1. ZIUA DE MARTI:
ACATISTUL SFÂNTULUI IOAN BOTEZĂTORUL
(ZI DE PRĂZNUIRE – 7 IANUARIE)
SURSA TEXT: http://paginiortodoxe.tripod.com/acatistier/acatist_sf_ioan_botezatorul.html
După obişnuitul început, se spun
CONDACELE ŞI ICOASELE:

2. Condacul 1
Prin tine izbăvindu-ne de tot necazul, după datorita mulţumire,
pe tine apărătorul şi fierbinte sprijinitorul nostru te rugăm, cel ce
ai îndrăznire către Domnul, din toate nevoile ne slobozeşte pe noi,
ca să-ţi cîntăm: Bucură-te, Sfinte Ioane, preacinstite
Înaintemergătorule!
Icosul 1
Înger înaintestătător, al cetelor drepţilor, tu eşti Ioane proorocule,
că strălucind cu dumnezeiasca lumină, luminezi pe toţi cei ce
laudă dumnezeiască pomenirea ta, şi cu fierbinţeală şi dragoste te
măresc şi zic către tine aşa:
Bucură-te, stea de lumină purtătoare lumii;
Bucură-te, făclie strălucitoare a toată făptura;
Bucură-te, cădere de pieire demonilor;
Bucură-te, ridicarea pămîntenilor celor căzuţi;
Bucură-te, lumină necuprinsă de ochii omeneşti;
Bucură-te, adînc mare văzut de gîndurile credincioşilor;
Bucură-te, că tu eşti povăţuitorul mîntuirii;
Bucură-te, că luminezi inimile credincioşilor;
Bucură-te, datătorule de bucurie al creştinilor;
Bucură-te, pierzătorul blestemului pămîntenilor;
Bucură-te, prin care se luminează făptura;
Bucură-te, prin care se goneşte necazul;
Bucură-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!
Condacul al 2-lea
Văzînd toţi prealuminată vedenia ta, proorocule, şi noi zicem că
preamăritul tău chip cu nepricepută înstrăinare nouă se arată,
căci atingîndu-te cu mîna de creştetul Stăpînului, ai grăit aşa:
Aliluia!

3. Icosul al 2-lea
Înţelegere din buze întinate, cum este cu putinţă a lăuda numele
tău, dumnezeiescule Ioane proorocule şi cel mai întîi tuturor
cetelor drepţilor? Ci rugăciune cu cîntare aducem ţie aşa:
Bucură-te, luminătorul vedeniei celei neobişnuite;
Bucură-te, plinirea a multă lumină;
Bucură-te, laudă dumnezeiască a sfinţilor lui Hristos;
Bucură-te, cer cinstit al drepţilor lui Dumnezeu;
Bucură-te, cunoştinţă fără de număr ce o dăruieşti cîntăreţilor tăi;
Bucură-te, sănătate preaminunată împărţită credincioşilor;
Bucură-te, minune mult mărită de îngeri;
Bucură-te, cel ce eşti rană demonilor de mult plîns;
Bucură-te, lumină mai strălucită decît soarele;
Bucură-te, zarea focului celui dumnezeiesc;
Bucură-te, luminarea şi dulceaţa credincioşilor;
Bucură-te, povaţă şi lumină orbilor;
Bucură-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!
Condacul al 3-lea
Putere din cer, Ioane proorocule, dăruieşte nouă celor ce lăudăm
înfricoşătoarea şi uimitoarea ta minune cea purtătoare de lumină
şi ca aurul strălucitoare şi preamărită, că luminezi inimile
credincioşilor, celor ce cu credinţă cîntă lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Toată lumea te are pe tine mare apărător şi bun ajutor întru nevoi;
pentru aceea ca pe un apărător al credincioşilor, şi grabnic
izbăvitor, te cinstim pe tine, şi întru pomenirea ta daruri ca
acestea aducem ţie:
Bucură-te, făcătorule de multe minuni;
Bucură-te, înţelepte dătător de poruncă nouă;
Bucură-te, fierbinte risipitor de vrăjmaşi;
Bucură-te, mîngîietor al firilor celor necăjite;

4. Bucură-te, că te rogi pentru noi către Domnul;
Bucură-te, că tu pe tiranul îl goneşti de la noi;
Bucură-te, că luminezi inimile credincioşilor;
Bucură-te, că îndepărtezi gîndurile cele pline de răutate;
Bucură-te, fierbinte folositor al bolnavilor;
Bucură-te, mărgăritarul cel luminat al lui Hristos;
Bucură-te, prin care se luminează lumea;
Bucură-te, prin care s-a gonit vicleşugul;
Bucură-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!
Condacul al 4-lea
Din toate necazurile slobozeşti pe toţi, care cu dragoste şi bucurie
săvîrşesc pomenirea ta cea purtătoare de lumină, Sfinte Ioane
proorocule şi botezătorule; căci, ca o făclie purtătoare de
strălucire, luminezi pe cei ce laudă pe Dumnezeu cu cîntare:
Aliluia!
Icosul al 4-lea
Soare purtător de lumină, sfeşnic cu strălucire de aur, sfinţeşte,
curăţeşte pe cei ce prăznuiesc pomenirea ta cea dumnezeiască, că
se înfricoşează toţi, grăind ţie aşa:
Bucură-te, sfeşnicul luminii celei neapuse;
Bucură-te, scaun de nematerialnic foc;
Bucură-te, mîngîierea sufletească a pămîntenilor celor necăjiţi;
Bucură-te, sănătate trupească a oamenilor celor bolnavi;
Bucură-te, stîlpul de bucurie cel în chip de foc al drepţilor;
Bucură-te, cetate de Dumnezeu sădită, şi frumuseţea oamenilor;
Bucură-te, cîrmaci prealuminat celor ce înoată;
Bucură-te, hrănitor preamărit al celor flămînzi;
Bucură-te, stea mai luminată decît soarele;
Bucură-te, sfeşnic strălucitor cu raze de aur;
Bucură-te, dătătorule de daruri înţelepţilor;
Bucură-te, ajutătorul celor lipsiţi;
Bucură-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

5. Condacul al 5-lea
Proorocule, vrînd să mîntuiască Domnul pe pămînteni din
înşelăciune, ai ieşit din pustie ca un Înaintemergător al Domnului
şi ai înmulţit pe pămînt darul din destul, sfinte, şi toate le-ai
luminat cu dumnezeiască cunoştinţă; pentru aceea cîntăm lui
Dumnezeu aşa: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Văzut-au fiii oamenilor, proorocule, cinstită mîna ta, cînd s-a
atins să boteze pe Domnul şi s-au înfricoşat şi cîntare
dumnezeiască cu bună alcătuire s-au nevoit a cînta ţie aşa:
Bucură-te, slujitorul cel prealuminat al lui Hristos;
Bucură-te, înţelepciunea tuturor neamurilor;
Bucură-te, doctore luminat al bolnavilor;
Bucură-te, gonitorul cel înfricoşător al demonilor;
Bucură-te, frumuseţea cea prealuminată a Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, loc preacinstit cu bun miros al lui Dumnezeuţ
Bucură-te, minunea minunilor cu multă mărire;
Bucură-te, dare cinstită cu multă dăruire;
Bucură-te, vas duhovnicesc prealuminat;
Bucură-te, comoara darului cea preacinstită;
Bucură-te, luminătorule al măriţilor mucenici;
Bucură-te, podoaba cea cinstită a preoţilor;
Bucură-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!
Condacul al 6-lea
Capul tău cel dumnezeiesc tăindu-ţi-se, Ioane proorocule Irodiada
purtîndu-l se minuna, că n-a cunoscut de ce se mustra; şi acum ca
un înger petreci şi cu oamenii vorbeşti, iar ucenicii văzînd tăierea
ta, tînguindu-se, au cîntat lui Dumnezeu: Aliluia!

6. Icosul al 6-lea
Proorocule, cînd ai zis: nu sunt vrednic a dezlega curelele de la
picioarele Celui ce vine după mine, s-au înfricoşat toţi auzind
acestea, pînă cînd au văzut pe Acela botezat, şi cîntînd au grăit
către tine unele ca acestea:
Bucură-te, mărgăritar de mult preţ;
Bucură-te, gura cîntărilor celor cinstite;
Bucură-te, lauda cea dulce a proo-rocilor;
Bucură-te, arma cea nebiruită a credincioşilor;
Bucură-te, graiul cel frumos al pustnicilor;
Bucură-te, mirul cel cu bun miros al cucernicilor preoţi;
Bucură-te, turnul cel nebiruit al credincioşilor;
Bucură-te, făclia cea prealuminată a Bisericii;
Bucură-te, hrănitorul săracilor şi al străinilor;
Bucură-te, vindecătorul orbilor şi al şchiopilor;
Bucură-te, piatră scumpă de mult preţ;
Bucură-te, făclie mult-luminoasă;
Bucură-te, Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!
Condacul al 7-lea
Mare acoperitor şi folositor, ca pe un turn de tărie, te-a aflat pe
tine Ioane lumea, cel ce eşti mai cinstit decît toţi pămîntenii, şi de
cît toţi drepţii şi preacuvioşii şi arhiereii, că se spăimîntează toţi
cunoscîndu-ţi viaţa ta cea nematerialnică şi de aceea cîntă lui
Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 7-lea
Arătat-a făptură nouă Stăpînul tuturor, prin tine, Ioane, căci, fiind
atins creştetul Stăpînului de mîna ta care tremura, ne-a sfinţit pe
noi, şi a luminat pe cei ce grăiesc către tine unele ca acestea:
Bucură-te, dătătorul bucuriei celei dumnezeieşti;
Bucură-te, pierzătorul blestemului înşelăciunii celei diavoleşti;

7. Bucură-te, luminarea şi lauda sfinţilor;
Bucură-te, desfătarea şi bucuria dreptcredincioşilor;
Bucură-te, trandafir cu frumoase vopsele ale mirosului celui de
taină;
Bucură-te, crin cu bun miros;
Bucură-te, zvedenie înfricoşătoare;
Bucură-te, că umpli de bună mireasmă sufletele;
Bucură-te, păzitorul cel nebiruit al pămîntenilor;
Bucură-te, scara cea cu bună-suire a credincioşilor;
Bucură-te, prin care se înnoiesc cele de jos;
Bucură-te, prin care se închină cele de sus;
Bucură-te, Ioane preacinstite Înaintemergătorule!
Condacul al 8-lea
Vedenie străină dacă a văzut Zaharia pentru tine, fiul lui, Ioane
proorocule, s-a spăimîntat cînd a văzut pe Gavriil, de a cărui frică
a rămas mut pînă cînd te-ai născut, şi îndată a cîntat lui
Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 8-lea
Cu totul eşti tu celor din nevoi strajă tare, şi ocîrmuitorilor slavă şi
stăpînie, că prin tine, Ioane, credincioşii biruiesc toate seminţiile
vrăjmaşilor şi, lăudîndu-te, te măresc cu tocmită cîntare aşa:
Bucură-te, izbăvirea şi curăţirea păcatelor;
Bucură-te, vas cinstit al Domnului;
Bucură-te, cîntare înfrumuseţată a Stăpînului;
Bucură-te, cetate de Dumnezeu sădită şi rai de hrană;
Bucură-te, loc de Dumnezeu umblat şi lumina vieţii;
Bucură-te, că ai înflorit rodul curăţiei,
Bucură-te, că izvorăşti rîul înţelepciunii;
Bucură-te, săditorul livezii celor fără de materie;
Bucură-te, lucrătorul odraslei celei nestricăcioase;
Bucură-te, prin care ne-am luminat toţi;
Bucură-te, prin care s-au mîntuit credincioşii;

8. Bucură-te, că ivorăşti luminarea dreptei credinţe;
Bucură-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!
Condacul al 9-lea
Înfricoşatu-s-a Elisabeta, dacă a văzut pe Maica lui Iisus, venind
către dînsa la închinare, şi pruncul în pîntecele ei cu bucurie a
grăit: Cel ce luminezi, toate, luminează-ne şi pe noi care cîntăm
lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 9-lea
Dacă au intrat în urechile lui Zaharia graiurile Elisabetei,
înţelegînd dezlegarea celor nevăzute ce vor să fie, toţi s-au
minunat şi au grăit aşa:
Bucură-te, tăinuitorule al celor negrăite;
Bucură-te, dezlegătorule al stricăciunii celui întîi-zidit;
Bucură-te, dătătorul cunoştinţei de cele ce vor să fie;
Bucură-te, surpătorul mîndriei celor potrivnici;
Bucură-te, reazem şi tărie dreptmăritorilor ocîrmuitori;
Bucură-te, tărie şi folositor credincioşilor domni;
Bucură-te, că luminezi ochii inimilor;
Bucură-te, că întuneci gîndurile cele rele;
Bucură-te, cîntare frumoasă şi cu bun miros;
Bucură-te, suflet cinstit al sufletelor celor bune;
Bucură-te, doctorul sufletelor şi al trupurilor;
Bucură-te, arătătorul minunilor celor multe;
Bucură-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!
Condacul al 10-lea
Sfinte izbăveşte de toate nevoile pe toţi cei ce aleargă către tine, la
dumnezeiască pomenirea ta cea purtătoare de lumină şi cu raze
strălucitoare; că ai îndrăznire către Dumnezeu, şi poţi să izbăveşti
din nevoi pe cei ce cu dragoste Îi cîntă Lui: Aliluia!

9. Icosul al 10-lea
Zid eşti oamenilor, Sfinte Ioane, şi turn nebiruit întru războaie, că,
prin folosirea ta cea nebiruită se biruiesc taberele vrăjmaşilor; iar
noi, fiind mîntuiţi, grăim către tine unele ca acestea:
Bucură-te, folositorul cel tare al pămîntenilor;
Bucură-te, alungătorul cel tare al duşmanilor;
Bucură-te, cel ce biruieşti tabere în zile de război;
Bucură-te, cel ce dăruieşti sfaturi de taine;
Bucură-te, crin iubitor de mir al mirosului celui de taină;
Bucură-te, trandafirul cel neveştejit al mirosului celui
dumnezeiesc;
Bucură-te, că izvorăşti rîul vindecării;
Bucură-te, că din tine curg pîraie minunate;
Bucură-te, steaua care luminezi lumea;
Bucură-te, lumina care luminezi cele întunecate;
Bucură-te, umblarea şi tăria şchiopilor;
Bucură-te, povaţa şi lumina orbilor;
Bucură-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!
Condacul al 11-lea
Proorocule sfinte botezătorule, pentru mulţimea minunilor tale
celor vrednice de laudă, de ţi-am aduce cîntări şi glasuri care să
minuneze tot neamul omenesc, nimic nu săvîrşim cu vrednicie,
faţă de darurile tale, pe care le dăruieşti nouă celor ce cîntăm lui
Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Purtătorule de lumină şi dumnezeiescule Ioane proorocule, cu
înfricoşătoarele şi luminatele tale minuni, luminează şi străluceşte
inima noastră a celor ce cu dragoste aducem ţie rugăciuni şi
graiuri ca acestea:
Bucură-te, folositorul săracilor şi al văduvelor;

10. Bucură-te, vindecătorule al multor neputincioşi şi bolnavi;
Bucură-te, lauda cea dulce a celor necăjiţi;
Bucură-te, mîngîierea frumoasă a celor osteniţi;
Bucură-te, întărirea cea preamărită şi minunată a credincioşilor;
Bucură-te, proorocia şi îngrădirea de apărare a Bisericilor;
Bucură-te, că celor ce înoată tu le eşti povăţuitor;
Bucură-te, că te-ai arătat doctor celor bolnavi;
Bucură-te, locul hranei celei fără de moarte;
Bucură-te, pacea vieţii celei nestricăcioase;
Bucură-te, ţărină a pomilor celor înfloriţi;
Bucură-te, rădăcină din odrasla pururea vie;
Bucură-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!
Condacul al 12-lea
Sfinte botezătorule, dă dar dumnezeiesc din cer cîntăreţilor tăi, că
luminezi ca o făclie prealuminată pe cei credincioşi, şi arzi pe cei
ce nu cîntă cinstitei tale biserici şi lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Se luminează credincioşii de a ta vedere, lăudîndu-te cu cîntări
prea mărite, căci ca un rai frumos dumnezeiesc şi stăpînesc,
botezătorule, sfinte, înmiresmezi, sfinţind pe cei ce te laudă pe
tine cu fierbinţeală şi-ţi cîntă aşa:
Bucură-te, mărgăritarul cel frumos şi de mult preţ;
Bucură-te, izvorul cel preafrumos şi preabogat;
Bucură-te, vasul cel iubitor de mir îngerilor şi oamenilor;
Bucură-te, numele cel scump al proorocilor şi al apostolilor;
Bucură-te, sabie înfricoşătoare asupra ereticilor;
Bucură-te, pecetea celor două Testamente;
Bucură-te, că izbăveşti din nevoi pe cei robiţi;
Bucură-te, că biruieşti pe cei potrivnici credincioşilor;
Bucură-te, floarea cea preafrumoasă a dreptei credinţe;
Bucură-te, mirul celor cu bun dar;
Bucură-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

11. Condacul al 13-lea
Sfinte Ioane proorocule, dulceaţa lumii, frumuseţea cerului cea
împătrit luminată, primind această rugăciune de acum, izbăveşte
pe toţi din toate nevoile, şi-i scoate din chinul cel ce va să fie pe cei
ce te laudă cu credinţă, cîntînd lui Dumnezeu: Aliluia! (acest
Condac se zice de trei ori)
Apoi iarăşi se zice Icosul întîi:
Înger înaintestătător, al cetelor drepţilor, tu eşti Ioane proorocule,
că strălucind cu dumnezeiasca lumină, luminezi pe toţi cei ce
laudă dumnezeiască pomenirea ta, şi cu fierbinţeală şi dragoste te
măresc şi zic către tine aşa:
Bucură-te, stea de lumină purtătoare lumii;
Bucură-te, făclie strălucitoare a toată făptura;
Bucură-te, cădere de pieire demonilor;
Bucură-te, ridicarea pămîntenilor celor căzuţi;
Bucură-te, lumină necuprinsă de ochii omeneşti;
Bucură-te, adînc mare văzut de gîndurile credincioşilor;
Bucură-te, că tu eşti povăţuitorul mîntuirii;
Bucură-te, că luminezi inimile credincioşilor;
Bucură-te, datătorule de bucurie al creştinilor;
Bucură-te, pierzătorul blestemului pămîntenilor;
Bucură-te, prin care se luminează făptura;
Bucură-te, prin care se goneşte necazul;
Bucură-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!
…şi Condacul întîi:
Prin tine izbăvindu-ne de tot necazul, după datorita mulţumire,
pe tine apărătorul şi fierbinte sprijinitorul nostru te rugăm, cel ce
ai îndrăznire către Domnul, din toate nevoile ne slobozeşte pe noi,
ca să-ţi cîntăm: Bucură-te, Sfinte Ioane, preacinstite
Înaintemergătorule !

12. Pentru rugaciunile Sfinţilor Parintilor nostri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui
Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. † AMIN
Rugăciunea către Sfântul Arhanghel Gavriil
(ZI DE PRĂZNUIRE - 8 NOIEMBRIE)
O, mare arhistrategule al lui Dumnezeu
Gavriile! Tu i-ai binevestit Preacuratei
Fecioare Maria zămislirea Fiului lui
Dumnezeu. Vesteşte-mi şi mie, păcătosului,
ceasul straşnic al morţii mele şi roagă-L pre
Domnul Dumnezeu pentru păcătosul meu
suflet ca să-mi ierte păcatele mele şi să nu mă oprească
diavolii la vămi. † AMIN
Rugăciunea de marti
SURSA TEXT: http://www.crestinortodox.ro/rugaciuni/rugaciunea-luni-96761.html
Doamne, Dumnezeul meu, osandit stau
inaintea fetei Tale celei sfinte, si-mi
marturisesc nevrednicia, neputinta si
saracia mea cea mare. Pentru aceasta ma
rog Tie: O, izvor dulce si noianul indurarii, deschide
stavilele cerului si ploua asupra mea bunatatile indurarii
Tale, pentru ca sa pot scoate lacrimi, sa plang, sa spal si sa
curatesc sufletul meu de intinaciunea pacatelor, cu cainta
tare si adevarata. Si ca sa-mi dai acest dar, Stapane, pun
mijlocitor pe Inaintemergatorul Ioan, catre care zic: O,

13. invatatorule al pocaintei si marite Proorocule, care esti
mai mare decat toti proorocii, precum insusi Fiul lui
Dumnezeu te-a numit in Sfanta Evanghelie, tu care ai
aratat poporului pe Stapanul Hristos, tu care L-ai botezat
in Iordan si ai vazut cerurile deschizandu-se, tu care ai
auzit glasul Parintelui ceresc si ai vazut pe Duhul Sfant ca
un porumbel pogorandu-se peste El. Rogu-te, ajuta-mi cu
mijlocirea ta, tu care stai in cer inaintea Judecatorului
vesnic, si fa-L sa se indure de mine, caci ai multa
indrazneala la iubirea Lui.
Intinde mana aceea cu care L-ai botezat si strica cugetele
mele cele rele si ma intareste sa-mi petrec viata pe calea
cea buna a lui Dumnezeu. O, Proorocule, lumineaza-mi
mintea cu poruncile Domnului, ca sa le tin minte si sa le
pazesc pana la sfarsitul vietii mele. Si sa stai langa mine in
ora mortii mele, sa ma duci pocait inaintea Stapanului
meu, Dumnezeu. Roaga-te inca si pentru toata lumea, ca
Dumnezeu sa dea ajutor crestinilor, si celor vii si celor
adormiti, sa-i odihneasca in necazurile cele multe, sa le
dea toate cele de trebuinta si sa-i invredniceasca
Imparatiei Sale. † AMIN
Plînsul de marti seara - Sf. Efrem Sirul
SURSA TEXT: http://www.crestinortodox.ro/rugaciuni/plansul-marti-seara-sfantul-efrem-sirul-
72557.html (Sfantul Efrem Sirul)
Vai mie, in ce fel de osanda stau, in ce fel
de rusine zac? Nu este omul meu cel ascuns
precum cel vazut. Pentru nepatimire
vorbind eu, cugetarea rusinoaselor patimi

14. intru mine este ziua si noaptea. Pentru curatenie graind si
scotand cuvinte, pentru inversunare gandesc.
Vai mie, ce fel de cercare imi este mie gatita! Cu adevarat,
cu chipul bunei-credinte sunt imbracat, iar nu cu puterea.
Cu ce fata ma voi apropia la Domnul Dumnezeu, Cel ce
cunoaste cele ascunse ale inimii mele?
Atator rautati vinovat fiind, ma tem, stand la rugaciune, sa
nu se pogoare foc din Cer si sa ma arda pe mine, precum
oarecand pe cei ce au adus foc strain in pustie, iesind foc
de la Domnul, i-a ars pe dansii.
Dar eu ce voi astepta, cel ce cu multa nemasurata greutate
de pacate sunt infasurat? S-a infocat inima mea, s-a
schimbat gandul meu cel bine-credincios, s-a intunecat
gandirea mea. Pururea ma intorc ca un caine la a sa
varsatura.
Nu este intru mine indrazneala catre Cel ce cearca inimile
si rarunchii; nu este intru mine cugetare curata; nu este
intru mine lacrima intru rugaciune. Chiar daca voi
suspina, doar imi racoresc fata cea intru rusine cufundata.
Imi voi bate pieptul, lacasul patimilor, pravalia gmdurilor
celor rele.
Slava Tie, unule indelung-rabdatorule, slava Tie, unule
bunule, Slava Tie, facatorule de bine al sufletelor si al
trupurilor noastre. Mari si multe sunt indurarile Tale peste
noi, pacatosii, Doamne!
Sa nu ma lepezi pe mine cu cei ce zic Tie «Doamne,
Doamne» si nu fac voia Ta, pentru solirile Preacuratei
Stapanei noastre, Nascatoarei de Dumnezeu, pentru
solirile tuturor celor ce bine au placut inaintea Ta.
Ca Tu cunosti, Doamne, patimile cele ascunse intru mine;
Tu stii ranile sufletului meu. Vindeca-ma, Doamne, si ma

15. voi vindeca. Ca de nu vei zidi Tu, Doamne, casa sufletului,
in zadar s-au ostenit ziditorii. Caci ma gatesc catre
impotrivirea patimilor cand ma socotesc cu dansele, dar
reaua mestesugire a balaurului imi slabanogeste taria
sufletului meu prin dulceata; si, nefiind cineva care sa ma
sileasca, ca un robit ma trag de dansele.
Ma sarguiesc sa ma smucesc din vapaia care ma arde, si
mireasma focului, inca tanar fiind, ma trage pe mine catre
foc. Iarasi ma pornesc sa mantuiesc pe cel ce se cufunda, si
din neiscusinta impreuna cu dansul ma cufund. Cert pe cel
bolnav, orb fiind eu. Doctor al patimilor voiesc sa ma fac
eu, ticalosul, insumi eu fiind robit de dansele.
Lumineaza-mi, Doamne, ochii inimii mele, ca sa cunosc
multimea patimilor mele. Darul Tau sa umbreasca peste
mine, Stapane, si sa lumineze gandirea mea cea intunecata
si, pentru necunostinta mea, cunostinta Dumnezeiasca sa
salasluiasca intru mine; ca la Tine nici un cuvant nu este
cu neputinta.
Tu, Doamne, marea cea neumblata ai facut-o bine
calatorita norodului Tau oarecand. Tu din piatra vartoasa
apa ai scos norodului Tau celui insetat. Tu singur pe cel
cazut intre talhari l-ai mantuit cu bunatatea Ta.
Milostiveste-Te, Doamne, pentru multa bunatatea Ta, spre
mine, cel cazut intre talhari si legat cu legatura de reaua
cugetare. Nimeni nu este care poate sa vindece durerea
sufletului meu, fara numai Tu, Doamne, Cel ce stii
adancurile inimii mele.
De cate ori am pus, ticalosul, intru sine-mi hotar si ziduri
am zidit intre mine si pacatul meu cel fara de lege si intre
cei impotrivnici care asupra-mi navalesc cu razboi; si
gandirea mea hotarele le-a trecut si zidurile le-a surpat,

16. pentru ca hotarele nu au intarire frica Celui mai bun si
zidirile nu sunt intemeiate pe pocainta cea curata.
Cine nu va plange pentru mine, ca pentru o mica dulceata
focul cel fara de sfarsit l-am dispretuit si imparatia cea
vesnica nu m-am silit sa o dobandesc? Am robit patimilor
eu, ticalosul, cu vrednicia sufletului meu. M-am facut
dobitocesc si nu pot sa caut catre Domnul cel milosard.
Am fost impodobit oarecand cu darurile cele de bogatie
facatoare, iar acum saracia patimilor am iubit-o. Strain m-
am facut de faptele bune, in tara departata a rautatii
ducandu-ma. Pe jumatate sunt mort, prea scurta ramasita
de viata avand.
Plangeti-ma, Cuviosilor si Dreptilor, pe mine, care in
patimi si in pacate sunt cuprins; plangeti-ma, lucratorii
infranarii, pe mine, care sunt indracit cu pantecele si
iubitor de dezmierdari; plangeti-ma, cei miluiti si
cunoscatori cu dreapta socoteala, pe mine, care am fost
miluit si am intaratat pe Cel ce m-a miluit.
Plangeti-ma, cei ce ati iubit cele bune si ati urat cele rele,
pe mine, care am iubit cele rele si am urat cele bune;
plangeti-ma, cei ce v-ati agonisit viata imbunatatita, pe
mine, cel ce cu chipul sunt imbunatatit, iar cu lucrurile
patimas si nebagator de seama; plangeti-ma, cei ce bine ati
placut lui Dumnezeu, pe mine, care am placut oamenilor.
Plangeti-ma, cei ce dragostea cea desavarsita catre
Dumnezeu si catre aproapele aveti, pe mine, care cu
cuvintele iubesc, iar cu lucrurile departe de dragoste stau;
plangeti-ma, cei ce v-ati agonisit rabdare si sunteti
purtatori de roada, pe mine, cel nerabdator si neroditor;
plangeti-ma, cei ce fara de rusine va rugati lui Dumnezeu,
pe mine, cel ce ma rusinez a cauta la inaltimea Cerului.

17. Plangeti-ma, cei ce v-ati agonisit blandete, pe mine, cel ce
sunt strain de aceasta; plangeti-ma, cei miluiti, pe mine,
cel nemiluit; plangeti-ma, cei smerit-cugetatori, pe mine,
cel inalt-cugetator si mandru.
Plangeti-ma, cei ce neagoniseala Apostolilor v-ati agonisit,
pe mine, cel impatimit de materie si insarcinat; plangeti-
ma, cei credinciosi si intariti cu inima catre Domnul, pe
mine, cel indoit la suflet, si putred, si netrebnic; plangeti-
ma, cei ce plansul l-ati iubit si rasul l-ati urat, pe mine, cel
ce am iubit rasul si am urat plansul.
Plangeti-ma, cei ce aveti in minte Judecata cea de dupa
moarte, pe mine - cel ce marturisesc ca o pomenesc, si cele
impotrivnice le lucrez; plangeti-ma, mostenitorii
imparatiei Cerurilor, pe mine, cel vrednic de gheena
focului.
Rugati-va, Sfinti ai lui Dumnezeu, pentru sufletul cel
inviforat; intru acelea care puteti, Sfinti ai lui Dumnezeu,
ajutati-mi. Caci stiu ca, daca veti ruga pe iubitorul de
oameni Dumnezeu, toate se vor ierta noua pentru noianul
bunatatii Sale.
Si, precum Dumnezeu este iubitor de oameni, asa si voi,
cei vrednici, sa nu treceti cu vederea rugaciunea mea, a
pacatosului, ca nu am indrazneala, pentru multe pacatele
mele. Lucru al vostru este, o, Sfinti ai lui Dumnezeu, a soli
pentru cei pacatosi, iar lucrul lui Dumnezeu este a-i milui
pe cei deznadajduiti.
Sfintilor ai lui Dumnezeu, rugati-va imparatului pentru cel
robit; rugati-va Pastorului pentru oaie; rugati-va Vietii
pentru cel mort, ca sa trimita darul Sau si sa-mi intareasca
lesne-alunecarea smeritului meu suflet.

18. Cad la indurarile bunatatii Tale, Stapane al tuturor.
Primeste rugaciunea pacatosului; indulceste sufletul
amarat de pacat; impartaseste celui insetat din izvorul
vietii si ma povatuieste pe mine la calea vietii; baga-ma pe
mine pe usa cea imparateasca, ca un stapan pe robul sau,
ca sa ma slobozesc de robia patimilor celor necinstite, caci
se tine legata inima mea ca intr-un lant de fier. Sa ma
intampine pe mine indurarile Tale, Doamne, pentru
rugaciunile Sfintilor Tai, mai inainte de a ma trage cu cei
ce lucreaza faradelegea. Acolo se vor descoperi cele intru
intuneric si cele intru lumina lucrate de mine.
Vai mie, ce fel de rusine ma va cuprinde cand ma vor vedea
pe mine osandit cei ce ma socotesc acum ca sunt fara de
prihana! Lucrarea cea duhovniceasca am parasit-o eu,
ticalosul, si patimilor m-am supus!
Vai mie, suflete! Cum se innegreste soarele cu negura
patimilor mele! Cum se strica viata de moarte! Cum nu se
pierde negura cu venirea de fata a razei! Cum alegem
stricaciunea in locul nestricaciunii! Cum ne-am framantat,
suflete, in pamant cu patimile! Haina cea de Dumnezeu
tesuta am netrebnicit-o si nevrednica de nunta cea
imparateasca am facut-o. De buna voie ne-am vandut
pacatelor. Vrajmasului vietii noastre robi ne-am facut.
Ce vei zice Judecatorului in ziua aceea infricosata si
groaznica? Am flamanzit pentru Tine, sau am insetat, sau
gol m-am facut, sau m-am smerit? Sau Te-am iubit pe Tine
cu tot sufletul meu?
Cu indrazneala totdeauna striga Dascalul: Primeste, cel ce
esti intru stapanire, fraul; cel intru robie, cinstea cea
intocmai; saracule, bogatia cea nejefuita. Pentru ce nu vrei
slobozenia, ci stramtorarea? Pentru ce astepti vreme, iar

19. nu gand? Pentru ce esti prieten celui viclean, si nu ai dor
de mantuire? Pentru ce nu ajutam firii, avand vreme?
Pana inca esti domn al gandurilor tale; pana nu se
osteneste trupul si cugetarea; pana nu intru puterea altora
zace binele tau; pana aratat iti este tie darul, iar nu cu
indoiala, si de adancul inimii tale darul se apuca; pana
cand lacrimile tale sunt vestiri pentru iesirea ta:
intampina, stai vitejeste impotriva patimilor impreuna cu
ajutorul lui Dumnezeu la razboi; fa vitejie asupra lui
Goliat, sa nu apuce mai inainte talharul, sa nu te rapeasca
mai-nainte ucigasul, ca nu cineva din silitorii si din
rapitorii imparatiei sa te incuie pe tine afara.
Sa ne temem si sa ne pazim cu toata strajuirea, ca sa nu ne
aratam mincinosi ai marturisirii noastre. Caci daca
marturiile cele catre oameni le intareste Dumnezeu cand
in vazul tuturor s-au luat, cata va fi primejdia
fagaduintelor acelora ale carora noi ne vom afla calcatori,
si nu numai ai celorlalte pacate, ci si cand pentru insasi
minciuna vinovati vom fi adevarului, si mai ales cand nu
va mai fi a doua nastere din nou, nici plasmuirea din nou,
nici asezare la starea cea dintai.
Cumplit lucru este dupa ce a trecut targul, atunci a cauta
negutatoria. Cumplit lucru este sfatuirea de pe urma si
atunci a simti paguba, ca nu este dezlegare a pagubei dupa
ducerea cea de aici si dupa amara incuiere si pecetluire a
celor lucrate de fiecare.
Ca vamesul suspin, ca si desfranata lacrimez, ca talharul
slobod glas, ca fiul cel curvar strig catre Tine, iubitorule de
oameni, Hristoase, Mantuitorul lumii, Lumina cea
adevarata: intareste sufletul meu cel slabit care s-a
slabanogit cu betia dezmierdarilor. Tamaduieste bubele

20. acestuia si abaterile mintii mele. Spala-l pe acesta, care s-a
innegrit cu putreziciunea pacatului, cu cinstitul Tau Sange.
Acum este vreme bine primita, acum zi de mantuire. Cu
multimea milei Tale intoarce-ma, Unule indelung-
rabdatorule, si ma izbaveste de toata desfatarea cea
dezmierdatoare. Sa nu ma arda desavarsit cuptorul
patimilor, ci cu roua milei Tale stinge-l pe dansul.
Vai mie, ca mi-ai daruit mie, Doamne, luminarea
cunostintei si eu o lepad pe aceasta! Vai mie, ca totdeauna
m-am bolnavit si ma slabanogesc, si neincetat ma
cerceteaza pe mine darul Tau si ma vindeca pe mine, si in
tot ceasul am lepadat si lepad daruirea tamaduirilor lui!
De cate daruiri, Stapane, m-ai umplut pe mine, pacatosul,
si de-a pururea imi daruiesti, si eu, netrebnicul, sunt
nemultumitor si nerecunoscator cu voirea! Totdeauna ma
indulcesc de darul Tau, totdeauna ma luminez, adeseori
ma intaresc, si totdeauna il lepad si intru amaraciunea
mea iarasi ma schimb.
Imi aduci aminte, Preabunule, de moarte, de muncile cele
vesnice si ma tragi pe mine totdeauna catre viata, ca sa ma
mantuiesc, iar eu intru indaratnicia mea raman de-a
pururea. Pentru aceasta nu voi avea nici un raspuns acolo.
Bat ca sa mi se deschida usa milei Tale, Doamne. Starui
rugandu-ma, ca sa imi dobandesc cererea. Ca un fara-de-
rusine, caut sa ma miluiesc. Fii indelung rabdator asupra
mea, razvratitului. Izbaveste-ma de pacatele cele ce m-au
inconjurat, sanatos facandu-ma sa ma scol din patul
pacatului celui de stricaciune facator.
Slobozeste-ma pe mine de tot lucrul rau, mai inainte de a
ma apuca sfarsitul; ca sa gasesc dar inaintea Ta in ceasul
mortii si al despartirii; caci in iad, cine se va marturisi Tie?

21. Albeste-mi vesmantul cel intinat mai inainte de a-mi veni
porunca cea infricosata si a ma lua pe mine ne-gata si
rusinat.
Izbaveste sufletul necajit din gura leului si mantuieste-l pe
dansul cu darul, cu indurarile si cu solirile Preacuratei
Stapanei noastre, Nascatoarei de Dumnezeu, si ale tuturor
Sfintilor, ca bine esti cuvantat in vecii vecilor. † AMIN
http://paginiortodoxe.tripod.com/vieti.html
www.protopopiatul-roman.blogspot.com
www.sfantuldimitrie.blogspot.com