1. Scrisoare scrisă în anul 2070 www ww w www w Wwwwww w w ww w wwwwwwww wwwwwww w w w wwwww ww w w w www wWwwwww w w ww w wwwwwwww wwwwwww w w ww www ww w www wWwwwww w w ww w wwwwwwww wwwwwww w w w wwwww ww w w w www w Wwwwww w w ww w wwwwwwwwWwwwww w w ww w wwwwwwww wwwwwww w w w wwwww ww w w w www wWwwwww w w ww w wwwwwwww wwwwwww w w ww www ww w www wWwwwww w w ww w wwwwwwww wwwwwww w w w wwwww ww w w w www w Wwwwww w w ww w wwwwwwww Document paru dans la revue "Crónica de los Tiempos" d’avril 2002.

2. Suntem î n anul 2070. Am 50 de ani, dar arăt de 85. Am multe probleme pentru că beau prea puţină apă. Cred că nu îmi mai rămâne mult timp. Astăzi sunt unul dintre cei mai în vârstă în societatea în care trăiesc.

3. Îmi amintesc când eram de 5 ani. În parcuri erau pomi mulţi, casele aveau grădini frumoase şi puteam să stau sub duş chiar şi o oră. Totul era diferit. Acum folosim prosoape cu ulei mineral ca să ne curăţim .

4. Înainte , toate femeile îşi arătau cu mândrie frumosul lor păr. Înainte , tata spăla maşina cu furtunul de stropit. Astăzi legea interzice cu stricteţe asemenea practici. Astăzi trebuie să-şi radă capul ca să-l păstreze curat fără să se foloseasca de apă

5. Îmi amintesc că existau multe tabele care scriau “ATENŢIE LA APĂ”, dar nimeni nu le băga in seamă. Oamenii credeau că apa este inepuizabilă . Astăzi , toate fluviile , râurile , lacurile şi apele subterane sunt iremediabil contaminate şi secate.

6. Tot peisajul înconjurător nu mai este decât un deşert fără sfârşit . Infecţiile gastrointestinale, bolile de piele şi infecţiile urinare sunt principalele cauze de deces.

7. Industria a paralizat şi procentajul şomajului a atins cote dramatice. Fabricile de desalinizare a apei de mare sunt principalul domeniu de producţie. Dau muncitorilor apă potabilă în loc de salariu.

8. Atacurile pentru un bidon de apă sunt obişnuite pe drumurile de-acum pustii. Hrana este în proporţie de 80% sintetică.

9. Înainte ni se recomanda să bem 8 pahare de apă pe zi. Astăzi nu am dreptul să beau decât o jumătate de pahar.

10. Pentru că nu ne putem spăla hainele le aruncăm, ceea ce măreşte munţii deja enormi de gunoaie. Ne-am reîntors la folosirea latrinelor ca în secolul trecut, pentru că sistemele de canalizare subterane nu pot funcţiona fără apă.

11. Oamenii stau faţă în faţă cu spaima : corpurile lor sunt astenice , zbârcite de deshidratare , rănite de radiaţia infraroşie pe care nu o mai filtrează atmosfera din cauza găurii de ozon.

12. Din cauza deshidratării pielii, o femeie de 20 de ani arată de 40. Concentraţia de oxigen s - a redus din cauza lipsei de vegetaţie , ceea ce a dus la scăderea capacităţilor intelectuale ale noilor generaţii. Oamenii de stiinţă fac cercetări, dar nu se vede nici o soluţie la orizont. Nu putem fabrica apă.

13. Morfologia spermatozoizilor multor bărbaţi s-a modificat … … ceea ce a dus la naşterea de copii – victime, cu mutaţii şi malformaţii.

14. Guvernul ne obliga să plătim pentru aerul pe care îl respirăm: 137 m3/persoană/zi. Cei care nu pot plăti sunt izgoniţi din “ zonele aerisite ”, înzestrate cu plămâni mecanici uriaşi, care funcţionează cu energie solară. Aerul nu este de foarte bună calitate, dar cel puţin putem să respirăm. Media de viaţă este de 35 de ani.

15. C â teva ţă ri au reu ş it s ă conserve insule de vegeta ţ ie cu ap ă curg ă toare curat ă. Aceste zone sunt supravegheate foarte sever de către armată. Apa a devenit un bun rar, o comoara inestimabilă, mult mai valoroasă decât aurul ş i diamantele.

16. Aici nu mai există copaci, pentru că nu plouă aproape niciodată. Şi când începe să plouă, nu cade decât ploaie acidă. Nu mai există anotimpuri din cauza schimbărilor de climă ( fenomenul de seră ) datorate activitaţii oamenilor secolului XX, care au poluat mediul înconjurător . Şi totuşi prevăzusem că trebuie să ne conservăm mediul înconjurător, dar nimeni nu a făcut nimic.

17. Când fiica mea îmi cere să-i povestesc cum era pe când eram eu tânăr, îi spun că pădurile erau frumoase. Îi vorbesc despre ploaie, despre flori, despre plăcerea de a înota şi de a pescui în râuri şi lacuri şi de a bea câtă apă doreşti. Şi despre buna sănătate a oamenilor.

18. Mă întreabă : Mi se pune un nod în gât…. -Tată! De ce nu mai există apă?

19. Nu pot să încetez să mă consider vinovat, pentru că aparţin generaţiei care a desăvârşit distrugerea mediului înconjurător, neluând în serios nenumăratele avertismente. Aparţin ultimei generaţii care ar fi putut schimba cursul evenimentelor, dar care a hotărât altfel.

20. Astăzi, copiii noştri plătesc scump asta.

21. Cred sincer că viaţa pe acest Pământ nu o să mai fie posibilă de acum încolo, pentru că distrugerea mediului a ajuns într-un punct fără întoarcere.

22. Cât aş dori să mă fi putut întoarce înapoi şi într-un oarecare fel să fi făcut întreaga omenire să înţeleagă … ... î n clipa î n care puteam î nc ă s ă facem ceva ca s ă ne salv ă m planeta !

23. Trimiteţi această scrisoare tuturor cunoscuţilor , nu va fi decât un minuscul semnal de alarma pentru deşteptarea conştiinţei universale . Apa trebuie salvată. Nu este vorba de un joc, este deja realitatea noastră. Faceţi asta pentru copiii voştri. Dacă nu-i aveţi încă, s-ar putea ca într-o zi să-i dobândiţi. Să nu le lăsăm Infernul moştenire… Să le lăsăm viaţa ! Auteur : Ria Ellwanger, en collaboration avec Lopez Chavez Ariel Alahin [email_address] , alainlopez909@hotmail.com Texte : revue "Crónica de los Tiempos“, d’avril 2002. Musique: Chopin - Tristesse Images : Getty Images Traduction française “maison”: Eva Sagasti generationsfutures.net