2. Moartea stelelor
Oricât ar suna de trist, moartea stelelor sau cel puţin a
unora dintre ele reprezintă evenimente spectaculoase.
Mai mult decât atât, aceste evenimente pot da viaţă
altor stele.
Ce se întâmplă când o stea atinge sfârşitul vieţii sale,
hidrogenul din interior se termină, iar presiunea din
nucleu nu mai este îndeajuns de mare pentru a susţine
o temperatură necesară fuziunii nucleelor? Totul
depinde de masa stelei respective.
3. Vorbim despre moartea stelelor si ne imaginam ca
acestea dispar, fie lent, fie intr-o explozie gigantica.
Dar nu este asa! Stele nu dispar ci se transforma, in
functie de cat de masive sunt, in alte tipuri de stele
sau obiecte mai exotice.
Vom urmari modul in care se sting diferitele tipuri de
stele din Univers.
4. Stelele cu masa mica
Ce se intampla cu stelele acestea nu se cunoaste in mod direct,
pentru ca durata de viata este mai mare decat varsta actuala a
universului. Nu s-a putut observa o asemnea stea la sfarsitul vietii.
Toate informatiile despre moartea acestor stele vin din simularile
facute pe calculator.
In nucleul stelelor cu masa mai mica de 0,4 mase solare procesul de
fuzine a heliului nu poate incepe, dupa terminarea rezervei de
hidrogen. Aceste stele se vor raci treptat si vor ramane in acest
stadiu peste 100 de miliarde de ani.
5. Stelele asemanatoare Soarelui
Odata ce o asemenea stea (cu masa cuprinsa intre
0,4 si 3,4 mase solare) isi termina rezerva de
hidrogen (acesta fiind transformat in heliu), se
mareste, devenind o giganta rosie. In nucleul stelei,
heliul incepe sa fuzioneze (transforme) in carbon.
Astfel steaua isi prelungeste viata cu inca 1 miliard
de ani.
Schimbarea sursei de energie, duce la o instabilitate
a stelei, si aceasta incepe sa se mareasca si sa se
micsoreze, uneori chiar violent. Steaua emite un flux
cpntinuu de particule incarcate (electroni si protoni),
ceea ce se numeste vant solar.
Aceste stele se numesc stele de tip "Mira", sau stele
de "tip tarziu".
6. Gazul expulzat in urma vantului solar si schimbarilor de diametru,
este bogat in elemete grele, printre care oxigen si carbon.
Din gazul expulzat in jurul stelei se formeaza o anvelopa
circumstelara (o gogoasa de gaz) ce se mareste continuu si se
indeparteaza treptat de stea.
Pulsatiile stelei, uneori foarte violente, fac ca anvelopa de gaz sa ia
forme foarte interesante. Astfel se formeaza "nebuloasele
planetare".
In centrul acestor nebuloase se afla care este si sursa lor. Dupa
formarea nebuloasei steaua devine o "pitica alba". Piticele alb esunt
stele ce au un diametru asemanator cu al pamantului, dar o masa
de 0,6 mase solare. Dupa consumarea heliului, piticele albe emit
caldura acumulata de-a lungul procesului de fuziune, timp de cateva
mii de milioane de ani.
In final pitica alba, dupa ce nu mai emite energie, devine o pitica
neagra, stele stinse care inca nu s-au format in realitate.
7. Steaua neutronică
Dacă după explozia de supernova a unei stele cu masa
iniţiala mare, masa ramasă a stelei este mai mică, atunci
acest nucleu stelar se contractă puternic (prin colaps
gravitaţional), transformându-se în stea neutronică.
Într-o anumită fază a existenţei sale aceasta se poate
manifesta ca radiopulsar sau ca sursă discretă de raze X
într-un sistem binar restrâns (eventual - pulsar Roentgen).
8. Steaua neutronica este constituită din gaz neutronic degenerat, are o
masă cuprinsa între 1 ,44 Mo şi 2.5 Mo şi o raza foarte mica. de 10--
60 km Materia stelei noutronice în formare este atît de puternic
comprimată încît electronii sînt „ticsiţi'’’ in protoni, ei suportînd îm-
preuna un proces de transformare în neutroni. în urma acestui proces
de neutronizare, steaua va fi alcătuită numai din neutroni, de unde şi
denumirea ei Steaua neutronica se caracterizează printr-o densitate
enormă a substanţei, de 1016kg/m3. Un volum de matene neutronica
de mărimea unei gămălii de chibrit cintareşte cît un cub cu latura de 1
km umplut cu apă.
9. Supernovele
Supernovele sunt stelele rezultate în urma exploziei unei
superuriașe. O astfel de explozie poate lumina o galaxie
intreagă pentru un timp destul de îndelungat. Supernovele
pot părea la început de pe planete mai îndepărtate ca fiind
stele foarte noi, care sunt înca în curs de formare. Din astfel
de stele, care de altfel au volumul cel mai mare, se pot naște
găurile negre, dacă nucleul stelei are o masă suficientă.
10. Gaura neagră
Dacă insă masa stelei neutronicc este mai mare de 2.5 Mo,
atunci contracţia nu mai poate fi oprită: se produce o
„prăbuşire” gravitaţională, in urma căreia la naştere o gaură
neagră — un obiect ceresc foarte compact, caracterizat
printr-o r a z ă gravitaţională foarte mică. Aceasta din urmă
determină hotarul care separă gaura neagră de restul
Universului, hotar ce poate fi tre cut doar intr-o singură
direcţie, spre interi or.
11. Această zonă. caracterizată printr-o den sitate a materiei infinit de
mare, este ,un gol in spaţiu şi in timp".,Spaţiul şi timpul găurii
negre se „închid in sine", din această încleştare de moarte a
materiei nu poate scăpa nici o părticică de materie, met o rază de
lumină, din care cauză nu se poate obţine nici o informaţie directă
despre acest ciudat corp ceresc. Cimpul gravitaţional excesiv de
puternic al găurii negre o face să se comporte ca un gigant
aspirator cosmic, in vizibil, care absoarbe tot ce se află în jur.
12. Bibliografie:
1. Carte de astronomie, V.Goga
2. Viata in univers, 1990 A. Oparin, V. Fesenkov
3. www. Wikpedia.com
