În baza acestui ordin s-a adoptat procedura de avizare a transportului de deşeuri periculoase pe
teritoriul României de către Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Judeţean;
- documentul pentru aprobarea transportului, conţine avizul Agenţiei Protecţiei Mediului şi acordul
destinatarului;
- stabilirea rutei de transport a deşeurilor periculoase se propune de către expeditor şi transportator, se
avizează de către Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Judeţean şi se înscrie în documentele de
însoţire a transportului;
- la stabilirea rutei de transport, în cazul transportului rutier, se va avea în vedere ocolirea localităţilor
mari;
- se interzice transportul substanţelor periculoase pe timp noapte, sâmbăta, duminica şi sărbătorile
legale;
- pentru avizarea rutei de transport Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Judeţean va consulta
Inspectoratul Judeţean de Poliţie, precum şi Inspectoratele pentru Situaţii de Urgenţă Judeţene ale
judeţelor vecine pe raza cărora urmează a fi efectuat transportul;
Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Judeţean va notifica instituţiile responsabile în asigura
buna desfăşurare a transportului, astfel:
- Inspectoratul Judeţean de Poliţie;
- Comandamentului de Jandarmi Judeţean;
- Serviciul de ambulanţă
- Agenţia de Protecţia Mediului;
- Sistemul de Gospodărire a Apelor ;
- Autoritatea Rutieră;
- reprezentanţii administraţiei publice locale, pe baza obligativităţii transportatorului de a furniza
datele necesare efectuării transportului înainte cu 48 ore.
Notificarea va cuprinde:
 numele şi adresa expeditorului;
 numele şi adresa transportatorului;
 numele şi adresa destinatarului;
 numărul de transporturi planificate;
 cantitatea de deşeuri planificată şi transportată;
 modalităţi de transport;
 tipurile de ambalare a deşeurilor;
 traseul pentru transportul deşeurilor avizat de. Inspectoratului Judeţean pentru Situaţii de
Urgenţă ;
 numărul formularului de aprobare a transportului şi numărul avizului. Inspectoratului Judeţean
pentru Situaţii de Urgenţă ;
 data de începere a transportului;
 data de finalizare a transportului;
 persoana de contact (şofer, persoană însoţire, jandarmi, etc);
 alte informaţii utile (telefoane, mobile).
ALGORITMUL ACTIVITĂŢILOR DE PROTECŢIE CIVILĂ ÎN CAZUL PRODUCERII UNUI
ACCIDENT CHIMIC PE TIMPUL TRANSPORTULUI
 culegerea datelor şi informaţiilor despre accident;
 dispoziţii preliminare;
 identificarea substanţei periculoase
 evaluarea pericolului;

28. 28
 aplicarea măsurilor de protecţie şi intervenţie.(se realizează în funcţie de natura substanţei
periculoase,cantitate, condiţii meteo, etc )
 alarmarea şi înştiinţarea populaţiei din zona de acţiune se va realizează cu mijloace de alarmare
din localitate - în cazul în care evenimentul s-a produs pe raza localităţii ,iar în cazul în care
locul evenimentului este în afara localităţii, organele de poliţie interzic accesul în zonă,
îndepărtează persoanele neautorizate,asigură paza zonei, îndrumă circulaţia, iar în cazul când se
apreciază producerea unui eveniment cu efecte majore se va evacua întreaga suprafaţă a zonei
de izolare (oameni, animale, autovehicule, etc.).
Sistemul de legături necesare fluxului informaţional se realizează prin telefonie mobilă,
radiotelefon şi telefon.
ATENŢIE ! Succesiunea executării activităţilor este determinată de gradul de urgenţă al
evenimentului. Este necesar ca unele activităţi să se execute simultan de două sau mai multe
persoane.
Culegerea datelor şi informaţiilor despre accident
-Timpul şi locul producerii accidentului
-Tipul mijlocului de transport (auto, cale ferată)
-Situaţia accidentului : fisură la rezervor, răsturnare, împrăştiere pe teren, degajare de gaze
sau vapori, incendiu, explozie etc
-Direcţia şi viteza vântului la sol
-Detalii despre teren
-Persoane şi bunuri în pericol.
Înştiinţarea autorităţilor publice interesate
-Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Judeţean
-poliţia judeţeană şi/sau locală
-primăria localităţii pe raza căreia s-a produs accidentul
-staţia de salvare
-spitalul la care pot fi primiţi vătămaţii
-agenţia de protecţie a mediului
-inspectoratul de poliţie sanitară şi medicină preventivă-laboratorul de toxicologie
-administraţia domeniului public
Dispoziţii preliminare
Dispoziţii preliminare se transmit organelor care urmează să realizeze acţiunile urgente de
protecţie, şi se referă la:
-oprirea circulaţiei în ambele sensuri, pe calea de circulaţie unde s-a produs accidentul,
-stabilirea şi marcarea unei zone de izolare cu o rază de cel puţin 100- 1600 m,
-evacuarea tuturor persoanelor din această zonă,
-interzicerea accesului în zona de izolare a persoanelor neautorizate,
-adăpostirea prin izolare în locuinţe a persoanelor de pe direcţia vântului, etanşarea uşilor
şi ferestrelor.
Identificarea substanţei periculoase
-Interogarea şoferului sau /şi însoţitorului;
-Consultarea documentelor de transport (acte de expediţie, foi de transport etc)
-Identificarea naturii şi tipului substanţei periculoase .
Evaluarea pericolului
Evaluarea zonelor,în funcţie de natura substanţei periculoase, stabilindu-se:
-Zona de răspândire
-Zona de pericol
-Zona de izolare

29. 29
-Zona de evacuare
Aplicarea măsurilor de protecţie şi intervenţie
Măsurile de protecţie ce trebuie intreprinse după accident, pe măsura sosirii forţelor de
inervenţie, cuprind:
-stabilirea locului de conducere a acţiunilor şi a legăturilor;
-delimitarea şi marcarea zonelor de răspândire, pericol, izolare şi evacuare;
-stabilirea direcţiei de deplasare şi a dimensiunilor zonei de acţiune a norului toxic cu efecte
periculoase;
-alarmarea populaţiei din zona de acţiune a norului toxic, dacă este cazul;
-realizarea protecţiei prin izolare în locuinţă cu etanşarea uşilor şi a ferestrelor;
-evacuarea temporară a populaţiei şi a animalelor din zona de acţiune a norului toxic pe toată
durata acestuia, dacă este cazul;
-scoaterea vătămaţilor din zona accidentului, acordarea primului ajutor şi a asistenţei medicale
de urgenţă şi transportul lor la spital;
-interzicerea accesului în zonă şi îndepărtarea de zonă a persoanelor neautorizate, paza zonei,
îndrumarea circulaţiei;
-desfăşurarea acţiunilor de limitare a urmărilor accidentului;
-neutralizarea şi curăţirea zonei;
-ridicarea / îndepărtarea vehicolului avariat;
-controlul şi supravegherea în zonă;
-restabilirea circulaţiei;
-informarea populaţiei.
ATENŢIE!
Pentru neutralizarea şi împiedicarea răspândirii norului toxic, natura şi concentraţia substanţei
care se va utiliza se stabileşte de către speciaşti.
Pe timpul executării operaţiilor de neutralizare se respectă toate normele de protecţie a muncii,
utilizând mijloacele de protecţie individuală adecvate substanţei toxice industriale, concentraţiei acesteia
şi duratei de desfăşurare a acţiunilor.
După terminarea operaţiilor de neutralizare se asigură decontaminarea totală a personalului şi
a utilajelor cu care s-a acţionat. La nevoie, se administrează antidoturile şi se aplică tratamentul
stabilit de către organele medicale de specialitate.
RECOMANDĂRI PENTRU SIGURANŢA
PE TIMPUL ACŢIUNILOR
Pentru a asigura eficienţa acţiunilor şi siguranţa (protecţia) în zona de intervenţie este necesar a se
respecta următoarele:
Nu vă angajaţi în acţiune în grabă, alergând.
Accesul în zonă se realizează numai lateral faţă de direcţia vântului.
Ţineţi persoanele neautorizate şi curioşii la distanţă de zona de izolare şi de zona de acţiune a
norului toxic.
Reţineţi că, de regulă, substanţele angajate în accident sunt colorate şi au miros pătrunzător. Chiar
dacă nu au miros unele substanţe pot fi periculoase. Evitaţi zona de acţiune a gazelor sau vaporilor.
În general, gazele şi vaporii de substanţe periculoase pot fi şi mai grele decât aerul. Ele se pot
acumula în locurile joase, în subsoluri sau spaţii închise. Evitaţi aceste locuri.
Nu atingeţi substanţa răspândită la locul accidentului şi nu mergeţi prin această zonă.
Utilizaţi pentru desfăşurarea acţiunilor mijloacele de protecţie individuală adecvate.
Nu acţionaţi asupra rezervorului avariat şi/sau pentru neutralizarea substanţei periculoase decât
atunci când cunoaşteţi toate condiţiile (restricţiile) şi numai la recomandările (indicaţiile)specialiştilor.
Nu desfăşuraţi în zona de pericol alte activităţi decât cele strict necesare.
În caz de pericol, părăsiţi zona de acţiune cu calm, lateral faţă de direcţia vântului.