Napoleon Bonaparte pdf pentru cei cararora le vor trebui

1. Campania franceză în Egipt și Siria (1798-1801)a fost campania lui
Napoleon Bonaparte în Orient, aparent pentru a proteja interesele
comerciale franceze, de a submina accesul Marii Britanii în India și de a
stabili demersuri științifice în regiune. Acesta a fost scopul principal al
campaniei din Marea Mediterană din 1798, care a cuprins o serie de
angajamentenavale și a inclus ocupația Maltei.
În ciuda a mai multor victorii decisive și a unei expediții cu succes inițial
în Siria, trupele lui Napoleon numite Armée d'Orient au fost nevoite să
se retragă în cele din urmă, după apariția unei discordii politice în
Franța, a conflictului din Europa precum și datorită înfrângerea flotei
franceze de sprijin. Campania a fost însoțită de crime de război: 4000 de
prizonieri arabi și musulmaniau fost executați din ordinul lui Napoleon.
Bătălia navală de la Abukir a avut loc pe 1 și 2 august1798 în fața
orașului portuar egiptean Abukir, situat la 15 km nord-est de Alexandria.
În această bătălie flota de război britanică, sub conducerea
amiralului Horatio Nelson, a învins flota franceză a lui Napoleon, care
întreprinsese o expediție militară în Egipt și Siria. Cu această victorie,
Marea Britanie și-a asigurat supremația pe Marea Mediterană.
De ce a inceput campaniadin Egipt?
Napoleon
Bonaparte

2. Napoleon Bonaparte
• Campania din Egipt si Siria
Dincolode ambițiilemarelui general, este bine de cunoscut și faptul că burghezia din
Marsilia și din întreg sudul Franțeiîntreținea,de mult timp, relațiicomerciale cu țările
din Levant , deci această zonă nu juca doar un rol politico-militarci și economic.
Pe 26 octombrie 1797, Napoleon este avansatca șef al armatei de coastă a Franței ce
avea ca scop să acționeze împotriva Angliei, dar pe 5 decembrie 1797 acesta se întoarce
la Paris unde se bucură de gloria imensă pe care și-a atașat-o numelui său în urma
campaniei din Italia. Directoratul își ascunde cu greu frica pe care prezența lui
Bonaparte i-o provoca,însă acesta din urmă alege să se întoarcă,în februarie 1798, la
Dunkerque unde, timp de câteva săptămâni,inspectează coasteleoceanului.Revenit la
Paris, acesta constatăcă situația dintre el și Directorat este în continuareuna echivocă
și își manifestă nemulțumirea față de Guvern.
În primele luni ale anului1798, acesta înaintează planul deexpediție Directoratului,
Guvernul îl adoptă,iar la 5 martie 1798 Napoleon este numit comandant suprem al
forțelor expediționare. Această situație a convenit,în primă fază, Directoratului,aflat în
ajunul alegerilor din anul VI, scăpând astfel de un general ambițios, ale cărui planuride
viitor erau încă necunoscute, campania urmând a fi lungă,îndepărtatăși foarte
periculoasă.Pe lângăavantajul politicintern pe care Directoratul îl urmărea, sunt
evidente avantajeleeconomice și militarepe care controlareaacestei zone le-ar fi adus.

3. Napoleon Bonaparte
Astfel, putând să-și desfășoare activitatea de organizarea expediției, Napoleon
își alege ,aproape individual, soldați din cei care au luptat alături de el și în
campania din Italia, urmând ca la 19 mai 1798, la Toulon, flota să ridice
ancora . Surprinzător este faptul că, în tot acest timp, secretul campaniei este
păstrat, în Franța discutându-se doar de o debarcare în Anglia , Napoleon
răspândind zvonul că dorește să treacă Gibraltarul ca apoi să încerce să
oprească, prima dată, în Irlanda , tocmai pentru a-l induce în eroare pe
amiralul Nelson, aflat cu flota în Marea Mediterană.
Corpul expediționar, îmbarcat pe 350 de nave mari și mici , era format din
54.000 de oameni, dintre care 38.000 de soldați, având un statmajor
numeros și o comisie alcătuită din 187 de savanți, scriitori și artiști , aceștia
din urmă fiind dovada dorinței de a întemeia o mare colonie.
Ajuns în Malta pe 10 iunie, cere și obține predarea acesteia, pe care o proclamă
posesiune a Republicii Franceze și îi organizeazăguvernarea . După o
staționare de 10 zile în Malta (10-19 iunie 1798), Napoleon se îndreaptă către
Egipt, nu înainte de a lăsa o garnizoană de 4.000 de oameni aici, urmând ca
pe 30 iunie, beneficiind de un vânt prielnic, să ajungă aproape de Alexandria.
Norocul îl urmărește și acum pe tânărul general, sosit la Alexandria acesta
află că escadra engleză sosise acolo cu 48 de ore în urmă și se informase
despre el, însă nimeni nu știa nimic despre o expediție franceză, iar amiralul
Nelson decide să navigheze spre Constantinopol, considerând că aceasta ar
putea fi o altă posibilă țintă .
https://ro.wikipedia.org
https://biblioteca.regielive.ro

4. Realizat de:
PETREANU DELIA
Clasa a VI-a
Liceul TEHNOLOGIC
"Anghel Saligny"
Profesor coordonator: Butaru Elena