Canon de rugăciune către Sfânta mironosiţă, întocmai cu apostolii, Maria Magd...Stea emy
Troparul Sfintei mironosiţe, întocmai cu apostolii, Maria Magdalena, glasul 1: Lui Hristos, cel ce pentru noi S-a născut din Fecioară, cinstită Maria Magdalena, ai urmat şi ai păzit îndreptările şi legile Lui pentru aceasta, astăzi, prea sfinţită pomenirea ta prăznuind, te lăudăm cu credinţă şi te cinstim cu dragoste.
Pomenirea Sfântului marelui mucenic Nichita care a pătimit pentru Hristos dincoace de fluviul Dunărea, întru aceste pământuri ale patriei noastre. Deci ca unui păzitor al acestor ţări, i s-a pus slujba cu Polieleu, după cum a fost tipărit şi în Mineiele ce au ieşit mai înainte, ca cel ce va voi să poată a o cânta şi cu Polieleu sau numai pe 6.
Sfântul mare mucenic Nichita, daco-romanul (gotul) († 372) (15 septembrie)Stea emy
Sfântul mare mucenic Nichita a fost de neam got. El a fost ucenicul lui Teofil, episcopul goţilor, care a fost unul dintre părinţii Sinodului întâi Ecumenic de la Niceea [anul 325]. Când Athenarik, căpetenia goţilor, a început să îi tortureze pe creştini, Sfântul Nichita a stat înaintea lui şi 1-a înfierat ca pe un păgân şi un criminal. Torturat fiind în chip bestial, sfântul nu s-a lepădat nicicum de credinţa creştină, ci a mărturisit-o cu şi mai multă putere, slăvindu-L pe Dumnezeu şi mulţumindu-I Lui. În timpul torturilor mintea îi era aţintită la Dumnezeu, iar la piept, sub cămaşă, purta o icoană a Preasfintei Născătoare de Dmnezeu cu Pruncul Iisus, în care dumnezeiescul Prunc era închipuit stând drept şi ţinând Sfânta Cruce în Mâinile Lui. La urmă călăul 1-a aruncat pe mucenic în foc, unde el şi-a dat sfântul lui suflet. Cu toate acestea, trupul lui a rămas nears. Prietenul lui, Marianus, i-a luat trupul, 1-a scos din pământul goţilor şi 1-a dus în Cilicia, în cetatea Mopsuestia. Acolo el a ridicat o Sfântă biserică închinată Sfântului mare mucenic Nichita, în care a aşezat şi moaştele făcătoare de minuni ale sfântului.
Sfântul Andrei Criteanul - Canonul cel mareStea emy
Ajutor şi acoperitor s-a făcut mie spre mântuire. Acesta este Dumnezeul meu şi-l voi slăvi pe el; Dumnezeul părintelui meu şi-l voi înălţa pe el, căci cu mărire s-a prea slăvit.
Canon de rugăciune către Sfânta mironosiţă, întocmai cu apostolii, Maria Magd...Stea emy
Troparul Sfintei mironosiţe, întocmai cu apostolii, Maria Magdalena, glasul 1: Lui Hristos, cel ce pentru noi S-a născut din Fecioară, cinstită Maria Magdalena, ai urmat şi ai păzit îndreptările şi legile Lui pentru aceasta, astăzi, prea sfinţită pomenirea ta prăznuind, te lăudăm cu credinţă şi te cinstim cu dragoste.
Pomenirea Sfântului marelui mucenic Nichita care a pătimit pentru Hristos dincoace de fluviul Dunărea, întru aceste pământuri ale patriei noastre. Deci ca unui păzitor al acestor ţări, i s-a pus slujba cu Polieleu, după cum a fost tipărit şi în Mineiele ce au ieşit mai înainte, ca cel ce va voi să poată a o cânta şi cu Polieleu sau numai pe 6.
Sfântul mare mucenic Nichita, daco-romanul (gotul) († 372) (15 septembrie)Stea emy
Sfântul mare mucenic Nichita a fost de neam got. El a fost ucenicul lui Teofil, episcopul goţilor, care a fost unul dintre părinţii Sinodului întâi Ecumenic de la Niceea [anul 325]. Când Athenarik, căpetenia goţilor, a început să îi tortureze pe creştini, Sfântul Nichita a stat înaintea lui şi 1-a înfierat ca pe un păgân şi un criminal. Torturat fiind în chip bestial, sfântul nu s-a lepădat nicicum de credinţa creştină, ci a mărturisit-o cu şi mai multă putere, slăvindu-L pe Dumnezeu şi mulţumindu-I Lui. În timpul torturilor mintea îi era aţintită la Dumnezeu, iar la piept, sub cămaşă, purta o icoană a Preasfintei Născătoare de Dmnezeu cu Pruncul Iisus, în care dumnezeiescul Prunc era închipuit stând drept şi ţinând Sfânta Cruce în Mâinile Lui. La urmă călăul 1-a aruncat pe mucenic în foc, unde el şi-a dat sfântul lui suflet. Cu toate acestea, trupul lui a rămas nears. Prietenul lui, Marianus, i-a luat trupul, 1-a scos din pământul goţilor şi 1-a dus în Cilicia, în cetatea Mopsuestia. Acolo el a ridicat o Sfântă biserică închinată Sfântului mare mucenic Nichita, în care a aşezat şi moaştele făcătoare de minuni ale sfântului.
Sfântul Andrei Criteanul - Canonul cel mareStea emy
Ajutor şi acoperitor s-a făcut mie spre mântuire. Acesta este Dumnezeul meu şi-l voi slăvi pe el; Dumnezeul părintelui meu şi-l voi înălţa pe el, căci cu mărire s-a prea slăvit.
Acatistul Sfântului mare mucenic Nichita, romanul (15 septembrie)Stea emy
Al doilea mucenic cu numele Nichita, adică "biruitorul", care a pătimit martiriul de la goţi în anul 372 pe pământul ţării noastre, după Sfântul mucenic Sava, este Sfântul mare mucenic Nichita, numit uneori "romanul", alteori "daco-romanul" sau "gotul". Acest venerabil mucenic era de neam grec după părinţi, din aceeaşi patrie cu Sfântul apostol Pavel, adică Cilicia, din Asia mică. Părinţii săi au fost aduşi de goţi şi colonizaţi în Dacia după anul 258.
Sfântul apostol Iacov, fratele Sfântului Ioan evanghelistul, unul din cei doi...Stea emy
A fost supranumit Sfântul Iacob cel mare sau cel bătrân, spre a-l deosebi de Sfântul apostol Iacov (fiul lui Alfeu) și de apostolul cu același nume dintre cei șaptezeci, Sfântul Iacov cel drept (primul episcop al Ierusalimului) supranumit Iacov cel mic sau Iacov, fratele Domnului. Părinții lui au fost Zevedeu și Maria-Salomeea. A fost - potrivit tradiției - fratele mai mare al apostolului Ioan, evanghelistul. Sfântul Iacov este primul mucenic dintre cei 12 apostoli, fiind ucis în anul 44, la ordinul lui Irod Agripa (Fapte 12-1;2). Biserica Ortodoxă română îl pomenește pe Iacov al lui Zevedeu la 30 aprilie și la 30 iunie (împreună cu ceilalți 12 apostoli), iar în Biserica catolică la 25 iulie.
Sfinţii douăzeci de mii de mucenici, din Nicomidia (28 decembrie)Stea emy
În timpul domniei răului împărat Maximian Hercules, a înflorit minunat la Nicomidia credinţa creştină, sporindu-şi roada din zi în zi. Aflându-se odată împăratul în această cetate şi aflând de numărul mare de creştini din ea, şi de înflorirea pe care o cunoaşte credinţa creştină, s-a umplut de ură şi a pus la cale exterminarea ei. Se apropia praznicul Naşterii Domnului şi împăratul ştia că atunci toţi creştinii se vor strânge în marea biserică din Nicomidia. De aceea el a poruncit ca, biserica să fie înconjurată de lemne uscate, cărora soldaţii la momentul cuvenit să le pună foc. Astfel, când toţi creştinii se strânseseră după miezul nopţii în biserică pentru săvârşirea Sfintei Liturghii, soldaţii au încon-jurat biserica şi nu au mai permis nimănui să iasă din ea. Înăuntru a intrat trimisul împăratului care le-a vestit creştinilor că împăratul îi somează să jertfească idolilor, altfel vor fi arşi de vii. Atunci arhidiaconul bisericii, aprins de focul râvnei dumnezeieşti şi atlet al lui Hristos, a întărit poporul şi i-a pus înainte slava muceniciei la care îi cheamă Dumnezeu. El le-a pus înainte pilda celor trei tineri din cuptorul de foc: „Iată, Fraţilor, Masa Sfintei Jertfe stă înaintea noastră, pe ea Domnul Se aduce acum Jertfă pentru noi! Oare nu ne vom pune şi noi vieţile spre a Lui slavă şi a noastră mântuire în acest loc sfânt?" Poporul s-a umplut de Duhul Sfânt şi au voit cu râvnă să răspundă dumnezeieştii
chemări. Atunci toţi catehumenii au fost botezaţi şi unşi cu Sfântul şi marele Mir. Soldaţii, văzând răspunsul lor, au pus foc bisericii, incendiind lemnele aşezate din timp. Toţi cei douăzeci de mii de oameni dinăuntru au ars de vii, înălţând cântări de laudă lui Dumnezeu. Biserica a ars timp de cinci zile; din ea s-a înălţat un fum de o bună mireasmă negrăită care a umplut tot ţinutul. Deasupra locului a stat o lumină aurie, negrăită, ca străbătută de raze de soare. Aşa s-au săvârşit către Domnul aceste mii de bărbaţi, femei şi copii, încununându-se cu cununile veşnicei slave de către Domnul Hristos, în fericita Lui împărăţie. Ei au luat mucenicia la anul 302.
Sfânta muceniță Iuliana din Nicomidia (21 decembrie)Stea emy
Sfânta muceniţă Iuliana a trăit pe vremea împăratului Maximian (286-305) în cetatea Nicomidiei din Bitinia. Părinţii ei erau păgâni şi au logodit-o cu un tânăr păgân, Elevsie, dar nunta a fost amânată până ce sfânta avea să aibă vârsta potrivită pentru căsătorie. În acest timp, Iuliana a auzit de cuvântul lui Dumnezeu şi a îmbăţişat credinţa creştină, trăind în rugăciune şi curăţie. Pentru că nu mai dorea să se mărite cu Elevsie, tatăl ei a dat-o logodnicului ei s-o judece după legile păgâne. Pentru că L-a mărturisit cu mult curaj pe Hristos şi pentru că nu dorea în nici un chip să se mărite, a fost încinsă cu fierul înroşit în foc, a fost aruncată într-un cazan cu plumb topit şi a fost arsă de vie, dar din toate acestea a ieşit nevătămată. Într-o noapte, pe când sfânta stătea la rugăciune, i s-a arătat diavolul în chip de înger de lumină şi i-a spus ce chinuri avea să sufere în continuare. Ispititorul o învăţa să aducă jertfe idolilor, ca să scape cu viaţă. Dar Iuliana, înţelegând primejdia, s-a rugat fierbinte către Dumnezeu ca să-i descopere cine era acela care i se arătase. Prin puterea Domnului, diavolul a mărturisit singur cine este, iar sfânta cu putere minunată l-a legat şi l-a pedepsit până în dimineaţa în care a fost din nou scoasă la chinuri. Văzând minunile care se făceau cu Sfânta Iuliana, care avea atunci 18 ani, au crezut în Hristos 500 de bărbaţi şi 130 de femei. Şi mărturisind aceia că sunt creştini, eparhul a poruncit să li se taie capetele. Sfintei i s-a tăiat capul din porunca lui Elevsie, primind ea astfel cununa muceniciei.
Cuvântul lui Dumnezeu despre semnul Fiului Omuluibillydeana
"Poporul Meu, tu eşti semnul Meu cel de dinaintea venirii Mele, fiindcă Eu am făcut din tine semn pe pământ, şi altceva tu nu eşti decât semnul Meu, chipul Meu cel de dinaintea venirii Mele cuvânt şi chip. Poporul Meu, tu eşti chipul Meu."
Canon de rugăciune către Sfânta Cruce, în cinstea arătării ei la Ierusalim, î...Stea emy
Chipul Crucii Tale acum mai mult decât soarele a strălucit, care de la Sfântul Munte până la locul Căpăţânii o ai întins, şi într-însa a Ta putere, Mântuitorule ai luminat, printr-însa întărind şi pe bine credincioşii împăraţi, pe care îi şi mântuieşte totdeauna în pace, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Hristoase Mântuitorule, mântuieşte-ne şi pe noi.
Canon de rugăciune către Sfântul mucenic Ioan, valahul (†1662) (12 mai)Stea emy
Sfântul nou mucenic Ioan, valahul a trăit în Ţara Românească, în vremea domnitorilor Matei Basarab şi Mihail Radu (cunoscut şi sub numele de Mihnea al III-lea). Suferă martiriul pentru nelepădarea de credinţa drept măritoare creştin ortodoxă în anul 1662, la data de 12 mai, atunci când se săvârşeşte şi pomenirea sa în calendarul bisericesc.
Pilda de sfinţenie şi mucenicie a Sfântului Valentin, precum şi darul acestuia de vindecător al celor bolnavi şi ocrotitor al virtuţii dragostei creştine şi al familiei pot fi aflate doar în Biserica lui Hristos, locul în care mucenicul creştin a predicat, a binecuvântat şi a mărturisit pe Dumnezeul cel Viu. Din anul 2005 se află în Biserica Delea Nouă - Calist din Bucureşti, o parte din moaştele Sfântului mucenic Valentin dăruite de Episcopia din Terni, Italia, credincioşilor români.
Acatistul Sfântului mare mucenic Nichita, romanul (15 septembrie)Stea emy
Al doilea mucenic cu numele Nichita, adică "biruitorul", care a pătimit martiriul de la goţi în anul 372 pe pământul ţării noastre, după Sfântul mucenic Sava, este Sfântul mare mucenic Nichita, numit uneori "romanul", alteori "daco-romanul" sau "gotul". Acest venerabil mucenic era de neam grec după părinţi, din aceeaşi patrie cu Sfântul apostol Pavel, adică Cilicia, din Asia mică. Părinţii săi au fost aduşi de goţi şi colonizaţi în Dacia după anul 258.
Sfântul apostol Iacov, fratele Sfântului Ioan evanghelistul, unul din cei doi...Stea emy
A fost supranumit Sfântul Iacob cel mare sau cel bătrân, spre a-l deosebi de Sfântul apostol Iacov (fiul lui Alfeu) și de apostolul cu același nume dintre cei șaptezeci, Sfântul Iacov cel drept (primul episcop al Ierusalimului) supranumit Iacov cel mic sau Iacov, fratele Domnului. Părinții lui au fost Zevedeu și Maria-Salomeea. A fost - potrivit tradiției - fratele mai mare al apostolului Ioan, evanghelistul. Sfântul Iacov este primul mucenic dintre cei 12 apostoli, fiind ucis în anul 44, la ordinul lui Irod Agripa (Fapte 12-1;2). Biserica Ortodoxă română îl pomenește pe Iacov al lui Zevedeu la 30 aprilie și la 30 iunie (împreună cu ceilalți 12 apostoli), iar în Biserica catolică la 25 iulie.
Sfinţii douăzeci de mii de mucenici, din Nicomidia (28 decembrie)Stea emy
În timpul domniei răului împărat Maximian Hercules, a înflorit minunat la Nicomidia credinţa creştină, sporindu-şi roada din zi în zi. Aflându-se odată împăratul în această cetate şi aflând de numărul mare de creştini din ea, şi de înflorirea pe care o cunoaşte credinţa creştină, s-a umplut de ură şi a pus la cale exterminarea ei. Se apropia praznicul Naşterii Domnului şi împăratul ştia că atunci toţi creştinii se vor strânge în marea biserică din Nicomidia. De aceea el a poruncit ca, biserica să fie înconjurată de lemne uscate, cărora soldaţii la momentul cuvenit să le pună foc. Astfel, când toţi creştinii se strânseseră după miezul nopţii în biserică pentru săvârşirea Sfintei Liturghii, soldaţii au încon-jurat biserica şi nu au mai permis nimănui să iasă din ea. Înăuntru a intrat trimisul împăratului care le-a vestit creştinilor că împăratul îi somează să jertfească idolilor, altfel vor fi arşi de vii. Atunci arhidiaconul bisericii, aprins de focul râvnei dumnezeieşti şi atlet al lui Hristos, a întărit poporul şi i-a pus înainte slava muceniciei la care îi cheamă Dumnezeu. El le-a pus înainte pilda celor trei tineri din cuptorul de foc: „Iată, Fraţilor, Masa Sfintei Jertfe stă înaintea noastră, pe ea Domnul Se aduce acum Jertfă pentru noi! Oare nu ne vom pune şi noi vieţile spre a Lui slavă şi a noastră mântuire în acest loc sfânt?" Poporul s-a umplut de Duhul Sfânt şi au voit cu râvnă să răspundă dumnezeieştii
chemări. Atunci toţi catehumenii au fost botezaţi şi unşi cu Sfântul şi marele Mir. Soldaţii, văzând răspunsul lor, au pus foc bisericii, incendiind lemnele aşezate din timp. Toţi cei douăzeci de mii de oameni dinăuntru au ars de vii, înălţând cântări de laudă lui Dumnezeu. Biserica a ars timp de cinci zile; din ea s-a înălţat un fum de o bună mireasmă negrăită care a umplut tot ţinutul. Deasupra locului a stat o lumină aurie, negrăită, ca străbătută de raze de soare. Aşa s-au săvârşit către Domnul aceste mii de bărbaţi, femei şi copii, încununându-se cu cununile veşnicei slave de către Domnul Hristos, în fericita Lui împărăţie. Ei au luat mucenicia la anul 302.
Sfânta muceniță Iuliana din Nicomidia (21 decembrie)Stea emy
Sfânta muceniţă Iuliana a trăit pe vremea împăratului Maximian (286-305) în cetatea Nicomidiei din Bitinia. Părinţii ei erau păgâni şi au logodit-o cu un tânăr păgân, Elevsie, dar nunta a fost amânată până ce sfânta avea să aibă vârsta potrivită pentru căsătorie. În acest timp, Iuliana a auzit de cuvântul lui Dumnezeu şi a îmbăţişat credinţa creştină, trăind în rugăciune şi curăţie. Pentru că nu mai dorea să se mărite cu Elevsie, tatăl ei a dat-o logodnicului ei s-o judece după legile păgâne. Pentru că L-a mărturisit cu mult curaj pe Hristos şi pentru că nu dorea în nici un chip să se mărite, a fost încinsă cu fierul înroşit în foc, a fost aruncată într-un cazan cu plumb topit şi a fost arsă de vie, dar din toate acestea a ieşit nevătămată. Într-o noapte, pe când sfânta stătea la rugăciune, i s-a arătat diavolul în chip de înger de lumină şi i-a spus ce chinuri avea să sufere în continuare. Ispititorul o învăţa să aducă jertfe idolilor, ca să scape cu viaţă. Dar Iuliana, înţelegând primejdia, s-a rugat fierbinte către Dumnezeu ca să-i descopere cine era acela care i se arătase. Prin puterea Domnului, diavolul a mărturisit singur cine este, iar sfânta cu putere minunată l-a legat şi l-a pedepsit până în dimineaţa în care a fost din nou scoasă la chinuri. Văzând minunile care se făceau cu Sfânta Iuliana, care avea atunci 18 ani, au crezut în Hristos 500 de bărbaţi şi 130 de femei. Şi mărturisind aceia că sunt creştini, eparhul a poruncit să li se taie capetele. Sfintei i s-a tăiat capul din porunca lui Elevsie, primind ea astfel cununa muceniciei.
Cuvântul lui Dumnezeu despre semnul Fiului Omuluibillydeana
"Poporul Meu, tu eşti semnul Meu cel de dinaintea venirii Mele, fiindcă Eu am făcut din tine semn pe pământ, şi altceva tu nu eşti decât semnul Meu, chipul Meu cel de dinaintea venirii Mele cuvânt şi chip. Poporul Meu, tu eşti chipul Meu."
Canon de rugăciune către Sfânta Cruce, în cinstea arătării ei la Ierusalim, î...Stea emy
Chipul Crucii Tale acum mai mult decât soarele a strălucit, care de la Sfântul Munte până la locul Căpăţânii o ai întins, şi într-însa a Ta putere, Mântuitorule ai luminat, printr-însa întărind şi pe bine credincioşii împăraţi, pe care îi şi mântuieşte totdeauna în pace, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Hristoase Mântuitorule, mântuieşte-ne şi pe noi.
Canon de rugăciune către Sfântul mucenic Ioan, valahul (†1662) (12 mai)Stea emy
Sfântul nou mucenic Ioan, valahul a trăit în Ţara Românească, în vremea domnitorilor Matei Basarab şi Mihail Radu (cunoscut şi sub numele de Mihnea al III-lea). Suferă martiriul pentru nelepădarea de credinţa drept măritoare creştin ortodoxă în anul 1662, la data de 12 mai, atunci când se săvârşeşte şi pomenirea sa în calendarul bisericesc.
Pilda de sfinţenie şi mucenicie a Sfântului Valentin, precum şi darul acestuia de vindecător al celor bolnavi şi ocrotitor al virtuţii dragostei creştine şi al familiei pot fi aflate doar în Biserica lui Hristos, locul în care mucenicul creştin a predicat, a binecuvântat şi a mărturisit pe Dumnezeul cel Viu. Din anul 2005 se află în Biserica Delea Nouă - Calist din Bucureşti, o parte din moaştele Sfântului mucenic Valentin dăruite de Episcopia din Terni, Italia, credincioşilor români.
Paraclisul Sfântului ierarh Vasile cel mare (1 ianuarie şi 30 ianuarie)Stea emy
În tot pământul s-a răspândit vestirea ta, că a primit cuvântul tău, prin care cu dumnezeiască credinţă ai învăţat, firea celor în fiinţă ai lămurit şi ai pus rânduială în obiceiurile oamenilor. Părinte cuvioase, preoţie împărătească, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Canoane de rugăciune către Sfântul sfinţit mucenic Foca, episcop de Sinope (...Stea emy
Sfântul sfinţit mucenic Foca a fost episcop în Sinope (astăzi pe ţărmul turcesc al Mării Negre) şi a murit ca un martir în anul 117, în timpul persecuţiei împotriva creştinilor declanşate de împăratul Traian (98-117). Unele surse spun că a fost lăsat să moară într-o baie încinsă. Sfântul Foca este sărbătorit la 22 septembrie după calendarul bisericesc gregorian (Biserica Ortodoxă Română) şi cu 13 zile mai târziu, la 5 octombrie, după calendarul bisericesc iulian (Biserica Ortodoxă Rusă). La 23 iulie (respectiv, 4 august), ortodocşii pomenesc mutarea moaştelor Sfântului mucenic Foca din Sinope, cetatea în care s-a născut şi a fost episcop, la Cons-tantinopol (fosta capitală a Imperiului Roman de Răsărit şi a Imperiului Bizantin, Istanbulul de astăzi, numele original: Bizanţ). Strămutarea moaştelor a fost decisă după numeroase tămăduiri şi minuni săvârşite la mormântul din Sinope.
O documento repete o endereço de um site www.ortodoxia.md por mais de 100 vezes, indicando que se trata de uma lista muito longa desse mesmo endereço de site.
This document provides contact information for the Apologeticum digital theological library, including its website URL (http://apologeticum.net), a secondary website URL (http://www.angelfire.com/space2/carti/), and an email address (apologeticum2003@yahoo.com). It also includes a digital signature at the bottom to validate the document.
This document discusses the history of chocolate and its production. It details how cocoa beans are harvested from cacao trees and then fermented, dried, roasted, and ground into chocolate liquor. The liquor is then further processed through conching and tempering to produce solid or liquid chocolate products. Chocolate has its origins in Mesoamerica and was first consumed as a bitter drink by Aztec and Mayan cultures before its introduction and popularity in Europe.
This document discusses the history of chocolate and its production. It details how cocoa beans are harvested from cacao trees and then fermented, dried, roasted, and ground into chocolate liquor. The liquor is then further processed through conching and tempering to produce solid or liquid chocolate products. Chocolate has its origins in Mesoamerican cultures and was first popularized in Europe in the early modern period.
This document discusses the history of chocolate and its production. It notes that chocolate originated in Mesoamerica and was first consumed by the Aztecs and Mayans in liquid form. Cacao beans were used as currency by the Aztecs. The Spanish introduced chocolate to Europe in the 16th century after conquering the Aztec empire, and it gradually became popular as a drink among the elite. By the 19th century, chocolate had evolved into solid candy bars through advances in production and processing techniques.
This long document discusses the history of climate change research and policymaking over the past few decades. It describes how the scientific consensus developed that human greenhouse gas emissions are the dominant cause of recent global warming. It also outlines international negotiations over climate treaties and national policies to reduce emissions. However, the summary only includes the essential high-level details without verbatim extracts from the source text.
This long document discusses the history of climate change research and policymaking over the past few decades. It describes how the scientific consensus developed that human greenhouse gas emissions are the dominant cause of recent global warming. It also outlines international negotiations over climate treaties and national policies to reduce emissions. However, it acknowledges that some political and business leaders still reject or downplay the warnings from climate science.
The document discusses the life and teachings of Jesus Christ. It describes how he was born in Bethlehem and grew up in Nazareth. It states that Jesus traveled around preaching and performing miracles. The summary concludes by mentioning that Jesus was crucified but rose from the dead, and his teachings formed the basis for Christianity.
This document discusses the life and teachings of Jesus Christ. It describes how he was born in Bethlehem and grew up in Nazareth. It explains that Jesus traveled around preaching his message of love, forgiveness and salvation. The document also outlines how Jesus performed many miracles that demonstrated his divine power and authority. It concludes by explaining that Jesus was crucified but rose from the dead, proving that he is the Son of God.
This document is a lengthy theological text discussing the nature of God and divine attributes such as omnipotence, omniscience, and goodness. It explores how these attributes can be reconciled with the existence of evil in the world. The key points made are that God is all-powerful yet chooses to limit his power to respect human free will, he is all-knowing but has given humans significant autonomy, and he remains perfectly good despite allowing moral evil as it achieves a greater good of enhancing human free choice and development.
Sfântul cuvios Visarion din Egipt, făcătorul de minuni (s.v. 6 iunie / s.n. 1...Stea emy
Marele întru părinţi, Visarion, s-a născut şi a crescut în Egipt şi a trăit în anii Sinodului al IV-lea, a toată lumea, din Calcedon (450-451). A iubit din tinereţe pe Hristos şi a câştigat în inima sa lumina darului lui Dumnezeu. A mers să cerceteze Sfintele locuri ale Ierusalimului şi aici a cunoscut pe Sfântul Gherasim de la Iordan, cel căruia îi slujea un leu. A cunoscut, de asemenea şi pe alţi Sfinţi părinţi, precum pe Sfântul Eftimie cel mare şi Sfântul Sava, care străluceau pe vremea aceea în Biserică, prin faptele lor bune, primind de la ei învăţături folositoare. Întorcându-se la locurile sale, şi-a ales îndrumător duhovnicesc pe cuviosul Isidor Pelusiotul şi petrecea îndemnat de acesta, la viaţa cea aspră. După buna sfătuire a acestuia, Sfântul Visarion şi-a împărţit săracilor toată averea, ce-i rămăsese de la părinţi şi primind de bună voie sfintele nevoinţe, s-a făcut monah. El cu darul facerii de minuni vindeca bolile oamenilor şi multe alte minuni făcea, spre folosul poporului şi spre slava lui Dumnezeu. A adormit cu pace la anul 466 după Hristos.
Sfântul cuvios Ilarion cel nou, egumenul Mănăstirii Dalmaților (s.v. 6 iunie ...Stea emy
Sfântul cuvios Ilarion cel nou sau cel tânăr, egumenul mânăstirii Sfântului Dalmat din Constantinopol este numit așa pentru a nu fi confundat cu Sfântul Ilarion cel mare din cel de-al patrulea secol, s-a născut în Cappadocia în anul 775. . Ilarion era puternic în rugăciune, neînfricat şi stăruitor în nevoinţe de tot felul. El a fost chinuit mult pentru cinstirea Sfintelor icoane de către răii împăraţi iconoclaşti.
Sfântul mucenic Isihie din Durostorum (†298) (15 iunie)Stea emy
Sfântul mucenic Isihie a viețuit în secolele III-IV fiind ostaș creștin ce făcea parte din legiunea armatei romane de la Dunăre, staționată în cetatea Durostor din provincia Moesia Inferior. Acest Sfânt mucenic a pătimit împreună cu alți 5 sfinți mucenici: Pasicrat și Valentin, Nicandru și Marcian și Iuliu Veteranul. Sfinților Pasicrat și Valentin li s-au tăiat capetele la 24 aprilie, iar Sfântului Iuliu Veteranul la 27 mai. În ziua pătimirii veteranului Iuliu, Sfântul Isihie, care se afla în închisoare cu el, i-a adresat o rugăminte ca să-și aducă aminte de el când va sosi în fața Domnului, căci curând va urma și el aceeași soartă. Iar Sfântul Iuliu l-a îmbărbătat pe acest curajos ostaș al lui Hristos, amintindu-i de făgăduințele făcute de către Domnul către cei ce vor răbda până la sfârșit. Sfântul Isihie s-a încununat cu moartea martirică la 15 iunie, prin tăierea capului, și astfel și-a dat viața în mâinile Domnului.
Sfântul mucenic Isihie din Durostorum (†298) (15 iunie)
Canon Pt. Mintuirea Copiilor
1. CANON DE RUGĂCIUNE
PENTRU MÂNTUIREA COPIILOR
Cântarea 1-a
Mântuieşte-i, Doamne, pe copiii noştri!
„Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, că a unora ca aceştia este Împărăţia cerurilor“, ai
spus, Mântuitorule, îndemnându-ne prin aceasta să ne creştem copiii spre slava lui Dumnezeu.
Învaţă-i, Tu, Doamne, să Te asculte atunci când îi chemi să Te slujească, ca să dobândească Împă-
răţia mult dorită.
Mântuieşte-i, Doamne, pe copiii noştri!
Binecuvântează-i pe copiii noştri, Doamne, cu lumina binecuvântării Tale, ca Tu să fii puterea lor,
Tu să fii ajutorul lor, Tu să fii viaţa lor.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Sfinte Ioane Botezătorule, dascăle al pocăinţei, care ai tresăltat în pântecele maicii tale când s-
a apropiat de tine Fecioara Maria care purta în pântece Cerescul Prunc, ajută-i pe copiii noştri să
nu fie nesimţitori la cercetările tainice ale Duhului, ci să cugete în fiecare zi la Împărăţia ce va să
vină.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Fecioară, când Domnul fiind pe cruce ţi-a spus „Femeie, iată fiul tău!“, ţi-a dat în gri-
jă nu numai pe ucenicul Său iubit, ci şi pe toţi copiii care au primit lumina Sfântului Botez.
Cântarea a 3-a
Mântuieşte-i, _ _ _
Cuvântul Tău, Doamne Iisuse Hristoase, că „cine va primi un prunc ca acesta în numele Meu, pe
Mine mă primeşte“, ne luminează inimile ca să pricepem ce mare dar este pentru noi să ne creştem
copiii în Numele Tău. Învredniceşte-ne, Doamne, să putem face aceasta spre mântuirea lor şi
bucuria noastră.
Mântuieşte-i, _ _ _
Duhul Sfânt, Care S-a pogorât peste ucenicii Tăi la Cincizecime, să Se pogoare şi peste copiii
noştri, Doamne, ca să primească darurile Sale: duhul înţelepciunii, duhul înţelegerii, duhul sfatului,
duhul puterii, duhul cunoştinţei, duhul temerii de Dumnezeu şi duhul bunei-credinţe.
Slavă_ _ _
Călăuziţi-ne pe noi pe calea dreptei credinţe, Sfinţilor Apostoli: Petre, Pavele, Iacove, Bartolo-
mee, Toma, Filipe, Andrei, Marcu, împreună cu Luca, Ioane, ucenicule iubit al lui Hristos, Simone şi
Iuda, cel cu totul fericit, şi mare Matia, cum şi pe voi v-a călăuzit Hristos din pruncia voastră
duhovnicească.
Şi acum _ _ _
Să nu uităm niciodată, Născătoare de Dumnezeu, cum Cuvioasei care te-a rugat să-i arăţi că îi
eşti Maică, i-ai cerut în vedenie să se arate fiică vrednică a ta, cerându-le prin aceasta tuturor
creştinilor să fie vrednici de a fi numiţi fii ai tăi.
2. Cântarea a 4-a
Mântuieşte-i, _ _ _
„Osana, Fiului lui David! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!“, au strigat copiii
care Te-au întâmpinat cu bucurie mare când ai intrat în Ierusalim. Învaţă-i, Doamne, şi pe copiii
noştri să fie asemenea acelora şi să Te laude până la sfârşitul vieţii lor.
Mântuieşte-i, _ _ _
Din gura pruncilor şi a celor ce sug Ţi-ai pregătit laudă, Doamne. Dăruieşte harul Tău copii lor
noştri ca să iubească rugăciunea, Biserica, faptele bune şi ascultarea de poruncile Tale.
Slavă_ _ _
Sfinţilor Ierarhi Atanasie şi Chiril al Alexandriei, apărătorilor ai dreptei credinţe, dimpreună cu
Nicolae al Mirelor Lichiei şi Spiridon al Trimitun dei, făcătorii de minuni, voi, care aţi propovăduit
în lume cinstirea lui Dumnezeu, aveţi grijă de copiii noştri, ca să nu părăsească Biserica lui Hristos,
ci să fie mădulare vii ale ei.
Şi acum_ _ _
Să te cânte neamurile toate, Preasfântă Fecioară, şi toţi copiii să te laude, că eşti mare ajutor
neamului creştinesc, ferindu-l de lucrarea vrăjmaşului diavol. În vecii vecilor să fii slăvită, ceea ce
te-ai arătat mai presus de toate cetele îngereşti şi de toţi sfinţii.
Cântarea a 5-a
Mântuieşte-i, _ _ _
„Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu, ci spune numai cu cuvântul şi se va
vindeca sluga mea“, a zis sutaşul cu credinţă şi s-a însănătoşit sluga sa în ceasul acela. Credem Ţie,
Doamne, că aşa îi poţi tămădui şi pe copiii noştri, când bolile şi necazurile îi încearcă.
Mântuieşte-i, _ _ _
Doamne, Cel ce tămăduieşti pe cei bolnavi şi ridici pe cei căzuţi, vindecă toate slăbiciunile care
vin asupra copiilor noştri pentru a-i face robi păcatului, ca să Îţi mulţumească Ţie, Celui ce eşti mi-
nunat întru toate lucrurile Tale şi nici un cuvânt nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale.
Slavă_ _ _
Sfinţilor doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, Chir şi Ioan, Pantelimon şi Ermolae, Samson şi
Diomid, Mochie şi Anichit, Talaleu şi Trifon, dimpreună cu toţi sfinţii care au primit darul
tămăduirii, cereţi de la Dumnezeu pentru copiii noştri sănătate sufletească şi trupească.
Şi acum _ _ _
O, Maica Domnului, nenumărate sunt minunile pe care le-ai făcut, izbăvind mulţime de copii de
grele suferinţe şi învăţându-i să se roage ţie cu credinţă. Ştiind puterea mijlocirii tale, te rugăm să
îi ocroteşti pe copiii noştri, ca să fie feriţi de toate neputinţele.
Cântarea a 6-a
Mântuieşte-i _ _ _
-Tu, Mântuitorule Preabun, Care ai învăţat că „cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe
Mine nu este vrednic de Mine“, pune în inimile copiilor noştri dragostea de Tine, ca mai mult decât
pe părinţii lor trupeşti să Te iubească pe Tine, Cel ce Te-ai arătat în lume Fiul Omului.
3. Mântuieşte-i _ _ _
Doamne, Preadulce Iisuse, dăruieşte-le copiilor noştri tot ce le este de folos pentru mântuire,
dăruieşte-le dragoste de părinţi şi de aproapele, înţelepciune, smerenie, cinste şi toate celelalte
virtuţi creştineşti.
Slavă_ _ _
Cuvioşilor Părinţi şi Cuvioaselor Maici, care ducând crucea răbdării aţi răbdat tot felul de nevo-
inţe, vă rugăm să îi întăriţi pe copiii noştri ca să meargă pe calea înfrânării, pe calea cea strâmtă şi
cu chinuri, pentru a dobândi bunătăţile cele veşnice.
Şi acum_ _ _
Cine oare îşi va încredinţa copiii în grija ta şi-şi va vedea aşteptările înşelate? Nimeni, Născă-
toare de Dumnezeu, pentru că te arăţi totdeauna grabnic ajutătoare celor ce aleargă la tine cu
credinţă.
Cântarea a 7-a
Mântuieşte-i, _ _ _
Arătând că mare este pedeapsa celor ce vor sminti pe unul dintre cei mici care cred în Tine, ai
grăit: „Vai lumii din pricina smintelilor! Că smintelile trebuie să vină, dar vai omului prin care vine
sminteala.“ Pentru care Te rugăm, Doamne, fereşte-ne ca nu cumva să-i smintim cu ceva pe copiii pe
care ni i-ai dat în grijă.
Mântuieşte-i, _ _ _
Preabunule Doamne, dacă din lucrarea vrăjmaşului vor cădea copiii noştri în păcat, primeşte-i la
Tine aşa cum l-a primit tatăl pe fiul risipitor, aşa cum ai primit la Tine mulţime mare de păcătoşi şi
păcătoase, şi ridică-i degrabă ca să slujească Ţie, Celui ce n-ai venit să chemi pe cei drepţi, ci pe
cei păcătoşi la pocăinţă.
Slavă_ _ _
Mari dascăli ai lumii şi Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie de-Dumnezeu-Cuvântătorule şi Ioane
Gură de Aur, care din tinereţile voastre v-aţi închinat vieţile Domnului, defăimând patimile şi
dobândind virtuţile, ajutaţi-i şi pe copiii noştri să ducă o viaţă bineplăcută lui Dumnezeu.
Şi acum _ _ _
Deşarte sunt bunătăţile cu care lumea aceasta îi ispiteşte pe tineri şi pe bătrâni, dar
nepieritoare sunt bunătăţile pe care Maica lui Dumnezeu le dăruieşte celor ce o cinstesc cu evlavie.
Cântarea a 8-a
Mântuieşte-i, _ _ _
„Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să-Mi
urmeze Mie“, ai grăit Tu, Cel ce ai murit pe cruce pentru păcatele neamului omenesc. Călăuzeşte-i
şi pe copiii noştri să-şi ia crucea şi să Te urmeze cu adevărat, oricât de mari ar fi greutăţile şi ispi-
tele acestei lumi.
Mântuieşte-i, _ _ _
4. Doamne, Cel ce în vremea prigoanelor ai întărit mulţime de copii care Te-au mărturisit mergând
fără teamă spre mucenicie pe urmele părinţilor lor, întăreşte-i pe copii ca în prigoana patimilor şi a
poftelor să ducă lupta cea bună şi să fie biruitori prin harul Tău.
Slavă_ _ _.
O, Sfinte Chiric, care după numai trei ani de viaţă ai primit cununa muceniciei, dimpreună cu
Soborul celor paisprezece mii de prunci ucişi de Irod şi cu Sfinţii Mucenici şi Muceniţe care cu
sângele vostru aţi udat ogorul Bisericii lui Hristos, ocrotiţi aceste roade tinere, aceşti copii ai noş
tri, ca să nu se teamă de moartea trupească, ci numai de cea sufletească.
Şi acum_ _ _
Sabie a trecut prin sufletul tău, Născătoare de Dumnezeu, când L-ai văzut zăcând fără de sufla-
re pe Cel ce este Viaţa lumii. Tu, care înţelegi durerea părinţilor care suferă pentru copiii lor, ai
grijă şi de copiii noştri, ca nu cumva necuratul vrăjmaş să le întineze sufletele prin păcate.
Cântarea a 9-a
Mântuieşte-i, _ _ _
Să audă copiii noştri la Judecată glasul Tău preadulce, o, Iisuse, glasul Tău care va zice: „Veniţi,
binecuvântaţii Părintelui Meu, de moşteniţi Împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii!“
Mântuieşte-i, _ _ _
Doamne, cădem în faţa Ta cu umilinţă şi Te rugăm să rânduieşti precum ştii mântuirea copiilor pe
care ni i-ai dat, împlinind cu harul Tău neputinţa poveţelor pe care le primesc de la noi.
Slavă_ _ _
O, Sfinte Steliane, ocrotitor al copiilor, roagă-te împreună cu Soborul tuturor Sfinţilor şi cu
Cetele îngereşti care Îl slăvesc pe Dumnezeu neîncetat, Stăpâniile, Heruvimii, Serafimii, Domniile,
Îngerii, Scaunele, Căpeteniile şi Sfinţii Arhangheli, ca Domnul să îi binecuvânteze şi să îi sfinţească
pe copiii noştri.
Şi acum _ _ _
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, acoperă-i cu sfântul tău acoperământ pe toţi copiii bine-
credincioşi şi pe toţi cei care se îngrijesc de creşterea lor, ca să cânte cu toţii lui Dumnezeu:
Aliluia!