huda lui papara

1. Proiect la Conservarea Biodiversitatii
Rezervatia Naturala Huda lui Papara
Indrumator,
Prof. univ.dr.Doru Marin Student,

2. Generalitati
Rezervatia naturala este o arie naturala protejata ale carei scopuri sunt protectia si
conservarea unor habitate si specii naturale importante sub aspect floristic, faunistic,forestier,
hidrologic, geologic, speologic, paleontologic,pedologic. Marimea lor este determinata de arealul
necesar asigurarii integritatii elementelor protejate.
Managementul rezervatiilor naturale se face diferentiat, in functie de caracteristicile acestora,
prin masuri active de gospodarire pentru a asigura mentinerea habitatelor si /sau in vederea
protejarii anumitor specii, grupuri de specii sau comunitati biotice. Pe langa activitatile
stiintifice, dupa caz, pot fi admise activitati turistice, educationale, organizate. Sunt admise unele
activitati de valorificare durabila a unor resurse naturale. Sunt interzise folosinte ale terenurilor
sau exploatarea resurselor care dauneaza obiectivelor atribuite. Potrivit scopului pentru care au
fost desemnate, rezervatiile naturale pot avea caracter predominant : botanic, zoologic,
paleontologic, forestier, peisagistic, speologic, de zona umeda, marina, de resurse genetice si
altele.
Prezentare generala a zonei
Rezervatia naturala Huda lui Papara corespunde categoriei IV IUCN, arie de gestionare a
habitatelor/speciilor: arie protejata administrata special pentru conservare prin interventii de
gospodarire.
Descriere succinta: rezervaţie speologică; adăposteşte formaţiuni carstice deosebite; este cea
mai lungă peşteră din Munţii Trascăului. De asemenea gazduiește cea mai mare hibernacula de
lilieci din Romania. Pestera este clasificata ca si clasa A, peşteri de valoare excepţională, care,
prin interesul ştiinţific sau unicitatea resurselor, sunt reprezentative pentru patrimoniul speologic
naţional şi internaţional conform OUG 57/2007.
Poziţia geografică: în partea de nord-vest a Munţilor Trascăului, la obârşia Văii Morilor,
afluentă pe dreapta a Arieşului, în cursul său mijlociu; alt. max. 675m; alt. min. 567m.
Căi de acces: pe DN 75 de la Câmpeni sau Turda până în comuna Sălciua de Jos, iar de aici
pe drumul comunal circa 4 km până în satul Sub Piatră, sau pe DJ 107 Aiud-Râmeţ-Brădeşti, iar
de aici pe un drum comunal spre comuna Sălciua.
Suprafaţa şi limitele: 4,5ha. În partea de nord rezervaţia este delimitată de versantul abrupt
al masivului calcaros Bedeleu de la obârşia Văii Morilor, în care a fost săpată peştera, iar în
partea de sud de versantul calcaros abrupt al uriaşei doline Vânătarea. Limita estică şi vestică o
constituie marginea şi galeriile peşterii propriu-zise. Zona strict protejată o formează peştera, iar
zona tampon pădurile înconjurătoare.

3. Situația administrativă: Rezervația se afla pe teritoriul sitului N2000 Munții Trascău.
Intrare in pestera
Toponomie
Huda este un regionalism ce înseamnă groapă, gaură în pământ, peșteră sau adăpost,.
Papară poate avea la origine latinul papa ce înseamnă conducator religios, preluat în limbile
"barbare" papar. Deci Huda lui Papară ar putea înseamna adăpostul, casa conducatorului
religios. În preistorie, și în vremea dacilor peștera a fost folosită ca locuință și loc de cult. Nu
departe, la nici 20, respectiv 10 km distanță se află ruinele a două importante cetați dacice, Piatra
Craivii(unde se crede că Decebal și-a pus capăt zilelor) și Cetea. Zamolxes, zeul dacilor s-a
retras într-o peșteră din Trascău, cea mai mare și mai vizibilă. Aceasta ar putea fi Huda lui
Papară. Preluat din latină, modelat în română a rezultat Huda lui Papară.
Mai sunt și câteva explicații umoristice care leagă substantivul papară de omletă , născocite de
ghizii inventivi care au administrat peștera în anii '80, poate și datorita faptului ca proprietarii
terenului pe care se află intrarea în peșteră au purtat porecla de Papară.
Descriere detaliata
Peștera este o străpungere hidrologică a fâșiei de calcare tithonice în extremitatea vestică a
Masivului Bedeleu. Trei pâraie (Ponor, Poieni și Seacă) își unesc apele colectate dintr-un bazin
de 150 km² și se pierd în masivul de calcar la Vânătările Ponorului. Această arie cumulează

4. caracteristicile unei polje [3] dar specialiștii în domeniu încă nu au clasificat-o ca atare. Cele trei
pâraie au fost cândva tributare bazinului hidrografic Rîmeț, dar au fost captate subteran și mutate
bazinului hidrografic Arieș. Apa ce dispare în Ponorul Vânătare, apare în partea terminală a
peșterii după numai 15-18 m. și după ce parcurge pe galeria activă un traseu S-N de 1.200 m cu
o cădere de 92 m apare la lumină printr-un gigantic portal.
Intrarea, la altitudine absolută de 567 m orientată N-NV este înaltă de aproape 40 m și pare o
despicatură artificială în peretele de calcar, baza îngustă de 6 m fiind ocupată de un lac cu o
adâncime de până la 2 m. Lungimea lui de 50 m este primul obstacol în explorarea peșterii și
este urmat imediat de Cascada Evantai, un bloc de piatră peste care alunecă întregul debit de apă
al pârâului și care trebuie escaladată. Urmează, la doar 18 m, o stancă înfiptă între pereții
galeriei. Este Inima de Piatră care, trecută pe dedesubt, prin apă, dă acces la baza Baricadei, o
îngrămădire de blocuri ce trebuie escaladate. Galeria se lărgește în partea stangă și pe peretele
înclinat se poate înainta mai ușor. Apa curge năvalnic aici prin zeci de marmite turbionare [4]cu
pereții plini de lingurițe [5]. Lumina de afară este încă puternică aici și după încă două lacuri ce
se trec prin apă, peretele din partea dreaptă dispare în întuneric.
Este Sala Minunilor, un gol imens de 56/92 m și o înalțime record de 102 m. Ea adapostește un
depozit de 60 vagoane de chiropterit. Aici, ca și în restul peșterii, hibernează cele mai mari
colonii de lilieci din Europa. Tavanul acestei săli este plin de stalactite excentrice, anemolite
lungi de până la 8 m. Revenind la galeria activă, în amonte, se escaladează Baricada Mare după
care galeria se îngustează și devine mai ușor accesibilă. În partea stângă, la 600 m de la intrare,
se deschid două galerii scurte care se unesc după câteva zeci de metri și se termină într-un sifon
[6]
parțial explorat. După ce coboară 3 m, sifonul devine orizontal și se îngustează. Pereții sunt
curați, plini de lingurițe iar podeaua este acoperită cu pietriș rotunjit, dovada unui curs foarte
lung. Sifonul poate fi depășit de o echipă bună de scufundători cu echipament adecvat. Apa ce
apare din acest sifon are cu totul o altă origine decât Vânătările Ponorului.
Continuând explorarea pe galeria principală în amonte, după 200 m se ajunge La Lanțuri, o
verticală de 8 m. Odată urcată această verticală, se pătrunde într-o galerie largă și împodobită cu
scurgeri parietale[7]. Ea se termină după 50 m, deasupra unei verticale de 12 m care dă acces în
Sala Virgină. Aici începe cel mai lung labirint fosil al peșterii, Labirintul Ludușan de peste 2 km
de galerii ascendente, descendente, intersectate care conectează tavanul activului cu Sala Virgină
sau Sala Tăcerii. În punctul numit Groapa Leilor, se ating 102 m denivelare pozitivă. Acest
sistem fosil este explorat parțial.
Sala Virgină, are podeaua acoperita cu o salbă de gururi [8].imaculate. De aici, pe o galerie
ingustă se ajunge la activ. După mai puțin de 100 m, tot pe stânga, se întâlnește bifurcația ce
duce în Sala Tăcerii. După bifurcație urmează Sala Crucii cu Sifonul. Pe dreapta, după ce se
depașește sifonul, printr-o fisură a peretelui greu de găsit, se pătrunde în Labirintul Ludușan prin
alt mare sistem fosil. Acesta este format din galerii dezvoltate pe diaclaze la intersecția cărora,
prin prăbușiri au apărut săli, puțuri[9] și hornuri[10]. De remarcat este hornul care are bază în Sala
Crucii interserctat cu o galerie fosilă la 20 m înaltime. Privind în sus din acel punct nu se vede
capătul, înălțimea lui fiind apreciată la mai mult de 50 m.

5. Revenind la galeria activă, după 100 m se ajunge sub Cascada Gemânată care poate fi trecută la
liber de un bun cățărător. Aici este finalul peșterii, în Lumea Frământată. Pe dreapta, se poate
cățăra un horn ce duce până la 123 denivelare pozitivă fată de intrarea peșterii. La baza peretelui
terminal, apa apare printre imense stânci prin fisuri impenetrabile. Până la lumina zilei, la
Vânătările Ponorului, mai sunt 18 m. Temperatura aerului în coridorul principal este cuprinsă
între 10–11,5 °C, iar în Sala Minunilor de la 13 °C până la peste 20 °C.
Imagini din interiorul pesterii
Condiții de vizitare
Peștera a fost amenajată pentru vizitare in 1986 dar amenajarea a fost distrusă în întregime de
viituri. Nu are ghid și vizitarea ei poate fi facută numai de speologi foarte experimentați. Peștera
este o capcană care poate surprinde orice echipă în caz de ploaie torențială în poljia de la
Vânătările Ponorului sau topirea bruscă a zăpezii.
Echipament necesar: costum impermeabil, barcă, coardă, surse de lumină.
Arheologie
Peștera este foarte puțin cercetată din punct de vedere arheologic. Au fost identificate urme ale
omului preistoric, resturi de unelte de piatră neslefuite care ar putea aparține omului de
Neanderthal (probabil 50 000 ani în urmă). Sunt necesare săpături de specialitate în Sala
Minunilor.
Cu ocazia unor lucrări de amenajare turistică a peșterii, a fost descoperit de membrii CETM Alba
un celt din bronz (topor). Acesta se afla depus într-o cavitate a peretelui, la aproximativ 20 m.
deasupra nivelului râului și la 10 m. fată de intrarea peșterii. În momentul descoperirii, în
interiorul orificiului de înmanusare se mai păstrau urme de lemn, acestea dezintegrându-se la
scurta vreme dupa scoaterea piesei la suprafata. Horea Ciugudean si Dan Anghel de la Muzeul
Unirii l-au plasat ca vechime în partea a doua a epocii bronzului. Având în vedere contextul
descoperirii, celtul de la Hudă poate fi considerat drept o depunere cu caracter votiv, el
încadrându-se astfel în categoria binecunoscută a ofrandelor din peșteri.[12]
Glosar
1. Stalacite crescute strâmb, ca rădăcinile unui copac, fenomen datorat evaporării
diferențiate a picăturilor de apă sub acțiunea curenților de aer

6. 2. Guano de liliac fosilizat
3. Poljie este un termen speologic care denumește un relief endocarstic: O depresiune largă
drenată subteran cu un fund plat pe care curge permanent sau temporar o rețea de ape. La
ploi putrnice apa nu poate fi drenată rapid și se formează un lac temporar. Este cuvânt
sloven și înseamnă câmpie
4. Marmitele sunt excavații circulare, de dimensiuni variate, de la câțiva centimetri la 3—4
m diametru, situate de obicei în podeaua galeriilor . Marmitele sînt formate prin mișcarea
circulară a apei ce antreneaza nisip și pietre și care, rostogolite violent și mereu în același
sens, sapă și lustruiesc stânca. În toate marmitele se găsesc pietre șlefuite, mai mult sau
mai puțin sferice și nisip. Foarte adesea marmitele se găsesc la piciorul cascadelor și se
dispun în lanț, unele sub altele, cu mici denivelări între ele. Marmitele nu se găsesc
exclusiv în peșteri. Ele apar și în văile de suprafață, în calcare sau alte roci.
5. Lingurițele sunt formele cele mai frecvente în galeriile de râuri subterane și în același
timp cele mai enigmatice ca geneză. Lingurițele sunt excavațiuni de 3 —30 cm largime,
ce se succed ca valuri, acoperind pe mari suprafețe podeaua și pereții galeriilor. Acolo
unde apar, calcarul este foarte lustruit. Caracteristic lingurițelor este asimetria lor. Ele au
o parte mai lină si cealalta mai abruptă, iar creasta despartitoare dintre două excavații
relativ ascuțită. O scobitură de acest tip nu apare niciodată singură, ca la excavațiile de
rodaj, ci într-o grupare, astfel încât depresiunile se îmbucă perfect unele în altele, fiind
separate de creste. Adâncimea dintre creastă și fundul excavației nu este mare, variind de
la câțiva milimetri la maximum doi centimetri; exista de altfel o proporționalitate între
largimea și adâncimea unei lingurite
6. Galerie de peșteră inundată total cu apă
7. Depunerile de calcit ce îmbracă pereții golurilor subterane, uneori într-o mare bogație de
forme, conferind impresia de opulență peisajului subteran
8. Gururile sau bazinele de planșeu sunt unele din cele mai frecvente tipuri de speleoteme.
Numele este o preluare din limba franceză (gour). Gururile se prezintă ca bazine ce au o
latură proptită de pantă si celelalte laturi sub forma unui baraj arcuit convex. Gururile au
o formă alungită, semi-ovală sau semicirculară. Comparația cu un baraj nu este numai
morfologică ci și functională căci în spatele lui este adunată, apa, ba mai mult chiar, ea
explicâ însăsi geneza unei astfel de forme
9. Galerie verticală ce începe din podeaua pesterii
10. Galerie vericală ce începe din tavanul pesterii
11. Celtul de bronz este o armă/unealtă asemănătoare unui topor. Cel descoperit în Huda lui
Papară are corpul masiv, trapezoidal, lama fiind latită si având taisul asimetric,datorită
probabil uzurii functionale. Bordura găurii de înmanusare este îngrosată, de sub ea
plecând două nervuri arcuite, care se unesc cu partea superioară a lamei. Sub buză se află
un orificiu care penetrează dulia de înmănusare
12. O piesă de bronz recent descoperită în pestera Huda lui Papară
Prezentarea biodiversitatii din aria protejata.
Fauna cavernicolă este în curs de cercetare. Aici se află cea mai bogată faună chiropteră din
Europa, cea mai mare colonie de lilieci de pe bătrânul continent. Cercetările conduse de

7. profesorul universitar Ioan Coroiu de la Facultatea de biologie a Universitătii din Cluj Napoca,
au început în 1998, iar măsurătorile propriu-zise din 1999. Atunci au fost identificati 5.000-6.000
de indivizi, din 6 specii. In iarna lui 2007-2008, numărătoarea a indicat cca 84.000 de lilieci din
9 specii. Huda lui Papară este, astfel, singura pesteră europeană unde numarul chiropterelor
cunoaste o evolutie pozitivă si constantă. Numărul cel mai mare de lilieci este dat, în special de 4
specii: Miniopterus schreibersi, Pipistrelus pipistrelus, Myotis myotis, Rhinolophus
ferrumequinum.
În pestera au mai fost semnalate gasteropode, paianjeni, pseudoscorpioni, coleoptere carabide si
diverse rozatoare.
Tabel.Specii de animale a căror conservare necesita desemnarea ariilor speciale de conservare si
a ariilor de protectie speciala avifaunistica.
Nr.Crt CLASA ORDINUL FAMILIA DENUMIREA DENUMIREA
Ș TIINȚ IFICĂ POPULARA
1 Mamifere Chiroptera Vespertilionidae Barbastella barbastellus Liliac cârn
2 Rhinilophidae Rhinolophus hipposideros Liliac mic cu
potcoavă
3 Rhinolophus euryale Liliac
mediteranean
cu potcoavă
4 Carnivora Canidae Canis Lupus Lupul
5 Felidae Lynx Lynx Râs
6 Amfibieni Anura Discoglossidae Bombina variegata Buhai de baltă
cu burta
galbena
7 Caudata Salamandridae Triturus Cristatus Triton cu
creastă
8 Caudata Salamandridae Triturus Vulgaris Ghiț ălar sau
Ampelensis Sălămândra
9 Insecta Lepidoptera Arctidae Calimorpha Fluture vărgat
quadripunctaria
10 Pieridae Colias myrmidone Albiliţa
portocalie
11 Pieridae Leptidea morsei Albiliț a mica
12 Lasicampidae Eriogaster catax
13 Nymphalidae Eurydryas maturna
14 Orthoptera Tettigoniidae Isophya costata
15 Tettigoniidae Isophya stysi
16 Acrididae Odontopodisma rubripes
17 Tettigoniidae Pholidoptera Cosasul
transsylvanica transivanean

8. Prezentarea programelor derulate in scopul conservarii biodiversitatii
1.Ariile protejate si comunităţile locale
Conservarea rezervatiei naturale Pestera „Huda lui Papara” din Muntii Trascau, judetul Alba,
prin amenajarea si promovarea acesteia, in scopul realizarii unui turism controlat si ecologic.
Obiectivele proiectului
Ob.1. Formarea si instruirea grupului care se va implica in luarea in custodie a rezervatiei
naturale pestera „Huda lui Papara”
Grupul se va forma printr-un curs de instruire specializata in domeniul managementului ariilor
protejate si comunicare. Cursul va fi sustinut de CETM Albamont in colaborare cu specialisti din
Federatia Romana de Speologie din Cluj Napoca si va dura 2 zile.
Ob.2. Amenajarea pesterii „Huda lui Papara” si a avenului (cascada) Vanatarea Ponorului. Acest
obiectiv va consta in amenajarea unor podete si balustrade din lemn care sa faciliteze accesul in
pestera cat si amenajarea unui punct de belvedere la Vanatarea Ponorului. Acest lucru este
necesar pentru a se putea practica un turism ecologic si pentru a nu fi afectata pestera de un
turism necontrolat.
Ob.3. Promovarea rezervatiei naturale Pestera „Huda lui Papara”
In cardul proiectului se va realiza si o permanenta promovare a potentialului turistic al pesterii,
promovare ce se va face in special prin realizarea unei pagini WEB de prezentare a rezervatiei,
cat si prin editarea unor pliante ce vor fi distribuite agentiilor de turism, pensiunilor turistice din
zona, ONG-urilor care au printre activitati si turismul cat si altor organisme si persoane
interesate in cunoasterea si promovarea zonei.
Finantator: FDSC, fonduri Phare
Buget: 45.000 Euro
2.Managementul populatiilor de lilieci
15.06.2010 . La Cefa in judetul Bihor a avut loc o intalnire de lucru in cadrul proiectului LIFE08
NAT/RO/000504 Conservarea speciilor de lilieci in Muntii Padurea Craiului, Bihor si Trascau.
La intalnire au fost invitati custozi si administratori de situri Natura 2000, reprezentanti ai APM
Bihor si ARPM Cluj.
S-a discutat in principal despre intocmirea unui Plan de management al speciilor de lilieci din
zona studiata, care va putea fi integrat in Planurile de management ale fiecarei arii protejate in
parte.
Proiectul este implementat de APM Bihor in parteneriat cu Asociatia pentru Protectia Liliecilor
din Romania si Institutul de Speologie “Emil Racovita”.

9. 3.Plan de management pentru siturile Natura 2000 Trascău
Pe data de 30.08.2010, Clubul de Ecologie si Turism Montan Albamont, a semnat contractul de
finantare pentru proiectul ”Elaborarea Planului de management integrat pentru ROSPA0087
Muntii Trascaului si ROSCI0253 Trascau”.
Proiectul in valoare de 325.300 Euro (co-finantat prin FEDR - POS Mediu si Guvernul
Romaniei), se va derula pe o perioada de 30 de luni, vizand Situl de Importanta Comunitara
Trascau - ROSCI 0253 si Aria de Protectie Speciala Avifaunistica - ROSPA0087, ambele situate
in Regiunea de Dezvoltare 7 Centru si Regiunea de Dezvoltare 6 Nord -Vest, in judetul Alba si
Judetul Cluj, cuprinzand suprafete administrative ale oraselor Zlatna, Aiud si ale comunelor
Metes, Ighiu, Miraslau, Intregalde, Mogos, Bucium, Galda de Jos, Ponor, Steremt, Rimet,
Salciua, Livezile, Rimetea, Posaga, Ocolis, Iara, Moldoveniesti, Mihai Viteazu.
Concluzii
- in 1954 un grup de speologi clujeni conduși de geologul Ernő Balogh reușesc o performanță de
excepție pentru acea vreme. Explorează întreaga galerie activă de peste 1200 m. și înca 800 m.
de galerii fosile. Dar lucrul extraordinar e realizarea unei harți cu teodolitul de o precizie greu de
egalat.
- in 1979 și anii urmatori, clubul de speologie Polaris Blaj încep explorarea sistematică a peșterii.
Prima tentativă, în plina iarna fac o recunoastere a zonei active fără descoperiri notabile. În vara
urmatoare deasupra Sălii Virgine o vastă rețea fosilă de aproape 2 km. În timpul turelor de
cartare excaladează hornurile de pe activ, descoperind scurte galerii fosile. Forțand o diaclază
îngustă în spatele sifonului descoperă al doilea sistem fosil. Este explorat și cartat în mai multe
ture. Lungimea totală a peșterii este de 5 200 m. iar denivelarea de +123 m. Este cea mai lungă și
cea mai denivelată peșteră din Munții Trascău. Potențialul peșterii este însă mult mai mare.
- in 1986 acelasi club speologic Polaris ia inițiativa amenajării turistice a peșterii. Acțiunea
începe în 1 august. Sunt confecționate și montate 12 podețe metalice, doua scări și amenajate
căteva sute de metri de poteci. Dupa 31 de zile se putea vizita în pantofi de stradă cea mai
fantastică peșteră din Apuseni. Amenajarea a fost întreținută de membrii clubului câțiva ani după
care a trecut în administrarea primariei Sălciua. Lipsa de pricepere a acestora a dus la degradarea
treptată a amenajării, în final o viitură de proporții distrugând-o complet.
- in 2002, Clubul Polaris este afiliat Universității "1 Decembrie 1918" din Alba Iulia, care ia în
custodie și Peștera "Huda lui Papară". În colaborare cu asociația "ALBAMONT", în anul 2004
începe acțiunea de reamenajare pentru vizitare a peșterii, printr-un program cu finanațare
europeană, amenajrea nefiind, deocamdată, finalizată.

10. Se poate observa ca au existat permanent preocupari pentru cunoasterea acestei zone, s-au
desfasurat aici activitati stiintifice si s-a incercat si chiar reusit pentru putin timp desfasurarea
de activitati turistice. Avand in vedere greutatile intampinate pana acum, dar si programele de
reamenajare si promovare a zonei, in curs de derulare, credem totusi in reusita acestora din urma
si in posibilitatea ca aceasta pestera sa poata fi vizitata si de nespecialisti.
Bibliografie
Arhiva Clubului de Speologie Polaris Blaj
Horia Ciugudean, Dan Anghel 2006 O piesă de bronz descoperită în peștera “Huda lui
Papară”.
Marcian Bleahu 1976 Peșteri din Romania.
T. Orghidan, Ștefan Negrea, Peșteri din România. Ghid Turistic, Editura Sport-Turism,
București, 1984
Marcian Bleahu - Cuceritorii intunericului - Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1976
Marcian Bleahu, Ioan Povara - Catalogul pesterilor din Romania - Consiliul National de
Educatie Fizica si Sport, Bucuresti, 1976
Cristian Goran - Catalogul sistematic al pesterilor din Romania - Consiliul National de
Educatie Fizica si Sport, Bucuresti, 1976
www.hudaluipapara.com
www.albamont.ro