Download to read offline
Amintire cu haiduci
- 1. Amintire cu haiduci Încodrul verde nu se mai pierde, Nu se mai vede urmă de cal, Pe la izvoare nu mai apare Umbra călare a vreunui haiduc. Unde s-au dus, când au apus Anii de sus ai gloriei lor? Unde-s pistoalele? Unde-s pumnalele? Caii și flintele haiducilor? Nai-nai-nai-nai-na... La drumul mare nu mai apare Să mai omoare câte-un ciocoi Să ia toți banii pentru țăranii, Pentru sărmanii plini de nevoi. Unde s-au dus, când au apus Anii de sus ai gloriei lor? Unde-s pistoalele? Unde-s pumnalele? Caii și flintele haiducilor? Pseudofabula Într-o nu ştiu care seară Într-o nu ştiu care vară Într-un nu ştiu care sat Sub un nu ştiu care pat Sub un nu ştiu care pat Mititel cât un cercel Stă pitit un şoricel Tremurând bietul de el Fiindc-aflase dintr-o carte Fiindc-aflase dintr-o carte Într-o nu ştiu care seară Într-o nu ştiu care vară Într-un nu ştiu care sat Sub un nu ştiu care pat Nici prea mare dar nici mică Stă pitită o pisică Tremurând şi ea de frică
- 2. Fiindc-aflase dintr-o carte Fiindc-aflasedintr-o carte Într-o nu ştiu care seară Într-o nu ştiu care vară Într-un nu ştiu care sat Sub un nu ştiu care pat Terminând de ros un os Şade-un câine zdrenţuros Tremurând şi el fricos Fiindc-aflase dintr-o carte Fiindc-aflase dintr-o carte Într-o nu ştiu care seară Într-o nu ştiu care vară Într-un nu ştiu care sat Sub un nu ştiu care pat Fără vreun dinte ros Şade-un lup foarte nervos Tremurând şi el vârtos Fiindc-aflase dintr-o carte Fiindc-aflase dintr-o carte Într-o nu ştiu care seară Într-o nu ştiu care vară Într-un nu ştiu care sat Sub un nu ştiu care pat Cu piedica puştii trasă Şade o vânătoreasă Tremurând cu tot cu casă Fiindc-aflase dintr-o carte Fiindc-aflase dintr-o carte Într-o nu ştiu care seară Într-o nu ştiu care vară Într-un nu ştiu care sat Sub un nu ştiu care pat Mititel cât un cercel Stă pitit un şorïcel... pădure nebună O vară întreagă m-a ţinut pădurea
- 3. Cu faţa îniarbă şi cu gândul aiurea Iar acum, toamna, la plecare Se tânguie că mă rup din inima ei şi o doare R: Pădure, pădure nebună În fiecare noapte cu lună Voi rătăci fără ţintă agale Ca o frunză mânată de vânt pe potecile tale 2. În fiecare noapte de iarnă Umbra mea albă va veni să se-aştearnă Ca o ursoaică cu puii ucişi La umbra stejarilor prădaţi de frunziş 3. În fiecare dimineaţă Uneori ca o umbră, alteori ca o ceaţă Ca o negură sau ca o brumă Voi veni, voi veni, nu te mai tânguï, pădure nebună refren