introducere

1. Abilitateatea de consiliere a preotilor
Nu stiu daca e corect sa fie numiti preotii consilieri sau sau psihoterapeuti, întrucît
in esenta, religia presupunealt scop primordial sianume acela al conexiuniii
umanului la Divin. Dar ce inseamna acesta conexiune si cum se intimpla ea?
Mai intii vreau sa spun ca in esenta conesiuunea reprezinta de fapt o
re-coneziunesau restabilirea unei legaturi rupte cindva ]nsasicuvintulreligie
vine de la relegare ceia ce inseamna dupa cum este usor de dat seama o o legare
din nou a ceia ce a fost ruptsi sa restabilit. In limba arienilor era
termenul„valatra” ceia ce insemna funie ce leaga cerul cu pamintul. Iar in
greaca„θρησκεία” acesta insemna un cod de reguli date de divinitate ce trebuie
ținut cu stoicism. Doar din atimologia cuvintului religie vedem că in esenta religia
nu insemna un ritual sau doar a crede in ceva sau cineva. Pentruca credinta este
altceva; a fi incredințat de ceva in abesnta unor dovezi sau in incapacitatea de a
dovedi ceva. Dar sa ma intorc la cuvintul religie; se vede ca in acest acest termen
este o dinamică șio participare a doua parti cel putin. O participare la o
restabilire a unei legaturi sau itegritati relationare cel putin din 2 persoane. Ceia
ce ar insemna o revenirela o stareinainte de a aparea aceasta ruptură.
Aceasta ruptura nu a fostuna de ordin fizic dupa cum se stie ci de ordin ontologic
și existential unde natura primordiala a omului a fostpierduta datorita unui act
de autosabotarea proriei existente. Ca si in ilustratia sa tai greanga pe care stai.
Deci religia este oarecum refecerea omului la starea cea dintii inainte de aces act
de autosabotaresau automutilare, prin care s-a perdut legatura atit pe orizontală
cu semenii cit si pe verticală cu divinitatea. Deci religia este un proces de
restabilire , și ca orce proces de reabilitare are nevoie de intrumente de strategii
si aptitudine. Daca restabilirea ar fi fostun obiect atunci am putea numi aceasta
reconstructiesau restaurare. Dar întrucît este vorba de om termenii respectivi
pot fi doar interpretați figurativ. De fapt o analogie bună er fi mai degraba cu
medicina unde un om se tratează sau isi restabileste sanatatea și astfel devine util
si eficient pentru sovietatea din care face parte. Insa cetine de instrumente si
strategii, suntdoua domenii unde este necesara o detaliere mai amplă. Pentrucă
apar multe intrebari ce pot fi aceste intrumente sine le poate folosi, o parsoana
din afara sau este o autorestabilire. La fel șistrategiile, cine le executa? Care sunt
ele?

2. Ca in orce religie planul de interventie este pe 3 dimensiuni:Dumnezeu-om; om-
om(societate); omul cu el însuși. Fiecare din aceste dimensiuni respectiv, își are
propriile strategii, șinu este concepută o ”reababilitare” a omului doar acționînd
doar pe una din cele 3. Deasemeni se poate urmari din poruncilebiblice: iubeste
pe Domnul Dumnezeultau din tot sufletul si din toata fiinta ta: prima dimensiune.
Iubestepe fratele tau ca pe tine însăți: al doua dimensiune. Împărăţia lui
Dumnezeu înlăuntrul vostru este Luca 17: 21, și căutați mai întîi impărășia
cerurilor și celelalte vi se vor da vouă!Matei6-33:altreia dimensiune. Fiecare din
aceste dimensiuni este importanta, dar cu toate acestea conceptul de bază în
religie este acela că, scopulfinal este restabilirea dupa chipulși asemanarea lui
Dumnezeu. Decireligia nu vede omul restabilit inafara Divinitatii, întrucit esta este
vectorul unic careîl poate readucela strarea cea primordială. Deaceia pentru
religie, nu valorile morale, sau etice, sau tot felul de coduri de legi sociale, sunt
primodiale, și deasemeni, nici echilibrul emotional nu este identic cu sanatatea
omului, și mai mult decit atit, omul poate fi moral, poate un cetățean exemplar
sub aspect social șicu un psihic integru, șicu toate acestea sa nu fie reabilitat,
reintegrat la starea cea dintîi. Se poate de mai adaugat că: atunci cînd omul este
unul moral , social, integru psihologic, fiecare din acestea pot deveni o barieră
pentru a ajungela starea cea dintîi(primordială). Religia vede începutul
„reablitarii” numai dacă este mai întîi menționată ținta, vectorul primordial”după
chip și asemanare” cu Divinul. Astfel celelate domenii ale vietii omului cum ar fi
planul social, psihologic, moral,juridic etc. pot fi doar schele, sau daca vom folosi
un limbaj medical, am spune; scopul nostru nu este este anihilarea simptomelor ci
anihilarea cauzelor careprovoaca aceste simptome.
Dar cu toate acestea nu poti face o cladire daca nu ai schele și intrumentele
necesare. Pentruca daca te opresti si lucrezinumai pe un plan al existentei
celelalte ramanînd nelucrate se vor ”dărîma noaptea ceia ce sa contruit ziua”
exact ca în balada Meșterul Manole. Si aici religia se intersecta cu alte domenii
cum ar fi psihologia, sociologia, medicina, dreptul, normeși conduite etic-morale.
Deci totul este intr-o interconiexiune, numai ca, această interconeziune, nu este
pe un plan 2D, ci este asemenea unei roti în miscare, unde centrul ei este ”chipul
ți asemanarea” iar spitele acesteia suntcelelate domenii interconecate intre ele,
care la rindul lor sunt conectate cu axul central.( sf. Ioan
damaschin,”Dogmatica”).
Ajungind la acestă concluzie putem vedea care este implicarea preotului în rolul
de psiholog consilier, și în ce măsură acesta atribuiție îi aparține. Da este

3. adevaratinainte nu exista un institut specializat, care se ocupe de psihologie.
Deobicei el facea parte dealtfel ca multe alte stiinte de azi, fie de domeniul religiei
fie cel al filosofiei, uneori din domeniul militar sau aministrativ. Deaceia lucrurile
erau privite întodeauna în snamblu, dintr-o perspectiva religioasă sau filosofică.
Si cu toate acestea încă din antichitate seînregistrează o segregareîntre filosofi
sau preoti, pe criterii distincte. Astfel unii se ocupau mai mult de partea
administrativă altii altii de cea psihologica, socială, stiintifică, sau un oarecare
domeniu restrîns.
Din aceste considerente consilierea, sau partea psihologică care o face preotul,
este una specifica fiind încorporată într-un sestem teologic central. Asta face ca
studiul meu să observece particularitati distincte sunt la acest capitol, și carear fi
diferențele și asemănările față de metodele clasice din psihologie, respectiv
abordarea persoaneicare vine în coniliere.
Deaceia voiaborda pe rind despre fiecare in parte apoi pe baza interviurilor
avute cu preotii voi aborda persectiva avuta de catre preoti.