1. Valeriu Ciuculin - CURS DE LIMBA PORTUGHEZĂ
1

2. Valeriu Ciuculin - CURS DE LIMBA PORTUGHEZĂ
PREFAŢĂ
LÍNGUAS ROMÂNICAS ORIGEM DA LÍNGUA PORTUGUESA
O ladim não se pode considerar uma A língua portuguesa pertence ao número
língua inteiramente morta, pois as línguas das línguas românicas, que não são mais do que a
românicas não são mais de que outros tantos continuação ou sobrevivencia da língua latina,
ramos do velho tronco latino. primitivamente falada no Lácio, pequena região
Além disso, a Igreja Católica adopta o banhada pelo Tibre. Com o decorrer dos tempos,
latim, e a ciência a êle tem recorrido o latim passou a ser a língua oficial de todo o
constantemente, não só para efeito de império romano, que compreendia povos de
nomenclatura ou classifições científicas, diferentes raças, civilizações e hábitos
mas também como língua erudida linguísticos. Mas a latinização dêstes povos não
compreendida pelos sábios das mais se operou na mesma data, pois començou do
diversas raças e nacionalidades e, portanto, século III antes de Cristo e se terminou no
como meio de expressão universal por êles princípio do século II de era cristã.
Tudo isto contribuiu para a diferenciação
adoptado em muitas das suas obras.
das línguas românicas, favorecida ainda pelo
As principais línguas românicas ou
facto de não ser idêntica a língua de que os
nóvi-latinas são: o português; o francês; o
romanos foram portadores para as diversas
provençal, que serviu de instrumento a uma
províncias de império. Efectivamente ela
literatura florescente e rica até à guerra dos
correspondia a diferentes períodos cronológicos e
albigenses; o espanhol; o italiano; o romanche
representava diferentes dialectos locais do latim
ou ladino, falado nas regiões montanhosas dos
itálico; e, além disso, as primeiras colónias
Alpes, no cantão dos Grisões e no Friul; e o
estabelecidas pelos romanos receberan uma
romeno.
língua mais oficial.
2

3. PARTEA ÎNTÂI
Noţiuni preliminare
INTRODUCERE. Dintre limbile neolatine puternice, e, e, o, o, slăbindu-se nu o fac numai cu o
sud-centro-occidentale, care formează un grup treaptă, ca în italiană sau spaniolă, ci cel mai adesea
omogen, portugheza are sunetele cele mai puţin cu două trepte, pătrunzând în domeniul vocalelor i,
apropiate semnelor grafice cu care se notează. De respectiv u.
aici necesitatea de a ghida primii paşi ai Gramaticile portugheze şi braziliene au încercat
autodidactului, fixând anumite noţiuni de bază. unificarea pronunţiei în cele două mari ţări
Vocala a, care are un sunet unic, se bifurcă în două vorbitoare de limbă portugheză, totuşi mai există
şiruri de vocale, în două gradaţii: 1 – e deschis, e diferenţe (care probabil nu vor dispărea niciodată),
închis şi i; 2 – o deschis, o închis şi u. Între i şi u în datorate dezvoltării sociale diferenţiate, diferenţe
portugheză nu există un sunet intermediar. Sunetele care nu reprezintă în nici un caz imposibilităţi de
e şi o sunt puternice, i şi u sunt slabe şi sunt folosite înţelegere între cele două popoare. În fond,
şi ca semivocale. Sunetele e şi o sunt sunete slăbite diferenţele de pronunţie nu sunt decât nişte variante
ale vocalelor puternice e, respectiv o. Aceste vocale ale aceloraşi legi de bază.
1.- Alfabetul limbii portugheze cuprinde 24 de litere:
a [a] h [ága] o [o] v [ve]
b [be] i [i] p [pe] x [şiss]
c [se] j [jota] q [ke] z [dse]
d [de] k [ca] r [érri]
e [e] l [éli] s [éssi]
f [éfi] m [émi] t [te]
g [je] n [éni] u [u]
Semnele diacritice sunt: accentuate înainte de nh, m, n se pronunţă închis şi
́ acento agudo [asséntu agudu] care indică surd, cam ca ă din română: clima [clímă], manhã
variantele deschise ale vocalelor puternice e şi o; [mănian], dano [dănu], câmara [cămară];
^ acento circunflexo [asséntu sircumfléksu] a – înainte de m şi n se pronunţă puternic
care indică pronunţia sunetelor închise ale vocalelor nazalizat: campo {cãmpu], dando [dãndu];
citate e, o; ã – se pronunţă nazalizat: maçã [másã], vã [vã];
` acento grave [asséntu grávi], care nu are ão – diftong nazal cu accentul pe prima vocală;
valoare tonică, dar întăreşte sunetul vocalei silabice se pronunţă a nazalizat urmat de u scurt: pulmão
non-tonice, pe care este pus, exemplu: sòzinho [pulmãu], pão [pãu];
[sozíniu]; ãe – diftong nazal cu accentul pe prima vocală;
~ o til [utíl] = tilda, care se pune pe vocalele a se pronunţă a nazalizat urmat de i scurt: capitães
şi o pentru a le nazaliza: ã [an], õ [on]; [capitãiş];
, cedilha [sedília] = sedila, care se pune sub c e – în silabe tonice şi în silabe neaccentuate
urmat de una din vocalele a, u, dându-i sunetul de înainte de r, l se pronunţă e închis: débil [débil],
sibilantă surdă ss: açúcar [ăssúcar]; delgado [delgádu], caráter [căráter];
ׁׁ trema, diereza care se pune pe u când e – în alte silabe neaccentuate se pronunţă i
trebuie să se pronunţe şi această vocală, altfel fiind scurt: cidade [sidádi]; conjuncţia e (şi) se pronunţă i
mută: aguerrir [agherrír], agüentar [ăguentár], quilo clar şi face legătura între cuvintele pe care le
[kílu], tranqüilo [trancúilu]. desparte;
e – în silabă accentuată, în interiorul cuvintelor,
2.- Vocale înainte de m, n se pronunţă închis şi nazalizat:
a – în silabele accentuate, în silabele membro [mémbru], gente [jénti];
neaccentuate înainte de r şi în silabele neaccentuate e – la sfârşitul cuvintelor înainte de m şi n se
înainte de l se pronunţă a ca în româneşte: prado pronunţă nazalizat, închis, în diftong cu un i scurt:
[prádu], açúcar [asúcar], saltar [saltár]; viagem [viájẽi], homens [ómẽis];
a – în alte silabe neaccentuate şi în silabe i – în silabă accentuată şi neaccentuată se

4. pronunţă i: cair [caír], ira [íră], inútil [inútil]; m – se pronunţă ca în româneşte: mar [mar];
i – în silabe închise înainte de m şi n se după a, e, i, o, u nazalizează vocalele precedente;
nazalizează: fin [fĩn], fingir [fĩnjír]; n – se pronunţă ca în româneşte: plano [plánu];
o – în silabe neaccentuate se pronunţă ca în după a, e, i, o, u nazalizează vocalele precedente;
româneşte: dócil [dósil]; se pronunţă la fel în silabe nh – se pronunţă moale: ninho [níniu],
neaccentuate înainte de l şi la început de cuvânt: caminho [cămíniu];
volver [volvér], obrar [obrár]; p – se pronunţă ca în româneşte : pouco [pócu];
o – în alte poziţii se pronunţă u scurt: moço q – se întâlneşte numai înainte şi însoţit de u;
[mósu], livro [lívru]; când este singur şi articol grupul qu înainte de e, i se pronunţă c: quinto
hotărât se pronunţă u scurt şi se leagă de cuvântul [kintu], iar înainte de a, o se pronunţă cua, cuo
următor: o poço [upócu]; (diftongi): quatro [cuatru], quotidiano [cuotidianu];
o – înainte de m, n se nazalizează: ombro r – se pronunţă puternic la începutul şi în
[õmbru], ponto [põntu]; interiorul cuvintelor: roxo [rroşu], correr [correr]; în
õe – se nazalizează pronunţându-se õ urmat de finalul cuvintelor se pronunţă ca în româneşte: mar
i scurt: leçoes [lisõiş], põe [põi]; [már];
u – se pronunţă ca în româneşte: duro [dúru], s – se pronunţă s la începutul cuvintelor: sair
durar [durár]; foloseşte şi ca semn grafic după g şi [saír]; la fel după silabe nazalizate: denso [dẽsu];
q, înainte de e, i, când nu se pronunţă: guerra s – se pronunţă s când grafia este cu ss: osso
[ghérră]; în grupul gu, qu înainte de a se pronunţă în [ósu];
diftong cu a: guardar [guardár], quarto [cuártu]; s se pronunţă z când este intervocalic: mesa
u – înainte de m, n se nazalizează: umbela [méză];
[ũmbélă], assunto [ăsũntu]; s – se pronunţă ş înaintea consoanelor surde:
ui – se pronunţă diftong nazalizat cu i scurt: posta [póştă] şi la finalul cuvintelor înainte de
muito [mũitu]. pauză: cortes [curtéş];
t – se pronunţă ca în româneşte: bonito
3.- Consoane [bunítu];
b – se pronunţă ca în româneşte: saber [săbér], v – se pronunţă ca în româneşte: lavar [lăvár];
absurdo [ăbsúrdu]; x – se pronunţă ş: xarope [şarópi], luxo [lúşu];
c – înainte de a, o, u se pronunţă ca în x – se pronunţă z: exame [ezámi];
româneşte: carta [cárta], comer [cumér], cúmulo x – se pronunţă s, ss: texto [téstu], máximo
[cúmulu]; la fel înainte de consoane: claro [cláru], [massimu];
crânio [crániu]; x – se pronunţă cs: fixo [ficsu];
c – înainte de e, i se pronunţă s: certo [séru], deoarece nu are reguli unitare, pronunţia
cima [símă]; corectă se caută în dicţionare;
ç – se pronunţă s (pentru a se deosebi de c z – se pronunţă z înainte de vocală: zanga
înainte de e, i): força [fórsă], pedaço [pedásu], [zãga], razão [rrazãu] şi la sfârşit de cuvânt, când
açúcar [asúcar]; acesta se pronunţă legat de următorul, fără pauză:
ch – se citeşte ş: chama [şámă], chão [şãu]; voz humana [vozumánă];
d – se pronunţă ca în româneşte: dar [dár]; z – se pronunţă ş la sfârşitul cuvintelor înainte
f – se pronunţă ca în româneşte: fácil [ fásil]; de pauză: vez [veş] sau dacă cuvântul următor
g – se pronunţă ca în româneşte înainte de a, o, începe cu o consoană: voz clara [voşcláră];
u şi înainte de consoană: gato [gátu], gordo [górdu], z – se pronunţă j la sfârşitul cuvintelor, când nu
gula [gúlă], grito [grítu], digno [dígnu]; se face pauză şi cuvântul următor începe cu
gu – înainte de e, i se pronunţă g: guerra consoană labială: noz moscada [nojmuşcádă].
[ghérră];
gu – înainte de a, o se pronunţă gua, guo: água 4.- Diferenţe de pronunţare între Portugalia
[água]; şi Brazilia
g – înainte de e, i se pronunţă j: gênero În regiunile din sudul Braziliei anumite cuvinte
[jéneru], giro [jíru]; şi consoane se pronunţă diferit de pronunţia
h – nu se pronunţă niciodată: hora [óră], hábil standard, convenită între cele două mari popoare
[ábil]; serveşte ca semn grafic în grupurile ch, lh, vorbitoare de limbă portugheză. Dar aceste diferenţe
nh; nu fac incomprensibilă portugheza braziliană pentru
j – se pronunţă ca în româneşte (NU CA ÎN un lusitan, şi nici invers. Cele mai mari deosebiri se
SPANIOLĂ !): jazer [jazér], hoje [óji]; constată la pronunţarea consoanei s în diferite
l – se pronunţă ca în româneşte: lata [látă], luta poziţii:
[lútă], palco [pálcu]; - înaintea consoanelor f, p, t, c (în poziţia
lh – se pronunţă palatalizat: folha [fóľa], velho înaintea vocalelor a, o, u) consoana s se pronunţă ş
[véliu]; în Portugalia şi s în Brazilia: escola – port.işcólă,

5. braz.iscólă; esforço – port. işforsu, braz. isforsu; este compus începe cu consoană: bis-ne-to, cis-pla-
resto – port. reştu, braz. restu. ti-no, des-li-gar, dis-tra-ção, trans-por-tar; dacă
- înaintea consoanelor b, d, g, l, m, n, r se aceste prefixe compun cuvinte care încep cu vocală,
pronunţă j în Portugalia şi z în Brazilia: présbito – consoana s trece la silaba următoare: bi-sa-vô, de-
port. préjbitu, braz. prézbitu; desde – port. dejdi, ses-pe-rar, trân-sa-tlân-tico. La fel se întâmplă cu x
braz. dezdi; mesmo – port. méjmu, braz. mézmu. din prefixul ex-: ex-tra-ir;
Vocalele neaccentuate se pronunţă mai închis 7 – s înainte de consoană face silabă cu alte
în Portugalia. prefixe: ins-tru-ir, abs-tra-ir.
În Brazilia de sud se palatalizează consoanele
d, t înainte de e, i. 7.- Reforma ortografică din 1931
5.- Accentul În încercarea de a unifica ortografia limbii
(Acento) vorbite în Portugalia şi în Brazilia, în 1931 s-a
adoptat un nou pachet de norme obligatorii pentru
Cu puţine excepţii, consemnate în dicţionare, ambele state, care au devenit oficiale începând cu
regulile de accentuare tonică sunt: anul 1945.
1 – în cuvintele care se termină cu a, e, o, am, Nu se mai scriu anumite consoane etimologice
em accentul tonic este pe silaba penultimă: porta (c, p înainte de t; m, g înainte de n, ş.a.): se scrie
[pórtă], fonte [fõnti], famoso [fămósu]. Cuvintele la autor, fruto, cetro, aluno, sinal, în loc de auctor,
plural, din această categorie, nu schimbă accentul: fructo, ceptro, alumno, signal.
portas [pórtaş]; De reţinut că se scrie şi se pronunţă abdicar,
2 – în cuvintele care se termină în i, u, vocale gnomo, recepção, caracteres, egípcio, espectador,
nazale, diftongi, consoane, accentul tonic cade pe espectativa, mnemônica (grupurile bd, cn, gn, pc, pt,
ultima silabă: peru [perú], javali [javalí], contar ct, mn).
[cõtár], maçã [masã], edição [edisãu], animal Nu se mai scriu consoane duble; se scrie:
[animál], feroz [feróş]. Pentru excepţiile de la sábado, acusar, adido, efeito, sugerir, belo, chama,
regulă, cuvintele scrise poartă accent grafic pe pano, aparecer, atitude în loc de sábbado, accusar,
vocala accentuată tonic (accent ascuţit): fábrica, addido, effeito, suggerir, bello, chamma, panno,
útil, maré, sabiá. apparecer, attitude.
Cuvintele derivate păstrează accentul de la Excepţii:
cuvântul bază, fiind înscris grafic pe vocala - r şi s pot fi dublate în interiorul cuvintelor:
accentuată (accent grav): ràpidamente. barro, carro, prorrogar, prerrogativa, prorromper,
cassa, russo, assegurar, pressentir;
6.- Diviziune silabică - se dublează consoana c dacă fiecare dintre
(Divisão silábica) consoanele grupului "cc" se pronunţă altfel:
seccionar, secção, infecção.
Cele mai importante reguli pentru despărţirea Litera h nu se mai scrie în interiorul cuvintelor;
în silabe: se scrie: sair, compreender, coorte, cair, exumar,
1 – niciodată nu se despart diftongii ai, au, ei, proibir în loc de sahir, comprehender, cohorte, cahir,
eu, ia, io, iu, oi, ou, ua, ue, ui, uo, ãe, ão, õe: ja- exhumar, prohibir (nu există excepţii la această
mais, vá-rio, pães, en-jei-tar, pões; regulă);
2 – nu se despart grupurile gu, qu: á-gua, am- - la futuro simples de indicativo şi la
bí-guo, e-qui-va-ler; condicional, când pronumele este la sfârşit; se scrie:
3 – grupurile de două consoane (exceptând l, r) amá-lo-ei, dir-se-ia în loc de amá-lo-hei, dir-se-hia;
şi de două vocale în hiat (nu diftong) se despart: es- - la sfârşitul cuvintelor: rajá în loc de rajah, dar
tar, ét-ni-co, nas-cer, res-sur-gir, a-in-da, in-te-lec- ah!, oh!, puh! (interjecţii).
ção, co-or-de-nar, tra-ir. În grupurile de două Se scrie h:
consoane în care se găsesc l, r în poziţia a doua, nu a) la începutul cuvintelor care au etimologie
se face despărţirea: a-bra-sar, a-blu-ção, o-blí-quo; sigură cu h iniţial: hoje, homen, hora, honorário,
4 – În grupurile de trei consoane, primele două haver;
aparţin primei silabe, a treia trecând la următoarea b) în cuvintele compuse, când al doilea cuvânt
silabă; se ţine cont de regula 3 privind grupurile cu începe cu un h etimologic: sóbre-humano, pré-
l, r: ist-mo, cir-cuns-cre-ver, am-plo, com-prar; história;
5 – Consoanele singure între vocale şi c) în grupurile ch, lh, nh, unde semnul h
grupurile ch, lh, nh trec în silaba a doua: ai-ro-so, diferenţiază pronunţarea de c, l, n: chave, ilha,
ba-se, a-cha-gar, i-lha, ma-nhã; ganhar.
6 – În prefixele bis, cis, dis, trans, consoana s Grupul sc. Se reduce la c, cu aceeaşi valoare
finală nu se desparte de prefix dacă cuvântul care fonetică, la începutul cuvintelor: ciência, cena,

6. cintilar în loc de sciencia, scena, scintilar. La fel se celelalte cazuri: caleidoscópio în loc de:
întâmplă în cuvintele prefixate: precientífico, kaleidoscópio;
preciência în loc de prescientífico, presciência. În - k se scrie în numele proprii străine: Kepler,
câteva excepţii se scrie sc: nascer, crescer. Kiev;
Apostroful nu se mai foloseşte în combinaţiile - w se scrie v: vagão, valsa, Osvaldo în loc de
prepoziţionale: dêle, dela, dêles, delas; disto, disso, wagão, walsa, Oswaldo;
daquilo; dêste, dêsse, daquele, desta, dessa, - y se scrie i: juri, tupi în loc de jury, tupy.
daquela, dêstes, dêsses, daqueles, destas, dessas, Grupurile ch, kh, ph, rh, th:
daquelas; daí, daqui, dali, dantes, donde, daquém, - ch se scrie: a) qu înainte de e, i: traquéia,
dalém; dentre; nêle; nisto, neste; estoutro, essoutro. quimera, química în loc de trachéia, chimera,
Se mai foloseşte doar în combinaţia chímica; b) c în celelalte cazuri: caos, cloro în loc
de+substantiv care începe cu o vocală: d'alma, de chaos, chloro;
d'água. - ph, th, rh se scriu f, t, r: filosofia, fósforo,
Litera z: retórica, reumatismo, tesouro, ortografia în loc de
1 – la sfârşitul cuvintelor z se schimbă în s: philosophia, phósphoro, rhetórica, rheumatismo,
ananás, detrás, inglês, cortês, português în loc de thesouro, orthographia.
ananaz, detraz, inglez, cortez, portuguez (şi apare şi Grupul mp înainte de t se scrie n: pronto,
accentul grafic); assunto, isento în loc de prompto, assumpto,
de reţinut: în câteva cuvinte accentuate pe isempto.
ultima silabă se scrie az, ez, iz, oz, uz (şi în nume de Diftongii:
persoane cu vechime): assaz, xadrez, veloz, arcabuz; - ae şi ao se scriu ai, au: pai, cai, grau, mau în
2 – la sfârşitul unor substantive şi adjective se loc de pae, cae, grao, mao;
scrie s în loc de z în grupurile –azo, -aza,, -izo, -ozo, - eo se scrie eu: céu, chapéu în loc de ceo,
-uzo, -uza; se scrie: vaso, casa, visa, camisa, chapeo;
animoso, doloroso, concluso, musa în loc de vazo, - io se scrie iu: partiu, feriu în loc de partio,
caza, viza, camiza, animozo, dolorozo, concluzo, ferio;
muza; - oe se scrie oi: doi, herói în loc de doe, heroe.
- la sfârşitul unor substantive terminate în –aze, Ortografia câtorva cuvinte după reformă
-eze, -ize, -eza, iza, -ezo se scrie s: crase, síntese, S-a hotărât mai târziu şi unificarea ortografierii
consulesa, poetisa, aceso în loc de craze, sínteze, anumitor cuvinte: Brasil, idade, igreja, igual,
consuleza, poetiza, acezo. sossegar, pêssego, dossel, jovem, almaço, ânsia,
Excepţii: la substantive terminate în –eza: ascensão, cansar, dançar, farsa, pretensão, amanhã,
beleza, firmeza. maçã, talismã, verão, cão, chão în loc de Brazil,
Literel k, w, y se folosesc: edade, egreja, egual, socegar, pêcego, docel, joven,
- în cuvintele ce provin din alte limbi litera k se almasso, ância, ascenção, cançar, dansar, farça,
înseamnă prin: a) qu înainte de e, i: querosene, pretenção, amanhan, maçan, talisman, veram, cam,
quiosque, quilômetro, faquir în loc de kerosene, cham.
kiosque, kilômetro, fakir; b) cu litera c în toate
Urmează un mic exerciţiu de lectură, considerat foarte util pentru aplicarea regulilor de mai înainte, în
care se prezintă şi notarea pronunţiei într-un mod cât mai simplu pentru cititorul român.
8.- Exerciţiu de lectură
Descobrimento do Brasil
[dişcubrimẽtu dubrăzil]
O Brasil foi descoberto em 22 (vinte e dois) de abril de 1500 (mil e quinhentos) por Pedro Álvares
ubrăzil foi dişcubértu envintidoiş diăbril dimilekiniẽntuş purpédru álvariş
Cabral. Quando o capitão-mor da Armada portuguêsa o descobriu e pensou que fôsse uma grande ilha,
căbrál kuãdu ucăpitãumor darmádă purtughéză udişcubríu epẽsó kefósi umăgrãdilia
estava longe de imaginar o maravilhoso progresso que êle alcançaria no decurso de poucos séculos.
iştava lõji dimăjinar umărăviliosu progresu keli alcãsaría nudicúrsu depocuş séculoş
Cabral havia partido de Lisboa em princípios de março daquele ano de 1500 (mil e quinhentos) comandando
căbral avía partidu dălişbóă ẽprinsípiuş dimársu dakéli anu dimilekiniẽtuş cumãdãdu
uma esquadra composta de 13 (treze) navios, a caminho das Índias, para ali firmar o domínio lusitano.
umaişkuadră kõpoşta ditrézi návius ăcămíniu dăsíndiaş părali firmar udominiu luzitánu
Foi, então, que, depois de haver passado as Canárias e de se haver afastado do continente africano,

7. foi ẽtãu ke dipoiş diaver păsadu aşcanariaş edisiavér afaştadu ducõtinẽti ăfricánu
observou a 21 (vinte e um) de abril, vários sinais de proximidade de terra. No dia
observó a vĩtiún diabríl váriuş sináiş diprosimidadi diterră. nudía
seguinte, um monte, que se chamou Pascoal, surgiu do seio das águas, diante dos olhos
sighínti unmõti kesişamó păşcuál surjiú dusséiudăşáguaş diãti duşoliuş
atônitos dos tripulantes da frota portuguêsa. Estava descoberto o Brasil.
ătonituş duştripulãtiş dăfrótă portugheză iştava dişcubertu ubrăzil
À terra deu-lhe Cabral o nome de Vera Cruz, mudado depois para Santa Cruz
aterra deulie căbral unomi diveracruss mudadu dipoiş părăssãtacrú
e substituido mais tarde pelo de Brasil por causa da abundância de madeira vermelha,
zessubstituídu maiştardi peludibrăzil purcauză dabũdãnsia dimadeirăvermeliă
pau brasil "ibirapitanga" na língua tupi, Cesalpina echinata em linguagem científica,
paubrăzil ibirapitãngă nalĩguatupi cesalpina echinata ẽlĩguajẽi siẽtífică
e objeto de larga exploração e comércio.
iobjetu dilargăisplurassãu ecomérsiu
Vocabularul textului de mai sus nu pune rolul de verb unipersonal, cu semnificaţia a fi, a sta,
probleme mari nici pentru necunoscători. Cuvintele a se afla, a se găsi, a exista.
portugheze care nu seamănă cu cele româneşti sunt Ter, ser, estar sunt şi verbe cu semnificaţiie
prezentate mai jos. De reţinut din pronunţia figurată proprie: a avea, a poseda; a fi, a exista; a sta, a se
că uneori se unesc două sau mai multe cuvinte, găsi. Diferenţa dintre ser şi estar este substanţială:
dintre acestea primul (sau primele) este (sunt) aton ser indică existenţa recentă, o stare inerentă sau
şi se uneşte cu ultimul dintre ele, care – numai permanentă: eu sou italiano = sunt italian, ela é
acesta – poartă accentul tonic distinct. formosa = ea este frumoasă, a água é líquida = apa
à (=a+a) la, către este lichidă; estar indică existenţa actuală, sau o
a caminho das direct către, în drum către stare accidentală, sau una contrastantă: a faca está
alcançaria ar fi ajuns sôbre a mesa = cuţitul este (se află) pe masă, estou
chamou a numit, a chemat em casa = sunt (mă aflu) în casă, ela estava doente
daquele din acel = ea a fost bolnavă, a água já está líquida = acum
deu-lhe îi dădu apa este lichidă (mai înainte era îngheţată).
então atunci
exploração exploatare 10.- Ser = a fi
firmar a afirma Gerundio (gerunziu)
frota flotă sendo
ilha insulă
Participio passado
madeira, pau lemn
sido
olhos ochi (pl)
se haver Indicativo
afastado de depărtându-se de presente pretérito imperfeito
seio sân eu soi [eu só] era [éră]
sinais semnale tu és eras [érăş]
tripulantes oameni din echipaj êle é [éli é] era [éră]
vermelha roşie (culoarea) nós somos [nós sómuş] éramos [érămuş]
vós sois [vóş sóiş] éreis [éreiş]
êles são [élis sãu] eram [érã]
Conjugarea verbelor auxiliare
pretérito perfeito (perfectul simplu)
9.- Verbe auxiliare propriu-zise sunt ter (a fui
avea) şi ser (a fi). Ter formează timpurile compuse fôste [fóşti]
ale verbelor formelor active, adică verbele ale căror foi
subiecte fac acţiunea pe care verbul o indică: eu fomos [fómuş]
tenho louvado = eu am lăudat; ser le formează pe fôstes [fóstiş]
cele de la formele pasive, în care subiectul nu face foram [fórã]
acţiunea, ci o suportă: eu sou louvado = eu sunt pretérito mais-que-perfeito simples
lăudat. Enumerăm printre auxiliare şi estar = a fi, a (mai mult ca perfectul simplu)
sta, a se găsi, şi haver = a avea, dar uzul lui haver ca fôra
auxiliar este în diminuare, în timp ce-şi menţine foras

8. fôra que vós fôreis
fôramos que êles fôram
fôreis viitor (dacă voi fi)
foram si eu fôr
Persoana a III-a plural este întotdeauna aceeaşi si tu fores
cu cea de la pretérito imperfeito, la toate verbele. si êle fôr
Pretérito mais-que-perfeito simples se utilizează şi si nós formos
ca prezent al condiţionalului şi ca imperfect al si vós fordes
conjunctivului. si êles forem
futuro simples Infinitiv personal
serei (eu) ser
serás (tu) seres
será (êle) ser
seremos (nós) sermos
sereis (vós) serdes
serão (êles) serem
Acesta este un timp caracteristic al limbii
Condicional forma I portugheze, despre care vom mai vorbi mai departe.
seria
serias 11.- Estar = a fi, a sta, a se găsi, a se sfla
seria Gerundio (gerunziu)
seríamos estando
seríeis
Participio passado
seriam
estado
forma a II-a (v. m.m.c.p.)
fôra Indicativo
foras presente pretérito imperfeito
fôra estou [iştó] estava
fôramos estás estavas
fôreis está estava
foram estamos estávamos
estais estáveis
Imperativo positivo estão [iştãu] estavam
sê (tu)
sêde (vós) [sédi] pretérito perfeito (perfectul simplu)
Pentru persoanele êle, nós, êles formele sunt estive
identice cu cele respective de la conjunctiv prezent. estiveste
esteve
Conjunctiv prezent estivemos
que eu seja estivestes
que tu sejas estiveram
que êle seja pretérito mais-que-perfeito simples
que nós sejamos (mai mult ca perfectul simplu)
que vós sejais estivera
que êles sejam estiveras
imperfect forma I estivera
que eu fôsse estivéramos
que tu fôsses estivéreis
que êle fôsse estiveram
que nós fôssemos Persoana a III-a plural este întotdeauna aceeaşi
que vós fôsseis cu cea de la pretérito imperfeito, la toate verbele.
que êles fôssem Pretérito mais-que-perfeito simples se utilizează şi
imperfect forma a II-a ca prezent al condiţionalului şi ca imperfect al
que eu fôra conjunctivului.
que tu fôras
que êle fôra futuro simples
que nós fôramos estarei

9. estarás
estará Infinitiv personal
estaremos (eu) estar
estareis (tu) estares
estarão (êle) estar
(nós) estarmos
Condicional forma I (vós) estardes
estaria (êles) estarem
estarias
estaria 12.- Ter = a avea, a poseda
estaríamos Gerundio (gerunziu)
estaríeis tendo
estariam
Participio passado
forma a II-a (v. m.m.c.p.) tido
estivera
estiveras Indicativo
estivera presente pretérito imperfeito
estivéramos tenho [téniu] tinha
estivéreis tens [tẽs] tinhas
estiveram tem [tẽ] tinha
temos tínhamos
Imperativo positivo tendes tínheis
está (tu) tem, teem [tẽn] tinham
estai (vós) [iştái] pretérito perfeito (perfectul simplu)
Pentru persoanele êle, nós, êles formele sunt tive
identice cu cele respective de la conjunctiv prezent. tiveste
teve
Conjunctiv prezent tivemos
que eu esteja tivestes
que tu estejas tiveram
que êle esteja pretérito mais-que-perfeito simples
que nós estejamos (mai mult ca perfectul simplu)
que vós estejais tivera
que êles estejam tiveras
imperfect forma I tivera
que eu estivesse tivéramos
que tu estivesses tivéreis
que êle estivesse tiveram
que nós estivéssemos
que vós estivésseis futuro simples
que êles estivessem terei
imperfect forma a II-a terás
que eu estivera terá
que tu estiveras teremos
que êle estivera tereis
que nós estivéramos terão
que vós estivéreis
que êles estiveram Condicional forma I
viitor (dacă voi fi) teria
si eu estiver terias
si tu estiveres teria
si êle estiver teríamos
si nós estivermos teríeis
si vós estiverdes teriam
si êles estiverem forma a II-a (v. m.m.c.p.)
tivera
tiveras

10. tivera h(av)emos [avémuş, émuş] havíamos
tivéramos h(av)eis [avéiş, éiş] havíeis
tivéreis hão [ãũ] haviam
tiveram
pretérito perfeito (perfectul simplu)
Imperativo positivo houve
tem (tu) houveste
tende (vós) houve
Pentru persoanele êle, nós, êles formele sunt houvemos
identice cu cele respective de la conjunctiv prezent. houvestes
Conjunctiv prezent houveram
que eu tenha pretérito mais-que-perfeito simples
que tu tenhas (mai mult ca perfectul simplu)
que êle tenha houvera
que nós tenhamos houveras
que vós tenhais houvera
que êles tenham houvéramos
imperfect forma I houvéreis
que eu tivesse houveram
que tu tivesses
futuro simples
que êle tivesse
haverei
que nós tivéssemos
haverás
que vós tivésseis
haverá
que êles tivessem
haveremos
imperfect forma a II-a
havereis
que eu tivera
haverão
que tu tiveras
que êle tivera
Condicional forma I
que nós tivéramos
haveria
que vós tivéreis
haverias
que êles tiveram
haveria
viitor (dacă voi fi)
haveríamos
si eu tiver
haveríeis
si tu tiveres
haveriam
si êle tiver
si nós tivermos forma a II-a (v. m.m.c.p.)
si vós tiverdes houvera
si êles tiverem houveras
Infinitiv personal houvera
(eu) ter houvéramos
(tu) teres houvéreis
(êle) ter houveram
(nós) têrmos
(vós) terdes Imperativo positivo
(êles) terem há (tu)
havei (vós)
13.- Haver = a avea, a se afla Pentru persoanele êle, nós, êles formele sunt
Gerundio (gerunziu) identice cu cele respective de la conjunctiv prezent.
havendo
Conjunctiv prezent
Participio passado que eu haja
havido [avídu] que tu hajas
Indicativo que êle haja
presente pretérito imperfeito que nós hajamos
hei [éi] havia que vós hajais
has [as] havias que êles hajam
há [a] havia imperfect forma I
que eu houvesse

11. que tu houvesses Ter este auxiliarul formelor compuse ale
que êle houvesse conjugărilor celor patru verbe auxiliare: eu tenho
que nós houvéssemos sido = eu am fost; eu tenho estado = am fost, m-am
que vós houvésseis găsit; êle tinha tido = el avusese; tem havido
que êles houvessem tempestade = a fost furtună; tinha havido discussões
imperfect forma a II-a = existau discuţii.
que eu houvera La finalul manualului se va găsi tabloul
que tu houveras complet al verbelor, atât cele regulate, cât şi cele
que êle houvera neregulate, precum şi conjugarea completă a
que nós houvéramos verbelor auxiliare.
que vós houvéreis
que êles houveram Verbele regulate
viitor (dacă voi fi)
si eu houver [ovér] În limba portugheză există trei conjugări
si tu houveres regulate, cu desinenţele la infinitiv -ar, -er, -ir,
si êle houver respectiv pentru conjugarea I, a II-a şi a III-a;
si nós houvermos vocalele –a-, -e-, -i- sunt caracteristice pentru
si vós houverdes fiecare conjugare. Infinitivul poartă întotdeauna
si êles houverem accentul pe desinenţa caracteristică: mudar [mudár],
Infinitiv personal vender [vẽdér], urdir [urdír]. Infinitivul este format
(eu) haver din tema mud-, vend-, urd- şi desinenţa –ar, -er, -ir.
(tu) haveres Tema este invariabilă şi la ea se adaugă diferitele
(êle) haver desinenţe care diferenţiază persoanele şi timpurile.
(nós) havermos Limba portugheză are desinenţe destul de bine
(vós) haverdes diferenţiate pentru a nu fi nevoie ca verbele să fie
(êles) haverem însoţite de pronumele personale (la fel ca în română)
14.- Timpuri compuse
Model de conjugări regulate
15.- Conjugarea I 16.- Conjugarea a II-a 17.- Conjugarea a III-a
mudar vender urdir
Gerunziu
mudando vendendo urdindo
Participiu trecut
mudado vendido urdido
Indicativ prezent
mudo vendo urdo
mudas vendes urdes
muda vende urde
mudamos vendemos urdimos
mudais vendeis urdis
mudam vendem urdem
*Accentul tonic cade pe temă cu excepţia persoanelor I şi a II-a plural, unde cade pe
desinenţă
pretérito imperfeito
mudava vendia urdia
mudavas vendias urdias
mudava vendia urdia
mudávamos vendíamos urdíamos
mudáveis vendíeis urdíeis
mudavam vendiam urdiam
* Vocala tonică este comună pentru toate cele şase persoane. Remarcaţi identitatea
desinenţelor de la conj. a II-a şi a III-a.
pretérito perfeito
(perfect simplu)

12. mudei vendi urdi
mudaste vendeste urdiste
mudou vendeu urdiu
mudamos vendemos urdimos
mudastes vendestes urdistes
mudaram venderam urdiram
* Flexiunile de la pers.I pl. sunt identice cu cele de la prezent.
Accentul cade totdeauna pe desinenţă.
pretérito mais-que-perfeito
mudara vendera urdira
mudaras venderas urdiras
mudara vendera urdira
mudaramos venderamos urdiramos
mudareis vendereis urdireis
mudaram venderam urdiram
* Accentul cade totdeauna pe prima vocală a desinenţei
futuro simples
mudarei venderei urdirei
mudarás venderás urdirás
mudará venderá urdirá
mudaramos venderamos urdiramos
mudareis vendereis urdireis
mudarão venderão urdirão
* Accentul tonic este întotdeauna după –ar-, -er-, -ir- din desinenţă (care de fapt sunt
desinenţele infinitivului, căci viitorul s-a format direct de la infinitiv)
Condiţional forma I
mudaria venderia urdiria
mudarias venderias urdirias
mudaria venderia urdiria
mudaríamos venderíamos urdiríamos
mudaríeis venderíeis urdiríeis
mudariam venderiam urdiriam
* Accentul tonic cade, ca şi la viitor indicativ, după –ar-, -er-, -ir- din desinenţă.
Forma a II-a (v. mmcp)
mudara vendera urdira
mudaras venderas urdiras
mudara vendera urdira
mudáramos vendéramos urdíramos
mudáreis vendéreis urdíreis
mudaram venderam urdiram
Imperativ pozitiv
muda vende [vẽndi] urde [úrdi]
mude venda urda
mudemos vendamos urdamos
mudai [mudái] vendei [vẽdéi] urdi [urdí]
mudem vendam urdam
Conjunctiv prezent
que eu muda que eu que eu
que tu mudes que tu que tu
que êle mude que êle que êle
que nós mudemos que nós que nós
que vós mudeis que vós que vós
que êles mudam que êles que êles
pretérito imperfeito forma I
se eu mudasse se eu vendesse se eu urdisse
se tu mudasses se tu vendesses se tu urdisses
se êle mudasse se êle vendesse se êle urdisse
se nós mudássemos se nós vendéssemos se nós urdíssemos
se vós mudásseis se vós vendésseis se vós urdísseis

13. se êles mudassem se êles vendessem se êles urdissem
pretérito imperfeito forma a II-a (viit. mmcp)
se eu mudara se eu vendera se eu urdira
se tu mudaras se tu venderas se tu urdiras
se êle mudara se êle vendera se êle urdira
se nós mudáramos se nós vendéramos se nós urdíramos
se vós mudáreis se vós vendérei se vós urdíreis
se êles mudaram se êles venderam se êles urdiram
* Accentul cade pe vocala caracteristică a conjugării
futuro
se eu mudar se eu vender onde quer que seja que eu
urdir
se tu mudares se tu venderes se tu urdires
se êle mudar se êle vender se êle urdir
se nós mudarmos se nós vendermos se nós urdirmos
se vós mudardes se vós venderdes se vós urdirdes
se êles mudarem se êles venderem se êles urdirem
* Accentul cade întotdeauna pe vocala caracteristică.
Infinitiv personal
mudar vender urdir
mudares venderes urdires
mudar vender urdir
mudarmos vendermos urdirmos
mudardes venderdes urdirdes
mudarem venderem urdirem
* Infinitivul personal este identic cu viitorul conjunctiv
18.- Timpuri compuse invariabil (masculin singular).
b) forma pasivă: nós seremos castigados por
Se formează cu verbele auxiliare ter, ser,
êle = vom fi pedepsiţi de (către) el; a carta foi
conjugate, împreună cu participiile trecute ale
escrita pelo padrão = scrisoarea a fost scrisă de
verbelor care se conjugă. Utilizarea verbelor
(către) patron – aici subiectele nós, carta nu fac nici
auxiliare în acest context este destul de simplă: se
o acţiune, dar suferă acţiunea complementului êle,
utilizează ter în cazurile în care subiectul verbului
patrão, iar participiul trecut concordă totdeauna cu
face acţiunea indicată de verb, şi ser când subiectul
subiectul în număr şi gen: castigados, escrita.
suferă acţiunea, iar acţiunea este făcută de
De reţinut timpul perfect indicativ şi infinitivul
complement. Vom avea astfel:
personal, care nu există în româneşte.
a) forma activă: eu tenho vendido = eu am
Perfectul simplu indicativ este timpul relatării
vândut; ela tem chegado = ea a sosit; elas tinhas
acţiunilor trecute, în româneşte se traduce prin
saído = ele ieşiseră; nós nos temos lavado = noi ne-
perfectul compus.
am spălat – subiectele verbale eu, ela, elas, nós sunt
Conjunctivul are mai multe timpuri decât în
cele care fac acţiunea de a vinde, a sosi, a ieşi, a se
româneşte şi se foloseşte în alte condiţii.
spăla.
La forma activă participiul trecut este
PARTEA A DOUA
NOŢIUNI GRAMATICALE
Articolul
19.- Articolele hotărâte sunt:
singular plural
masculin o [u] os [uş]
feminin a as
Exemple: o pai os filhos
a mae as filhas

14. 20.- Articolele nehotărâte sunt:
singular plural
masculin um [ũ] uns
feminin uma umas
Exemple: um palácio uns palácios = nişte blocuri, câteva palate
uma casa, uma amiga umas amigas = nişte prietene, câteva prietene
În limba portugheză nu există articol partitiv:
eu tenho casas = eu tenho umas casas
21.- Articolul hotărât se foloseşte în mod Portugal dos grandes navegadores = Portugalia
obişnuit cu numele proprii de persoane: a Marinha marilor navigatori.
e o Armando são altos = Marina şi Armando sunt
înalţi. Se foloseşte şi împreună cu numele de 22.- Articolul hotărât o se foloseşte şi pentru
naţiuni, continente, munţi, lacuri, fluvii: o Brasil, a substantivarea verbelor, adverbelor, adjectivelor,
Itália, a América, os Andes [uşãdiş] = (munţii) Anzi, rămânând invariabil, adică nu are nici feminin, nici
o Titicaca = (lacul) Titicaca, o Amazonas = plural: o fazer isso é desonroso = (faptul de) a face
Amazonul (remarcaţi că articolul este masculin aceasta (acest lucru) este dezonorant; o muito que
singular, iar substantivul pare feminin plural, dar amava o seu filho = marea draggoste pe care o avea
este vorba despre fluviul Amazon, care la origine ar pentru fiul său (literal: multul cu care iubea pe fiul
fi Amazoane), o Tejo [utéju] = (fluviul) Tago. Face său); o ridículo da situação = ridicolul situaţiei,
excepţie Portugal, care nu se foloseşte cu articol, în adică ceea ce este conţinut ridicol în situaţie; gosto
afară de citarea numelui limitată la o epocă dată: a do belo = îmi place frumosul, ceea ce este frumos,
Itália, a Espanha e Portugal são nações amigas = frumuseţea.
Italia, Spania şi Portugalia sunt naţiuni prietene; o
Exerciţiu practic
Variar variado variando
Pres.ind.: vario [văríu], varias [văríaş], varia [văría], variamos [văriámuş], variais [văriáis], variam [văríã]
Pres.conj.: que eu varie [chieu văríe], varies [văríeş], varie [văríe], variemos [văriémuş], varieis
[văríéiş], variem [văríẽ]
La cele două timpuri citate accentul tonic cade pe vocala –i- din temă, cu excepţia primelor două
persoane de la plural: nós, vós. Acest tip de accentuare tonică se manifestă şi la alte verbe terminate în –iar.
Aceste verbe sunt regulate, toate desinenţele lor fiind identice cu cele ale verbului exemplificat mudar.
Accentul tonic al adjectivelor vário, vária, vários, várias, derivate din variar, se semnifică în scris: várias
côres = diverse, multe culori; côres variados = culori diversificate, diferite (una de alta) (ca în multicolore).
În limba portugheză, mare parte din prepoziţii se contrag (combină) cu multe părţi de vorbire, printre
care şi cu articolul:
a+o = ao a + os = aos
a+a =à a + as = às
de + o = do de + os = dos
de + a = da de + as = das
em + o = no em + os = nos
em + a = na em + as = nas
por + o = pelo por + os = pelos
por + a = pela por + as = pelas
de + um = dum de + uns = duns
de + uma = duma de + umas = dumas
em + um = num em + uns = nuns
em + uma = numa em + umas = numas
La a+a şi a+as se foloseşte accentul grafic à, às.
Lexic un caderno un caiet
alto înalt cadernos (nişte) caiete
os avós bunicii a casa casa (clădirea)
baixo [báişu] scund comprido [cũprídu] lung

15. curto scurt Despre SUBSTANTIV
da = de + a al, a
de [di] de, din, de la 23.- Gen
desejar a dori
do [du] = de + o al, a Substantivul în limba portugheză are două
e [e, i] şi genuri: masculin şi feminin. Nu există genul neutru.
em [ẽ] în Genul nu corespunde totdeauna cu cel din
Estefana [iştefána] Ştefana română. Iată câteva exemple:
estreito [iştréitu] strâmt acul a agulha casa (de o cofre
feio [féiu] urât argintul a prata bani) forte
formoso frumos căminul a chaminé vara o verão
grande mare contul a conta şopârla o sardão
hoje [óji] azi, astăzi podul a ponte pipa o
irmã soră cachimbo
umas irmãs surori arborele a árvore ţigara o cigarro
Joana [juánă] Ioana untul a manteiga voiajul a viagem
Jorge Gheorghe cuţitul a faca harta o mapa
o livro cartea patul a cama duminica o domingo
bonito graţios, drăguţ robinetul a torneira haina o casaco
a mãe [ămãi] mama şarpele a serpente gâsca o ganso
as maẽs [aşmãiş] mámele hârtia o papel poşta o correio
mas dar, însă broşa o alfinete, o broche
a menina fetiţa 24.- Anumite substantive au variante speciale
o menino copilul, băiatul pentru fiecare gen: o bode = ţapul, a cabra = capra;
muito mult o boi = boul, a vaca = vaca; o cavalo = calul, a
na = em + a în égua = iapa; o galo = cocoşul, a galinha = găina; o
não nu homem [uómẽ] = bărbatul, a mulher [ămúlier] =
ontem [óntẽ] ieri femeia; o macho = masculul, a fêmea [ăfémiă] =
o pai tata femela; o pai = tatăl, a mãe = mama. Altele
os pais părinţii; taţii modifică desinenţa: o Rei = regele, a Rainha
Pátria patrie [ărrăínia] = regina; o ator = actorul, a atriz = actriţa;
uma pena un stilou o avô [uavó] = bunicul, a avó = [ăavó]; o barão =
penas stilouri, tocuri baronul, a baronesa = baroneasa; o conde = contele,
pequeno mic a condesa = contesa; o duque = ducele, a duquesa =
a rua strada, drumul ducesa; o herói [uirói] = eroul, a heroina = eroina; o
sim [sĩ] da rapaz = băiatul, a rapariga = fata; o réu =
irmão frate vinovatul, a ré = vinovata.
uns irmãos fraţi
25.- Desinenţe - formarea femininului
Eu tenho um irmão e quatro irmãs. O menino e
a menina são altos e bonitos. A casa é baixa e feia. O De regulă sunt de genul masculin substantivele
rio é muito comprido. Êle vendeucadernos e penas. terminate la singular în –o neaccentuat, în vocale
Ela tem muitas casas e uns palácios. Nós temos accentuate sau în –im, -om, -um, -ão, l, r, s, u, x: o
casas e palácios. Ela não é pequena, mas sim muito livro = cartea, o pó = praful, o bambú = bambusul, o
grande. A rua é muito estreita. O pai e a mãe do coatí = mic mamifer din America meridională
Armando são os avós da Estefana. Portugal á a (coati), o bem = binele, o fim = scopul, o som =
pátria do Camões. Na casa há muitos meninos. sunetul, nenhum = nici un(ul), o papel = hârtia, o
âmbar = ambra, o calor = căldura, o lapis =
De tradus creionul, o ônix = onixul.
Eu sunt înalt şi tu eşti scund. Mama Marinei
este sora tatei lui Gheorghe. Străzile oraşului sunt Sunt de genul feminin cea mai mare parte a
foarte lungi şi frumoase. Eu mă găsesc în casă, iar tu substantivelor care se termină la singular în –a
eşti pe stradă. Tu ai un palat (o construcţie, o neaccentuat, în -a, -ião, -ção, -dão, -sião, -ssão,
clădire) mare şi doreşti o casă mică. El vinde caiete -rão, -zão, -ade, -gem, -ice, -ude, -dade, -icie,
şi stilouri, dar nu are cărţi. Ieri eram în Italia, dar azi -agem: a raça = specia, rasa; a lã = lâna; a
sunt în Portugalia. mocidade = tinereţea; a viagem = voiajul, drumul; a
doidice = nebunia; a virtude = virtutea; a nação =
naţiunea; a solidão = singurătatea; a razão =

16. dreptatea. Câteva substantive terminate în –a, -e
sunt ambigene: o artista, a artista; o regente, a Se formează în mod normal adăugând un –s
regente. final la singularul terminat în vocală: a casa, as
casas; a pá, as pás; a lã, as lãs; a posse = posesia,
Multe substantive masculine terminate în –e, -o as posses; o boi, os bois; o salto, os saltos.
fac femininul schimbând desinenţa în –a: moço = Substantivele terminate la singular în –r, -z adaugă
tânăr, moça; primo = văr, prima; elefante, elefanta; –es: a flor = floarea, as flôres; juiz, juízes. Cele
hóspede = oaspete, hóspeda; gigante, giganta. Dacă terminate la singular în –s nu variază la plural dacă
se termină în consoană, adaugă –a la feminin: autor, vocala precedentă este tonică: o cais [ucáiş], os cais;
autora; o português, a portuguêsa; o espanhol, a o pires [upíriş] = farfuriuţa, os pires; dar dacă ultima
espanhola; o juiz [ujuíss] = judecătorul, a juíza vocală este accentuată, adaugă –es: português,
[ăjuíza] (soţia judecătorului). portuguêses.
Substantivele feminine terminate în –ão
Dintre masculinele în -ão câteva pierd vocala – schimbă această desinenţă în –ões: a nação =
o devenind feminine: orfão = orfan, orfã; cidadão = naţiunea, as nações. Pluralul lui mão = mână este
citadin, cetăţean, cidadã; aldeão = ţăran, aldeã; mãos. Dacă substantivele terminate în –ão sunt
altele diferă: ladrão = hoţ, ladra; leão [liãu] = leu, masculine, atunci adaugă –s: orfão, orfãos.
leoa [lióa]; sultão = sultan, sultana. Substantivele terminate în –al, -el, -ol, -ul
accentuate, la plural îl pierd pe –l şi primesc
Genul animalelor cu nume invariabil se terminaţia –is.
distinge astfel: a pantera macho = o macho da Substantivele terminate în –il accentuat, la
pantera, a pantera fêmea = a fêmea da pantera; a plural pierd pe –l şi primesc terminaţia –s.
abutre fêmea = vulturul femelă etc. Substantivele terminate în –el, -il neaccentuate,
la plural pierd pe –el, il şi primesc terminaţia –eis.
26.- Pluralul
Exerciţiu practic
Continuar continuando continuado
ind.prez.: continuo [cõtinúu], continuas [cõtinúaş], continua [cõtinúă],
continuamos [cõtinuámuş], continuais [cõtinuáiş], continuam [cõtinúã]
conj.prez.: que eu continue [chi eu cõtinúi], continues [cõtinúiş], continue [cõtinúi]
continuemos [cõtinuémuş], continueis [cõtinuéiş], continuem [cõtinúẽ]
Remarcaţi accentul, complet diferit de varianta română. În schimb, contínuo, contínua şi pluralele lor
sunt adjective cu accentul tonic ca în româneşte.
Lexic
aplaudir a aplauda O senhor conde e a senhora condessa estiveram
aqui [akí] aici, aci aqui ontem, mas hoje estarão em Portugal. Os
ária arie muzicală turistas inglêses estão visitando o país. O pai da
cantar a cânta (cu vocea) Armida é um gigante, é alto quase dois metros. A
a capital capitala menina tem muitas flôres frescas e belas. A cantora
o capital capitalul cantou uma ária que foi muito aplaudida. As árvores
dois m. doi dos jardins tem fôlhas e flôres de várias côres, já
a fôlha foaia; frunza estamos na primavera. O casaco do Albeto é largo e
fresco proaspăt; rece as calças são muito curtas. Os aldeãos tem bois,
inglês englez vacas, um galo e umas galinhas. Não tenho nenhum
o inverno iarna papel. O cachimbo está na gaveta da mesa. Lisboa é
metro metru a capital do Portugal e Rio de Janeiro é a capital dos
nenhum nimeni; nici un Estados Unidos do Brasil. Não há flôres no jardim,
o país ţara; ţinutul estamos no inverno.
o poeta poetul
primavera primăvară Reţineţi: há este echivalentul expresiilor "il y
quase [kuázi] aproape, circa a" din franceză, 'c'è" din italiană, "hay" din spaniolă
senhor domn; stăpân; senior şi are sensul de "se află".
turista turist há = se află, se găseşte (şi la plural)
vário diferit, divers não há = nu se află, nu se găseşte (şi la plural).
variado variat, diferit

17. De tradus în consoană, sufixul este –zinho: pai, paizinho; rio =
fluviu, riozinho; sofá, sofàzinho [sofazíniu]; flor,
Judecătorul şi poetul erau aici ieri. Cuţitul, florzinha; grão = grăunţ, bob, grãozinho [grũzíniu]
lingura şi furculiţa sunt din argint. Pantofii Ionicăi = bobuleţ; mão, mãozinha. Substantivele terminate
(Joaninha) sunt foarte strâmţi. Palatul seniorului la singular în –s, -z cer sufixul –inho: lápis,
duce este înalt şi frumos, dar casa doamnei baroane làpisinho [lapizíniu], noz [nos] = nucă, nozinha.
este scundă şi urâtă. Se află multe culori pe (în)
harta geografică a Braziliei. Aş dori o casă cu 29.- Pluralul (continuare şi final)
grădină, un automobil şi o casă de bani cu un capital
Substantivele terminate în -l:
mare. Nu am ţigări, nu se (mai) găsesc în casetă.
a) dacă au accentul pe penultima silabă, schimbă –l
Despre SUBSTANTIV (continuare) în –eis: automóvel, automóveis; comestível,
comestíveis; fóssil, fósseis;
27.- Augmentative b) dacă au accentul pe ultima silabă, schimbă -l în
Se formează în mod obişnuit adăugând la -is: canal, canais; papel, papéis; lençol = pătură,
substantiv, după ce am eliminat vocala finală, lençois; taful, tafuis;
sufixul –ão (feminin –ona, plurale –ões, -onas): c) dacă se termină în -il accentuat, schimbă -l în -s:
gato = pisică, gatão = pisoi (mare), gatona, gatões, funil, funis.
gatonas; sapato = pantof, sapatão = pantof mare; Excepţii: cal = var (nu cal sau calciu), cales;
mulher = femeie, mulherona. Dacă substantivul se cônsul, cônsules; mal, males; real (moneda), réis;
termină deja în –ão, augmentativele se formează în mel = miere, méis sau meles.
mod diferit: cão = câine, canzarrão; ladrão = hoţ, Revenim la pluralul celor în –ão: botão,
ladroaço; rafião, rufianaz. Substantivele feminine botões; melão, melões; portão, portões; sermão,
defective de masculin admit şi sufixul –ão care le sermões (cele care în româneşte se termină în –on).
fac să devină masculine: a casa, o casão; a porta, o Altele fac pluralul în –ães: cão = câine, cães;
portão = porton; chiar şi mulher poate face pão = pâine, pães; capitão = căpitan, capitães;
mulherão = femeie mare. escrivão = birou, escrivães.
Desinenţele augmentative pot prezenta şi alte Să reţinem pluralul următoarelor cuvinte
forme: bicho = animăluţ, bichaço; gatarrão = pisoi compuse:
mare; homem, homenzarrão = huidumă de om; a) Vice-Rei = vice-rege, Vice-Reis; pára-raio =
mestre = maestru, mestraço; moço, mocetão = paratrăsnet, pára-raios; passatempo, passatempos;
tinerel, mocetona = tinerică; nariz = nas, narigão =
năsoi; velho = bătrân, velhaças = baboştină; bobo = b) grand-almirante = amiral şef, mare amiral,
prost, bobalhão = prost de dă-n gropi. grand-almirantes; grão-mestre = mare maestru,
grão-mestres; planalto = etaj superior, planaltos;
Sufixele –aço, -ão, -zarrão sunt peiorative
dacă se adaugă la cuvinte derivate de la verbe: de la c) madrepérola = madrepor; scoică de perlă,
pendichar = a sâcâi, a deranja cerând, avem madrepérolas; lugar-tenente = locţiitor, lugar-
pendichão = cerşetor nedorit; de la responder avem tenentes; lengalenga = pomelnic, lengalengas;
respondão = care nu dă ascultare. d) o bota-fora = concedierea, os bota-fora; o
papa-jantares = escroc, os papa-jantares.
28.- Diminutive Anumite tipuri de diminutive fac pluralul de la
Se formează cu sufixul –inho (şi feminin şi substantivul primitiv (la care se şterge –s final), dar
plural): carta = scrisoare, cartinha; velho , velhinho; şi de la sufix: corapãozinho = inimioară,
senhora, senhorina şi senhorita. Dacă substantivul coraçõezinhos; papelzinho = hârtiuţă, papèizinhos;
se termină în diftong, sau în vocală accentuată, sau leitor = cititor, leitorezinhos.
Exerciţiu practic
Dar dando dado
ind.prez.: dou, dás, dá, damos, dais, dão
pret.perf.: dei, deste, deu, demos, destes, deram
pret.mqps.: dera, deras, dera, deramos, dereis, deram
conj.prez.: que eu dê, dês, dê, dêmos, deis, dêm
conj.imp.: que eu desse, desses, desse, déssemos, désseis, desses
conj.viit.: quando der, deres, der, dermos, derdes, derem
inf.pers.: dar, dares, dar, darmos, dardes, darem
Timpurile neconjugate se formează în mod regulat, adăugând la tema d- flexiunile verbului mudar.

18. Imperativul la cele două persoane secunde este întotdeauna identic cu formele respectivelor persoane de la
indicativ prezent private de –s final: tu dás – dá tu; vós dais – dai vós; celelalte persoane sunt cele de la
conjunctiv prezent: dê êle, dêmos, dêem. Aceasta fiind o regulă generală, vom omite mai departe, în exerciţiile
practice, modul imperativ.
Lexic botões do casaco sãu pretos. Dá-me a faca, desejo
a la talhar os melões e comer umas talhadas.
à (a+a) la
aí aici, aci De tradus
amarelo galben
Pisoiul şi câinele (mare) sunt graţioşi.
ano an
Domnişoara aceea şi acel tinerel sunt mereu în
aos [áuş] (a+os) la
grădină şi culeg florile frumoase care se găsesc
apagar a stinge
acolo (que há aí). Acel om mare şi femeia aceea
aquela aceea
mare au două fiice foarte frumoase. Acel domn este
aquêle acel(a)
un gurmand care mănâncă mereu acasă (în casă) la
aqui aici
prietenii săi şi rude. El nu dorea să mănânce şi se
às (a + as) la
duse în grădină să vadă dacă erau animale care
branco alb
mâncau flori şi frunze. Mama va da copiilor săi
colher [kuliér] a culege
cărţuliile care se află pe măsuţă.
comer [kumér] a mânca
a couve [ăcóvi] varza
delgado subţire, slab Despre prepoziţii
duas (fem.) două 30.- Prepoziţiile simple sunt:
emparelhar a împreuna a – la, în
espesso gros, des ante – în faţa; înainte
a horta grădina (de zarzavat) após – după
ilha insulă até – până la
já deja, acum durante – în timpul
o jardim grădina em – în, la; pe, peste
linguaras palavragiu entre – între
me [mi] mine, mă para – la, către; pentru (scop)
meu (al) meu perante – în faţa
no (em+o) în com – cu
parenta (f), parente (m) rudă contra – împotrivă
passar a trece de – de; din (provenienţa)
o pires farfurioara desde – de la (referitor la timp)
preto negru por, pur – la; pentru
primo văr sem – fără
seu (al) său, lui, (al) lor sob – sub
sôbre pe, peste, deasupra sôbre – pe, deasupra
sua a ei, a lor (fem) trás – în spate(le)
talhada felie
Prepoziţiile româneşti la, în se traduc prin "a"
talhar a tăia
cu verbele de mişcare către un loc: dirigir-se à
ver a vedea
cidade = a se îndrepta către (în) oraş; elas vieram ao
verde verde
Brasil = ele au venit în Brazilia; vou a Lisboa =
vermelho roşu
merg la Lisabona; se traduc cu "em" cu verbe de
Houve turistas ontem que visitaram os stare: eu estou em Portugal = sunt în Portugalia;
sepulcres dos Sabóias em Soperga. Há no casarão moro no Rio = locuiesc în Rio de Janeiro.
um cãozinho e uma gatinha que são muito amigos. A
Prepoziţiile portugheze a, em, por se contrag
mocetona colhem ontem florezinhas brancas e
cu articolele: ao, à, aos, às; no, na, nos, nas, num,
vermelhas no seu jardim e joje as dá a sua mãe. No
numa, nuns, numas; pelo, pela, pelos, pelas.
ano passado houve bichaços na horta feiozinha. O
velhaças e o velhinho são primos. Aquêle Prepoziţia a cere dativul: a quem deste o
homezinho bobalhão e aquela mulherona linguaras dinheiro? aos senhores que no emprestaram = cui ai
estão muito bem emparelhados. A menina deu a sua dat banii? domnilor care mi-i împrumutaseră
mãe as colherezinhas e os pires. Os vulcãos (= (dinheiro este singular colectiv, substantiv
vulcães = vulcões) da ilha estão apagados. Os cantitativ). În portugheză această prepoziţie se

19. foloseşte şi cu complemente directe când poate da acasă la gară.
naştere unei ambiguităţi între subiectul care face - cu prepoziţia desde când e vorba de epocă sau
acţiunea şi obiectul direct care suferă acţiunea: Júlio de timp: desde o mês passado = din luna trecută.
César subjugou a Vercingetórix = Subjugou a Această prepoziţie se poate folosi şi cu prepoziţia
Vercingetórix Júlio César, în care a precede – até corelativă la distanţă: há uns vinte quilômetros
indicându-l – pe cel care a fost subjugat. desde a minha casa até a lago = sunt circa 20 km de
Prepoziţia com se contrage cu pronumele la casa mea până la lac. Când semnifică la, pe, în
complement mim, ti, si, nos, vos, prezentându-se casa (cuiva), în biroul (cuiva) se folosesc fie a fie
astfel: em, sau chiar de, după cerinţa verbului: de mişcare,
con + mim = comigo [cumígu] = cu mine de stare sau de indicare a provenienţei: vou a casa
con + ti = contigo [cõtígu] = cu tine de meus avós = merg la bunicii mei; moro na casa
de meus avós = locuiesc la bunicii mei; estou vindo
con + si = consigo [cõsígu] = cu el, cu ei
da casa de meus avós = tocmai vin de la bunicii
con + nos = conosco [cõnócu] = cu noi mei.
con + vos = convosco [cõvóşcu] = cu voi Prepoziţia de se contrage şi ea cu articolele:
Exemplu: leva-a contigo = ia-o cu tine de + o = do de + um = dum
Provenienţa se exprimă: de + a = da de + uma = duma
de + os = dos de + uns = duns
- cu prepoziţia de când e vorba de loc: donde
de + as = das de + umas = dumas
vens? venho de Ouro Preto = de unde vii? vin din
Ouro Preto; vou de minha casa à estação = merg de
Exerciţiu practic
Ver = a vedea visto vendo
ind.prez.: vejo, vês, vê, vemos, vêdes, vêem
ind.imperf: via, vias, via, víamos, víeis, viam
pret.perf.: vi, viste, viu, vimos, vistes, viram
pret.mqps.: vira, viras, vira, víramos, víreis, viram
conj.prez.: que eu veja, vejas, veja, vejamos, vejais, vejam
conj.imp.: que eu visse, visses, visse, víssemos, vísseis, vissem
conj.viit.: vir, vires, vir, virmos, virdes, virem
inf.pers.: ver, veres, ver, vermos, verdes, verem
Celelalte timpuri sunt regulate; chiar şi combater a combate
imperfectul indicativului este regulat, la fel şi datar a data
infinitivul personal. Toate persoanele de la denunciar ante a denunţa la
conjunctiv prezent sunt derivate, pentru toate dever a trebui
verbele, de la persoana întâi singular de la indicativ dirigir a îndrepta (către)
prezent când aceasta se termină în –o. De la ultima dirigir-se a se îndrepta
persoană de la perfectul simplu derivă totdeauna, emprestar a împrumuta (cuiva)
pentru toate verbele, timpul pretérito mais-que- ficar a rămâne; a se găsi
perfeito simples al indicativului şi viitorul
govêrno guvern
conjunctivului; persoanele acestui timp nu sunt
injustiça nedreptate
totuşi identice cu cele de la infinitiv personal când
perfectul simplu (pretérito perfeito) prezintă janela fereastră
modificări în temă sau, dacă e vorba de verbe a laranjeira portocalul
monosilabice, a căror temă este o simplă consoană, levar a lua, a duce
modificări la vocala caracteristică: de la ve- în vi- în minha a mea
cazul verbului ver = a vedea. În continuare vor fi morar a locui
omise în mod normal timpurile derivate ale verbelor morrer a muri
exemplificate, limitându-ne la timpurile primitive nascer [nassér] a naşte
din care acestea derivă. outro alt; divers
pensar em a gândi la
Lexic pessoa persoană
abalizar-se a se distinge reunir a reuni
beber a bea reunir-se a se reuni
chegar em a sosi la saúde sănătate
a cidade oraşul semana săptămână
todo, tôda tot, toată

20. tudo que tot ceea ce Prepoziţia portugheză por [pur] care se articu-
trabalhar a munci lează: pelo, pela, pelos, pelas, nu se traduce numai
vestir(-se) a (se) îmbrăca "pentru":
- A carta foi escrita pelo tio = scrisoarea a fost
scrisă de către unchiul, denotând agentul în
Eu sou dentre (între) as pessoas presentes um aspectele pasive care se pot schimba şi în active: foi
homem que pensa diferentemente. Os turistas o tio que escreveu a carta. Dacă însă acţiunea pasivă
estarão aqui dentro em pouco (în puţin timp). Ela exercitată asupra persoanei nu este materială, nici
está à janela todo o dia. Êles trabalham de dia e de represivă, se poate substitui cu de: a criada é amada
noite, na prosperidade e na adversidade. A mãe da de seus donos = servitoarea este iubită de (către)
menina chegou as quatro horas. Ela se veste à stăpânii săi;
italiana (după moda italiană). Os meus amigos - Chegar por vapor = a ajunge cu vaporul;
beberam a minha saúde. Ele mora na rua (= à rua) chegar por telefono = a chema la telefon, indicând
das Laranjeiras número três. O livro passou de mão mijlocul; ela vai passeando pelas ruas = ea se
em mão, todos dejeram vê-lo (să-l vadă). O velho plimbă pe străzi, indicând trecere sau traversare.
morreu à míngua. Esta carta está datada de seis de
De notat: parto para Cascais e passo por
avril de 1955 (mil novecentos e cinquenta e cinco).
Lisboa = plec la Cascais şi trec prin Lisabona; pela
As injustiças foram denunciadas ante o govêrno.
sua doença não pode partir / por causa da sua... =
pentru (din cauza) boala sa n-a putut să plece; por o
De tradus preço pedido ser demasiadamente alto = pentru că
Casa mea se găseşte între gară şi râu. Palatul preţul cerut e prea mare, denotând cauza; ficou com
bunicilor mei nu e foarte înalt, dar e mare şi frumos. o cahorrinho por vinte cruzeiros = a rămas cu
Eu mănânc în fiecare dimineaţă pâine cu unt şi stau căţelul pentru 20 de scuzi, denotând preţul.
în casă toată ziua. Am sosit ieri la tine acasă la ora 7, Sem nu poate să se găsească singură la sfârşit
dar tu nu erai acolo. Banii stau în caseta măsuţei. de frază: garrafas com rolhas e sem elas = sticle cu
Vedeţi acel om? El este unul dintre luptătorii în dopuri şi fără (acestea).
războiul împotriva inamicilor patriei noastre. Nu(-l) Sôbre înseamnă pe, deasupra, dar în locul ei se
văd pe prietenul meu de săptămâna trecută, o fi foloseşte în mod obişnuit em: sentado numa cadeira
bolnav? Vărul tău era cu mine ieri când mama ta = aşezat într-un fotoliu; cu verbe de mişcare se
sosea de la Cascais. Locuiesc la Craiova, dar aş dori schimbă cu a: subir ao trono = a urca pe tron; şi se
să mor în patria mea. Mi-a dat mulţi bani, dar până mai schimbă şi cu alte prepoziţii: neste ponto
mâine nu-mi va da tot ceea ce trebuie să-mi dea. concordo com o senhor = asupra acestui punct sunt
de acord cu dvs. Sôbre se utilizează cu semnificaţia
Despre prepoziţii (continuare şi final) de "circa, aproximativ, în jur de" referindu-se la
argumente sau subiecte: falar sôbre literatura = a
31.- Prepoziţia portugheză para nu se traduce vorbi despre literatură.
numai cu "pentru": 32.- Există şi prepoziţii compuse:
- Estou viajando para a América = călătoresc acima de, em cima de mai mult de, deasupra
către America; vou para a minha casa = merg acasă, além de dincolo de
semnificând mişcarea către loc, ca la prepoziţia a; aquém de dincoace de
- Bebo para matar a sêde = beau pentru a-mi debaixo de sub, dedesubt de
stinge setea; máquina-ferramentas para trabalhar dentro de, dentro em în spaţiu(l), înauntru
metais = maşini-unelte pentru prelucrarea metalelor, depois de după
semnificând scopul unei acţiuni; detrás de după, în spate
- É muito inteligente para a sua edade = este diante de în faţă
foarte inteligent pentru vârsta lui, semnificând "în fora de în afară (de)
relaţie cu", "în comparaţie cu"; a meneira de = în maniera, (la fel) ca
- A melhor garantia para o futuro = cea mai ao modo de
bună garanţie pentru viitor, făcând referire la timp para com către (cu semnificaţie
sau la epocă; morală): sê compassivo
- De dentro para fora = dinăuntru către afară; para com os animais = fii
traduzir de português para francês = a traduce din milos cu animalele, fii
portugheză în franceză, semnificând, împreună cu înţelegător faţă de animale
corelativa de, schimbarea de situaţie. perto de alături de, aproape de
Exerciţiu practic
Ir = a merge ido indo
ind.prez.: vou, vais, vai, vamos = imos, ides, vão