1. Imaginea Românilor În Spațiul Lingvistic German
1775-1918
Klaus Heitmann

2. Klaus Heitmann
este un romanist german
nâscut în 1930 în Mulheim an der Ruhr
studiază limbi romanice la Universitatea din Freiburg
învață româna singur, din pasiune
devine în 1964 profeosr de romanistică
publică numeroase studii despre cultura română dar și
despre numeroase personalități române (Eminescu,
Lovinescu, Sadoveanu, Rebreanu, Sextil Pușcariu)
- devine în 2000 membru de onoare al Academiei Române
- publică în 1985 cel mai important studiu pe tema
„Imaginea românilor în spațiu lingvistic german”
-

3. Structură
I. Despre „ Particularitățile naționale ale românilor”.
II. În legătură cu cauzele creării imaginii. Interesul spa țiului
lingvistic german față de români în dezvoltarea lui istorică.
III. Atestări asupra imaginii românilor între finele secolului XVIII și
începutul secolului XX.
IV. Tipul popular românesc
V. Introducere asupra vieții și a felurilor de a fi al românilor.
VI. Obiceiurile și modul de viață al românilor
VII. Morala sexuală. Căsătoria și viața de familie la români
VIII. Comportamentul social al românilor
IX. Concepția despre viață și lume a poporului român.
X. „ Particularitățile naționale” ale românilor.
XI. Aspecte anticipative ale caracterului popular.
XII. Imaginea românilor în momentul istoric 1866-1877

4. „Nu există pe lume nici o singură națiune ai cărei reprezentan ți să nu
considere că dragostea de libertate, generozitatea, vitejia și alte
asemenea virtuți sunt tot atâtea elemente constitutive ale propriului
caracter național, la fel cum, dimpotrivă, nu există na țiune care să nu
socotească faptul că vrăjmașii ei excelează în cruzime, perfidie,
spirit de răzbunare, etc. ”
Lev Kopelev
Imagologia – o disciplină auxiliară cercetării istorice tradi ționale

5. VIII. Comportamentul Social Al
Românilor
Teză: Un popor violent și răzbunător
”Oricât de grosolan ar fi jignit turcul, el poate fi ușor înduplecat
la împăcare, dar mădularii celorlalte două na țiuni cu siguran ță că
nu. Grecul își hrănește în ascuns ură și știe să-și aleagă cu
abilitate momentul potrivit pentru răzbunare. Valahul spune pe
față: Ține minte! și înainte de a te putea feri devii victima mâniei
lui.”
Wolf p. 223, 1805
Circumstanțe atenuante: Agresivitatea, consecin ță a oprimării
sociale

6. Teză contrară: Un popor pașnic
La fel de numeroase și la fel de categorice sunt și glasurile care
socotesc ca nefondată percepția români ca un popor violent.
„Larma făcută de bețivi în public este un lucru necunoscut, iar
jafurile săvârșite de valahi nu sunt deloc frecvente. Și nici chiar
țiganii, care alcatuiesc o parte relativ mare a popula ției, nu se
dedau la furturi.”
O`Brien, edița germană, 1854
„Demn de remarcat este că, deși poporul e rudimentar, furturile și
tâlhăriile la drumul mare și crimele sunt foarte rare.”
W. Hoffmann, p. 1586, 1866

7. IX. Concepția despre viață și lume la poporul român
Teză: Popor vesel sau trist?
Atitudinea optimistă este implicit atribuită de to ți
etnografii care relatează despre voioșia valahilor sau
românilor. Afirmațiile sunt facute în treacăt și extrem de
laconice. Fără a adânci lucrurile sau a furniza exemple concrte
care să ilustreze, ele se mulțumesc doar cu scurte sentin țe:
„Multă bună dispoziție” atribuie valahilor Hütz în 1828.
Mult mai puternic reprezentată în literatura germană
despre România este, totuși, opinia contrară. Marea
majoritate a autorilor consideră că poporul român e mai
degrabă melancolic în atitudinea sa față de via ță și în starea
lui sufletească.
„Veselia nu este o trăsătură de caracter distinctivă a
tăranului moldav; numai la nunți botezuri și alte sărbători î și
mai dă și el frâu liber; de obicei însă e serios și tăcut”
von Kotzebue p. 508, 1857

8. Îndărătul aceste stări de spirit a țăranului, von Kotzebue întrevede o
idee de bază ce-ar sta la „temelia întregii sale existențe”, anume
părerea că: „Mai mult decât sunt, nu pot să ajung - și atunci de ce să
mă grăbesc”.

9. X. „Particularități Naționale” ale românilor și condi ționarea lor
istorică
Teză: De ce nu sunt românii harnici?
„Lipsa îndemnului către muncă [...] intr-o țară extrem de fertilă ,
ba chiar în mare parte opulentă și la un popor […] supus de multe
secole artbitrarului boierilor săi și invadayorilor străini este la
fel de puțin de mirare, pe cât de surprinzător ar fi contrariul.”
”Dacă moldovenii, cu temperamentul lor atât de vioi au devenit
leneși, acest lucru este doar o urmare a orânduirii lor care face
ca munca să atragă după sine primejdia de a fi jefuit. Nimeni nu
se poate aștepta aici la o industrie înfloritoare. ”
Bemerkungen über Bessarabien und die
östlichen Theil der Moldau, 1812

10. Concluzii:
• Pe lânga evidentul caracter enciclopedic al prezentei lucrări
surprindem, de asemeni, un caracter de frescă, lucrarea
cuprinzând aspecte din toate ariile presupuse de via ța unui colectiv.
• Autorul practică pe aproape întreg parcursul lucrării o atitudine
obiectivă, el asumându-și rolul de culegător și creator de context
necesar înțelegerii textelor culese.
• Această ordine obiectică este foarte rar perturbată . Klaus Heitmann
intervine în numarate rânduri cu anumite clarificări în ceea ce
privește anumite păreri enunțate. Observăm că acele interven ții
cunosc o singură direcție, anume apărarea reputației și pe a locuri a
integrității poporului român. Dedudecm din aceasta un grad relativ
ridicat de prețuire pe care autorul îl poartă.
• Pentru o analiza completa a acestui studiu ar nevoie de un alt studiu
similar realizat din perspectiva altui popor cu grad de observator.