Aristotel, ammonius, stephanus comentarii la tratatul despre interpretare al lui aristotel-editura academiei (1971)

Despre Interpretare
Mai Intii trebuie stabilit ce este un nume şi ce este un verb, ",
apoi ce sînt o negaţie, o afirmaţie, o enunţare şi o rostire.
Ceea ce apare In glas este un semn al celor ce sint In cuget
şi ceea ce este în seri•, al celor din glas. Iar după lcum nici
cele scrise nu sînt aceleaşi pentru toţi, la fel nici cele glăsuite
nu sînt aceleaşi; în schimb cele pentru care toate acestea sînt
dintru Inceput semne reprezintă stări de cuget, aceleaşi pentru
toţi, iar lucrurile pentru care cele din urmă sint similitudini,
dintru început sînt aceleaşi. Dar despre acestea s-a vorbit
în scrierea Despre suflet; căci ele ţin de altă lucrare. După cum
în cuget gîndul este lipsit uneori de adcverire sau falsitate,
alteori însă trebuie dintru început să-i revină una din acestea,
la fel este şi In glăsuire; ce e fals şi ce e adevărat poartă asu
pra !mbinării şi diviziunii. Aşa fiind numele lnseşi şi verbele
se aseamănă cu gindul fără îmbinare şi diviziune, ca de pildă cel
de "om" sau cel de "alb", cînd nu li se adaugă ceva; căci
ele nu s înt încă nici ceva fals, nici ceva adevărat. Iar ca dovadă
a acestui lucru : chiar şi "capra-cerb" înseamnă cea, insă.
nu c nici adevărată nici falsă, dacă nu i se adaugă faptul de
a fi sau a nu fi, In chip simplu sau după timp.
2
Numele este o glăsuire semnificativă pe bază de con
venţie, fără indicaţie de timp, In care nici o parte izolată nu

t>$te semnificativă; rări, in ruvi:ntul ,,K!llipo"", "(h)ippos"nu
semnifică nimii..' prin el însuşi, ea în expresia. de "kalos {h)ipp0811
[raJ frumo:;Jt. lntr-adevă,r, nu aidoma C< la, numele simple se
petrec lucrurilt> la cele compu"e; căci in acelea, partea nu e
nicid&•um sem.n.ifica.tivă., in acestea din urmă însă tinde să
fie, dar nu desprinsă din ren1, aşa cum, în "epa.ktrokeles',
[vas de pirat], ••keles'' nu semnifică prin el insuşi ceva. Pe
de altă parte numele este prin eonventie, căci nici unul dintre
cuvinte nu există prin natură, ci doar ca semn, sunetelesălbatice,
ca aJe fiarelor, indicind şi t>le ceva, dar nici unul dintre ele
nefiind nume.
":Son-om" nu este un nume. Într-adevăr nu există (nici
n-a.r putea exista) nume in legătură ru ceea ce trebuie :-ă denu
mească el; căci nu e ·mrba nici de o rostire, nici de o negaţie.
Fie el aşadar nume nedeterminat, deoarece revine deopotrivă
oricărui lucru, existent ori inexistent. Cît despre "al lui Filon"
16b sau ��lui Filon" şi cele asemenea lor, ele nu sînt nume, ci ca
zuri [oblice] ale numelui. Rostul acestor formulări este, în alte
privinţe, legat de nume ; numai că, împreună cu "este", "era"
sau ,;va. fi", ele nu exprimă adevărul ori falsul, pe cînd numele
o face statornic. De pildă,
"
al lui Filon este" sau "nu este"
nu exprimă nici !Wievărul nici falsitatea.
Verb este cuvintul care, semnificlnd ln plus timpul şi
neavînd nici o pa.rte desprinsă semnificativă, este statorni(
semn aJ celor spuse despre aJtce..-a. Afirm că semnificii ln plut
timpul,
"
sănătatea" fiind nume iar "insănătoşeşte" 2 verb
căci semnifică ln pln.s faptul de a se petrece acum. Şi el est<
statornic semn al celor spuse despre altceTa, respectiv al celo1
spuse despre un subiect sau ca fiind intr-un subiect.
[ln schimb], pe ,,nu lnsănătoşeşte" şi "nu imbolnăveşte"
nu le numesc verbe; ele semnifică ln plus timpul, e drept, ş
1 Parantezele pătrate &lnt ale traducătorului.
• Tradocena schimbi lDtructtva lnţele:sul verbului grec, pentru a pl.str
1O &Ugertia gramaticall a !ni Aristotel.

Despre Interpretare
statornic Rint spuse cu privire la. ceva, însă pentru diferenţa
aceasta nu e instituit un nume. Să le numim "verbe nedeter
minate", fiindcă. sînt spuse in chip indiferent, atit pentru ce este
cit şi pentru ce nu este. Deopotrivă. însă "a însănătoşit" sau
"va însănătoşi" nu sînt verbe, ci o derivare a verbului; iar ele
se deosebesc de verb, în măsura in care acesta semnifică in
plus timpul prezent, pe cînd celelalte pe cel înconjurător.
Verbele enunţate, luate ca atare, sînt nume şi semnifică
ceva (căci cel care vorbeşte îşi fixează gîndirea prin ele, iar
cel care aRcultă e reţinut de sensul lor), dar ele nu semnifică
încă dacă lucrul este ori nu; căci nici "a fil! nici "a nu fi"
nu este semn al lucrului, chiar dacă spui "este" pur şi
simplu. Intr-adevăr, în el însuşi nu reprezintă nimic ; însă indică.
în plus o sinteză, pe care fără componente nu o poţi concepe.
4
Rostirea este o glăsuire semnificati-ră şi convenţională,
în care unele dintre părţi sînt semnificative izolat, ca parte de
vorbire însă, nu ca afirmaţie sau negaţie. Spun că, de pildă,
"om" înseamnă ceva, dar nu înseamnă faptul că el este sau nu
este ; totuşi va fi o afirmaţie sau o negaţie dacă i se adaugă
ceva. ln schimb o singură silabă din cuvintul "omul", nu
înseamnă nimic, cum nici în cuvîntul "şoarece", "şoa" nu
înseamnă ceva, ci este doar o glăsuire. ln cele compuse partea
înseamnă, este drept, ceva, dar nu prin ea însăşi, cum s-a
arătat mai sus.
Orice rostire, însă, este senmificativă, nu ca instrument 11 a
firesc al cugetului, cum s-a arătat, ci prin convenţie. Dar nu
oricare este enunţiativă, ci doar aceea căreia îi revin adeve
rirea şi neadeverirea. !nsă nu le revin tuturor ; de pildă ru�
mintea este o rostire, dar nu e nici adevărată nici falsă. Aşadar
cestelalte feluri de rostire trebuie lăsate de o parte, căci cer·
cetarea lor este mai potrivită retoricii şi poeticii ; acum este
vorba de teoria rostirii enunţiative. 11

5
O vrmu rostirt.• t•mmthLth·ll eMt"' n.rirrna�iu., n.lta negaţia;
toah• l't'lt>laltt' �tint una prin romtntnPrl'. Pe de o.lti parte e ne
l't'S.lr ca urn·t• ru:ol in• t•nuo�io.ti'A, �A. fio nlcAtniti din verb aa.u
un t•.u [o mflL•xiun(' J :ti ''t>rhului; 'i tnt.r-:tdevA.r, dacA la "om"
nu �e udaugi ,,t>ste", "Pra", "va fi" Ma.n (levu. de acest fol, nu
��e obţint• iDl·A o ro11tiru onunţiativi. Cum RO fooo tnRA ci re
pftzmti un singur lurru, iar nu mai multe, formularea "vie·
luitor podestru bipod" 1 Ollei door nu prin !aptul c! vorbele sint
alitumte lW' t"lpAtA unitale1t. Dn.r revine altei Hcriori si spun&
��t lut·ru. Cit dl'Mpro ro11tirea enunţio.tivi'L, ou. este ceva
unitar fil' cind indiC'A. un singur lucru, fie ctnd o una prin cone
Jiune, � l'i.nd mai multe Mint Cf'lo caro indici mai multe lu"'
erori iar nu unul, K:.LU cele nelegate. Aşadar numele Han verbul
umteaz4 bl fie socotite o NimplA vorbA, Intrucit nu HO poate
Rpune l'4:tenprimă, prin pronunţarea. lor, ceva. ca un enunt
fie cii e iD joc o intrebare, fie că nu - ci vorba respectiv&
fndti indici numai ceva de la Hine. Dintre u.ceHte [feluri do
I'OIItuo], una este enunţare• simplA, co de pildA enunţareu.
a. ceva despre ce·a, Hau a ceva tAgiduit despre ceva, o alta este
compusi din primele, cum ar fi o rostire anumitA dintru tn�
ceput compusi. Iar enuntarea simpli este o gl4suire somni
fieativl despre ce revine tut.U nu revine unui lucru, dupA dife�
renliefea timpurilor.
6
Afirmaţia e�te o enunţare a r..eva. despre ceva.. Negaţia,
In IChimb, este enunţarea deHprinderii a. ceva de ceva. Dar,
Intru cit �w. poate enunţa �i es:iHtentul ca. inexistent, şi inexis·
tentul ca existent, 'i existentul ca es.istent, şi inexistentul ca.
iDes.iltent, iar pentru timpurile Htrl.ine de prezent la. fel, &·ar
putea llltlmpla ca tot ce a afirmat cinevo •A fie negat şi tot oe o.
aept li fie afirmat - ""' Incit este evident c4 existA o ne-
12 pţie optuA oricirei afinnalii ti o afirmaţie oricArei negaţii -

IJr��VI': lnterpretar�
a�ll fiind, :-�(L 1111111im opor.iţia acNt-Jil,a c·ontradic:ţic•, afirmaţia "i
rwg-;Lţia. fiind o puHc1In In jm�. Hprm c:ă cmunţarmt a c:c�va dc•.llp�B
f'IVa He opune c:elni nn U1g-:ldnie"t.c� ac·cJia."i ltwru, îrută nu in c·hrp
omonim; �;�i H[Hill tou.t.c1 c:fllcl de ac1da"i HOÎ HJU'c� a preîntîmpina
ohinc•.(iiJf• HOfiHf,j((}.
7
De vrerrw <:H unde dint.m lur:J"uri nînt. unin�rnah•, altele
Hin,e:ulan1 (JJUHH:Kc: univerHul ceea c:e prin firna na eHtc: enunţat
c·u pl'ivim la mai uruJl,c:, iar Hingular ecea. ce nn He cmnnţă a"a,
pm<:urn "om
"
CIKI.e dintrn c:ole univcrHa1f', "Callian" dintre
c·1d<: Hingul:ue); "i dn vrc�mc ee n necnKar Hă Hc Hpnnă că ce-va
r·c:vim1 ori nu, fie unuia dintre c:cle univerKale, fie unuia dintre
<:<•lo Hing-ulare ; daeă He Hplmtl în t:hip univerJow.l că-i rm·ine ceva
"i dt nu-i mvinn, înHeamnă c:ă enunHlrile vor fi contrare. Hpun
c·:t Hn fac: c•.nunţări deHpl'e univBrHal în chip univerHal, ca do
exc·mplu "orien om c� a.lb
"
, "nici un om nu e alb
"
. Cind însă
] cmunţ:lrile Hn fac:l clc:Hpm cel(� univ(:rHale, clar nu în chip uni
vN:ml, c:lo înHet-Ji nu Hînt, eon1.ra.re; doar cele pe care le indică
ni•� pot, fi unc�ori c:ont.rare. Prin a. HC enunţa nmmiversal deRpre
<·c�le trniver·Hale, inţBI•g rost.iri c:a ,,exird.ă om alh'', "nu exiHtă
om alh"; eăei omul fiind eeva. nniver�a.I, n-a fost luat in chip
nniverHa.l în Pnunţaro; într-adevăr· "oriee" [ca. adjectiv] nu
sernnifieă univerKalul, ei doar că il ia în chip universal. lnsăa.
1mrmţa univerHalul in c:hip univerHal, nu duce la eev:.L adevărat,
In ��ar.trl vrndieatului; dld nu va fi adevărată nici o afirmaţie
in <·are univm·Ha.lul KO <munţă in dlip univer1·m.l la predicat,
1�a de pildă "oriee orn e�t.n oriee vieţuitor
"
. Declar ded că so
opune în ehip c:ont.radietoriu afirmaţici negaţia. care rcdă eeca ce
('"în dlip univm·Ha.l
"
, eîwl o vorba de acela�i lneru, ca nefiind
în ehip tlllÎVt)rHal, de exmnpln "oric�e om este alb - nu orice
nm c�nl.<l alh", "niei un om nu e alb - t�XiHtă. om alb
"
; însă
lii<: upun J în c:hip 1�cmtrar afirmaţia univenmlului �i negaţia
univerHalului, Uo exemplu "orice orn cHte alb
"
- "nici un om
rur n alh
"
Kan "orien orn t)Hte drept
"
- "nici un om nu e drept
"
.
Nu 11 pnKihil eft aecHI,(a Hă fiB Kimult,a.n adevărate, pe dnd opu-
"'
13

H
St"lt" lor se intimplă unt>-ori s:1 fit>- adt•vămto simult.an pentru un
a...'t'laş.i lucru, ca dt- ext-mplu
"
nu orire om e alb" şi "există
om alb". .Aşadar h toatt.� rontradirtiile relor universale, luate
in chip uni,·E>rsal, t' nert-sar r:.t una din părţ.i :-�ă. fie sau adevă
rată sau falsă. pre-cum la toate rite au lor în ra.zul eelor singu
lare, de exemplula �.Socratt' t-stt- alb�' - ,,8ocrat.e nu este alb";
in schimb in razul celor universale rare nu sint luate în chip
universal, nu intotdt-.auna una. este adevărată, cealaltă falsă.
Cki est� in aeelaşi timp adevărat să se spună
"
cîte un om e
alb'', "cîte un om nu e alb" [,,există om nealb"], şi lafel
..cite un om nu e frumos" şi "rite un om e frumos" [sau
.,există om frumos"]. Iar dară e urît, înseamnă şi că nu e frumos ;
şi dacă de'Vine, înseamnă şi că nu est-e. Lurrnl ar putea părea.
la prima 'Vedere absUid, dooarece "există om nea.lb" pare a
semnifica în a.celaşi timp şi că ,,nici un om nu e alb"; ultima
[enunţareJ însă nu semnifică aeelaşi lucru, nici nu e necesar
simultană cu prima.
Este pe de altă. parte evident şi că o singură negaţie apar
ţine nnei SÎne."1ll'e afirmaţii, că�i negaţia trebuie să nege acelaşi
lucru pe care il enunţă afirmaţia şi să·! desprindă de un acelaşi,
fie de unul dintre cele singulare, fie de unul dintre cele univer
sale, şi s-o facă in chip universal ori nu. Spun aceasta ca de
exemplu: "Soora.te este alb - Socrate nu este alb". Dacă
însă se tăgăduieşte altceva, iar nu un acelaşi lucru, despre un
altul, atunci nu e vorba de rostirea opusă, ci de una diferită
de prima. 1n schimb lui "orice om e alb" [îi e opusă] "nu
orice om e alb", iar lui "cîte un om e alb", "nici un om nu e
alb"; însă lui "există om alb" [îi e opusă] "nu există om alb".
Am arătat faptul că., aşadar, unei singure afirmaţii i se
opune în chip contradictoriu o singură negaţie şi care anume
sînt ele; de asemenea, faptul că cele contrarii sînt diferite, şi
care anume sînt ele; şi că nu orice contradictorie e adevărată sau
falsă, şi pentru ce anume, preeum şi cind e adevărată ori falaă.
8
11Afirmaţia, ca şi negaţia, dacă enunţă un lucru despre unul
aingnr, e una singură, fie că e vorba de ceva unh�·ersal luat in

Despre Interpretare
<·hip universa1, fie ră nu ; dP exemplu "orice om est-e alb - nu
orice om este alb,', "există om alb - nu există om alb",
"nici un om nu e alb - cite un om e alb
"
, in cazul cA albul
Hemnifică un singur lucru. Dacă insi e pus un singur nume
pentru două lucruri, atunci la cele la care nu este vorba de nn
singur lucru nu este o singură afirmaţie, nici o singură ne
gaţie; de pildă dacă s-ar rindui numele de "tunică" pentru
"cal" şi pentru "om
"
, [enunţarea] că "există tunică albă.''
nu e o singură afirmaţie, după cum nici negaţia ei nu e una.
Căci acest lucru nu se deosebeşte intru nimic de a spune : "există
cal şi om alb" ; iar aceasta nu se deosebeşte intru nimic de a.
spune că .,există cal alb şi există om alb". Dacă deci numele
semnifică mai multe şi dacă există mai multe lucruri, atunci
e evident ci!. şi prima [enunţare] semnifică fie mai multe,
fie nimic ; căci un om nu e cal. Aşa incit nici la acestea
nu e necesar ca o contradictorie să fie adevărată, cealaltă falsă.
9
ln cazul lucrurilor ce slnt şi au fost, e necesar ca afir·
maţia sau negaţia să fie sau adevărată sau falsă, iar ln cazul
celor universale luate ca universale, întotdeauna una este ade
vărată, cealaltă falsă, ca ln cazul celor singulare, după cum s-a
spus ; in schimb in cazul celor unhrersale care nu sînt spuse in
chip universal, lucrul nu e necesar. S-a vorbit şi despre acestea.
Dar ln cazul celor singulare şi viitoare, nu e la fel. Căci daclf.
orice afirmaţie şi negaţie sint sau adevă.rate sau false şi
dacă e necesar ca orice lucru să existe sau si nu existe, atunci,
dacă cineva ar spune că un lucru va fi, altullnsiL nu ar spune
la fel, neapiLrat unul dintre ei ar spune adevărul, de vreme ce
orice afirmaţie şi negaţie sînt sau adevărate sau false. Intr
adevăr amîndouă lucrurile nu vor exista simultan in asemenea
cazuri. Căci dacă e adevi!.rat de spus că un lucru e alb sau nu e
alb, e necesar siL fie alb ori nu, şi dacă este alb ori nu, atunci
era adevărat si afirmi sau să negi ; iar daci!. nu este aşa, greşeşti,
şi dacă greşeşti lnseamniL ci!. nu este aşa, astfel Incit neapărat
1
sau afirmaţia sau negaţia este adevărată ori falsă. Prin urmare 15

[ar rezulta că1 nim.ir nu t.�st€', niri nu se petrece In înttmpla.re,
Nt.U nu art.• loc una din două la îuthnplarc - niei că va. fi nici
că nu va. fi - ci amb('lt' ş.int ru nect>:;itate, un una. din două,
care s-ar fi intimplat. Căci adevereşte fau cel re afirmă, sau
cel ce neagă. Altmint('ri ::;-ar putea deopotrivă ca. lucrul să se
Îl"ească şi să nu se in•asră; intr-adevăr "una din două la
intimplare" nu st• p{'trt're sau nu se va petrece mai degrabă
1e :. aşa sau altfel. Pt' deasupra� dtlcă un lucru este alb acum, era.
adevărat să se spună dinainte ră va fi alb, aşa incit era adevărat
intotdeauna să se spună. despre tmul oarecare dintre cele ivite,
cum că este- sau va fi. Dacă însă era întotdeauna adevărat
să se spună că este- sau la fi, nu e cu putinţă ca acest lucru
să nn fie, acum ori în Yiitor. Iar ceea ce nu poate să nu se
i"l"ească, e cu nt>putinţă să n-o facă; ceea ce e cu neputinţă si;
!
nu se ivească, trebuie să se ivească. .Aşadar toate cele ce ur..
mează să fie- s-ar iTI cu necesitate. Ca urmare, nimic din doui,
nu ar fi la intimplare. nici n-ar exista întîn1plare; căci dac
încape întîmplare, nu e necesitate. De altfel nici nu ar fi
să spui că nici una din două nu e adeYărată, nici "v
nici ..nu l"a fi''. Căci mai întîi. afirmaţia fiind falsă,
nn [ar fi necesar] adeYăratăt iar aceasta din urmă fiind
s-ar putea întîmpla ca afinnaţia să nu fie ade-vărată. Şi ap
dacă e adel"ărat să spui despre ce'a că e alt şi mare, treb
ca amîndouă să-i reTină ca atribnte; iar dacă e adevărat
spui că ii 'or reveni mîine, atunci îi 'or şi reveni m.r
Dacă însă nn e adevărat nici că H'a fi11 nici că 11nu va fi" mîi
atunci înseamnă că nu l'a al"ea loc una din două la întîmplar
ca de exemplu o bătălie na"l"ală; căci ar trebui ca bătălia nav
atit "să aibă loc" mîine, cît şi 11să nu aibă loc".
Dar cele de mai sus şi altele de acest fel sînt fără ni
o noimă. In orice afirmaţie şi negaţie, fie în cazul celor unive
sale spnse în chip universalt fie în cazul celor singulare, ar
necesar ca, wntre opuşi, unul să fie adevărat, celălalt fa
iar nici unul din doi, în cele ce se i-vesc, să nu fie b întimpb
ci toate să fie şi să se ivească cu necesitate. Ax rezulta că nu ·
mai trebni nici să chibzuieşti, nici să te osteneşti ca şi c
dacă faci aşa, va fi aşa, iar dacă faci altfel, -va fi altfel. Ni ·
16 nu se împotriveşte ca, într-al zece-miilea an de acum, unul

Despre 1nterpre·�
fi spus că va avea loc un lucru, altul că nu va avea loc, astfel
că in chip necesar una di n cele două spuse să fi fo�;t adev:rată..
Nu creează de asemenea nici o deosebire faptul că s·au rostit
alternativele contradicţiei ori nu; căci e evident că aşa se petrec
lucrurile, chiar dacă cineva nu a afirma.t iar un altul nu a ne·
gat; intr·adevăr, prin faptul de·a afirma ori nega nu înseam.nă,
că un lucru va fi ori nu va fi, chiar dacă S·a făcut afirmaţia
cu zece mii de ani înainte, sau în orice timp. Astfel încît,
dacă lucrul era făcut să devină adevărat, în intregul timpului, n �
era necesar ca el să se petreacă, iar fiecare din cele petrecute
era întotdeauna astfel încît să se petreacă cu necesitate. Căci
ceea ce pe drept spune cineva că va fi nu poat-e să nu se pe·
treacă. Iar despre ceea ce S·a petrecut, era adevărat întotdeauna
să se spună că va avea loc.
Dacă însă în fapt acestea sint cu neputinţă - într-ade-.ă.r
noi vedem bine că există un început al celor ce urmează să fie,
atît pornind de la o hotărîre cît şi de la o faptă, şi mai vedem
că, în cele ce nu sînt neîncetat în act, există deopotrivă posi
bilitatea de-a fi şi de-a nu fi, acolo unde se întîmplă să fie
amîndouă, şi putinţa de a fi şi de a nu fi, prin urmare şi de a se
ivi şi a nu se ivi; şi dacă multe ne apar lămurit ca fiind aşa,
ca de exemplu că această tunică poate să fie tăiată şi să nu fie
tăiată, ci mai intii să se uzeze, iar de asemenea şi să nu fi fost
tăiată căci nu i s·ar întîmpla să se uzeze mai înainte dacă
nu era posibil să nu fie tăiată, ceea ce se intîmplă şi în cazul
altor lucruri considerate sub raportul posibilităţil; - aşa
fiind, este evident că nu toate sînt, nici nu se petrec cu necesi
tate, ci la unele e indiferent care din două se întîmplă, şi nu e
mai mult adevărată afirmaţia decît negaţia, la altele în schimb
este mai mult [adevărată] şi de cele mai numeroase dăţi una
din ele, deşi se întîmplă să se petreacă şi o altă posibilitate,
prima nu.
Este aşada.r necesar ca existentul să fie, atunci cind este,
şi inexistentul să nu fie, atunci cind nu este. Dar nu e necesar
ca orice existent să fie, nici ca inexistentul să nu fie. Căci nu e
acelaşi lucru [să spui că] orice existent este cu necesitate
cind este şi că este pur şi simplu cu necesitate. Deopotrivă 17

. l . 1rn eJZul mt'.1:-lt•ntulm. ,n m raznl <'OUit';ttlH'tll�t �' ar<'laşi fel 1
tie :1. vorht. E Ht'l't':-.ar t'a m·irc să fir �-<au :-.�1 nu fio �i să fi�
in viitor ori :-ă nu flt'; dar nn t• nrresar ta t•rl ('<ll'C le-a dco.
.;ebit �ă :-pf•t•Ifiet• pe una din t'Il•. 8pnn dr r:x('mpln că trebuie
o:.ă aibă lot' mîine o bătălie U;tYală �ll.ll şă nu aib:'i. loc, dnr nu Că
Y<t a,' t>a loc neapărat mîine o bătălie navah'i niri că nu �e Ya
petreee: t> nert>sar doar să �e petreacă. sau �ă nu se petrea-că.
Astfel încît. de neme ce rostirilo sînt. dl'opotrivă adt'Yărate
tlupă cum �înt lucrurile, este eYidont ră, pentru toate cîte �e
comportă astfel tncit orice s-ar intimpla se pot intÎlllJ)la şi con
trariile. e necesar să se comporte ht frl şi contradieţia. E ceea
re 'e intimplă la cele ce nici că "sinf' întotdeauna, nici că.
..nu :'int" intotdeauna. Căci la acestea, neapărat că o parte a
eontradicţiei e adevărată ori falsă, nu bineinteles aceat:�t.ă parte
ori cealaltă, ei oricare din ele la întîmplare, şi e mai apropiată
de adevăr una din ele, dar nu incă adeYărată ori falsă.Astfel încît,
negreşit nu în chip necesar, pentru oricare afirmaţie şi negaţie
dintre cele ce se enunţă, una e adevărată cealaltă falsă.; căci
nu întocmai ca la cele ce există. se petrec lucurile, în cazul celor
ce nu există. dar pot să fie şi să nu fie, ci aşa cum s-a spus.
10
Intrucit afirmaţia semnifică alt<leva, cu privire la alt<leVI
care este fie un nume, fie ceva fără nume, şi pe de altă part<> intru·
cit ce este in a!innaţie trebuie să fie unic şi despre un lucru
(ce sint numele şi non-numele s-a spus mai ana; căci pe "non·
om'' nn-1 socotesc nume propriu-zis, ci nume nedeterminat
iar nedeterminatul semnifică şi el, intr·un sens, ceva unie.
la fel cum şi "a nu in.sănătoşi" nu e verb, ci verb nedetermi·
na.t.), orice afirmaţie şi negaţie va consta san din nume şi verb
sau din nume nedeterminat şi verb. lnsă fără de verb nu e nie
o afirmaţie sau negaţie; căci "este" sau "va fi" sau "era1
Ka.D "se iveşte'' şi toate cele de acest soi sint verbe pe baz:
celor Btabilite : ele semnifică in plus timpul. ln primul rlrn
afirmaţia şi negaţia vor fi aşa: "există om" -"nn există omr
18 apoi "existi non-om"- "nu existi non-om", iar la fel "orio

om există''- ..nu e3..i�1ă orice oml', "vrice non-om exi�tă''
- nu exi'>tă (;rice non-om''. Iar in ce priveşte timpurile lă
tur�lnice Ia fel. 1nsă atunci cînd există enunţul suplimentar,
ca un al
'
trf'Jlea opoziţiile �înt �;puse in două feluri. De pildă
în omnl e:-.te 'drept", pe "este" il socotesc a alcătui un al
treil�a în f-înul afirmaţiei, fie că. e [socotit] nume �au Yerb.
A:-�a încît din acest motiv vor fi în joc patru [enunţuri], dintre
ca
'
re două. se yor comporta faţă de afirmaţie şi negatie, în ce
priYeşte ordinea, ca privaţiile, pe cînd două. nu. Yreau :.;,ă,
spun că "este11 se alătnră fie lui "drept' ' fie lui "non-drept",
tot aşa şi la negaţie. Vor fi deci patru. Vom in�legecelespuse
pe baza propoziţiilor : "omul este drept, negaţia ei ,,omul nu este
drept"; "omul e,c;te non-drept", negaţia ei "omul nu este non
drept" ; căci aici "este" şi "nu este" se alătură lui "drept''
şi lui "non-drept". Ele aşadar, aşa cum se spune in .Analitice,
sint intr-astfel rînduite. La fel se comportă lucrurile chiar
dacă afirmaţia este a unui nume universal, ca in "orice om este
drept". Negaţia ei este "nu orice om este drept". "Orice om
este non-drept-nu orice om este non-drept!'. Numai că pot să.
nu fie laolaltă adevărate cele aşezate în diagonală; insă uneori
se intîmplă să fie. Aceste perechi, aşadar, se opun, însă apar
şi alte două opoziţii, dacă se adaugă ceva pe lîngă non-om ca
subiect. "�on-omul este drept- non-omul nu este drept
"
,
"non-omul este non-drept - non-omul nu este non-drept".
Mai multe opoziţii decît atîtea nu vor fi. Iar ele, desprinse de
cele dintii, vor reprezenta ceva. in sine., ca punînd in joc numele
de non-om. La. propoziţiile unde ,,este" nu se potriTeşte, ca
in cazul lui "însănătoşeşte" sau "plimbA.", la acestea [verbul]
se foloseşte, astfel pus, ca şi cum ar fi adăugat "este ", ca. de
exemplu "orice om insănătoseşte" - "nu orice om insănito
şeşte", "orice non-om însănătoşeşte" - "nu orice non�om
însănătoşeşte". Căci nu trebuie spus "non- orice om
"
, ci "nu"
negaţia, trebuie alăturată cuvintului de "om" "Orice" nu semni-
ficA universalul, ci semnifică in chip universal. Şi lucrul e evi-
dent din următoarele opoziţii : "omul însănătoşeşte" - "omul
nu însănătoşeşte", ,,non-omul însănătoşeşte" - "non-omul nu
însănătoşeşte". Căci ace�t<la se deosebesc de primele prin
faptul că nu sînt universale, aşa incit "orice" şi "nici unul'' 19

,.,
20
nu semnifică in plus decit ră fie afirmaţia fie negaţia numeiu·
e.;te �versală: ln re prtv"*te reld,lte cazuri, trebuie BPllll�aceleaşi lurrur1.
1
De vreme ce propoziţi�i ,,orice vieţuitor este drept''
ii e.;te opusă negaţia re declară eă ..niri un vieţuitor nu este 1
drept'', este evident ră ele niciodată nu vor fi simultan adevărate ·
pentru un ae<>laşi caz, pe cînd cele opuse lor vor putea fi ,
cindva, ca de exemplu "nu orice Y"ietuitor e drept" şi "există
un vieţuiM drept". lnsă ele se implică: cea [care spune că]'
"orice om este non-drept'' implică pe "nici un om nu est.e1
drept''. iar "există un om drept'' pe rea opusă primei, cum că "nu·
orice om este non-drept'' ; căci e necesar să fie unul anumit. !
E evident insă că şi în cazul celor singulare, dacă se face negaţia 1
adevărată faţă de întrebare, este adevărată şi afirmaţia. De
lpildă, oare Socrate e înţelept l Su. Atunci Socrate e non·înţe.
lept. lnsă în cazul celor uninrsale nu este adevărată cea spusăl
in chip asemănător, ci e adevărată negaţia, de exemplu: "Oare
orice om e inţelept ! Su. Deci orice om e non-înţelept". Dar
acea.sta e fals. Ci e adevărată ,,nu orice om e înţelept". Însă
aceasta e opusă [contradictorie], pe cind cealaltă este contrară.
Opnsele pe bază de nume şi verbe nedetermînate, ca de
exemplu in cazul non·omulni sau al non·dreptul ui, ar putea
părea ca şi un fel de negative faţă de nume şi verb. Dar nu sint;
căci lntotdeanna negaţia trebuie să adeverească ori nu, pe cînd
cel care spune "non·om•· nu adever."te sau neadevereşte
mai mult, ci o face mai puţin decit cel care spune "om", iJJ
caznl că nu se adaugă ceva. "Orice non-om este drept" nusem·
nifică acelaşi lucru cu nici una din cele [de mai sus], niei
opuaul ei, "nn orice non-om este drept"; in schimb "orice
non-om e.;te non·drept" semnifică acelaşi lucru cu "nici Ul
non-om nu este drept''.
Schimblndu·se intre ele numele şi verbele, se semnili
acelaşi lucru, ea de exemplu "este alb omul" şi "omul este alb"
Căci dacă nu e acelaşi înţeles, ar fi mai multe negaţii ale a
lnialji lucru. însă se arătase că pentru unul, e una singuri
lntr·adevăr pentru "este alb omul" negaţia este "nu e
alb omul" ; pentru "omul eate alb", dacă ea nu e aceeaşi
"nn este alb omul", atunci negaţia va fi san "non-omul nu ea

Despre Interpretare
alb", sau .,omul nn (','-1e alb''. 1:umai că una este negaţia lui
"non·ornul ('f-h• alh... alta cea a lui "omul este alb'', aşa încît
ar fi două p(·n1tu mw. Faptul a�adar că pre:-ehimbînd numele
ţi ''erbul :-(· obţme aceea�i afirmaţie �i m:gaţie este e'ţ"ident.
11
A afirma şi a nega un �ingur lueru def'pre mai multe, sau
mai multe despre unul singur, în cazul că luerul indicat ca
alcătuit din mai multe nu e ceva unitar, nu reprezintă o singură
afirmaţie, nici o singură negaţie. Spun "unu", nu în sensul
că e în joc un singur nume fără ca să fie unitar ceea ce e alcă
tuit din mai mu}t,e astfEl, omul se întîmplă să fie şi vieţuitor,
şi biped, �i sociabil dar se produce şi ceva. unitar din acestea;
in schimb din "alb" din "om" şi din "a umbla", nu [se
produce] ceva. unitar. Ca urmare, dacă nu se produce o singură
afirmaţie, nu s-ar enunţa ceva. unitar despre acestea, iai' for
mularea ar fi una însă afirmaţiile mai multe; la fel ar fi dacă
[le-ai enunţa) pe acestea despre un singur lucru : iară�i
ar fi mai multe. Dacă deci întrebarea, una de ordin dialectic,
reclamă un răspuns - fie pentru întreaga propoziţie, fie pentru
una din părţile contradicţiei, în cazul că rostirea interogatorie
este o parte a unei singure contradicţii - răspunsul nu ar
putea fi unul faţă de părţi, căci nici [nu a fost) una întrebarea,
chiar dacă el este adevărat. Dar s-a vorbit în Topică despre
acestea. Iar în acelaşi tînap este evident că întrebarea în esenţa
lucrului nu este de ordin dialectic : trebuie să fie îngăduit
cuiva să aleagă, din întrebare, oricare parte a contradicţiei
doreşte să atesteze. Ci este cazul ca acela ce pune întrebarea
să determine dacă omul, de pildă, trebuie sccotit aşa ori altfel.
Întrucît unele lucruri sint enunţate [ca atribute]laolaltă,
predicatul format din cele enunţate separat făcînd una, pe
cînd altele nu, se pune întrebarea care poate fi deosebirea�
Cu privire la om este adevărat să se spună separat "vieţuitor"
şi "biped", dar şi acestea ca făcind una; de asemenea "om''
şi "alb", şi ele ca făcînd una. lnsă dacă e vorba de "curelar"
şi "bun" , nu se poate spune şi "curelar bun". Căci dacă,

din faptul l'ii fi� t� adtWi1'1t, m· rt'zulta <'< şi am.bele să
fie laolaltă, �tUDl'Î ar reieşi multt' spust' fără noimă. !ntr·ade.
Yir, eu prh·i.re la om rstt> ldl"vărnt �i ..um" şi ,,alb'', astfel Că
[ar fi] şi intregul. Din non. dacă t' �ult>nrat albul el însuşi
atnnei e adevărnt şi intregul, astff'l incit ,·nm avea nalb om
2,. alb". şi a._"ii. la nesfîrşit. La fel, fit' , ,muzirhm alb'', C'aro are sens·
dar �i il<'t'$t-e-.a (pot fi] imbinate in numl"rOtse feluri la nesfh�
şit, iar in plus dat."ă Socrate estt> �o<'mte şi om, atunci aven1
şi: ,,Socrste est-e- 81)('rate·om", iar dadi, este om şi biped
omul este şi ,,om·biped''.
Este deci evident C'ă, dacă s-nr susţine că îmbinările se
produc in chip absolut, ar urma să se spună multe lucruri fără
noimă. Cum trebuie procedat, o wm spune îndată. Dintr.
pnilicate şi cele despre rare ele se enunţă, toate rîte se spun
prin ar<:ident. fie despre areJ:.ti lnrru, fie unul despre altul,
nn vor da ceva unitar, C'a de exemplu "omul este alb şi muzician11,
fără ca "alb'', şi "muzician" să fie una; răci ele sînt accidente
amîndouă ale unui aceluiaşi lucru. Siri chiar dacă ar fi ade
vă.rat să se spună că ,,muzicianul e alb"", nu va fi ceva unitar
..mnzirian alb""; răci "muzicianul e alb'' prin accident, aşa
incit ,.muzician alb" nu va fi ceva unitar. Din acelaşi motiv
nici �curela.r bun'' nu e cent unit.ax; dar "�ieţnitor biped"
este. căei aici un este ce>a prin accident. La fel, nu sînt de
unit nici toate cite subzistă în altnl. De aceea nu sînt nici albul
(spus] de mai multe ori, nici om cu vieţnitor sau om cu biped;
căci vieţuitornl subzistă în om, ca şi bipedul. Dar este adevărat
să se spnnă 3.ja ceva despre un lucru anumit şi în chip absoluţ
de pildă că un anumit om este om, sau despre un om alb
că e om alb. Totuşi nn întotdeauna; ci în cazul cînd, în cOOl
ce ;-a adăugat, subzistă un termen opus care implică o contra·
dicţie, lucrul nu va fi adevărat ci fals, ca de pildă cînd spunem
că omul mort este om; doar cînd nu subzistă [aşa ceva] t
adevărat. Sau: cind subsistă ce>a, un lucru este statorni
neadetirat, dar cind nu subzistă, nu e statornic adevărat.
<» de exemplu cînd spunem "Homer este ceva", respecfu
poet. Dar înseamnă că el şi este, sau nu! Căci pentru Homtr
se enunţă prin accident că "este" : într-adevăr, se enunji
,,eate" despre Homer în selll!ul că este poet, dar nu în siJit.

Despre Interpretare
l'riu urmar<' in loat<' enuntările [predicative] in care nu e con
trarietate, în 1·azul di �e pun definiţiile in locul numelor şi că
t•lf' :.;înt pnuntat(' în Hine şi nu prin accident, în toate ceea ce
('1'1 f' Y::t fi Hpn� ca. fiind adevărat şi in chip absolut. ln ce pri
n.•şte însă non-existentul, nu e adevărat să se spună, prin sim
plul fapt că el este luat în consideraţie, cum că este ceva; căci
t·on�ideraţ,ia a:-.upră-i nu e că este, ci că nu este.
12
Aceste» fiind precizate, trebuie cercetat cum se comportă
între ele negaţiile şi afirmaţiile lui "poate să fie" şi "poate
�rt nu fie", ale lui "se întîmplă" şi "nu se întîmplă'', şi ale
imposibilului şi necesarului. Căci sînt în joc anumite nedumeriri.
într-adevăr, dacă e vorba de !mbînări, se opun între ele ca
fiind contradictorii toate cîte se rînduiesc potrivit cu "a fi"
şi "a nu fi", cu de exemplu pentru "a fi om
"
negaţia pro- 21 b
}Jriu zisă este "a. nu fi om", iar nu "a fi non-om" [care e o
afirmaţie] şi pentru "a fi om alb", negaţia este "a nu fi om alb'",
i.�r nu "a fi om non-alb". Căci dacă despre orice este adevărată
sau afirmaţia sau negaţia, atunci ar fi adevărat să se spună
că "lemnul", de pildă, "este om non·alb". Dacăinsă este aşa,
atunci Ia cele la care nu se adaugă "a fi" se petrece acelaşi
lucru cu partea care ia locul lui "a fi", ca de exemplu pentru
"omul un1blă", negaţia nu va fi "non-omul umblă", ci "omul
nu umblă"; căci nu e nici o deosebire să spui: "omul umblă"
�i "omul este umblînd".Astfel încît, dacă e aşa peste tot, atunci
şi pentru "poate să fie" negaţia ar fi
"
poate să nu fie" iar nu
.,nu poate să fie".Însă se dovedeşte că un acelaşi lucru poate
:;;i să fie şi să nu fie ; căci tot ce poate fi tăiat sau poate să
umble, poate şi să nu umble şi să nu fie tăiat. Iar raţiunea
<';;te că tot ce e astfel posibil, nu e statornic în act, aşa incît
îi va reveni şi negaţia : poate într-adevăr şi să nu umble cel
capabil să umble, şi să nu vadă văzătorul. Dar e cu neputinţă
ca del'pre un acelaşi lucru să se adeverească spusele opuse.
Prin urmare pentru "a fi posibil să fie" negaţia nu este "a. fi
posibil să nu fie". Căci rezultă din cele de mai sus : sau că simul-
tan oe spune şi se refuză acelaşi lucru despre un acelaşi, sau 23

c�.
nu a�aus�ile- �.bază de a fi şi a nu fi &int c�le oal'e produc
a.tlfllhliile Şllleglt(Iile. D<l'il primul lucru est<· cu neputinţă
atunl'i trebuie ales at'esta din urmă. Prin m·m<Ye, negaţia lui
..jl<l<lte să fie" Me ..nu poate sa fie". Acelaşi lucru se poate
5pune şi despre ..se întimpll}, să fie"; rări şi negaţia acesteia
este ..uu se intimplil să fie". În cazul t•elorlalte se intlmplil
in acelaşi mod, de exemplu in cazul nec.esarnlni şi al imposi.
bllului. C'ăci� după cum în cazurile de mni sus "a. fi" şi " a nu
fi" erau adausuri. pe cind lucrurile-subiecte emu alb şi om,
la fel aici "să fie" şi ,.să nu fie" devin subiecte, pe cind
..se poate" şi "se intlmplă" sint adausrni: şi la fel cum in caznl
aeelora !'a fi'' şi "a nu fi" determină adeTărul şi falsul, acea.
tea o fac pentru "a fi posibil" şi "a fi Imposibil". Cit despre
negaţia lui ,!poat-e să nu fie'', ea nu este "nu poate să fie",
<:i .,nu poate să nu fie", iar a lui "poate să fie" nu e "poate sl
nn fie", ci "nu poate să fie''. De aceea ar putea să pară el.
propoziţiile "poate sii fie'' şi "poate să nu fie" se implică una
pe alta: căci nn acelaşi lucru poate să fie şi să nu fie; intr-ade
văr ..poate �ă. fie" şi .,poate să nu fie'' nu par a�şi fi contra-
:::1. a dictorii. lnsă ,.poate să fie:' şi "nu poate să fie" nicio�ată nu
sint ade•iirnte simultan despre un acela.ji lucru ; căc1 ele se
opun. Sici ..poate să nu fie'' şi "nn poate să nu fie" nu sint
n-eodatii simultan ade'l'ărnte despre un acelaşi lucru. La fel,
şi negaţia lni ..e necesar să fie" nn este "e necesar să nu fie",
ci ,,nu e necesar să fie''; iar a luî �,e necesar să nu fie", "nu e
necesar să nu fiE:". Şi a lui �,e imposibil să fie", nu este "e im
posibil să nu fie··, ci ...nu e imposibil să fie" ; a lui "e imposi- 1bil să nu fie " este ..nn e imposibil să nu fie". Şi in general,
:u,�a cum s-a spus, "a fi'' şi "a nu fi" trebuie puse drept subiecte,1
iar acestea, [modalităţile], ce fac afirmaţia ori negaţia, tre
buie rînduite lîngă "a fi" şi "a. nu fi". Următoarele rostiri
trebuie socotite a fi cele opUBe : "e posibil - nu e posibil,
se intimplii. - nu se intlmp!ii., e imposibil - nn e Imposibil,
e necesar- nu e necesar, e adevărat- nu e adevărat".
24
13
Şi imJilicaţiile se produc in ordine, in cazul propoziţiilor
a8tfel stabilite; intr-adevăr, lw "poate să fie" li urmează "110

D@spre Interpretare
tntimplă l"i"t fie�", iar ac·ea:-.ta. :-.e converte�te cu prima, de ase·
menea .,nu P impo....Jbil :-.ă fie" şi "nu e necesar să fie''; înflă. lui
"poate �ă uu fie'' t:'i .,se întîmplă bă nu fie'' le urmează "nu
e necesar �ă nu fie" şi "nu e imposihil &ă nu fie", iar lui "nu
e pof'ibil Ră fie'' şi lui "nu se întîmplă să fie", [le urmează]
"e neceRar să nu fie" şi "e imposibil să fie", pe cind lui "nu e
posibil să nu fie" şi lui "nu se întîmplă să nu fie" [le urmează]
"e necesar să fie" şi "e imposibil să nu fie". Se poate vedea
din tablou ceea ce spunem :
poate să fie
se lntlmplă să fie
nu e imposibil să fie
nu c necesar să fie
poate să nu fie
se inUmplă să nu fie
nu e imposibil să nu fie
nu e necesar să nu fie
nu poate să fie
nu se Intlmplă să fie
e imposibil să fie
e necesar să fie
nu poate să nu fie
nu se lntlmplă să nu fie
e imposibil să nu fie
e necesar să nu fie
Aşadar "e imposibil" şi "nu e imposibil" urmează lui "se in
t!mplă" şi "poate", şi lui "nu se întîmpli!." şi "nu poate", in
chip cont-radictoriu, Insi!. convertibil : căci lui "se poate să fie"
ii urmează negaţia lui "imposibil", iar negaţiei, afirmaţia;
într-adevăr lui "nu poate să fie" îi urmează "e imposibil să
fie" : căci "e imposibil să fie" este o afirmaţie, pe cind "nu
este imposibil" e negaţie. Cît despre "e necesar", trebuie
văzut cum stau lucrurile cu el. Este evident că nu se comporti
aşa, ci contrariile sint cele ce se implică, pe cind contradicto
riile îşi sînt străine. Căci negaţia lui "e necesar să nu fie" nu
este "nu e necesar să fie" : se intlmplă ca amîndouă să fie
adevărate despre acelaşi; într-adevăr "e necesar să nu fie"
înseamnă şi "nu e necesar să fie". Pricina însă pentru care ne
cesarul nu face consecuţia în acelaşi mod cu celelaJte se dato
reşte faptului că imposibilul e redat contrar necesarului, avind
aceeaşi validitate. Cll.ci dacă este imposibil să fie, e necesar
ca acela nu "să fie" ci "si nu fie", iar dacă "e imposibil
să nu fie", acela "e necesar să fie". Aşa Incit , dacă acelea
sînt la fel cu "poate să fie" şi "nu poate", ele se comportă
llb
25

pe b.uă de oontlarietat�, intrucit [nu] tlt'mnifiră nrruaşi lucru
n..,.";arui şi imposibilul. ri. cum S·a spus, In chip rll<lturnat. -
:Su crunTa e imposibil să stea astfel lurzurile ou contradictoriile
n..,.";aruiui ! lntr-adeYir, ,.a fi necelllll'" [implieil) pe "a fi
posibil" : ciori darii n·ar faee·o, ar urma negaţia, fiindci e ne.
•-....r fie să se afirme. fie să se negoo. Aşa incit , dari nu e posibil
să fie, e imposibil să f� ; deci ,,imposibil să fie" este "necesar
să fie'', ceea ce e absurd. Dar In fapt, lui "poate si fie" li
urmează ,,nu e imposibil să fie", iar acestuia "nu e neces8l
să fie'' ; aşs ar rezulta că a fi necesar este a nu fi necesar,
reea ce e absurd. Pe de altă parte ..e necesar să fie" nu ur·
meazi lui "poate să fie", şi nici lui .,e necesar si nu fie" :
într·adevil.r acesteia se lntimplă să·i urmeze amlndoui, pe cind
dacă dintre acestea una ar fi adOTărată, n·ar mai fi adevărate
acelea [împreună]. Căci simultan ,.poate să fie" şi "si nu fie" ;
dacă insi e necesar să fie sau să nu fie, nu Tor fi posibile amin
donA. Rimîne deei că "nu e necesar să nu fie'' urmeazi lui
..poate să fie". Acest lucru este adeTărat şi In cazul lui "e ne
ce= să fie". Căei de asemenea se produce contradicţia ce
urmează lui .,nu e posibil să fie" ; lntr-adevir acesteia �
urmează .,e imposibil sii fie" şi ,.e necesar si nu fie", a eilrei
negaţie este .,nu e necesar să nu fie". Prin urmare şi aceste
contradictorii se implică In felul arătat, şi nimic absurd nu
rezultă din propoziţiile astfel instituite.
S-ar putea pune problems dscă lui "e necesar să fie"
nu-i urmează "poste să fie''. lntr-adevir, daei nu-i urmează,
inseamnă că va urma negaţia, anume ,,nu e posibil si fie" ;
iar dară einsva ar zice eă aceasta nu e contradictorie, ar spune
in chip necesar ei este eontrad.ietorie "poate si nu fie" ;
amîndouă sînt false faţă de "e necesar să fie". Pe de altă parte,
iarăşi, se pare ci un acelaşi lucrn poate să fie tăiat şi si nn fie
tăiat, să fie şi să nu fie, a,a incit ,,e necesar să fie" ar !nsemna
.,,e întîmplă să nu fie". lnsă arest lucra e fals. E evident în
fapt ci nn orice e in stare să fie, sau Bă umble, poate şi pe cele
opuse, ci sint unele la care lucrul nu e adevărat, în deosebi
celefce n-au o capacitate pe bază de raţiune, cum de exemplu
foeul eBte încălzitor printr-o eapacitate neraţională. Capaci·
26 ti�, aşadar, însoţite de raţiune sînt oeie ce dnc la mai multe

De!spre Interpretare
1 :-it uaţ i i j şi rhiar la unele contrarii, pe cind cele nera.ţionale ::J
nu toah•, (•i, n�a cum am spus, focul nu e liber să incălzească
ori nu, nici toate celelalte cite sint veşnic în act. De sigur că
::oi unele- capacităţi de ordin neraţional primesc simultan opusele.
nnr ace�t lucru a fost spus in aensul că nu orice capacitate este
a t•ontrariilor, nici măcar toate cite sînt considerate ca ţinînd
de aceeaşi clasă. Pe de altă parte unele capacitiţi sint omonime.
<'ă<'i "posibilul" nu eote opus in chip simplu, ci odati fiindcă
,. adevă.rat ca fiind in act, ca de pildi "capabil si umble"
fiindcă umblă şi in general capabil fiindcă dintru inceput este
în act aceea se spune că e posibil, pe cind altidată e posibil
f1indcă ar putea fi in act, ca de pildă capabil să umble pentru
l'ă ar putea-o face. Iar această din urmă capacitate figurează
numai la cele ce se mişcă, pe cind prima. şi la cele nemişcate.
Pentru amindouă insi!. e adevărat să se spună că "nu le e imposibil
�ă umble" sau că "le este", atit pentru cel care şi umblă şi
e în act, cit şi pentru cel doar capabil să umble. Aşadar ce
este capabil Intr-astfel, nu e de spus In chip adevărat despre ce
e necesar pur şi simplu, pe cind celăJalt este de spus in chip
adevărat. Deci de vreme ce universalul urmează particula·
J'Ului, putinţa de·a fi urmează celui ce e necesar, dar nu ori·
care [putinţă]. Şi intr-adevăr, necesarul şi non-necesarul
sint poate un principiu al tuturor, sau de a fi sau de a nu fi,
iar celelalte trebuie considerate ca. implicate de acestea.
Este de bună seamă evident, din cele spuse, că existentul
pe bază de necesitate este In act, aşa incit dacă cele YeşniC<'
Kînt anterioare, atunci şi actul este anterior puterii. Iar une
le s"mt acte fără a [mai] fi in putere, cum sint substanţele
prime, pe cînd altele, cele care sînt anterioare prin natură,
dar posterioare in timp, sint In putere, in sfîrşit altele nu sint
de fel acte ci doar puteri.
14
Mai Intii, este oare contrarii negaţiei afirmaţia, sau afir·
maţiei afirmaţia Y este aşa rostirea care declari că "orice om
e drept", faţă de rostirea care declara. că ,,nici un om nu e 27

d�vt", ..au : ..orie� om e drept " faţă <le "ori<'e om e nedrept" y
l"l< pudil. la ..Kallias <' <lrept - Kallias nu o drept - Ka!lias
� nedrept" ; care diut� acestea sint contmrii ! Căci dacă oele
glil.suite urmează celor din gindire, iar dacă aei este contrară
judecata contrariului, ''" judecata ,,orice om c drept" faţă de
..orice om e nedrept", atunci şi in cazul afirmaţiilor glăsuite
e necesar să fie la !el. Daei insă acolo nu e contrară judecata
coutrariului, atunci nici afirmaţ.ia nu va fi contrar!> afirmaţiei
ci ..-a li negaţia mentionati. Astfel incit trebuie cercetat care
fel de judecată adeYil.rstă este contrară judecăţii false, dacă e
cea a negaţiei sau cea care socot�şte el> există contrariul. Iată
ce neau să spun. Exist! o anumită judecată ade..-ărată pentru
bine cum c!l e bun iar o alta falsă, cum că nu e bun, dar şi
:: ' o alta, cum că e rău. Care dintre acestea este ln fapt contrară
ade>·ărului � Şi de neme ce este una, potrivit cu care din ele
două >a li cea contrară l A. socoti că judecăţile contrare se
determină prin faptul ci!. sint ale lucrurilor contrare, este fals.
Ciid spre a spune pentra bine că este bun şi pentru rău că este
ri!.n, o ac<eaşi [enunţare], poate, este adevărat!> , fie că sint
mai multe Undecăţi] fie că e una. lnsă acestea [binele şi răul]
sint contrare. Dar nu pentru că sînt ale unor lucruri contrare
omt Undec&We] contrare, ci mai degrabă prin faptul că sint
enunţate in chip contrar. Dacă in fapt există pentru bine o
judecată. cum că este ceva. bun , dar �i o alta, că nu este bun,
iii daeă. existi altce'"a care nu-i revine nici nu poa.te reveni,
atunci nn trebuie adoptată nici una dintre celelalte [judecăţi ],
nici toa.te cele care socotesc că revine ceea ce nu revine, nici
cite socotesc că nu revine ceea. ce revine (că.ci ambele duc la
neafll'ljit de multe, atit cele ce socotesc că. revine ce nu revine,
cit �i că. nu revine ce revine,) ci numai cele in care sălA.slueşte
eroarea.. Acestea. insA. sint cele din care se desprind procesele
devenirii. Iar procesele devenirii izvorăsc din opuşi, a.şa dar
qi erorile. Da.cA. deci binele este qi bun şi non-rău, iar primul
lucru est-e prin el însuşi, al doilea. -prin accident (cil.ci i s-a in
tim-plat sA. nu fie rău), pe de altă part-e daci este mai adevărat
pentru fieea.re ce est-e prin sine, atunci ti la. fala se lntlmplă
ea. la. adevăr. Aipdar cA. "binele nu e bun" este fala pentru ceva
28 ce există prin aine, pe cind cA. "e rău'' este pentru ceva ce

Despre lnterpret.a't:
e prin accident. lnseamnă deci ca. e mai falsă pentru bine negaţia
lui decit judecata contrariului. însă pretutindeni cel mai graT
greşeşte cel care adoptă judecata contrară ; într·adevăr cele
contrare fac parte dintre cele ce diferă cel mai mult cu priTire
la un acelaşi lucru. Deci dacă una dintre judecăţi e contrară, iar
cea mai accentuat contrară este a negaţiei, este evident că
aceasta din urmă va fi contrară. In schimb că "binele este rău"
reprezintă o îmbinare ; căci trebuie că presupunem de aF-emenea
că binele nu este bun. In plus dacă în celelalte cazuri
lucrurile trebuie să fie aşa, în cazul de faţă S·ar părea că s·a
vorbit pe drept ; căci sau peste tot [contrară] este negaţia,
sau nu e nicăieri. La cele însă care nu sînt contrare, falsă
este roRtirea opusă adevărului, după cum greşeşte cel care so·
roteşte că omul nu e om. Dacă deci aceste [negaţii] sînt contra·
re, atunci îşi Rint şi cele ale contradicţiei. !n plus, la fel se
comportă [judecata] că binele e bun cu cea că non-binele
nu e bun şi, pe dea�;upra, că binele nu e bun sau că non·binele
e bun. Aşadar judecăţii adevărate care spune că non-binele nu
este bun, care să·i fie contrara � într-adevăr, nu este în fapt
-cea care spune că e rău ; ele ar putea fi simultan adevărate,
însă niciodată adevărul nu e contrar adevărului ; căci există.
ceva non-bun care să fie rău, aşa încît se întimplă ca ele să
fie simultan adevărate. Dar [nu e contrară] nici judecata că
"nu e rău" ; căci şi aceasta e adevărată ; ar însemna deci că
sînt şi ele simultane. Rămîne aşadar că judecăţii "non-binele
nu e bun" îi e contrară cea că ,�on-binele este bun" ; căci
aceasta e falsă. Astfel încit şi că "binele nu e bun" e contrar
lui "binele e bun". Este evident însă că nu va fi nici o deosebire,
chiar dacă adoptăm drept universală afirmaţia. Căci univer-
sal negativa va fi contrară, aşa cum faţă de judecata care
socoteşte că orice ar putea fi un bine este bun, e contrară
"nimic dintre bunuri nu e bun". Intr-adevăr că binele este bun,
în ca zul că binele este universal, este aceeaşi cu judecata care
socoteşte că tot ce ar putea fi bine este bun ; insă aceasta nu se
deosebeşte cu nimic de "tot binele este bun". Iar la fel
iii despre non-bine. Aşa încît, dacă în cazul judecăţii lucrul stă
astfel şi dacă afirmaţiile şi negaţiile din sînul glăsuirii sînt semne 24 b
ale celor din cuget, atunci e evident că şi afirmaţiei îi e contrară 29

uegaia. 1111un1e cea privitoare la un a!'tllati lucru ln ohip uni
vmal, pzecum pentru "oril'e bin� e bun" sau "orioe om est�
bun"', oontmr esre ,.nimic" sau ..niri unul", iar oontra.
dictoriu este : ,.nu ori1'e'' sau ,.nu oricine". Este InsA evi
drnt cii nu se intlmph l'll lldevirul si fie contnll' adevirului,
respectiv nici jud�ta şi nid Dl'gllţia. t1Aci sint oontrare cele
privit1Nil'e la opuse, illr despre ��eestea de !ICi se intlmpll. Clll
ele si fie simultan lldevirate. lnsA simultiiD rostirile contrare
nu se int!mplă si a)l811int unui aoeluiaşi lucru.

C'omt!1krll
la Ira/a/vi
Despre lnlerprekre> -�
/
--------------...., de Ammonlv�
r
M
�
1
1
1
1
1

Notă despre Ammonius
.tmmonius din .tlt:rondria, fiul lui HermtiN #
.ttdaia (altul drdt A.mmoniu.s Sacras-dasNlul luiOrigtn,
Longin şi Plotin - ton n-4 ld.tal r.imir scris), trebuit
.W fi lrdlt In jurul anului 500 t.n.. dt vrtmt ct prin
cipalii MOplatonici dm st'COlul al 'l·lta, Simplicius,
Olyrnpiodor, Philopon, tntrt alţu. sint şcolarii .sdi•
.t aiiHll, la rindul Nu, dffpt maestru � Proclus, la
.ttena, fiind apoi unu.l dinfrt conducdtorii şcolii din
.4.ltZ1211dria. Dqi dt (OTma/it ntOplafonicd, art un ori
:tlnl larg, fiind. dtopolriod matmwtician, astronom, rtlor
şi (ilo:o{. Totuşi, rtpu.laJia dtoStbitd dt cart .s-a bucurat
nu s-a confirmat prin contribuţii mai lnstmnatt.
S-Qu p&iral dt la tl intuprtldri din Aristoltl
la Categorii, la De-spre interpretare şi, parfial, la
Analiticde prime ; dt alemtnea, la Isagoga lui Porfir.
Dar tomenlariilt nu pot prooeni dir«t dt la ti. ci slnl
mai dtgnlbd rtd.acldri tlr:ii alt ttlor u l-au ascultat.
De altfd, pt manusuisde lucrdrilor ce i se atribuie
apar uneori indica{ii de autori difui(i.
Rdmlnt un fapt cd inlupretii mai llr=ii la Or
ganon se nfud la comentariile lui .-lmmonius. La fel
(oa 1f Simpliciw ptnlru Fiz.îcă, prtcum şi un comen
lal.ol' anonim padru De caelo.
Tradlttuea e fdculă. dupd tdifia Academiei din
Balin Com.mentaria in Aristotelem Graeca, DO(. IV,
pan l', tdila.t dt .4.• Busst, 1897.
Am foloşîl lraductrta latind a lui .lloerbeckt din
.ll%t)(ul al XIII-lta, dt:Spre cart fattm menJiunt tn
••CaDlnl lnainle".

ln rîndul cunosciltorilor, tratatul Despre Interpretare al
lui Aristotel este mult citat, atit din pricina densităţii proble
melor transmise prin el, cît şi prin dificultatea legată de expre
Rie. De aceea au fost şi numeroase chestiunile luate în conside
rare de mulţi exegeţi cu privire la el. Dacă însă noi inşine am
reuşi să aducem oarecare claritate în ce pri-veşte cartea de faţă,
atunci, amintindu-ne de exegetul divin, maestrul nostru Pro
clus, urmaş al lui Platon, cel care pune în joc, la niTelul cel
mai ridicat al naturii umane, atit capacitatea de interpretare
a opiniilor celor vechi cît şi pe cea de apreciere ştiinţifică a
naturii lucrurilor, va trebui să plătim un larg tribut de recu
noştinţă divinului scriitor.
Drept început al cercetării noastre trebuie să figureze indi
carea celor cinci puncte de vedere ce se iau de obicei in prea
labilă consideraţie pentru clarificarea temei de discutat, uem
să spunem : care este intenţia tratatului Despre Interpretare ;
ce Joc are el faţă de celelalte scrieri ale operii logice aristote- ,.
lice ; deopotrivă, care e motivul de a intitula scrierea "Despre
Interpretare" ; că e vorba de o scriere autentică a lui .Aristotel ;
şi, mai presus de toate, care e diviziunea in capitole a acestei
lucrări. Cit despre întrebarea la ce ar putea fi folositoare lu·
crarea Despre Interpretare celui ce intenţionează să filozofeze,
un asemenea lucru se va dovedi de prisos, prin expunerea in
tenţiei cărţii.
Care este deci intenţia aceasta ! într-adevăr, un aseme
nea lucru e necesar de determinat inaintea altora, iar toate
cele ce urmează se leagă de el. Spre a obţine însă acest lucru
in chip organizat, este necesar să se amintească de cele discu
tate in partea introductivă a comentariului la Categorii,
şi anume că opera logică are drept scop aflarea demonstraţiei,
dar că acesteia îi precede cunoaşterea silogismului ca atare,
căreia de asemenea li precede considerarea rostirilor simple
care alcătuiesc silogismul, iar acesteia ii precede surprinderea 33

tutun.1r ruYinte-lor simplo rinduitt> dupit genuri, cuvinte din
..,. i;i trag�> obil'!ia rostirell simplă. Aşadar Aristotel, lmpărtiL
�indu-ne- in l'artea Cattgoriilor tt'ma. cuvintelor simple, !şi
propuno '� ne transmită, in enrtoa de faţ.ă, care sint rostirile
$.întple. l't>le- efertuatt' prin le-garea cuTintelor simple şi care,
ro fiind propuse de rătre cei re intenţionează să argumenteze
"'"· in TedelOOI impilrt�i rostirilor, au fost numite propo
zitil de rătre rei Teebi. Dar, Intrucit există cinci specii de
rostire. <ea Toe&tiTi, <a de pildA :
O feric:ite Atride . . .
(Hom., Il., III, 1821)
ooa imperatiTă, ca de pildă :
Dv-teo ş.i .latoan:e--te :reped.e, Iris . . .
(Hom., Il., IX. 399)
rea interagatiTă, ca de pildă :
De UDde, cine eşU !. . .
(Hom., Odis., VI, 238)
eea dezideratiTA [optativA], ca de pildă :
Dare-ar părintele Zeu . . .
(Hom., Il., IV, 288 ; Odi&., VI, 311)
•' li pe l!ngi acestea cea enunţiativă, potrivit căreia indicAm
eeva despre orice lucru, precum :
Iar zâl ştia toate
(Hom., Odt.., IV, 379)
sau "orice lltlflet e nemuritor", - """ fiind nu despre orica.re vor
bire aimplA trateazA Aristotel In aceastA operă, ci numai despre
J4 una 1��rn:_en'lllul, aparţine origlblllulai. Textul e redat dupl tradu-

ComenUtu
vorbirea enunţ.iativă. Iar aşa ceva e firesc : cAci singuri acea
stă �pecie df:> vorbire indică adevărul ca şi falsul, iar Ia a�asta
tind dPmonstraţiile cu privire la care s-a intocmit de către
filozof intreaga operă logică .
Btoicii în schimb numesc vorbirea enunţiativă o "axiomA."
(aserţiune), pe cea deziderativă o numesc "aratică'' (de rugămin
te), pe cea vocativă o numesc apelativă, adăugînd acestora
alte cinci f'pecii de vorbire, raportate la unele dintre cele enu
merate. Intr-adevăr ei spun că un fel de vorbire este de tipul
jurămintului :
Să o �Jtie cum pAmintul . . .
(Horn., Il., V, 184)
un altul este specificator, ca de pildă "fie r ceastil linie dreaptă",
un altul ipotetic, ca "să presupunem că păm.intul este centrul
intregii sfere solare", un altul asemenea cu axioma, ca de pildă :
Cum se lmpodobeşte soarta In cadrul vieţilor . . .
(Menandru, 1rg. 855)
care toate, susceptibile fiind de falsitate şi adevăr, se pot sub
ordona vorbirii enunţiative, jurămîntul prin chezăşia zeului
care intregeşte enunţarea, iar vorbirea de tipul axiomei eu
ajutorul adverbului alilturat. Al cincilea fel de vorbire, dincolo
de aceasta, pretind ei că este cel dubitativ, ca de pildă :
Ze u l e de 1a1ă. Dar ce-j cu crainicii ?
(C om. Att., 1rg. III, p. 460 - Kock)
ceea ce In cbip evident este intocmai cu vorbirea interogativă,
cu excepţia faptului că adaugă motivarea intrebării.
Pe de altă parte, iarăşi, existind două specii de vorbire
enunţiativă, una numită categoriei alta ipotetică, iar cea ca
tegorică semnificlnd ce anume revine sau nu cuiva ca atribut,
ca atunci cind spunem "Socrate umblil, Socrate nu umblă"
(căci intr-adevăr atribuim lui Socrate umblatul, odată afirma
tiv, odată negativ), In timp ce vorbirea ipotetică semnifică
prin existenţa cui există ceva sau nu, ori prin neexistenţa 35

cui alt<'t',.l ersi$tă sau nu. ra at unci cind spunem "dacă este
om, �te şi ,·ieţuitor : dacă este om, nu e�te piatră ; dacă nu
este ziuă. e:.tt noapte ; d:1ră nu este ziuă. nu e�tc soarele dea
supra pămîntului", - aşa fiind, .Aristotel ne transmite numai
sp«ia ratt>gorică a YOrbirii enunţiative, ra fiind desăvtrşitl
şi folositoan pentru demonstraţii, in timp ce pe cea ipotetici
nu o consideră de fel demnă de o atenţie deosebită, ca fiind
deficitară şi necf'sitind intru totul de-săYirşirra ei prin vorbirea
rategorinl. Intr·adeYăr silogismele ipotetice, luind in chip
nedt>monstrat aşa-numita apodoză sau protază - uneori chiar
faptul implicaţiei &�u al disjuncţ,iei fiind lipsit de temei -
şi-au obţinut prin stipozitie încredinţarea pentru ipotezele lor
de bază. Aşadar pentru punerea la punct a ipotezelor acestora,
in cazul ci s-ar folosi un alt �ilogism ipotetic, va fi iarăşi ne
Toie de o punere la punct a lui, spre a se obţine incredinţarea
cu pririre la ipotezele din el, iar pentru incredinţarea aceasta
una nouă. şi astfel la ne>firşit. dacă cineva nea să confirme
ipotezele prin ipoteze. Dacă însă urmează ca demonstraţia
să se producă in chip dr,ăYirşit şi fără lacune, atunci este evi·
dentă neToia silogi,mului categoric - a celui lipsit de orice
ipoteză declarată - care 'ă procure demonstrarea temei puse
in joc. De aceea numim silogismele categorice pur şi simplu
,r silogisme, iar pe cele ipotetice, eom;iderind ansamblul lor,
silogisme prin ipoteză, şi nu le mai numim silogisme pur ti
simplu, prin faptul că îndeobşte enunţilrile ipotetice se nasc
pe baza celor categorice : ele reprezintă fie o consecinţă fie o
disociere a unei propoziţiuni categorice de alta, legindu-se
intre ele sau printr-o aşa numită conjuncţie copulativă, sau
printr·ona disjunctiTii, pentru ca enunţul alcătuit din ele să
se dovedească 1lnitar. Din aceste pricini, aşadar, Aristotel
se preocupă numai de specia categorică a vorbirii enunţiative.
Ca atare intenţia lucrării de faţă, spre a se vorbi pe scurt,
este de a discuta despre imbinarea primă a cuvintelor simple,
aceea care se iTeşte potririt cn specia categorică a vorbirii
enun�iative. Spun că e Torba despre prima lmbinare, intru
cit o imhinare de cuvinte simple poate produce şi silogisme,
nu ind prima imbinare, ci aceea care se realizează prin lmple-
36 tirea rostirilor ivite pe baza primei imbini.ri. De aceea el, luind

Comentaru
jn con�iderare aceste rostiri �i mple in ele înseşi, in cadrul lu�
crării de faţă, le va cerceta doar ('a fiind enunţări şi nu premi�e,
pe cînd în An alitice, concepîndn-le drept părţi ale silogismelor, el
va r-.ocoti totodată potrivit bă le cerceteze şi ca premise : căci
cei vechi le numesc premifle, ca pu!:.e aKtfel dinainte de către
cei ce urmăresc să argumenteze ceYa pentru discuţie .
Dar de aci, din cele r-.puse, ni ::e vădeşte şi care e locul
lucrării ; căci dacă rostirile simple sînt aşezate la mijloc, între 5y
cuvintele simple şi silogit-,me, şi dacă teoria cu priviTe la cuYintele
simple o dau Categoriile, pe ce a despre J c stirile simple o dă
cartea de faţă, iar pe cea despre silcgi� me o dau Analiticele,
atunci este evident că luCi area de faţă îşi are locul la mijloc,
intre Categor-ii şi Analitice, succedînd primelor şi precedînd pe
celelalte ca şi tot restul scrierilor privitoare la opera logică.
Faptul că lucrarea de faţă este folositoare pentru această
operă logică, după cum cea din urmă e pentru întreaga filo�
zofic, reiese limpede din cele spuse.
Pe deasupra, cercetînd care e justificarea titlului cărţii,
vom spune cu ce sens al cuvlntului "interpretare" a intitu�
lat Aristotel cartea sa Despre Interpretare ; căci n-a făcut-o
ca DemetrioR - care scriind o carte cu privire la forma de proză
a operelor a intitulat şi el cartea lui Despre Interpretare - soco-
tind că ar fi cazul să numească interpretare aspectul de proză,
ca şi cum ar fi vorba de aceasta în lucrarea de faţă. Trebuie
deci spus că sufletul nostru are două grupe de facultăţi, pe
cele de cunoa ştere şi pe cele de vieţuil'e, numite şi deziderative
(calific facultăţi de cunoştere pe cele prin care cunoaştem orice
realitate, de pildă intelectul, gîndirea, judecata, imaginaţia,
sensibilitatea, iar deziderative pe cele prin care năzuim către
ce e bun pentru noi, printre realităţi sau printre cele judecate
aşa, ca facultatea voinţii, cea a alegerii, il'ascibilitatea şi dorinta), 6r
iar cele patru soiuri de rostiTe, în afara celui enunţiativ, izvo-
răsc din facultăţile deziderative (sufletul neactivind aici el
însuşi ca atare, ci fiind făcut să tindă spre altceva ce pare
să contribuie la realizarea dorinţii, şi stînd să cerceteze fie
raţiunea lui, aşa cum se întîmplă în cazul rostirii aşa zise inte
rogative, fie cercetînd lucrul, iar dacă e vorba de lucru, uneori
urmărind să se întîmple acel lucru asupra căruia poartă vorbi- 37

rei, l'a in ri&zul <'t'lei ;oratin•. altt•ori dorind să se întîmple
('f""S prin :u't'l ha•ru. ii&r :C'f'a:<.ta fiE' ra izvorînd de la unul mai
puternit'. c:'l in cazul rugăciunii. fie ca dC' la unul mai slab,
ca in cazul a ret>a C'(' S(' nnmt>şte in general poruncă). Aşa fiind,
numai modul enunţi:lti- tin(' de farultăţile de cunoaştere, iar
('} este t•e1 rare indiră rnnouşterf'a lucrurilor, adevărată ori
părelrucă. i"riră in noi. De areea singur arest fel de a T"orbi e
s.u$('eptibil df' ad('llr sau falsitate, pe cînd dîntre celelalte nici
unul. O as('menea S.Pf'cie a rostirii, cea enunţiativă, va fi soco
tită de A.ris.totel demnă de numit ,.interpretare", ca interpre
tind cunoa�tN·ea obţinută de suflet . De VTeme ce deci - �a
cum o 'a spune şi el in introducerea acestei cărţi - există şi
alte feluri de a Orbi decît cel enunţiati-v {căci şi rugăciunea,
spune el. este un fel de a Orbi) dar acum e luat în considerare
cel enunţiati"r, rartf'.a a fost intitulată de el Despre Interpre
UJre, ceea ce nu se deosebeşte de fel de titlul : despre vorbirea
enunHatiYă.
1n ee pri,eşte autentiritatea cărţii filozofului, nimeni din-
&• tre cei rare s-au ocupat cu scrierile lui Aristotel nu a tăgăduit-o,
luind în ron.sidera.re caracterul Yeridic al expunerii şi rînduirea
ştiinţifică. familiară filozofului, a problemelor transmise în carte,
e-.1 şi prin acordul cu eelelalte opere ale autorului, - în afară
de .Andronikos din Rhodos! al unsprezecelea succesor al lui
Mistotel, c-are, înregistrînd faptul că filozoful spune, în intro
ducerea cărţii, cn.m că gindurile sînt înrîuriri ale sufletului �i
ră adaugă ..aşa cum s-a 'orbit d�spre acestea în lucrarea Despre
svflet", şi care negăsind locul anume din Despre suflet unde fi
lozoful să fi numit gindurile inrîuriri ale sufletului, a socotit
necesar să spună că dintre cele două lucrări ale lui Aristotel,
cea de faţă şi Despre suflet, una trebuie să nu fie autentică,
şi a conchis că e cazul s-o respingă pe cea de faţă iar nu pe
cealaltă. Trebuie însă ştiut că adesea in lucrarea Despre suflet
intilnim denumirea imaginaţiei drept "intelect pasiv", la filo
zof ; intelect in măl:lnra in care posedă înăuntru cunoscutul
şi � deo&ebe';te ca atare de henzaţie, întrucît cele pe care senza
ţia le cunoaşte ca exterioare. ea avind întru totul nevoie de
prezenţa lor apre a putea fi in act cu pri't'"ire la ele, pe acelea,
38 cn lntipăriiile lor, imaginaţia le posedă şi le prelucrează In

Comentar•l
ea însăşi, pe baza senzaţiilor, neavind nevoie de cele exterioare
�i putînd Ră le înfăţişeze, ceea ce face că şi in somn, atunci
cind senzaţiile rămîn inactive, sintem a�tivi prin imaginaţie ;
iar pasiv îl numeşte pentrn cii. [intelectnl acesta] cunoaşte
orice printr-o anumiti!. participaţie şi distanţare, întrucît îşi "f
are despărţite de corp atit natura cit şi activitatea şi reprezintă
un fel de principiu pentrn senzaţie. Prin urmare Aristotel,
arătînd In lucrarea Despre sufle! cii., fără acest intelect pasi..-,
sufletul nostru nu gîndeşte nimic din cele aflate în el,dîn
aCeastă pricină spune : "Nu ne-o amintim insă, întrucît in
telectul acesta e neînrîurit, pe cînd intelectul înrîurit este pie
ritor, iar fără de el nu se gîndeşte nimic" ; şi mai departe :
"Aşadar speciile sînt gîndite de facultatea intelecti..-ă în obiec
tele imaginaţiei" ; şi apoi : "Ce va deosebi primele ginduri
de imagini ? Sau nu sînt imagini nici celelalte, dar nu pot fi
fără imagini ?", iar aşa fiind, el face vădit cii. şi în rîndurile de
acolo numeşte gîndurile înrluriri ale sufletului. El pare însă a
extinde şi mai larg, asupra tuturor activităţilor sufletului,
denumirea de lnriurire : încape o întrebare, spune el în acel
loc, cu privire la înrîuririle sufletului, dacă toate sînt comune
şi corpului ce-l posedă, sau există ..-reuna proprie sufletului
însuşi, iar cîntărind chestiunea ridicată, adaugă : "Se pare
insă că, in majoritatea cazurilor, nimic nu suferă sau nu pro
duce fără corp ceva, ca de pildă minia, curajul, dorinţa şi în
genere simţămintele. Dar prin excelenţă ne apare drept pro
prie [sufletului] gîndirea ; iar dacii. şi aceasta e o formă de
imaginaţie, sau dacă nu e fără imaginaţie, înseamnă că n-ar
putea fi nici ea fărll. de corp"_ De altfel înainte de acestea, în
introducerea lucrării amintite, spusese : ,,Intreprindem cerceta
rea spre a vedea şi cunoaşte atit natura cit şi firea sufletului,
apoi cîte se întîmplă cu privire la el, dintre care unele par să
fie înrîuriri proprii sufletului , pe cînd altele revin în comun, 7.,
datorită lui, şi vieţuitoarelor". Prin acestea el face ..-ădit că
şi în ce priveşte partea intelectivă a sufletului nostru raţional,
chiar dacă ea ar lucra independent de imaginaţie, el nu şo..-ăie
s-o numească înrîurire, fireşte nu pe baza gîndului de care a
fost vorba, ci prin faptul că In timp preexistă, în cazul fiecărei
activităţi a sufletului, o forţă activă asupra-i, In speţă acţiunea 39

n:uurii dt·�.virşit t• as.upnt :l t't' <'S.tt' nedesăvirşit, spre a se deosebi
acm n.Ht'J inrt•lectulm numit desă.virşit şi re posedă prin
fire- .ldl' ttJtt1 t•ore�punzătO:.rt"1 ca fiind lipsit de inriurire,
făn t!t• .nnestet• şi st>pantt dt' intreg rorpul. Pe acest intelect
nt-1 iniăţişt•az:l el aci� dt'o�t·bindu-1 dt' cel numit in chip specific
pasiv. l'J ŞI de Imaginatil'. de care, cum spuneam, acesta. nu
$t' Ueosebeşte. De at't't'<l. <'el'<'t'tind pentru ce avem parte de
ammnre. el spune ci. in timp re o latură a sufletului, pe baza.
rireJa funtăm. este lipsită de inriurire, intelectul pasiv este
pieriror. iar faptul <'ă gindirt'a noastră. este împletită cu acest
inrel..r pieritor il indică filozoful drept cauzil a uitării. In con.
cluz1e. nu pe drept a pmupus Andronikos că lucnu-ea aceasta
a :Wo.z:ofului n-ar fi autentică.
:Se rămine acum. in cadrul temelor propuse Ia inceput,
să redim dinziunea lucrării de faţă in capitole. lmpărţiti
fiind de el insuşi in chip endent in patru secţiuni, prima sec
ţiune poartă asupra principiilor l"'Orbirii enunţiative. Numesc
principii ale l"orbirii enunţiative cele ce contribuie la teoria ace-
f steia. aşa cn.m. s-ar numi principii ale geometriei definiţiile,
postulatele şi aşa-zil!ele noţiuni comune, pe rare Aristotel,
in Categorii, a !o<otit potrivit să le califice elemente ale figu·
nlor. De Tieme ce deci, in teoria. propoziţiunilor, l"R vorbi
despre substanti>. >erb, despre afirmaţie, negaţie, enunţare
şi contradieţie. este firesc ea, inainte de a spune ceva despre
propoZiţii. să ne transmită ce înseamnă fieeare dintre aceste
denumiri. Căci intr-adevăr era cazul să le facă mai intii pe
acestea cunoscute începătorilor, punindu-le astfel in lumini,
in ;ederea in>ăţăturii propuse. A!O-dar acesta este primul ca·
pitol al lucrării. cel care tratează despre principiile amintite
ale vorbirii denumite enunţiati>e. Celelalte trei capitole ce
urmează ne infiiţişează apoi propoziţiile ele înseşi. Numai el!.,
de ntme ce unele dintre propoziţii se alcătuiesc doar din două
cu'rinte i'imple combinate intre ele, anume din subiect şi pre
dicat. ca atunci cind spun "Socrate umblă" (căci aci Socrate
e denumit. ea termen, subiect, pe cind "umbli" e predicat,
dat fiind că in orice vorbire enunţiativă o parte priveşte pe
cel despre care se vorbe,te, cealaltil ce se spune despre el,
40 iar cel despre care se vorbe,te, cum este aci Socrate, se numeşte

Comentar 1 1
subiect, ca. primind cnunt.ările despre el, în timp ce lucrul ce
se spune despre el, cum este aei "umblă", e predicat, ca fiind
ceea. ce c rostit �i enunţat despre acela), de Teme ce, aşa cum
spuneam, nnele dintre propoziţii se alcătuiesc numai din subiect
şi predicat, pc cînd altele au şi adausul al treilea predicati,
crt atunci dnd spun "Soerate este drept" (căci aci subiectul
e:;;ic Socrate, pc cînd predicatul este "drept" iar adausul al s"'
treilea predicativ, particula "este"), şi de TTeme ce, 'n plus de
acestea, există propoziţii care au în ele şi indicaţia modului
cum revine predicatul subiectului, de pildă în chip necesar,
impmdbil, contingent, în chip potrivit, evident, lt>gitim, ea
atunci cînd spun "Socrate poate să fie muzician" sau "So
crate explică în ehip limpede", iar mai mulţi termeni decît
aeeştia îmbinaţi in vederea producerii unei singure propoziţii
nu sînt posibil de conceput, - aşa fiind, capitolul al doilea
al lucrării ne înfăţişează propoziţiile eele mai simple �i Ta purta
asupra propoziţiei Rau enunţării pe bază de subiect şi predicat ;
c.apitolul al treilea va privi pe cele cu o compunere mai complexă,
prin alăturarea adausului predicativ, şi el va purta asupra pro
poziţiei sau a enunţării pe bază de subiect, predieat şi adau-
sul al treilea predicativ ; pe cînd capitolul al patrulea va privi
propoziţiile după modalitate. ln felul ace�ta, trecînd prin toate
soiurile de propoziţii şi cutezind să afirme că nu sînt mai multe
contradicţii decît cele înfăţişate, Aristotel pune capăt lucrării.
lnsă alături de aeeastă incheiere a eăxţii, va fi pusă în joc
o problemă, potrivită şi ea pentru doctrina în chestiune.
Acestea fiind dinainte stabilire, este momentul să trecem
la explicarea textului, a eărui eoncentraţie şi desfăşurare bo
gată in sensuri şi subtilă, cu denaturarea uneori a intregului
gind din cauza cîte unei miei variaţii de text, multe dintre 9r
copii suferind de acest neajuns - ne-au făcut, în cele de mai
jos, să urmărim pentru interpretare copia care ne-a părut
mai exactă.
1 6a 1. Jfai întîi trebuie stabilit ce este un nume şi ce este
un verb.
li revine &cum lui Aristotel, aşa eum am spus, să înfăţi-
şeze doc.trina vorbirii enunţiative. De vreme ce orice enunţare 4f1

k� rul.Şh� dm sub.stll!ntlve şi verbe. t•a �tnnri rind 8pun .. Socrate
umblll". tn�buie l'& elt�mt•ntcle moi simple sA fie cunoscute
�tl' tot in:J.Utl"a N.'llor alriltuite din t•le, iar de aceea inceputUl
potrivit .)1 luerării il fou't' tt•oria l'Xist<'ntli num.elui şi verbului.
.. Stabilit" l'�tl' In�t :u•tml in loc tll' .. definit", primul avind şi
altt> in{ele:-uri. dar 1U'Î insPmnind, cum spuneam, definitia.
Faptul l'l a stabili e rostit in nt1i nmltt> feluri, este evident :
de pildă .:dese.a numim şi ipotezele lucruri �tabilite, ca atunci
t•ind spunem : .. si lll't"Suptm<'m ră tecttrul cuprinde atîta mul
ţime". . .oJ.ă. presupunem" că are o mărime de zece coţi", sau
..dacă ai domni. re ai face oare t" Pc de aJ.tă parte numim
tl"ze .stabllitt" şi presupunerile neobişnuite ale cunoseătorilor
filozofici intr-o mlterie, ca de pildă că , ,toate se mişcă şi nimic
dintre realităţi n-are parte de repaus", aşa cum spunea Heraclit,
sau eă .. flinţa este una'', aşa cum i se părea lui Parmenide.
ll;;w, numim teze stabilite şi convenţiile, aşa cum spunem că
am.inăm facerea unei com·enţii. lnsă şi formele adverbiale
ce stabile-sc re'f'a sint numite de unii instituiri, ca de pildă :
c:� , .de IU3t in răsătorie", "de naTigat ". Pe deasupra, numim
te.. stabilite şi definiţiile, ca prealabile demonstraţiilor ; căci
dacă demons-traţiile se obţin pe baza celor ce relin lucrurilor
porri'rit l'U esenţa lor, iar esenţa fiecăreia din realităţi este
indicată de definiţii, atunci este firesc ca definitiile si stea inain·
tea demo'lStraţiilor. Ba încă in sens mai general Aristotel soco
teşte că trebuie să numească pur şi simplu lucruri stabilite toate
principiU= nemijlocite ale demonstraţiilor, de rangul axiomelor,
ca de pildă definitiile, cum s-a spus, precum şi postulatele şi
ipot�zele. ele annd ne<oie de demonstraţie, dar luate fiind fără
de aceasta. aşa cum precizează el limpede in cartea primă. a
D"""""raţiilor. 1n atit"" feluri sau chiar in mai multe este
rostit "a. stabili'" ; dar acum .Aristotel se foloseşte de expresie
in la< de ..a defini", aşa cum o do..-edeşte, adăugînd pe . ,ce
insea.m..nă nume şi ce înseamnă Terb" -expresia de "ce inseamni"
reprezentind cit se poate de limpede definiţia.
Cinern ar putea fi nedumerit in legătură cu pricina pentru
care, după ce iD intreaga carte a Oategorii!or s-a preocupat
despre curintele simple, el 4i propune aci din nou să vorbească
42 despre nume şi verb, care amîndouă sint in chip evident cuvinte

Comer�a· ,
.::;imple. Fa.ţă de a(·ea.sta este de spus că simplul cuvînt, numele-,
verbul, expresia, spusa şi termenul, sint aceleaşi unele faţă de
altele, in ee priveşte obiectul, numai prin funcţie sînt diferite,
aşa euro se întîmplă în cazul seminţei şi al fructului, sau cu urcu- T
şul şi coborîşul. Atunci cînd considerăm, intr-a.deăr, CUintele
simple ca semnifieînd lucrurile pentru care au fost stabilite,
denumim numai acest aspect prin "cuvinte simple"' , nedeose
bindn-le pe ele astfel ca nume şi verbe ; atunci însă cînd consi
derăm un dublu aspeet în ele şi găsim pe unele rînduite cu articole
lîngă ele, pe altele nu, sau pe unele semnificînd în plus timpul,
pe ::�!tele nu, atunci le deosebim pe unele de altele, iar pe cele
alăturate articolelor şi care nu adaugă o semnificaţie de timp
soeotim potrivit a le numi , ,nume'', pe cînd pe cele ce nu se pot ală-
tum articolelor dar pot fi rostite după indicaţii de timp le numim
"Yerbc". Tot astfel a.tunci cînd luăm fiecare din aceste cuinte,
nu cum este în sine, ci ca parte a unei afirmaţii sau negaţii,
foiocotim potrivit să-1 numim spu�ă. aşa cum ne învaţă Aristotel
lămurit in cele ce urmează. lnsă atunci cînd le cercetăm ca luate
în silogism, le numim termeni, eum a spune el în introducerea
la A nalitice. Şi la fel numea termeni cuvintele simple şi Platon,
în cartea a noua a Legilm· ; el spune într-adevăr că unii dintre
termeni se combină între ei, poziţia lor fiind nemijlocită, ca de
pildă : "cald" şi "non-cald" ; alţii au o zonă intermediară,
.cei anume care posedă un intermediar, ca de pildă "cald"
şi . ,rece", sau "voluntar11 şi "inYoluntar··. Cu priTire la acf'ştia
din urmă raţiunea are un intermedir,r, r:nume nea.junsul născut
dintr-o pornire pasională, c.are nu e cu adevă.rat >oluntară,
dar nici involuntară. lnsă întrucît, chiar dacă potriTit cu obiec-
tul e tot una să se spună nume, verb ori alt cuvînt. potri>it
cu funcţ,ia. menţionată acestea diferă între ele, şi întrucît ci:.I'tf'<� -o·
despre Categorii a tratat numai asupra euvintelor �imple,
nepreoeupîndu-se de deosebirea numelor faţă de >erbe, deosebire
.care e foarte necesară în teoria rost,irii enunţiatie (căci prin
aceaRtă funeţie deosebim termenii subiect, în enunţări, de cei
predieat), din aceste pricini şi întreprinde el acum teoria despre
nume şi verbe, ca p utînd fi cit se poate de potriită lucrării
& fu. �

Dl� l'l� însă - <'..f putN� spunr cincnt. - mai numeroase
fiind •1�.t·nnmttt.'l(' părţi th"� cnYint al(' grămăticilor, Aristot.el
Ih� inC'L I�tZ< �cum doar llC fl.cr.st ca, numele şi verbul ţPentru
că. Om ,punc . ;.wc.stt••:.. :'ill!!Urt", spre dl�o.sebire de celelr..lte toate,
l)Ot �l .:ld.tui<�e; ro�tirea. euuuţ.httivă, ca de pildă cînd spunem
. .omul in.sănlto�t·�t e". Aşada.r Aristotel işi face cercetarea aci
tlo,;.r despn� <.t'l��te<.�. care in chip necesar sînt, cuprinse în orice
rostire t.�nunţ iatiYă �i care sînt indes.tulă.toa.re pentru producerea
enunţăni simple .
)lerită. să fie ştiut cum că, dintre bine cunoscutele opt
părţi dc YOrbirl'. unele semnifică anumite naturi, fie pur şi
simplu <1 persoo.melor, <Wtiităţilor, stărilor, fie a unei COinbinaţii
de-;1, lor, ('Um fttC numele şi pronumele, verbul şi participiu!,
care sint �i singurele capabile să produeă rostirea enunţiativă,
ca <J.tunci dnd spunem , ,Socra.te umblă", sau "eu umblu",
&!oU ,.eel ce :lle1ll'gă înaintează'' , sau " Soera.te este in alergare",
unul fiind lu•t drept subiect iar altul drept predicat ; altele
nu insearnnă: a�tfel de lucruri, ci indică o anumită relaţie a. pre
dica.tului cu subiectul, aşa cum fac cele mai multe dintre a.dverbe.
Căci ele indică fie felul eum reine predicatul subiec.tului,
fie mome!ltul, locul, fie de cîte ori, făcînd-o în chip determinat
sau nedeterminat ; fie în ce ordine stă ceva. faţă de a.lteeva.,
ca. de pildă. că. acesta. aleargă în Uima. celuilalt, sau locuieşte
altunde>a. decit aci, sau că e apropiat de ceva, ori mai mult
.sa.n mai puţin decît ce>a ; fie că re"Vine stăruitor cuiva ; fie chiar
indică felul cum socotim noi că revine sa.u nu revine euiva acel
lucru, că o facem prin prei'upunere sau prin asigurare ; fie
indică. ce atitudine luăm faţă de un lucru despre care dăm lămu
riri, că o facem depreciatiT', admirati• sau întărind enuntarea
prin mărturiz. cuia mai de autoritate ; fie că ne este de folos
nouă iioă desprindem predicatul indicîndu-1, ca în cazul adverbelor
numite pozitive ; fie proclamindu-ne printr-o exclamaţie dispo
ziţia. sufletului carncterizată potri>it cu insuşi binele suprem,
ca în cazul a.d>erbelor ce indică entuziasmul, pentru cei cuprinşi
de o stare de fericire ; fie indică enunţarea rostită de alţii,
a1propia.ţi nouă prin consimţămint sau depărtaţi prin tăgadă
î'ia.U negaţie. Spun că indică felul de a.tribuire al a.dverbelor,
care înseamnă atît mijlocul dt şi calitatea, ca. de pildă "Socrate

Comentar1,
discută bine", ""Melanthios a lovit pe l_,l_ysse cu piciorul'',
"�blbinele zboară în roi", şi adverbele care n.rată că sînt laolaltă
cei despre care e vorba, sau că nu le reT"ine laolaltă predicP�tul.
ca de pildă ,.s-au ivit grămadă duşmanii, sau în chip izolat"'
(sînt şi �bcestea un fel de calităţi, căci concentrarea şi diş.persa.rea
privesc calitatea). Cît despre cele rămase din rindul adverbelor
enumerate, nu e cazul să adăugăm ceva ; căci sînt e>idente
chh:.r pentru cei în stare să cunoască doar sunubr lucrurile indi
cate cu priYire la fiecare. Aşadar adYerbele, aşa cum spuneam,
indicînd o relaţie anumită a predic�tului faţă de �ubiert. con
tribuie cu ceva, după cîte se dovedeşte, la producerea unor
astfel de enunţări ; în rest adverbele semnifică şi ele cen1. dar
nu ceva necesar pentru enunţare, ci pentru alte feluri de vorbiri,
aşa cum adverbele ce semnifică rugămintea contribuie la vor
birea. implorativă, cele ce arată o interdicţie sau un îndemn,
la vorbirea imperativă, cele de întrebare, la T"orbire:.ll interoga
tivă. Cît despre părţile de vorbire în afara celor de mai sus,
ele sint cu totul fără semnificaţie prin ele înseşi, cum sînt
articolul, prepoziţia şi conjuncţia.
Pe toate cele ce semnifică aşadar firi, persoane, actiT"ităţi,
stări, ca şi anumite combinaţii ale persoanelor cu actiTI.tatea
sau starea, Aristotel le divide în nume şi verbe, pe acestea
din urmă, care sînt rostite în legătură cu timpul sau sint predicate
in propoziţii, numindu-le verbe propriu zise, iar pe cele rostite
fără indicaţie de timp sau îndeplinind funcţia de subiecte,
nume. Cît despre cele ce nu sînt luate în locul nici unuia din
acestea două, chiar dacă altminteri se adaugă şi E>le propozi
ţiilor, anume faptul că un lucru revine sau nu revine cuiT"a,
ori cînd revine, cum sau de cîte ori revine predicatul subiee
tului, ca şi cele care indică vreo altă relaţie intre ele, pe a.cest.ea
în chip propriu nu le soeotim demne de numit părţi ale vorbirii.
Căci aşa cum eorabia are drept părţi principale scîndurile, pe
cînd cuiele, frînghiile şi smoala reprezintă legături ale lor in
vederea unificării intregului, tot astfel, chiar dacă pentru
vorbire conjuncţiile, articolele, prepoziţiile şi insăşi ad.-erbele
indeplinesc funcţia unor legături oarecare, ele nu ar putea fi
numite pe drept părţi, intrucit nu sint capabile, impreunate
fiind ele singure, să producă o vorbire împlinită. Prin urmare

- - ,� � " o i. S
oceste� nu :Jur 11ăr{ l .1rle Yorbirit. ri părţi al(> exprimării, fa(il,.
tf(> l'<H'' llr!.nrtl in:�.ă�1 t•:�ott• o p:u-te, aşa cum �pune Aristotel
in :�oa1ere.� P<lt'tidi. i:!r elt• :�oint folosito;.lre pentru felul specific
.U iml'rt•uuărn ş1 org:.miz;.rii părţilor de vorbir{', la fel cum şi
le�tura t' folo.."-ito:.w :�.pn• :l atluee unitate celor ce se lea.gl
şi
'
rleml penrru l'ele p(> l'<'l.N lt" f;,lce aderente, fără ca ele să fie
părţi ale t't'ltlr log:Ht' $.:U lipite ; aşa nu sînt părţi ale vorbirii
mri conJtmt•ţiilt'. artlt•olele, prepoziţiile şi adverbele.
Rostire..' difel".i insă de expresie, prin aceea că prima este
l'U prerădere implinirea cuTintelor ce semnifică lucrurile, pe
eind ceclaltă este doar a celor luate in chip simplu, pentru
folO>inţ.o limbii. Intilnim diferenţa dintre rostire şi expresie
infătişată rhiar de Platon, in cartea a treia a Republicii, unde
el •pune : .. rele printoare la rostire se pot încheia aci, urmînd
acum se cercetăm expresia. iar cele ce trebuie exprimate şi
felul enm trebuie ele exprimate ..-a fi cercetat cu de-amll.nun
tul de noi··. De aci este e,-ident că el numeşte rostirea gîndire,
pe cind expresia e infăţişarea [simplă], fie el!. prima se produce
prin părţi neapilrat necesare, care sînt numele şi verbul, potrivit.
ei fiind luată in consideraţie ..-orbirea rostit!!. şi numită. la propriu
aşa, fie că sint luate şi celelalte pirţi ale vorbirii în sens mai
general. aceasta înseamnă ale interpretării ce ţinteşte frumosul
�i o anumită organizare a rostirilor.
Cercetătorului aşadar i se poate părea, pornind de la.
.!lexandru din Afrod.isia, că şi adverbele sînt nume, precum şi
pronumele sau aşa-numitul de citre grl!.mll.tici "apelativ".
Dar acea;;tă pilorere nu se do..-edeşte îndreptll.ţitl!., fiindcil. unele
dintre ad..-erbe nu pot fi presupuse a reprezenta nume, de pildll.
cele ce privesc consimţire&, san negaţia, sa.u refuzul, sau cele
puse înaintea jurămintelor, precum şi multe altele ; iar unele,
prin faptul că sînt puse în joc de anumite nume, au pll.rnt
autorului aceluia să aibă aceeaşi tărie ca numele, ca de pildll.,
in chip frumos şi în chip limpede, de la frumos şi limpede, aşa.
cum şi just vine de la justiţie. Dacă însă lucrul ar sta aşa atunci
ar trebui să calificăm drept verbe, iar nu drept nume, expresii
ca "de eăsătorit", "de navigat", ele provenind de Ia : trebuie
să se eăsătorească, san : trebuie să navigheze.

:Ku este aşadar potrivit a califica pe ace�tea drept �erbe
f'.a.U pe primele drept nume, de ·neme ce nu e posibil ca ele
să fie fiubiecte, nici să fie enunţate in propoziţiuni, stări în
care se află în chip nece�a.r atît numele cît şi verbul. CuTintul
"limpede'' îl poţi găsi ca predicat în rostirea "această parte
din Despre Interpretare este limpede' ', dar pe .,în chip limpede''
nu-l vei găsi, şi nici pentru un predicat compus din acest ad�erb
şi verbul despre care se spune "în chip limpede" nu n�o fi loc
ca de pildă "el explică în chip limpede", cum se întîmplă în ur
cazul lui "om mort'' şi ,.drahmă falsificată''. Căci ar trebui ca
negaţiile unor astfel de afirmaţii să se producă în �elaşi fel cu
propoziţiile ce au un predicat simplu, aşa cum se întîmplă în
cazul predica.telor ce sînt efectiv compuse : într-adevăr la fel
cum pentru "cel stins din ,;aţă este om" negaţi� afirmaţiei
sună : "cel st,ins nu este om", iar pentru "cel stins e cadaTru"
negaţia ,,cel stins nu e cadaYru", tot aşa şi pentru .,cadaTTU!
stins este om" negaţia ar fi : "cada'ITUl stins nu est.e om''.
Însă în cazul propoziţiilor modaJe, negaţiile se produc cu nece
sitate într-altfel decit în cazul propoziţiilor nemodaJe. Căci
negaţia. a.firmaţiei " Socrate umblă" este "Socrat.e nu umblă",
pe cind cea a lui "e posibil ca Socra.te să umble" nu este ,.e
posibil ea Socrate să nu umble" ci "nu e posibil ca Socrate să
umble", aşa cum ne-o Ya arăta Aristotel, cît se poate de lămurit,
in secţiunea ultimă a. acestei cărţi.
De aceea el spune peste tot că rostirea enunţiatită se
alcătuieşte din nume şi verb şi o rezoh-ă în acestea, considerind
c.ă trebuie să le numească numai pe acestea părţi principale
ale vorbirii ; iar formele lui "a fi" şi .,a nu fi"' se enunţă
cîteodată nemijlocit despre ceva, în care caz ele deTin părţi
ale propoziţiilor, ca in "Socrate este", "Socrate nu este".
nu mai puţin ca subiec.tele, pe cînd fiind luate in propoziţii
cu adaus predicativ sau in formaţiile modale, se adaugă părţilor
propoziţiei sau se deosebesc, şi rămin ceva de acest soi in
spuse, - aşa cum vom afla. în introducerea .Analiticelor. .Astfel
că o parte a enunţării trebuie să fie sau nume intru totul sau w
verb, însă verbul nu este întru totul parte a propoziţiei, el
trebuind să fie specificat, atunci cînd nu enunţă de la sine o
acţiune, o stare sau pur şi simplu existenţa ori inexistenţa 17

�ubi('('tulm. l'i ('ind t�sh"' luat in ndf'l"('l �wordului dintre pre
dicat şi subtt"l't. F1�prul l'ă :Uinu:m pt' drt"'pt ac�tea este evi
d("Ut din insăşi impl't"'jnnm•• t'ă to�•te t'C'lt•lolte părţi de cuvînt
� rostesl' cu pri,·ire lo nume şi la n•rb. Astfel pronumele este
('ahficat dl''pt numt>. dt>şi nu t>-xprimă anumite naturi ci pur
şi stmplu Jtt>�o:mt>. i:U' ll;.lrtil'ipiul ca impărtăşindn-se de la.
ambt>olt. n't'iU să spun Mir dt> h• nume cit şi de la verb, cu
toott>- că el inclini mai mult spre specificul ve-rbelor, ca indi
cind •ituaţil '"mporale. pe rind articolul ca depinzind de
num(" şi avindu-şi I"Jportarea hl ele. C'it despre prepoziţie, adverb
sau conju.ncţi(", ee trebuie si spunem ! Dintre acestea., prima e
ralificată drept rindnindn-•e deopotrh·ă inaintea substantivelor
şi (in limba greacă] a ,-erbelor, al doilea drept lmpletindu-se
cu ;erbul 'P"' a-i arăta felul. iar conjuncţia ca legind vorbirile
continue. 8-ar putea crede, după unele locuri, că Aristotel
admite părerea cum că toate in general sint de numit părţi
ale >orbirii, dat ffind cii. in cele ce urmează., ..-a spune că unele
dintre părtile ..-orbirii •ernnifică realităţi anumite, altele sint
lipsitt de- semnificaţie ; dacă nu cumla neo exegeză a. acestei
�.rţiuni ne rn da cern mai potriTit, care să nu fie în contra
dicţie cu cele spuse acum.
p. 16' 1. Apoi ct 8ÎIIt o negajie, o afirmaţie, o tftllnţare
ri o r08tire.
Este e>ident atit faptul că sint trei modurile principale de
dffiziune, anume diruinnea genului in specii, a intregului In
păr!i şi a cn"l'intului omonim in diferitele lui sensuri, după
cum e endent şi că enunţarea se divide in afirmaţie şi negaţie.
intr-adem spunem despre enunţare că este uneori afirmativă,
alteori negativă. Se cercetează Insii, de către interpreţii lui Aris
totel in ee fel se di>ide enuntarea In afirmaţie şi negaţie.
t'nii au a.les să spună că di'riziunea. este ca. a cuvîntului omonim
in înţelesurile lui diferite, cum declară Alexandru din Afrodisia,
pe cind alţil susţin că Oi!te ca a genului In specii, cum spune filo
zoful Porfir ; căci nici unul n-a îndrăznit să declare eă divi
ziunea aceasta este ca a intregului in părţi, de vreme ce nu psre
a fi vorba nici de un intreg divizat in părţi de acelaşi fel (diferen-
·8 ţa dintre afirmaţie şi negaţie fiind mare), nici in părţi deosebite ;

într-adC'nlr una dintrl' părţi nu ar putea fi calificată. cu nume
le înt.rf'gului. Yom :�r:tta, adevărul în ce priveşte ace;.;tea - cum
o confirmă. pă.rcn•a filozofului Porfir - pe măsură ee înaintăm
în expunere �i cxplieăm definiţiile redate de Aristotel asupra lor.
Acum însă se cuvine să spunem mai întîi că expresia
trebuie stabilit, ceea ce însemna ,.a defini", trebuie luată în
general şi în cazul celor spuse : , .apoi trebuie stabilit ce sînt
negaţia, afirmaţia, cnunţarea şi rostirea", iar în afară de aceasta,
întrucît el afirmă, Uespre cele patru forme enumerate, eum că
trebuie definite după nume şi verb dat fiind că tema propusă
est<', aşa cum spuneam, înfăţişarea tipului asertoric al rostirii
cnunţiative, iar acesta este în intregime fie p"firmativ, fie
negativ, - ora necesar deopotriVă ca el să trateze despre
afirmaţie şi negaţie, aşadar şi despre genul lor comun, enun
tarea. De vreme ce însă enunţarea este una din speciile de
rostire şi trebuia să fie adoptată rostirea în definiţia enunţării,
intrucit toate genurile contribuie la definiţiile speciilor res
pective, şi de vreme ce trebuie să fie mai cunoscute cele adop
tate pentru o teorie oarecare, decît cele ce se învederează prin
ele înseşi, din acest motiv Aristotel a Rocotit că este necesară
şi teoria rostirii ca trebuind să fie luată în consideraţie înainte
de enunţare. Dacă cineva, însă, ar avea nedumeriri, cum se
face că nu se discută în prealabil şi genul rostirii, anume vorbirea
în cuvinte, socotind că merita să fie menţionat din acelaşi
motiv, ca necesar şi el pentru lămurirea definiţiei, atunci trebuie
spus că, sub raportul naturii, era fireşte potriYit să se trateze
despre cuvînt, deoarece acesta este un produs al naturii singure,
cum sînt vederea şi auzul (căci de la natură cuvîntăm), iar rosti
rea şi enunţarea, precum şi speciile ei, afirmaţia şi negaţia,
sint într-adevăr cuvinte, dar c2.pătă în plus modelarea pe baza
gîndirii noastre şi rostirea e de un fel sau altul. De aceea le şi
este rezervată lor o operă dincolo de cele fizice, aşa numita
logică, cuvîntul nefiind pur şi simplu un gen al rostirii, cum
t-.ocote�c unii. Căci nu era posibil ca în timp ce genul este naturrJl ,
Rpecia să nu fie�naturală, dar dacă trebuie spus despre cuYîntul -
simplu că este gen al cuvîntului din cadrul rostirii, totuşi vom
preciza că faţă de rostire în general se ia cuvîntul 41. ordine
materială, ceea ce însuşi Aristotel arată, in cartea n cmcea a 49

1 ;' lul'l'irii l)r,,'PN' 1ta._�ltf'11l ritţuitdartlar, ct>rretind diferenţele
dintrl:' ' it-ţu1to� flt" h�"U: dt> sunt't. d:J.r nu că st" int împlă să
fifo �i �"t"n. a.."-'l cum va fi mai lămurit in l't>lC' co urmează.
Cit dt>,;.pn' rillt> se- int:reabă can> este atunci gf'llUl rostirii , trebuie
să-i flt' ;llUntlt: dh·iziunt>a făcută in Categorii cu privire la
molnnlt'
Tn>buit> obst>nat că, in cele patru forme enumerate,
..!rlstott>l fat't' ÎD("('putul de- la eele mai inromplete, el urcind in
.spre L't'le mai dtsăvirşit(', şi de Ia modurile mai particulare la
eele mai nni>E'rsaiE'. fntr-adeYăr e mai desăvîrşită afirmaţia
dt'<'ir nf'gaţi:h fiindcă semnifieă exist.enţa, pe cind negaţia indică
non-existe-nta. iar enuntarea e mai desăvîrşită decît afirmaţia,
ca fiind genul ti. a.,;;a cum spuneam, şi rostirea decit enunţarea,
dE' TTeme re aceat:ta din urmă este una din cele cinci specii
de �tire. respectiv cea enunţiativă. Ordinea enumerării men
ţionare este flkntă prin raport la noi, rei care în chip natural
trecem de la rele mai neinsemnat.e lucruri la cele dominante �i
de la eele mai partienlare la cele mai universale, pentrn progresul
eunO'a:şrerii n�"'tre de la nedesă"rirşit către ce e mai desăvîrşit.
ln whimb in intiţătura ce pri>e.jte lucrurile ele înseşi, el ne va
O!Wnta. ca şi rib'illrnat, după rînduiala naturală a lucrurilor,
punind genurile inaintea speciilor �i cele mai desă,irşite înaintea.
eelor nedesăvîrşite. De aceea le-a şi enumerat în felul menţionat,
-vroind să !a<ă inceput al expunerii modalitatea finală a enu
merării.
p. 16• 3. Cee4 ee apare în glas ute un semn al celcr ce
IÎ/I.t î• nget ţi ceea ce e.m în scris, al celor din glas. Iar d1t.p4
t11a niri cel� ltri.re nu sînt aceleaţi pentru toţi, la fel niei cele
,5.,. gltlnite nv rill:t acelea-ţi ; in schimb cele pentru care toate acestea
ri..t dintrK incepvt semne reprezintă stări fh cuget, acelea,i
pewtru toţi, iar lvcrvrile pentru care cele din urmă sînt simili
lwlilli, diJIII'V înupul sint �- Dar despre acestea s-a I!OTbit
ia m-itrea Despre snflet ; c4ci ele ţin de altă luerare.
>enea acum la rind, după cite se făgăduise, să se redea
in c-ontinuare definiţiile, cea • numelui şi a verbului, lnBă de
v:reme ce nu orice ex:p:reaie eate nume ori verb (căci expresia
50 firă inţele�. ca "blituri", sau "skindapsos" nu e nici unul

Aristotel, ammonius, stephanus comentarii la tratatul despre interpretare al lui aristotel-editura academiei (1971)

Aristotel, ammonius, stephanus comentarii la tratatul despre interpretare al lui aristotel-editura academiei (1971)

Recommended

Recommended

More Related Content

More from Robin Cruise Jr.

More from Robin Cruise Jr. (20)

Recently uploaded

Recently uploaded (7)

Aristotel, ammonius, stephanus comentarii la tratatul despre interpretare al lui aristotel-editura academiei (1971)