Acatistul Sfântului Atanasie Todoran din Bichigiu (12 noiembrie)Stea emy
Ultimele cuvinte ale Sfântului mucenic Atanasie Todoran au fost: „Nu vă daţi unirii! Nu vă daţi unirii! Fiţi curajoşi! Mărturisiţi-vă credinţa moşilor şi strămoşilor voştri în numele Mântuitorului nostru Iisus Hristos care este Calea, Adevărul şi Viaţa, care a biruit păcatul şi a biruit toată răutatea!”
Bucură-te, Sfinte Atanasie, martirul cel neînfricat şi apărătorul dreptei credinţe!
Sfântul cuvios Vasile de la Poiana Mărului (25 aprilie)Stea emy
Iscusitul dascăl al rugăciunii, Sfântul Vasile de la Poiana Mărului, a reuşit să îmbine, în sihăstriile din ţinutul Buzăului şi Vrancei, asprimea ascetică a vieţii călugăreşti din Sinai şi Athos cu experienţa mistică a monahismului slav şi cu tradiţia isihastă de sihăstrie din sutele de schituri şi mănăstiri româneşti. A făcut din obştea sa o adevărată şcoală duhovnicească de trăire isihastă. Ucenicii săi, munteni, moldoveni, ardeleni şi ruşi, trăiau în desăvârşită dragoste şi bună rânduială. Punând accent pe ascultare, trăirea în desăvârşită armonie, citirea zilnică a Sfintei Scripturi şi a scrierilor Sfinţilor părinţi, practicarea Rugăciunii lui Iisus, păzirea curată a minţii, mâncarea o dată pe zi şi împărtăşirea săptămânală, a reuşit să creeze un adevărat curent de înnoire duhovnicească în monahismul românesc la mijlocul secolului al XVIII-lea. Datorită vieţii sfinte, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în şedinţa sa din 4-5 martie 2003, a hotărât ca stareţul de la Poiana Mărului să fie trecut în ceata cuvioşilor Părinţi purtători de Dumnezeu şi să fie cinstit la data de 25 aprilie, zi în care a trecut la Domnul.
Canon de rugăciune către Sfinţii doctori fără de arginţi şi mucenici Fotie şi...Stea emy
Sfinţii mucenici Fotie şi Anichit (†306) - au pătimit în Nicomidia (Bitinia - Asia Mică) în timpul persecuției pornite de împăratul Dioclețian împotriva creștinilor. Sfântul Anichit era căpitan în armata imperială. Auzind că este creștin, împăratul a încercat să-l convingă să se aducă jertfă zeilor păgâni, însă Sfântul Anichit l-a înfruntat cu mult curaj, fapt pentru care a fost supus supliciilor. Văzând chinurile la care era supus pentru dragostea sa față de credința creștină, Fotie, nepotul Sfântului Anichit, a mărturisit în văzul tuturor faptul că și el este creștin.Pentru mărturisirea sa a fost închis alături de Sfântul Anichit. În ciuda încercărilor de a-i convinge să se lepede de la credința creștină, Sfinții Anichit și Fotie au rămas neclintiți în credința lor și au suferit moarte martirică după numeroase chinuri la care au fost supuși.Au fost aruncați într-un cuptor de foc, însă au trecut la cele veșnice, prin minune divină, fără să fie atinși de flăcări.
Sfinţii mucenici Fotie şi Anichit († 306) (12 august)Stea emy
Sfinţii mucenici Fotie şi Anichit au pătimit în timpul împăratului Diocleţian (284-305). Anichit era slujbaş împărătesc, iar Fotie era nepotul său. Când Diocleţian îi chinuia pe creştini, Anichit, plin de dragoste pentru Hristos, a venit singur şi a mărturisit credinţa sa. În timp ce Anichit era supus la chinuri, Fotie, văzând puterea credinţei unchiului său, L-a mărturisit şi el pe Mântuitorul Iisus. Astfel, unchiul şi nepotul, Anichit şi Fotie, au primit cununa muceniciei.
Canoane de rugăciune către Sfântul sfinţit mucenic Foca, episcop de Sinope (...Stea emy
Sfântul sfinţit mucenic Foca a fost episcop în Sinope (astăzi pe ţărmul turcesc al Mării Negre) şi a murit ca un martir în anul 117, în timpul persecuţiei împotriva creştinilor declanşate de împăratul Traian (98-117). Unele surse spun că a fost lăsat să moară într-o baie încinsă. Sfântul Foca este sărbătorit la 22 septembrie după calendarul bisericesc gregorian (Biserica Ortodoxă Română) şi cu 13 zile mai târziu, la 5 octombrie, după calendarul bisericesc iulian (Biserica Ortodoxă Rusă). La 23 iulie (respectiv, 4 august), ortodocşii pomenesc mutarea moaştelor Sfântului mucenic Foca din Sinope, cetatea în care s-a născut şi a fost episcop, la Cons-tantinopol (fosta capitală a Imperiului Roman de Răsărit şi a Imperiului Bizantin, Istanbulul de astăzi, numele original: Bizanţ). Strămutarea moaştelor a fost decisă după numeroase tămăduiri şi minuni săvârşite la mormântul din Sinope.
Sfinţii mucenici Marcian şi Martirie (25 octombrie/7 noiembrie)Stea emy
Aceşti doi mucenici au trăit pe vremea împăratului arian Constanţiu (337-361). Amândoi erau ucenici ai patriarhului Pavel al Constantinopolului. Marcian era citeţ, iar Martirie era ipodiacon în biserica cea mare din Bizanţ. Ei scriau toate învăţăturile şi faptele patriarhului lor, prin care se întărea Sfânta credinţă. Prin scrierile şi cuvintele lor ei erau mari propovăduitori ai cuvântului lui Dumnezeu şi ajutători ai Bisericii, pe care o apărau de săgeţile ereticilor. După moartea patriarhului Pavel, ereticii şi-au îndreptat otrava asupra ucenicilor lui, Marcian şi Martirie, ca să-i întoarcă de la dreapta credinţă la eresul lor, cu tot felul de făgăduinţe. Însă ei au ales să rabde ocara, necinstea şi chiar moartea pentru dreapta credinţă. Deci, cerând puţină vreme pentru rugăciune, li s-au tăiat capetele cu sabia, pentru mărturisirea dumnezeirii lui Hristos. Sfântul Ioan Gură de Aur a înălţat o biserică în cinstea lor.
Acatistul Sfântului Atanasie Todoran din Bichigiu (12 noiembrie)Stea emy
Ultimele cuvinte ale Sfântului mucenic Atanasie Todoran au fost: „Nu vă daţi unirii! Nu vă daţi unirii! Fiţi curajoşi! Mărturisiţi-vă credinţa moşilor şi strămoşilor voştri în numele Mântuitorului nostru Iisus Hristos care este Calea, Adevărul şi Viaţa, care a biruit păcatul şi a biruit toată răutatea!”
Bucură-te, Sfinte Atanasie, martirul cel neînfricat şi apărătorul dreptei credinţe!
Sfântul cuvios Vasile de la Poiana Mărului (25 aprilie)Stea emy
Iscusitul dascăl al rugăciunii, Sfântul Vasile de la Poiana Mărului, a reuşit să îmbine, în sihăstriile din ţinutul Buzăului şi Vrancei, asprimea ascetică a vieţii călugăreşti din Sinai şi Athos cu experienţa mistică a monahismului slav şi cu tradiţia isihastă de sihăstrie din sutele de schituri şi mănăstiri româneşti. A făcut din obştea sa o adevărată şcoală duhovnicească de trăire isihastă. Ucenicii săi, munteni, moldoveni, ardeleni şi ruşi, trăiau în desăvârşită dragoste şi bună rânduială. Punând accent pe ascultare, trăirea în desăvârşită armonie, citirea zilnică a Sfintei Scripturi şi a scrierilor Sfinţilor părinţi, practicarea Rugăciunii lui Iisus, păzirea curată a minţii, mâncarea o dată pe zi şi împărtăşirea săptămânală, a reuşit să creeze un adevărat curent de înnoire duhovnicească în monahismul românesc la mijlocul secolului al XVIII-lea. Datorită vieţii sfinte, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în şedinţa sa din 4-5 martie 2003, a hotărât ca stareţul de la Poiana Mărului să fie trecut în ceata cuvioşilor Părinţi purtători de Dumnezeu şi să fie cinstit la data de 25 aprilie, zi în care a trecut la Domnul.
Canon de rugăciune către Sfinţii doctori fără de arginţi şi mucenici Fotie şi...Stea emy
Sfinţii mucenici Fotie şi Anichit (†306) - au pătimit în Nicomidia (Bitinia - Asia Mică) în timpul persecuției pornite de împăratul Dioclețian împotriva creștinilor. Sfântul Anichit era căpitan în armata imperială. Auzind că este creștin, împăratul a încercat să-l convingă să se aducă jertfă zeilor păgâni, însă Sfântul Anichit l-a înfruntat cu mult curaj, fapt pentru care a fost supus supliciilor. Văzând chinurile la care era supus pentru dragostea sa față de credința creștină, Fotie, nepotul Sfântului Anichit, a mărturisit în văzul tuturor faptul că și el este creștin.Pentru mărturisirea sa a fost închis alături de Sfântul Anichit. În ciuda încercărilor de a-i convinge să se lepede de la credința creștină, Sfinții Anichit și Fotie au rămas neclintiți în credința lor și au suferit moarte martirică după numeroase chinuri la care au fost supuși.Au fost aruncați într-un cuptor de foc, însă au trecut la cele veșnice, prin minune divină, fără să fie atinși de flăcări.
Sfinţii mucenici Fotie şi Anichit († 306) (12 august)Stea emy
Sfinţii mucenici Fotie şi Anichit au pătimit în timpul împăratului Diocleţian (284-305). Anichit era slujbaş împărătesc, iar Fotie era nepotul său. Când Diocleţian îi chinuia pe creştini, Anichit, plin de dragoste pentru Hristos, a venit singur şi a mărturisit credinţa sa. În timp ce Anichit era supus la chinuri, Fotie, văzând puterea credinţei unchiului său, L-a mărturisit şi el pe Mântuitorul Iisus. Astfel, unchiul şi nepotul, Anichit şi Fotie, au primit cununa muceniciei.
Canoane de rugăciune către Sfântul sfinţit mucenic Foca, episcop de Sinope (...Stea emy
Sfântul sfinţit mucenic Foca a fost episcop în Sinope (astăzi pe ţărmul turcesc al Mării Negre) şi a murit ca un martir în anul 117, în timpul persecuţiei împotriva creştinilor declanşate de împăratul Traian (98-117). Unele surse spun că a fost lăsat să moară într-o baie încinsă. Sfântul Foca este sărbătorit la 22 septembrie după calendarul bisericesc gregorian (Biserica Ortodoxă Română) şi cu 13 zile mai târziu, la 5 octombrie, după calendarul bisericesc iulian (Biserica Ortodoxă Rusă). La 23 iulie (respectiv, 4 august), ortodocşii pomenesc mutarea moaştelor Sfântului mucenic Foca din Sinope, cetatea în care s-a născut şi a fost episcop, la Cons-tantinopol (fosta capitală a Imperiului Roman de Răsărit şi a Imperiului Bizantin, Istanbulul de astăzi, numele original: Bizanţ). Strămutarea moaştelor a fost decisă după numeroase tămăduiri şi minuni săvârşite la mormântul din Sinope.
Sfinţii mucenici Marcian şi Martirie (25 octombrie/7 noiembrie)Stea emy
Aceşti doi mucenici au trăit pe vremea împăratului arian Constanţiu (337-361). Amândoi erau ucenici ai patriarhului Pavel al Constantinopolului. Marcian era citeţ, iar Martirie era ipodiacon în biserica cea mare din Bizanţ. Ei scriau toate învăţăturile şi faptele patriarhului lor, prin care se întărea Sfânta credinţă. Prin scrierile şi cuvintele lor ei erau mari propovăduitori ai cuvântului lui Dumnezeu şi ajutători ai Bisericii, pe care o apărau de săgeţile ereticilor. După moartea patriarhului Pavel, ereticii şi-au îndreptat otrava asupra ucenicilor lui, Marcian şi Martirie, ca să-i întoarcă de la dreapta credinţă la eresul lor, cu tot felul de făgăduinţe. Însă ei au ales să rabde ocara, necinstea şi chiar moartea pentru dreapta credinţă. Deci, cerând puţină vreme pentru rugăciune, li s-au tăiat capetele cu sabia, pentru mărturisirea dumnezeirii lui Hristos. Sfântul Ioan Gură de Aur a înălţat o biserică în cinstea lor.
Sfântul ierarh Petru Movilă, mitropolit de Kiev și Galiția (22 decembrie)Stea emy
Sfântul Petru Movilă (n. 21 decembrie 1596, Suceava d. 22 decembrie 1646/1 ianuarie 1647 Kiev) a fost mitropolit de Kiev și Galiția (Ucraina) din anul 1632 și până la moartea sa, în 1646. Este cunoscut ca un important teolog ortodox din secolul al XVII-lea și ca un reformator al învățământului teologic ortodox. A avut un rol deosebit în Sinodul de la Iași din 1642. Prăznuirea sa se face în Biserica Ortodoxă Română pe 22 decembrie.
Canoane de rugăciune către Sfinţii cuvioşi mărturisitori Visarion şi Sofronie...Stea emy
Este bine cunoscut faptul că Biserica Ortodoxă din Transilvania a fost, de-a lungul secolelor, o Biserică martirică. Multe au fost nelegiuirile puterii imperiale de la Viena asupra Bisericii ardelene şi inclusiv a slujitorilor şi credincioşilor ei, dar şi mulţi au fost vajnicii luptători pentru apărarea credinţei ortodoxe împotriva silniciilor stăpânilor Ardealului din veacul al XVIII-lea, pe numele lor: Oprea Miclăuş, ţăran din Sălişte - Sibiu, care a îndurat moarte pentru dreapta credinţă, ieromonahii Visarion Sarai şi Sofronie de la Cioara, de lângă Orăştie, preoţii Moise Măcinic din Sibiel şi Ioan din Galeş, prăznuiţi în fiecare an la 21 octombrie, ierarhii Ilie Iorest şi Sava Brancovici, prăznuiţi la 24 aprilie şi mulţi, mulţi alţi bărbaţi, femei şi copii. Doi sunt mitropoliţi, doi sunt preoţi, doi sunt călugări şi unul e ţăran. În aceşti sfinţi e întruchipată întreaga Biserică ortodoxă ardeleană, cu ceata ierarhilor şi clericilor ei, cu ceata călugărilor şi pustnicilor ei şi cu mulţimea credincioşilor ei.
Sfinţii cuvioşi Neofit şi Meletie de la Mănăstirea Stânișoara (3 septembrie)Stea emy
În munţii din preajma Mănăstirii Cozia, aflată pe valea Oltului, s-au nevoit mulţi sihastri iubitori de Dumnezeu, atât înainte de zidirea sfântului locaş de către fericitul întru pomenire domnitor Mircea cel bătrân (cel mare) al Ţării Româneşti, cât şi după aceea. Printre cei mai cunoscuţi pustnici ai locului au fost cei şase monahi de la Cozia care, în preajma anului 1600, sau retras dincolo de Olt. Dintre ei cunoaştem cu numele pe cuvioşii Daniil duhovnicul şi Misail, ucenicul său, care s-au aşezat la poalele Muntelui Cozia şi au întemeiat Schitul Turnu, precum şi pe cuvioşii Neofit şi Meletie, pe care îi prăznuim astăzi. Ei au sihăstrit mai sus, în Muntele numit Sălbaticul, iar ucenicii lor au întemeiat Schitul Stânişoara. Ei s-au nevoit în jurul anului 1600, în munţii din preajma Mănăstirii Cozia, aflată pe Valea Oltului.
Sfântul cuvios Neofit s-a născut în veacul al 16-lea din părinţi credincioşi. De tânăr a primit chipul îngeresc al călugăriei în Mănăstirea Cozia şi după câţiva ani a ple-cat să se nevoiască în pustie. Moaştele sale se află în biserica Mănăstirii Stânişoara.
Sfântul cuvios Meletie a trăit în sihăstria Stânişoarei la cumpăna veacurilor 16 şi 17. La fragedă vârstă a intrat în cinul monahal şi, săpându-şi o peşteră în Muntele Sălbaticul, s-a nevoit acolo vreme de 40 de ani. O parte din moaştele sale care au fost descoperite în acea peşteră au fost împărţite de credincioşi, iar peştera ce i-a fost oarecând chilie este loc de închinare până astăzi. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române i-a canonizat în anul 2016 având ca zi de prăznuire data de 3 septembrie.
Prima icoană a „Rugului aprins" se presupune a fi fost pictată la mânăstirea Sfânta Ecaterina din Sinai, dat fiind faptul că altarul acestei biserici este ridicat pe rădăcina rugului străvechi, unde Moise a vorbit cu Dumnezeu.
Icoana îl cuprinde pe profetul Moise, descălţat de sandale, înaintea rugului care nu se mistuia în flăcări, precum toate icoanele „Rugului aprins" („Neopalimaia Kupina") mai vechi. Data de sărbătorire din 4 septembrie, pentru icoana „Rugului aprins", existentă în sinaxarele ruse, a fost stabilită în cinstea Sfântului profet Moise, celebrat în această zi de toate Bisericile Ortodoxe, cel care s-a învrednicit să vadă rugul nears, simbol al mântuirii oamenilor prin Fiul lui Dumnezeu întrupat din pururea Fecioara Maria.
Sfântul Ilie Iorest, mitropolitul Transilvaniei (1640-1643), a fost întemniţat şi silit apoi să părăsească ţara pentru că nu a vrut să accepte o mărturisire de credinţă calvină.
Mitropolitul Sava Brancovici (1656-1680), care, deşi era sârb de neam, a luptat pentru drepturile românilor şi propăşirea lor spirituală şi materială, ceea ce i-a adus ura calvinilo
Sfinţii cuvioşi Andronic şi Atanasia (9 octombrie)Stea emy
Trăind pe vremea împăratului Teodosie cel mare în Antiohia, doi soți, Andronic și Atanasia, trăiau în dreapta credință, împărțindu-și averea cu cei săraci și cu Biserica. După nașterea celor doi copii, începând să trăiască precum un frate cu o soră, se ocupau de îngrijirea celor bolnavi și aflați în nevoi, petrecând în post și rugăciune. Murindu-le cei doi copii, cuprinși de febră mare, Sfânta Atanasia nu se putea liniști din pricina durerii, dar aflând printr-o vedenie, de la Sfântul Iulian, că fiica și fiul ei se veselesc în Ceruri, inima ei s-a umplut de bucurie și a fost cuprinsă de dorul viețuirii în mănăstire. Plecând împreună cu soțul ei în Ale-xandria, au primit amândoi chipul îngeresc, fiind călugăriți, și fiecare rămânând în mănăstirea lui. Sfânta Atanasia, însă, peste ani a îmbrăcat haine de monah și se purta precum un bărbat.Și pe când mergea să se închine la Ierusalim, s-a întâlnit cu Sfântul Andronic, dar acesta nu a recunoscut-o. Și petrecând împreună 12 ani într-o chilie, în tăcere, Sfânta Atanasia a trecut la Domnul și i-a lăsat o scrisoare soțului său. Iar el, citind-o și minunându-se de răbdarea ei, a voit să fie îngropat alături de ea și chiar în ziua înmormântării sfintei și-a dat și el sufletul.
Icoana Maicii Domnului de la Trifeşti, RomanStea emy
Sfânta icoană făcătoare de minuni de la Trifeşti o întruchipează pe Maica Domnului împreună cu pruncul Iisus, fiind cunoscută de către credincioşi sub numele: “Sfânta” sau “Sfânta de la Trifeşti”. Este singura icoană făcătoare de minuni din Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului aflată într-o biserică de mir. Această icoană este ca tipologie teologică „odighitria”, adică cea care călăuzește, călăuzitoarea.
La icoana Maicii Domnului s-au făcut multe minuni și se fac și astăzi. Astfel aici își găsesc alinarea cei care au fost păgubiți. Icoana mai este vestită și pentru minunea de a aduce ploi cu rod peste ținuturile unde se făcea procesiune cu ea.
Mulţi creştini merg cu multă evlavie în pelerinaj la “Sfânta”, pentru a-i cere Maicii Domnului sănătate şi belşug în case.
Sfinţii mucenici Hrisant şi Daria (19 martie)Stea emy
Sfinţii Hrisant şi Daria au trăit în secolul al III-lea. Hrisant era originar din Alexandria, iar Daria, din Atena. Pentru că Hrisant s-a convertit la creştinism, tatăl lui, senatorul Polemon, gândindu-se că fiul său prin căsătorie îşi va părăsi noua credinţă, i-a găsit-o pe Daria. După ce s-au căsătorit, Daria a fost convinsă de Hrisant să treacă la credinţa creştină şi să trăiască împreună în feciorie. Fiind pârâţi la prefectul Celerin, acesta i-a dat în seama tribunului militar Claudiu, ca să le cerceteze credinţa. Acesta i-a chinuit cu multe feluri de cazne şi, văzându-le curajul cu care le răbdau, au crezut în Hristos împreună cu soţia lui, Ilaria şi cei doi fii ai lor, Iason şi Mavru, dar şi cu toţi soldaţii din subordine. Toţi au murit ca mucenici.
Sfânta muceniţă Haritina (Charitina) din Amisus (5 octombrie)Stea emy
Sfânta muceniţă Haritina lucra în casa lui Claudiu, un om bogat şi bun la suflet, dar păgân. Deşi rămăsese orfană de ambii părinţi şi fusese crescută de Claudiu, ea nu uitase de credinţa în Mântuitorul Iisus Hristos pe care o primise de la mama sa. În anul 303, când a început persecuţia împăratului Diocleţian împotriva creştinilor, Haritina a fost dusă înaintea judecătorului împărătesc Domiţian. Fiind supusă supliciilor, Sfânta muceniţă Haritina nu a renunţat la credinţa creştină, mărturisind cu putere pe Domnul nostru Iisus Hristos. A suferit moarte martirică, iar trupul ei a fost îngropat creştineşte de păgânul Claudiu.
Pilda de sfinţenie şi mucenicie a Sfântului Valentin, precum şi darul acestuia de vindecător al celor bolnavi şi ocrotitor al virtuţii dragostei creştine şi al familiei pot fi aflate doar în Biserica lui Hristos, locul în care mucenicul creştin a predicat, a binecuvântat şi a mărturisit pe Dumnezeul cel Viu. Din anul 2005 se află în Biserica Delea Nouă - Calist din Bucureşti, o parte din moaştele Sfântului mucenic Valentin dăruite de Episcopia din Terni, Italia, credincioşilor români.
Acatistul Sfinţilor cuvioşi Rafael şi Partenie de la Agapia veche (21 iulie)Stea emy
Cinstiți încă din secolul al XVII-lea pentru viața îngerească pe care au dus-o, Sfinții Rafail și Partenie fac parte dintre nevoitorii Mănăstirii Agapia, fiind făcători de minuni.
Bucurați-vă, Sfinților cuvioși Rafail și Partenie!
Slujba Sfinţilor mucenici şi doctori fără de arginţi Epictet, preotul şi Asti...Stea emy
Pe cei de o cinste cu Ermolae şi cu Pantelimon,pe Epictet - dascălul cel înţelept şi pe Astion - ucenicul cel mult râvnitor, veniţi toţi credincioşii să-i lăudăm, pe mucenicii lui Hristos şi podoaba Dobrogei, zicând: bucuraţi-vă, cei ce de-a pururi mijlociţi pentru sufletele noastre.
Acatistul Sfinţilor preoţi mărturisitori Ioan din Galeş şi Moise Măcinic din ...Stea emy
Sfântul sfinţit mărturisitor Ioan din Galeş a fost un preot originar din Transilvania care a trăit în secolul al XVIII-lea. El a fost închis pentru că a protestat împotriva presiunii exercitate de autorităţile Imperiului habsburgic asupra ortodocşilor pentru a-i sili să accepte unirea cu Roma şi pentru credinţa lui, a murit în închisoarea de la Kufstein (Austria).
Sfântul sfinţit mărturisitor Moise Măcinic, preot în satul Sibiel din Transilvania a trăit în secolul al XVIII-lea, fiind contemporan cu preotul Ioan din Galeş. S-a opus trecerii ortodocşilor la unirea cu Roma, fiind închis de mai multe ori pentru acea-sta, sfârşindu-şi cel mai probabil viaţa în închisoarea de la Kufstein (Austria). Bise-rica Ortodoxă Română îi prăznuieşte pe 21 octombrie.
Sfântul ierarh Petru Movilă, mitropolit de Kiev și Galiția (22 decembrie)Stea emy
Sfântul Petru Movilă (n. 21 decembrie 1596, Suceava d. 22 decembrie 1646/1 ianuarie 1647 Kiev) a fost mitropolit de Kiev și Galiția (Ucraina) din anul 1632 și până la moartea sa, în 1646. Este cunoscut ca un important teolog ortodox din secolul al XVII-lea și ca un reformator al învățământului teologic ortodox. A avut un rol deosebit în Sinodul de la Iași din 1642. Prăznuirea sa se face în Biserica Ortodoxă Română pe 22 decembrie.
Canoane de rugăciune către Sfinţii cuvioşi mărturisitori Visarion şi Sofronie...Stea emy
Este bine cunoscut faptul că Biserica Ortodoxă din Transilvania a fost, de-a lungul secolelor, o Biserică martirică. Multe au fost nelegiuirile puterii imperiale de la Viena asupra Bisericii ardelene şi inclusiv a slujitorilor şi credincioşilor ei, dar şi mulţi au fost vajnicii luptători pentru apărarea credinţei ortodoxe împotriva silniciilor stăpânilor Ardealului din veacul al XVIII-lea, pe numele lor: Oprea Miclăuş, ţăran din Sălişte - Sibiu, care a îndurat moarte pentru dreapta credinţă, ieromonahii Visarion Sarai şi Sofronie de la Cioara, de lângă Orăştie, preoţii Moise Măcinic din Sibiel şi Ioan din Galeş, prăznuiţi în fiecare an la 21 octombrie, ierarhii Ilie Iorest şi Sava Brancovici, prăznuiţi la 24 aprilie şi mulţi, mulţi alţi bărbaţi, femei şi copii. Doi sunt mitropoliţi, doi sunt preoţi, doi sunt călugări şi unul e ţăran. În aceşti sfinţi e întruchipată întreaga Biserică ortodoxă ardeleană, cu ceata ierarhilor şi clericilor ei, cu ceata călugărilor şi pustnicilor ei şi cu mulţimea credincioşilor ei.
Sfinţii cuvioşi Neofit şi Meletie de la Mănăstirea Stânișoara (3 septembrie)Stea emy
În munţii din preajma Mănăstirii Cozia, aflată pe valea Oltului, s-au nevoit mulţi sihastri iubitori de Dumnezeu, atât înainte de zidirea sfântului locaş de către fericitul întru pomenire domnitor Mircea cel bătrân (cel mare) al Ţării Româneşti, cât şi după aceea. Printre cei mai cunoscuţi pustnici ai locului au fost cei şase monahi de la Cozia care, în preajma anului 1600, sau retras dincolo de Olt. Dintre ei cunoaştem cu numele pe cuvioşii Daniil duhovnicul şi Misail, ucenicul său, care s-au aşezat la poalele Muntelui Cozia şi au întemeiat Schitul Turnu, precum şi pe cuvioşii Neofit şi Meletie, pe care îi prăznuim astăzi. Ei au sihăstrit mai sus, în Muntele numit Sălbaticul, iar ucenicii lor au întemeiat Schitul Stânişoara. Ei s-au nevoit în jurul anului 1600, în munţii din preajma Mănăstirii Cozia, aflată pe Valea Oltului.
Sfântul cuvios Neofit s-a născut în veacul al 16-lea din părinţi credincioşi. De tânăr a primit chipul îngeresc al călugăriei în Mănăstirea Cozia şi după câţiva ani a ple-cat să se nevoiască în pustie. Moaştele sale se află în biserica Mănăstirii Stânişoara.
Sfântul cuvios Meletie a trăit în sihăstria Stânişoarei la cumpăna veacurilor 16 şi 17. La fragedă vârstă a intrat în cinul monahal şi, săpându-şi o peşteră în Muntele Sălbaticul, s-a nevoit acolo vreme de 40 de ani. O parte din moaştele sale care au fost descoperite în acea peşteră au fost împărţite de credincioşi, iar peştera ce i-a fost oarecând chilie este loc de închinare până astăzi. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române i-a canonizat în anul 2016 având ca zi de prăznuire data de 3 septembrie.
Prima icoană a „Rugului aprins" se presupune a fi fost pictată la mânăstirea Sfânta Ecaterina din Sinai, dat fiind faptul că altarul acestei biserici este ridicat pe rădăcina rugului străvechi, unde Moise a vorbit cu Dumnezeu.
Icoana îl cuprinde pe profetul Moise, descălţat de sandale, înaintea rugului care nu se mistuia în flăcări, precum toate icoanele „Rugului aprins" („Neopalimaia Kupina") mai vechi. Data de sărbătorire din 4 septembrie, pentru icoana „Rugului aprins", existentă în sinaxarele ruse, a fost stabilită în cinstea Sfântului profet Moise, celebrat în această zi de toate Bisericile Ortodoxe, cel care s-a învrednicit să vadă rugul nears, simbol al mântuirii oamenilor prin Fiul lui Dumnezeu întrupat din pururea Fecioara Maria.
Sfântul Ilie Iorest, mitropolitul Transilvaniei (1640-1643), a fost întemniţat şi silit apoi să părăsească ţara pentru că nu a vrut să accepte o mărturisire de credinţă calvină.
Mitropolitul Sava Brancovici (1656-1680), care, deşi era sârb de neam, a luptat pentru drepturile românilor şi propăşirea lor spirituală şi materială, ceea ce i-a adus ura calvinilo
Sfinţii cuvioşi Andronic şi Atanasia (9 octombrie)Stea emy
Trăind pe vremea împăratului Teodosie cel mare în Antiohia, doi soți, Andronic și Atanasia, trăiau în dreapta credință, împărțindu-și averea cu cei săraci și cu Biserica. După nașterea celor doi copii, începând să trăiască precum un frate cu o soră, se ocupau de îngrijirea celor bolnavi și aflați în nevoi, petrecând în post și rugăciune. Murindu-le cei doi copii, cuprinși de febră mare, Sfânta Atanasia nu se putea liniști din pricina durerii, dar aflând printr-o vedenie, de la Sfântul Iulian, că fiica și fiul ei se veselesc în Ceruri, inima ei s-a umplut de bucurie și a fost cuprinsă de dorul viețuirii în mănăstire. Plecând împreună cu soțul ei în Ale-xandria, au primit amândoi chipul îngeresc, fiind călugăriți, și fiecare rămânând în mănăstirea lui. Sfânta Atanasia, însă, peste ani a îmbrăcat haine de monah și se purta precum un bărbat.Și pe când mergea să se închine la Ierusalim, s-a întâlnit cu Sfântul Andronic, dar acesta nu a recunoscut-o. Și petrecând împreună 12 ani într-o chilie, în tăcere, Sfânta Atanasia a trecut la Domnul și i-a lăsat o scrisoare soțului său. Iar el, citind-o și minunându-se de răbdarea ei, a voit să fie îngropat alături de ea și chiar în ziua înmormântării sfintei și-a dat și el sufletul.
Icoana Maicii Domnului de la Trifeşti, RomanStea emy
Sfânta icoană făcătoare de minuni de la Trifeşti o întruchipează pe Maica Domnului împreună cu pruncul Iisus, fiind cunoscută de către credincioşi sub numele: “Sfânta” sau “Sfânta de la Trifeşti”. Este singura icoană făcătoare de minuni din Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului aflată într-o biserică de mir. Această icoană este ca tipologie teologică „odighitria”, adică cea care călăuzește, călăuzitoarea.
La icoana Maicii Domnului s-au făcut multe minuni și se fac și astăzi. Astfel aici își găsesc alinarea cei care au fost păgubiți. Icoana mai este vestită și pentru minunea de a aduce ploi cu rod peste ținuturile unde se făcea procesiune cu ea.
Mulţi creştini merg cu multă evlavie în pelerinaj la “Sfânta”, pentru a-i cere Maicii Domnului sănătate şi belşug în case.
Sfinţii mucenici Hrisant şi Daria (19 martie)Stea emy
Sfinţii Hrisant şi Daria au trăit în secolul al III-lea. Hrisant era originar din Alexandria, iar Daria, din Atena. Pentru că Hrisant s-a convertit la creştinism, tatăl lui, senatorul Polemon, gândindu-se că fiul său prin căsătorie îşi va părăsi noua credinţă, i-a găsit-o pe Daria. După ce s-au căsătorit, Daria a fost convinsă de Hrisant să treacă la credinţa creştină şi să trăiască împreună în feciorie. Fiind pârâţi la prefectul Celerin, acesta i-a dat în seama tribunului militar Claudiu, ca să le cerceteze credinţa. Acesta i-a chinuit cu multe feluri de cazne şi, văzându-le curajul cu care le răbdau, au crezut în Hristos împreună cu soţia lui, Ilaria şi cei doi fii ai lor, Iason şi Mavru, dar şi cu toţi soldaţii din subordine. Toţi au murit ca mucenici.
Sfânta muceniţă Haritina (Charitina) din Amisus (5 octombrie)Stea emy
Sfânta muceniţă Haritina lucra în casa lui Claudiu, un om bogat şi bun la suflet, dar păgân. Deşi rămăsese orfană de ambii părinţi şi fusese crescută de Claudiu, ea nu uitase de credinţa în Mântuitorul Iisus Hristos pe care o primise de la mama sa. În anul 303, când a început persecuţia împăratului Diocleţian împotriva creştinilor, Haritina a fost dusă înaintea judecătorului împărătesc Domiţian. Fiind supusă supliciilor, Sfânta muceniţă Haritina nu a renunţat la credinţa creştină, mărturisind cu putere pe Domnul nostru Iisus Hristos. A suferit moarte martirică, iar trupul ei a fost îngropat creştineşte de păgânul Claudiu.
Pilda de sfinţenie şi mucenicie a Sfântului Valentin, precum şi darul acestuia de vindecător al celor bolnavi şi ocrotitor al virtuţii dragostei creştine şi al familiei pot fi aflate doar în Biserica lui Hristos, locul în care mucenicul creştin a predicat, a binecuvântat şi a mărturisit pe Dumnezeul cel Viu. Din anul 2005 se află în Biserica Delea Nouă - Calist din Bucureşti, o parte din moaştele Sfântului mucenic Valentin dăruite de Episcopia din Terni, Italia, credincioşilor români.
Acatistul Sfinţilor cuvioşi Rafael şi Partenie de la Agapia veche (21 iulie)Stea emy
Cinstiți încă din secolul al XVII-lea pentru viața îngerească pe care au dus-o, Sfinții Rafail și Partenie fac parte dintre nevoitorii Mănăstirii Agapia, fiind făcători de minuni.
Bucurați-vă, Sfinților cuvioși Rafail și Partenie!
Slujba Sfinţilor mucenici şi doctori fără de arginţi Epictet, preotul şi Asti...Stea emy
Pe cei de o cinste cu Ermolae şi cu Pantelimon,pe Epictet - dascălul cel înţelept şi pe Astion - ucenicul cel mult râvnitor, veniţi toţi credincioşii să-i lăudăm, pe mucenicii lui Hristos şi podoaba Dobrogei, zicând: bucuraţi-vă, cei ce de-a pururi mijlociţi pentru sufletele noastre.
Acatistul Sfinţilor preoţi mărturisitori Ioan din Galeş şi Moise Măcinic din ...Stea emy
Sfântul sfinţit mărturisitor Ioan din Galeş a fost un preot originar din Transilvania care a trăit în secolul al XVIII-lea. El a fost închis pentru că a protestat împotriva presiunii exercitate de autorităţile Imperiului habsburgic asupra ortodocşilor pentru a-i sili să accepte unirea cu Roma şi pentru credinţa lui, a murit în închisoarea de la Kufstein (Austria).
Sfântul sfinţit mărturisitor Moise Măcinic, preot în satul Sibiel din Transilvania a trăit în secolul al XVIII-lea, fiind contemporan cu preotul Ioan din Galeş. S-a opus trecerii ortodocşilor la unirea cu Roma, fiind închis de mai multe ori pentru acea-sta, sfârşindu-şi cel mai probabil viaţa în închisoarea de la Kufstein (Austria). Bise-rica Ortodoxă Română îi prăznuieşte pe 21 octombrie.
Sfântul Nestor a suferit martiriul în vremea marii persecuţii lui Diocleţian, în anul 296, la vârsta de douăzeci de ani, fiind un tânăr plăcut la arătare şi cu credinţă înflăcărată de dragostea dumnezeiască. Astăzi, 27 octombrie, Biserica Ortodoxă sărbătoreşte şi cinsteşte pomenirea Sfântului slăvitului mucenic Nestor. Sărbătoarea de astăzi este o continuare a sărbătorii de ieri, a pomenirii Sfântului slăvitului marelui mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir. Ar fi trebuit ca cei doi sfinţi să fie sărbătoriţi în aceeaşi zi, de vreme ce împreună s-au nevoit şi împreună s-au învrednicit de cununa cea neveştejită a muceniciei, însă Biserica Ortodoxă, pentru a le acorda o cinstire mai aleasă, îi sărbătoreşte separat, închinându-le o zi fiecăruia dintre ei.
Sfântul cuvios Antonie de la Iezerul Vâlcea, România (†1719) (23 noiembrie)Stea emy
În codrii şi în peşterile Carpaţilor au trăit, în curgerea veacurilor, numeroşi sihaştri de neam român, departe de lume şi cunoscuţi de prea puţini, fapt pentru care numele celor mai mulţi dintre ei n-au ajuns până la noi. Între aceşti puţini cunoscuţi se numără şi cuviosul sihastru Antonie de la schitul Iezeru din părţile Vâlcei, unul din marii părinţi cu viaţă aleasă pe care i-a odrăslit neamul nostru.
Sfântul mucenic Calistrat şi a celor împreună cu dânsul 49 de Sfinţi mucenici...Stea emy
Sfântul mucenic Calistrat († 304) - S-a născut în orașul Cartagina din Africa din părinți creștini. Tânărul Calistrat a intrat în armată, într-una dintre legiunile Romei, sub comanda lui Persentin, în timpul persecuțiilor împăraților Dioclețian și Maximian. Într-o noapte, pe când Sfântul mucenic Calistrat se ruga, câțiva ostași îl aud pronunțând numele Mântuitorului Iisus Hristos, fapt pentru care a doua zi l-au adus în fața tribunalului. Fiind pus să jertfească idolilor, acesta refuză și este băgat într-un sac de piele și aruncat în mare. Pentru că scapă în mod miraculos, alți 49 de ostași se alătură Sfântului mucenic, pătimind alături de acesta, fiind omorâți noaptea în temniță.
Canon de rugăciune către Sfântul sfinţit mucenic Vasile, preotul din Ancira (...Stea emy
Sfântul sfinţit mucenic Vasile, preotul din Ancira şi Sfânta muceniță Drosida (22 martie)
Sfinte sfinţite mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Sfântul mare mucenic Areta şi cei împreună cu dânsul (24 octombrie)Stea emy
Sfântul Areta era eparhul cetăţii Nagran din sudul Arabiei, care era ţinutul Omirului şi a fost chinuit pentru credinţa lui în Hristos împreună cu alţi patru mii de creştini, preoţi, monahi, monahii, bărbaţi, femei şi copii. Sfântul Areta, cu bărbăţie şi mărime de suflet, a primit lupta muceniciei, măcar că era atât de bătrân, având nouăzeci şi cinci de ani. Deci, viteazul acesta nevoitor al dreptei credinţe a luat moartea cea prin sabie, după ce mai întâi a întărit cu cuvintele sale pe toţi cetăţenii săi, în credinţa cea în Hristos.
Sfânta cuvioasă Elisabeta, făcătoarea de minuni din Constantinopol şi Sfântul...Stea emy
Sfânta Elisabeta din Constantinopol sau Elisabeta făcătoarea de minuni a fost o cuvioasă maică care a trăit la Constantinopol în secolul al V-lea. Cuvioasa Elisabeta a fost dăruită de Dumnezeu părinților ei, creștini pioși și nobili din Iracleea Traciei, prin mijlocirea minunată a Sfintei muceniţe Glicheria (prăznuită la data de 13 mai).
Sfântul Sava Stratilatul a fost un mucenic creștin în timpul persecuției din vremea împăratului Aurelian (270-275). Prăznuirea lor în Biserica Ortodoxă se face la 24 aprilie .
Sfinţii mucenici Eutropiu, Cleonic şi Vasilisc din Capadocia, Turcia (3 marti...Stea emy
Aceşti sfinţi au trăit pe vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximian, au fost rude şi împreună ostaşi cu Sfântul Teodor Tiron şi erau din Amasia Pontului, în Asia mică. Eutropie şi Cleonic erau fraţi, iar Vasilisc era nepot al Sfântului Teodor. Fiind creştini, au fost prinşi împreună cu Sfântul Teodor şi întemniţaţi pentru o lungă perioadă de timp. Dregătorul Asclepiodot venind în Amasia, i-a chemat pe cei trei tineri înaintea sa, încercând să-i facă să se lepede de credinţa în Hristos. Zadarnice fiind încercările sale, i-a supus la grele chinuri. Şi fiind duşi în templul Artemidei, ca în faţa poporului să aducă jertfă idolului, acesta a căzut la pământ şi s-a sfă-râmat, la rugăciunea lor către Dumnezeu. Deci, fiind învinuiţi de vrăjitorie, Eutropie şi Cleonic şi-au primit sfârşitul prin răstignire pe cruce, asemenea Mân-tuitorului. Vasilisc a fost aruncat în temniţă şi mai târziu, în ziua de 22 mai, i s-a tăiat capul cu sabia.
Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, numită „din Ahtîr” fost descoperită în ziua de 2 iulie 1739 în oraşul Ahtîrka, gubernia Harikovului (în prezent - regiunea Sumsk, Ucraina). Preotul bisericii a cumpărat o coasă nouă şi a vrut să o probeze pe iarba ce a crescut alături de biserică. De cum a început să cosească, deodată el a văzut în iarbă o icoană strălucitoare. Înmărmurit de această întâmplare, cu mare evlavie el a luat icoana şi a aşezat-o în casa sa
Icoana Maicii Domnului „Ahtîrskaia” este una mai neobișnuită, care nu are un prototip înaintea sa. Aceasta este pictată în stil occidental, Maica Domnului fiind zugrăvită cu capul descoperit. În partea stângă a fecioarei este zugrăvită scena Răstignirii Domnului și Mântuitorului Iisus Hristos, iar Fecioara pare că privește înduioșată spre Fiul Său. Mâinile îi sunt strânse la piept în poziție de rugăciune, atipică pentru iconografia ortodoxă. În copiile ulterioare, Maica Domnului este zugrăvită conform tradiției bizantine, cu capul acoperit.
O copie făcătoare de minuni a icoanei „Ахтырская” se află în mănăstirea de maici Sfânta fericită Xenia din satul Bănceni, regiunea Cernăuți, la care credincioșii, închinându-se cu credință, primesc tămăduiri de boli și neputințe.
Prăznuirea icoanei Maicii Domnului “Ahtârskaia” are loc în ziua de 2 iulie, stil vechi (15 iulie).
Sfântul cuvios Martinian din Cezareea Palestinei († 398) (s.v. 13 februarie /...Stea emy
Sfântul cuvios Martinian s-a născut în Cezareea Palestinei, în timpul împăratului Constanţiu. La 18 ani s-a retras într-o peşteră, unde a trăit 25 de ani, primind darul facerii de minuni. Zoe, o femeie desfrânată, îmbrăcată în haine sărăcă-cioase (şi cu cele frumoase în traistă), dorind să-l ducă în ispită, a venit la el. Din milă, cuviosul a primit-o, dar dimineaţă, când s-a trezit, femeia era schimbată şi împodobită. Zoe l-a ispitit pe acesta, dar fiind ceasul când credincioşii veneau la el, a ieşit afară să-i întâmpine. Aşa, harul lui Dumnezeu i-a schimbat gândul, şi făcând el un foc s-a aruncat în el, spunându-şi că focul iadului este mult mai greu de suportat. Atunci, Zoe s-a pocăit iar sfântul a trimis-o la Mănăstirea Sfintei Paula din Betleem. Următorii 10 ani, Martinian i-a trăit pe o in-sulă, dar şi aici a venit o femeie, Fotini, singura supravieţuitoare a unei furtuni. I-a lăsat hrana şi adăpostul său, iar el s-a aruncat în mare, ducându-l la uscat doi delfini. A trăit în pribegie restul vieţii, dându-şi sufletul lui Dumnezeu în bise-rica din Atena, în faţa episcopului. Şi Zoe şi Fotini au dobândit de la Duhul Sfânt semnele sfinţeniei.
Sfânta Iuliana din Lazarevo, Rusia - ocrotitoarea familiilor credincioase (2...Stea emy
Sfânta Iuliana este dovada vie că nu doar călugăria te poate mântui, ci și viața de familie, de soție, de mamă, de om simplu, de om bogat, de om greu încercat, de om bun, de rugător - aflat în mijlocul oamenilor.
Sfântul cuvios Moise, ungurul (26 iulie/8 august)Stea emy
Viaţa Sfântului cuvios Moise, ungurul, printre mulţi alţii, este o dovadă că omul poate, dacă voieşte, să se păzească curat. Sfântul cuvios Moise a vieţuit cincizeci de ani în lume şi zece în mânăstire. El deci s-a nevoit timp de şaizeci de ani pe acest pământ, întru toată feciorelnica curăţie. Pe 26 iulie, Biserica Ortodoxă face pomenirea Sfântului Moise ungurul de la Lavra Pecerska din Kiev, ajutător al celor luptaţi de patima desfrânării.
Similar to Acatistul Fericitului Intre Voievozi Mihai Voda (20)
Pr teofil paraian ganduri bune pentru ganduri bune
Acatistul Fericitului Intre Voievozi Mihai Voda
1. Acatistul Fericitului între Voievozi Sfântul Mihai – Vodă Viteazul
ACATISTUL
Fericitului între Voievozi
Sfântul Mihai – Vodă Viteazul
Preotul face începutul obişnuit: Binecuvântat este Dumnezeul nostru... Strana
zice: Slavă Ţie Dumnezeul nostru... Împărate ceresc... Sfinte Dumnezeule...
Preasfântă Treime... Tatăl nostru... Că a Ta este împărăţia... Apoi troparele:
Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi... Slavă... Doamne, miluieşte-ne pe
noi... Şi acum... Uşa milostivirii deschide-o nouă... Apoi Simbolul Credinţei: Cred
întru unul Dumnezeu...
Condacul 1
Î
ntregitorului de neam, fericitului şi marelui arhistrateg al lui Hristos,
sfântului şi mucenicului apărător al Răsăritului creştin, fala
Basarabilor şi pacea Bisericii; veniţi iubitorilor de prăznuire, pe Domnul
Ţării Româneşti cu cântări sfinte şi alese stihiri să-l fericim. Că sufletul
pentru credinţă şi ţară şi-a pus şi ca o făclie nestinsă pentru pace s-a
aprins. Acestuia laudele noastre şi prinosul de recunoştinţă să ne stea
zălog, cu cântare:
Bucură-te, Mihaile, fericite Voievod!
Icosul 1
D in tinereţile tale ţi-ai închinat viaţa slujirii şi ocrotirii neamului celui
românesc atât de încercat. Dorul de ţară cu rugăciuni stropite cu
lacrimi de nădejde la umbra sfintelor icoane din Muntele Maicii
2. Acatistul Fericitului între Voievozi Sfântul Mihai – Vodă Viteazul
Domnului l-ai potolit. Iar amarul potir al pribegiei şi înstrăinării de ţară
cu stihuri din Psaltire l-ai răcorit. Bărbăteşte răbdând şi vitejeşte
luptând, te fericim cu laude ca acestea:
Bucură-te, fala Basarabilor după înrudire,
Bucură-te, piatra credinţei după vieţuire,
Bucură-te, cel ce pentru dragostea de ţară te-ai înstrăinat,
Bucură-te, cel ce în Muntele Maicii Domnului te-ai închinat,
Bucură-te, că dorul nu te-a biruit,
Bucură-te, cel ce cu nădejdea în Dumnezeu te-ai întărit,
Bucură-te, cel ce stihirile Psaltirii te-au răcorit,
Bucură-te, că laudele noastre îţi stau zălog,
Bucură-te, Mihaile, fericite, voievod!
Condacul al 2-lea
C elui ce cu numele arhistrategului ceresc numit şi cu puterea din „Cine
este ca Dumnezeu” pecetluit, fiul lui Pătraşcu cel Bun după trup şi în
neamul Basarabilor născut. Buna ta maică, cu dragoste te creşte ca pe un
izbăvitor al ţării de nădejde şi poporului celui credincios apărător.
Însemnându-te vrednic domnitor şi lui Mircea cel Bătrân următor.
Pentru dumnezeiasca rânduială slavă şi lui Dumnezeu cântare: Aliluia!
Icosul al 2-lea
C a într-un alt Egipt purtându-te, maica ta, apărându-te de uneltirile şi
vitregiile necredinciosului Socol. Te-a încredinţat spre îndrumare
prea iubitului tău unchi Epirotul Iani, care în palatele Vlahernei te-a
crescut de Dumnezeu alesule. Urmaşii Basarabilor bine te-au primit şi
cinste domnească ţi-au dat, întărindu-te cu laudele acestea:
Bucură-te, domn şi lui Pătraşcu fiu,
Bucură-te, cel crescut în cetatea marelui Constantin,
Bucură-te, din Calinichia Doamna vlăstar,
Bucură-te, cu Mircea Voievod de un neam,
Bucură-te, de neamul românesc cinstit,
Bucură-te, de întreaga creştinătate iubit,
Bucură-te, tinere şi viteazule,
Bucură-te, împărătescule rod.
Bucură-te, Mihaile, fericite voievod!
Condacul al 3-lea
3. Acatistul Fericitului între Voievozi Sfântul Mihai – Vodă Viteazul
C um voi cânta cântarea Domnului în pământ străin, Preabunule
Doamne? Şi cum voi putea uita neamul românesc şi ţara şi moartea
tatălui meu? Cu blândeţea lui David mă voi îmbrăca, cu înţelepciunea lui
Solomon mă voi într-arma şi cu binecuvântarea lui Dumnezeu mă voi
acoperi, cântându-I neîncetat, îngerescul: Aliluia!
Icosul al 3-lea
N u s-au bucurat duşmanii ţării şi nici nemulţumitorii agareni de
întoarcerea ta. Tu întărindu-te cu puterea credinţei în biruitoarea
Cruce, cum odinioară împăratul Constantin, ai învins pe Alexandru cel
Rău, vrăjmaşul ţării şi prigonitorul poporului. Căci el prinzându-te spre
moarte te-a dat. Dar rugându-te Sfântului Nicolae, îngenuncheat în faţa
icoanei din Albă Postăvari ai scăpat nevătămat. Pentru o credinţă atât de
mare te lăudăm, Sfinte, cu laude ca acestea:
Bucură-te, izbăvitor al neamului românesc,
Bucură-te, aspru judecător al celor ce asupresc,
Bucură-te, al Crucii smerit închinător,
Bucură-te, la Mihai Vodă mare ctitor,
Bucură-te, cel ce prin credinţă te-a izbăvit de rău,
Bucură-te, cel ce cu rugăciunea l-ai învins pe călău,
Bucură-te, că Dumnezeu te-a izbăvit de eşafod.
Bucură-te, Mihaile, fericite voievod!
Condacul al 4-lea
M ihai, stăpân al Severinului şi Mare Ban al Craiovei, te-ai ridicat cu
bărbăţie împotriva vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi ai ţării, pe care i-
ai biruit cu credinţa şi dreptatea, cu dragostea de neam şi jertfirea. Iar pe
agareni cu înţelepciunea îmblânzindu-i, Dumnezeu te-a înălţat vrednic
domnitor al Ţării Româneşti şi izbăvitor al Răsăritului Ortodox, pentru
care cinste cânţi neîncetat cu sfinţii: Aliluia!
Icosul al 4-lea
C titorii falnice se înalţă astăzi bisericile şi mânăstirile ce numele îţi
poartă. Dar cea mai falnică este Biserica Sfântului Nicolae, ce
odinioară pe dealul ce numele-ţi purta se înălţa ca mărturie a făgăduinţei
tale pentru izbăvirea de moarte. Astăzi sfânta ctitorie a ta scăpând de
furtuna vitregiilor odihneşte cu strălucirea icoana bărbătescului tău chip
şi frumuseţea Doamnei Stanca. Iară noi smeriţii slujitori te purtăm în
neîncetate rugăciuni, cu laude ca acestea:
4. Acatistul Fericitului între Voievozi Sfântul Mihai – Vodă Viteazul
Bucură-te, al făgăduinţelor împlinitor,
Bucură-te, de sfinte biserici şi mânăstiri ctitor,
Bucură-te, falnică ctitorie la Mihai Vodă,
Bucură-te, îţi cântă la Severin şi Calafat,
Bucură-te, îţi înălţăm în Braşov şi în Banat,
Bucură-te, Făgăraşul şi cu Sibiul îţi cântă,
Bucură-te, mânăstirea Clococioc şi cu monahii laudă,
Bucură-te, la Alba Iulia ctitor şi unificator.
Bucură-te, Mihaile, fericite voievod!
Condacul al 5-lea
L a Simon Petru în Muntele cel Sfânt al Maicii Domnului ctitorie ai
înălţat şi sub icoana cea votivă cu litere greceşti ai însemnat că
„aceasta ridicat-am din cenuşă”. Iar de la Bari, din cetate, odorul sfânt,
mâna celui de la Mira, în mănuşă de mărgean în ţară o ai adus. Rugă
sfântă pentru pace, biruinţă şi credinţă celor ce o vor săruta, şoptind
serafimicul: Aliluia!
Icosul al 5-lea
P e Dunăre şi la Călugăreni, pe Câmpia de la Turda şi-n cetatea la
Bălgrad, mâna Sfântului Nicolae cu credinţă o ai purtat. Şi ca domn
al biruinţei neîncetat din Psaltire stihuri sfinte ai înălţat, rugându-te
pentru ţară şi a neamului biruinţă sub sceptrul Preasfintei Treimi.
Astăzi, poporul nostru ca pe un purtător de biruinţă cu laude smerite te
cinsteşte:
Bucură-te, viteazule credincios,
Bucură-te, al sfinţilor cinstitor,
Bucură-te, al Prea Sfintei Treimi închinător,
Bucură-te, neîncetat al Psaltirii rostitor,
Bucură-te, la Simon Petru mare ctitor,
Bucură-te, cu Sfântul Dimitrie al mândriei surpător,
Bucură-te, cu Sfântul Gheorghe de biruinţă, purtător,
Bucură-te, cel în credinţă aducător de rod,
Bucură-te, Mihaile, fericite voievod!
Condacul al 6-lea
D rumul spre culmi, falnic te-a purtat prin Argeşul nemuritorilor
Basarabi. Şi aici cu evlavie la mormintele strămoşilor din Biserica
5. Acatistul Fericitului între Voievozi Sfântul Mihai – Vodă Viteazul
Domnească îngenunchind le-ai sărutat cu evlavie, rugându-te pentru
pacea ţării ai întărit daniile. Iar în cetatea de la Alba cu Sfinţii Voievozi,
ocrotitorii tăi, ca un izbăvitor intrând, ai cântat cântare de biruinţă:
Aliluia!
Icosul al 6-lea
C a un purtător de biruinţă ai mustrat pe vrăjmaşii neamului, pe
Bathori cu dragostea de ţară şi adevărata credinţă l-ai mustrat, iar pe
Basta vărsătorul de sânge, ca pe un alt Irod cu semnul Sfintei Cruci l-ai
însemnat şi poporul lui Dumnezeu, binecuvântându-l cu libertate şi pace
l-ai îmbrăţişat. Iar noi ca pe un Înaintemergător de ţară întregitor şi
iubitor de pace, te lăudăm cu cântări ca acestea:
Bucură-te, Sfinte şi liberatorule,
Bucură-te, voinicule şi biruitorule,
Bucură-te, al strămoşilor cinstitor,
Bucură-te, al tuturor românilor ocrotitor,
Bucură-te, cu Sfinţii Voievozi învingător,
Bucură-te, cel ce pe Bathori credinţa adevărată l-ai învăţat,
Bucură-te, că acestuia iubirea de neam i-ai arătat,
Bucură-te, cel ce ai mustrat pe Basta ca pe un alt Irod,
Bucură-te, cel ce pe vrăjmaşi i-ai prins ca-ntr-un năvod,
Bucură-te, Mihaile, fericite voievod!
Condacul al 7-lea
G reutăţile războiului şi sărăcia poporului te-au împiedicat să întăreşti
cetăţi şi să zideşti biserici. Rugându-te neîncetat, crezând şi
nădăjduind în dumnezeiasca purtare de grijă şi milostivire, ţi-ai
continuat lucrarea ziditoare de ţară şi biserici sfinte, întărindu-te cu
îngerescul: Aliluia!
Icosul al 7-lea
D ând slavă lui Dumnezeu şi mulţumind pentru toate ai întărit credinţa
şi biserica cu noua Mitropolie de la Alba Iulie, zidind locaş cu hramul
Sfinţilor Voievozi spre a ta pomenire. Pe aceasta ai întărit-o cu danii şi
adaose purtându-ţi rugăciunile şi amintirea peste veacuri. Iar pe Ioan,
egumen din Prislop, sfânt mărturisitor, l-ai întărit mitropolit fiind
prohirisit cu rugăciunile sfinţilor vlădici Luca şi Eftimie, Dionisie şi
Meletie. Şi noi cu aceştia laude îţi cântăm:
Bucură-te, cu Sfinţii Voievozi slujitor,
Bucură-te, mare ctitor şi unificator,
6. Acatistul Fericitului între Voievozi Sfântul Mihai – Vodă Viteazul
Bucură-te, cu Ioan de la Prislop mărturisitor,
Bucură-te, cu Luca împreună lucrător,
Bucură-te, cu Chir Eftimie cel prea cinstit,
Bucură-te, cu Chir Meletie al Mirelor,
Bucură-te, cu Dionisie Rally de neam Paleolog,
Bucură-te, Mihaile, fericite voievod!
Condacul al 8-lea
C a un voievod (dumnezeiesc) în vremuri de cumpănă, ca un astru
ceresc pe bolta înstelată a marelui neam ai traversat peste timp,
coborând în Moldova Voievodului Ştefan cel Mare şi Sfânt. În Moldova
intrând te-ai închinat în Suceava, cetatea sfântului Ioan, apoi în
nemuritoarea cetate a Neamţului, te-ai închinat icoanei Maicii Domnului
şi-n Bistriţa la Sfânta Ana ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia.
Icosul al 8-lea
S ărutând mormintele Muşatinilor ai urcat în eterna Putnă şi te-ai
închinat lui Ştefan Domn Prea Sfânt, făgăduindu-i că vei împlini
testamentul cel de veacuri al Unirii. Aşa că Ţara Românească, Moldova
şi Ardealul, fiicele mari ale înţelepciunii să fie o singură ţară a iubirii şi
păcii sfinte. Iar românii ca un alt Israel să trăiască în pace, dragoste
frăţească şi libertate bucurându-se de mila lui Dumnezeu şi
binecuvântarea Maicii Domnului, fericindu-şi sfinţii cu stihuri ca acestea:
Bucură-te, Mihaile cu Ştefan Domn şi Sfânt,
Bucură-te, cu Bogdan întâiul domn,
Bucură-te, cu Alexandru cel prea bun,
Bucură-te, cu vlădica Iosif întâiul sfinţit,
Bucură-te, cu Teoctist cel ce pe Ştefan a pomăduit,
Bucură-te, în cetatea Neamţ închinător,
Bucură-te, cu Putna şi Suceava Bucovinei,
Bucură-te, cu Muşatinii domn biruitor,
Bucură-te, Mihaile fericite voievod.
Condacul al 9-lea
A i aprins în candelă la Putna credinţa şi dragostea de neam, pentru
Moldova lui Ştefan cel Mare şi Sfânt şi a urmaşilor lui din neam în
neam. Aici ai întărit poporul asuprit de domniile trecătoare şi-ai aşezat
predania Bisericii după sfintele canoane, învăţându-l că tot bunul creştin,
7. Acatistul Fericitului între Voievozi Sfântul Mihai – Vodă Viteazul
trebuie să se grijească, şi pentru cele sfinte, rugându-se lui Dumnezeu cu
cântarea: Aliluia!
Icosul al 9-lea
P recum odinioară la Niceea cu Sfântul Spiridon şi Nicolae, aşa şi-n
Iaşul din Moldova ai adunat mărit sobor. Aici ai învăţat pe vlădici, pe
preoţi şi monahi, dreptele dogme, şi cum să păzească pravila şi sfintele
porunci cele de demult. Predania a fost întărită cu binecuvântarea
episcopilor bisericilor mari: Chir Dionisie de Târnovo şi Teofan de
Vodena, de Gherman din Cezareea lui Filip şi Efrem de la Hebron. Iar
noi pentru o cinste ca aceasta te fericim:
Bucură-te, Mihaile, cu Împăratul Constantin,
Bucură-te, cu Efrem cel din Hebron,
Bucură-te, al Huşilor întemeietor,
Bucură-te, cu Atanasie Crimca ales păstor,
Bucură-te, cu Maletie al Mirelor,
Bucură-te, cu Filotei al Huşilor,
Bucură-te, cu cinstitorii tăi, episcopii Ioan şi Teodor,
Bucură-te, cu toţi cei adunaţi în Iaşi la sinod,
Bucură-te, Mihaile, fericite voievod!
Condacul al 10-lea
N ici înţelepţii lumii şi nici puternicii ei nu vor putea cuprinde în
istorie şi în cuvinte chipul vieţii tale Fericite. Nici jertfa şi vieţuirea
sfântă a maicii tale, despota din Cozia, nu vor preţui. Nici nestinsa
rugăciune şi însoţire a doamnei tale Stanca nu vor grăi şi pribegia
vlăstarelor domneşti Nicolae şi Florica cine le vor vesti şi lumii întregi vor
spune. Dumnezeu v-a preamărit şi luminători nestinşi în conştiinţa
neamului v-a aşezat împlinind cântarea voastră: Aliluia!
Icosul al 10-lea
R itorii cei meşteri la cuvânt nu vor putea mărturisi lumii întregi
mucenicescul tău sfârşit şi bărbăteasca-ţi tărie. Cine va putea dezlega
uneltirile urâtorilor de Dumnezeu şi vrăjmaşi ai ţării. Câmpia Turzii s-a
întunecat cum de curând Golgota. Iar noi urmaşii tăi ceea ce nu vom
putea cuprinde cu mintea vom păstra în inimă şi limba să rostească
laudele acestea:
Bucură-te, Mihaile, fala voievozilor,
Bucură-te, cinstea mucenicilor,
8. Acatistul Fericitului între Voievozi Sfântul Mihai – Vodă Viteazul
Bucură-te, unirea românilor,
Bucură-te, tu cel ce pe ritori i-ai amuţit,
Bucură-te, cel ce pe înţelepţi i-ai amărât,
Bucură-te, cel ce de cinste ai fost lipsit,
Bucură-te, tu cel ce de pietre pomenit,
Bucură-te, tu cetăţean al cerescului norod,
Bucură-te, Mihaile, fericite voievod!
Condacul al 11-lea
C ereştii arhangheli mucenicescul tău sfârşit ţi-au vestit şi cei doi cerbi
ce în luptă te însoţeau cu taină au plecat. Şi bravii tăi viteji îngroziţi
de o asemenea vedere s-au îndepărtat necunoscând rânduiala cea cu
taină dumnezeiască aleasă. Însă noi astăzi, cinstitorii mucenicescului
sfârşit cu tine cântăm lui Dumnezeu Celui ce frumos te-a încununat:
Aliluia!
Icosul al 11-lea
M ucenicescul tău trup aşteaptă tăinuit de slava dumnezeiască
acoperit, precum odinioară Chivotul Sfânt ascuns de Ieremia. Iar
prea frumosul tău cap, purtat peste munţi cu jale într-o năframă
românească şi-a găsit odihna în Dealul strămoşilor. De aici revarsă raze
sfinte şi de binecuvântare peste cei ce îl cinstesc şi ca sfânt îl pomenesc.
Bucură-te, Mihaile sfânt român şi mucenic,
Bucură-te, cinstea Mănăstirii Dealu,
Bucură-te, cu Ioan de la Prislop, alesul mitropolit,
Bucură-te, cu viteazul Novac, luptătorul iscusit,
Bucură-te, cu Stroe şi Radu Buzescu,
Bucură-te, sabia din inima maicii tale Teofana,
Bucură-te, pacea ţării peste veacuri,
Bucură-te, întregirea sfintelor hotare,
Bucură-te, Mihaile, fericite voievod!
Condacul al 12-lea
A i avut rânduială dumnezeiască să uneşti ţara în pace şi să păzeşti
hotarele ei, iar dreapta credinţă şi predania Bisericii să o întăreşti.
Pentru toate acestea vrăjmaşii ţării nu s-au bucurat şi pe tine pierzaniei
te-au dat, tăindu-ţi-se capul ca unui alt botezător. Pentru mucenicescul
9. Acatistul Fericitului între Voievozi Sfântul Mihai – Vodă Viteazul
tău sfârşit te lăudăm Sfinte cu tocmită cântare ca marilor mucenici şi lui
Dumnezeu un neîncetat: Aliluia!
Icosul al 12-lea
S -a cutremurat întregul Răsărit de vestea morţii tale. Basta s-a omorât,
viclenii s-au amărât, agarenii s-au ruşinat. Teofana monahie în Cozia
s-a închis. Stanca Doamna de durere în pribegie s-a stins. Ţara şi vitejii ei
te-au plâns nemângâiaţi. Din Ardeal şi pân' la Dealu clopotele te strigau,
Moldova şi toată ţara slavoslovii îţi cântau.
Bucură-te, Mihaile, sfânt încununat frumos,
Bucură-te, domn român prea credincios,
Bucură-te, viteazule al lui Hristos,
Bucură-te, sfinte cap cu izvor de mântuire,
Bucură-te, Mihaile trup de strajă la hotare,
Bucură-te, sfânt martir a neamului ocrotire,
Bucură-te, Mihaile, viteazule neînfricat,
Bucură-te, şi primeşte ruga noastră de izvod,
Bucură-te, Mihaile, fericite voievod!
Condacul al 13-lea
O , de trei ori fericite Mihaile, astăzi plecând genunchii la mormântul
tău, har revarsă-ne din prea sfântu-ţi cap şi binecuvântează ţara şi
poporul ei. Revarsă, sfinte, har peste noi toţi şi păzeşte sfânta ta unire şi
credinţa românilor. Să trăim cu toţii în pace, sănătate şi belşug. Să te
pomenim deapururi în Sfintele Liturghii alături de sfinţii ţării, sfânt
viteaz şi mucenic, într-o împreună cântare lui Dumnezeu cel Sfânt:
Aliluia!
Acest condac se zice de trei ori, după aceea se zice Icosul întâi: Din tinereţile tale.... şi
Condacul întâi: Întregitorul de neam…