1. DRAGOSTEA
Orice floare are nevoie de sprijin, orice firicel de iarbă are nevoie de sprijin, la fel şi
omul are nevoie de sprijin, de o persoană de care să fie alături întotdeauna, să-şi
împărtăşească bucuriile, tristeţile şi altele. Toate acestea se creează din dragoste la baza
căreia stă stima reciprocă. Ea este ceva, ce nu poate fi înlocuit cu nici un alt sentiment.
Călătorind pe cărările minunate ale vieţii, ea- iubirea ne urmăreşte la orice pas, doar că
puţini au minunata ocazie de a pătrunde în adîncul înţelesului său. Odată cu venirea
acestui sentiment, de dragul persoanei iubite eşti în stare de orice, chiar şi să-ţi pui viaţa
în pericol. Atingînd aripile acestei minuni, te simţi într-al nouălea cer de bucurie, te face
să visezi că zbori în văzduhul suav şi atingi culmi înalte, îţi pare că si curcubeul îţi joacă
feste şi te apucă de mînă chiar dacă nu ai nevoie să-ţi spună ceva.
Miraculoasa lume a iubirii o poţi cunoaşte numai cu ajutorul încrederii în sine şi
frumuseţii sufleteşti faţă de lumea înconjurătoare. Acest sublim sentiment şi irepetabil
care se poate întîmpla o singură dată în viaţă, au descris-o numeroşi scriitori renumiţi
cum este şi unul dintre ei Mihai Eminescu în numeroasele sale poezii închinate reginei
sale Veronica.
Iubirea este un sentiment ce te face să-ţi pierzi uneori pofta de mîncare, şi cel mai greu
lucru, să te gîndeşti permanent la persoana pe care ai îndrăgit-o cu adevărat, cu toată
fiinţa ta şi de dragul căreia eşti gata de orice.
Trezindu-te într-o dimineaţă cu faţa spre soare şi ştiind cel mai valoros lucru că anume
iubirea îţi este călăuză pe un timp nelimitat,ai impresia că soarele îţi este parte a
sufletului tău iar numai din această cauză nu ai nici un chef să te ridici din pat sau să
tragi draperiile ca să nu simţi razele strălucitoare ale soarelui care nu încălzesc doar
exteriorul corpului dar şi interiorul acestuia,făcîndu-l să vibreze de fericire şi să cunoască
partea sa lăuntrică şi sora sa geamănă cu care se trezeşte, adoarme, adică Iubirea este
nedespărţită de om, numai dacă din pricina unei prostii să vrei să o goneşti, rezultatul
fiind unul sumbru şi plin de tristeţe şi amărăciune. Iubirea nu poate fi înlocuită cu nici
2. un alt sentiment, deoarece are calităţi aparte şi pline de fericire şi minunăţie. Iubirea este
totul: apă, aer, şi însăţi viaţă, deoarece viaţa este insuportabilă fără iubire, iar dacă vom
da exemple cum ar fi că dacă din biblie s-ar scoate iubirea, ea rămîne o carte oarecare.
Acest sentiment minunat îl poţi avea doar o singură dată pe pămînt, este irepetabil şi
foarte plăcut, îţi face inima să zboare în înalta boltă cerească albăstrie şi strălucitoare.
Iubirea este începutul şi sfîrşitul vieţii. Fiind un sentiment foarte frumos şi unic, ea mai
este însoţită şi de multă tristeţe, neliniştiri, cît şi de dragoste, plăcere etc., deoarece cînd
iubeşti pe cineva neapărat trebuie şi să te cerţi, poate că de la nimicuri, dar aşa şi este.
A iubi înseamnă a-ţi jertfi totul pentru cea mai scumpă persoană pe care a ales-o inima
ta. Destăinuirile în aer liber, referitor la iubire sunt foarte cunoscute şi sunt însoţite de
cele mai multe ori de foarte mult farmec. Numai iubind şi cu iubire poţi să înţelegi ce
înseamnă să nu poţi trăi unul fără celălalt. Printre fiecare dintre miile de sentimente pe
care le putem simţi pentru acea persoană, căută, idealul jinduit.
A iubi este cel mai dintîi amor şi va fi şi unicul şi cel din urmă… Iubirea adevărată e ca
un trandafir superb, roşu, parfumat, înflorit, dar cu foarte mulţi ghimpi, care străluceşte
în lumina soarelui. Dacă vrei să-l ai, trebuie să îl plantezi. Ca şi cel mai priceput grădinar
să-l îngrijeşti, să ai răbdare să crească, să se dezvolte şi să înflorească, să-l aperi de
„geruri” şi de „furtuni”, de hoţi şi de alţi dăunători. Mai presus de orice, trebuie să crezi
cu putere că frumuseţea există şi că o vezi că se manifestă în viaţa ta prin frumuseţea
unică a acestui trandafir. Cînd v-a înflori în toată plenitudinea sa, bucură-te de minunea
existenţei lui, culege-l cu grijă, chiar dacă vei sîngera datorită ghimpilor săi, iar parfumul
pe care îl vei obţine, păstreză-l toată viaţa, şi dăruieşte din el oricui are nevoie, dar şi
reţeta de bun gradinar… şi poate şi un mic lăstărel din trandafir, roşu, strălucitor,
parfumat, pentru a fi plantat în gradina vieţii oricui va putea deprinde de la tine arta
creşterii acestor trandafiri.
A iubi este o artă, după cum şi a trăi este o artă. Dacă vrem să aflăm cum să iubim,
trebuie să obţinem măiestria în această artă, va trebui să procedăm aşa cum se
procedează cînd vrem să învăţăm o oarecare artă.
” A iubi înseamnă a înceta să trăieşti pentru tine, a face ca toate sentimentele omeneşti,
teama, speranţa, durerea, bucuria, plăcerea să nu depindă decît de o singură fiinţă;
3. înseamnă a te cufunda în infinit şi a percepe lumea înconjurătoare din interiorul fiinţei
tale.”