Nicolae Iorga

1. AL. TZIGARA-SAMURCAŞ
RĂSPUNS D-LUI N. IORGA
--------.
EXTRAS DIN
.CONVORBiRI LlTER.mE,
AUG. - OCT. 1932
ATElJERELE GRAFICE
SOCEC & CO.• S. A.
BUCUREŞTl1932
www.dacoromanica.ro

2. RASPUNS D-LUI N. IORGA
In sfarsii, cred cii de asta data pot raspunde d-Iui Iorga,
fiirii teama de a ramanea neinfeles de d-sa, ca pan'aci. Crezan-
du-se coplefit de cea mai hidoasa i inverpnatä campanie
de calomnie ce s'a abátut asupra unui om", cum singur se
vaita prin Neamul Romanesc" din 20 Sept. c., sper ca a de-
venit mai infelegator pentru suferinfele altora va putea
da seama de starea sufleteasca a acelui care, timp de aproape
doua decenii, s'a simfit si el coplqit de campania de calom-
nie", susfinuta chiar de d-1 I. impotriva sa.
Iar daca astazi, urmand intocmai pilda i metoda sa
,.pentru reslabilirea adeviirului", voi incerca i eu un riispuns
de om franc i onest", sper cii nu voi fi acuzat de a comite vreo
indiscretie", reproducand documente, ce, desi rascolesc un
trecut dureros, nu sunt secrete jurate", a caror diyulgare sin-
gura d-1 I. o cTede nepermisa.
Pornind deci dela acelea§i premise, ar trebui sii ajung
eu la aceeasi absolutorie concluzie, ca i cea invocata de d-1
I. in aceleasi imprejurari.
Sii incercam; daca nu d-1 I., poate alfi judecatori obiec-
tivi se vor convinge de adevarurile aci expuse.
Inainte insa de a-i raspunde, fin sa mulfumesc d-lui I.
nu numai pentru spovedania sa smerif a de acum, dar
pentru serviciul ce mi-a {Tient, Fara sa-si fi dat seama, pu-
blicand ale sale trufase Memorii".
Prin noua sa afirmare, din mai sus menfionata aparare
din Neamul Romanesc", anume e mai onorabil a publica
memorii in timpul vietii, cfind se pot controla i verifica ufor,
deceit dup5 moarte, and se poate tipári orice, fiir5 pita* de
desmintire", d-sa a intarit autoritatea de veracitate a ras-
§i
a
ca-si
si
www.dacoromanica.ro

3. 4
punsului meu, de care acesta ar fi fost lipsit in cazul absentei
controlului, de care darn sg. mil tern.
Daca Ins i de &sat datii, ca dupti aparitia Marturi-
sirilor mele silite", din 1920, nesocotind i principiul acum
enuntat, d-1 I. se va invillui din nou in mantia cornodil dar
stravezie a pretinsei dispretuitoare tceri, prudenta d-sale
nu va face decat s confirme spusele mele. consacrate de
altfel de loui aceia cari s'au ocupat ulterior de relatarea ace-
lorasi evenimente.
* *
Intarzierea riispunsului la Memoriile" d-lui I. se ex-
plicsa prin asteptarea volumului VI, care, in succesiunea cro-
nologicg. a expunerii, trebuia si cuprinda ultima mea con-
fruntare cu d-1 I., in desbaterea procesului ce-mi intentase
si care s'a incheiat prin achitarea mea i demisia d-sale din
rectorat. In locul acelui volum, ins5.', au apa'rut cei Doi ani
de restauratie" i Isprava", care tratand, desi sub altil
epoca in continuare a ultimului volum din Memorii", lasa
s'a se Infeleag c acestea nu vor avea, in curand cel putin,
urmarea de mine asteptata'.
Ultimele brosuri imi reinnoesc prilejul de a mai mul-
tumi autorului lor pentru noul serviciu, si mai important,
ce mi-a adus, iarsasi involuntar. Cad, dupsa indiscretiile" d-lui
I. fall de insisi Sprijinitorii i colaboratorii sii oficiali, nu
eu, care nu-s decat nasul s'Au liber ales de d-sa acu vreo
30 de ani i cimotia sa prin alianfI in linie femening., de
care nu-s vinovat putea avea pretentia s fiu scutit de
ingratitudinea finului meu si de atentia specialii cu care, cu
o perseverenta contrarii firii sale de altfel schimMcioas, m'a
urm'arit grin vorbe i fapte, in viata mea particulara i pu-
blicii, in 0r 5. peste hotare!
Pr5busindu-se big in chipul cunoscut, din ingltimile la
care, spre incercare i definitiva' clarificare, fusese ridicat,
d-1 I. a spulberat singur nu numai ultimele iluzii ale autori-
tatii sale, dar a compromis prestigiul de care se mai bucura
si a pierdut increderea ce unii mai aveau in faptele i spusele
sale, de mult suspectate de judecalorii impartiali.
forma,
a§
§i
*
www.dacoromanica.ro

4. 5
Asa incat, nici n'ar mai fi nevoe sa relevez perimatele
§i oficial desconsideratele insinuari ale I. inplotriva
mea, daca nu m'as crede dator sa las copiilor mei o situatie
definitiv clarificata, in cazul unor eventuale reeditari ale in-
semnarilor sale, atunci cand confruntarea intre cei direct inte-
resati, sau invocarea marturiilor contimporane acestora, n'ar
mai fi posibile, ca astazi, dupa cum singur recunoaste i d-sa.
De alifel insu§i d-1 I.. pare a se fi convins de netemei-
nicia acuzatiunilor sale de odinioara, deoarece a renuntat
profile de puterile discretionare, ce mai bine de un an le-a
exercitat, spre a lua vreo sanctiune sau cel putin, a provoca
acea nouil judecata a situatiei mele", ce cu atata staruintd
a reclamat predecesorilor sai min4tri. A pretinde din nou
altora ceea ce d-sa nu s'a incumetat a face, ar presupune o
la§itate de care, pana la proba contrarie, pe nimeni nu ne
este ingaduit si suspectam.
Publicand in Convorbiri Literare" raspunsul de fata,
am . tinut sil dau cadrul cuvenit Memoriilor", care, depasind
caracterul efemer al gazetariei, se claseaza in randul lucra-
rilor cu pretentii de documentare a unei epoci. Ele, ca §i
intreaga activitate literaro-istorica a d-lui I., pacatuesc prin
deformarea adevarului, dalorita prismei anormale prin care
d-sa priveste evenimentele §i pc oameni i, deci, prin lipsa
acelei onestitali pe care d-1 I. o reclama dela
altii, fara ca sa o respecte intrucat Ii priveste.
Intreaga opera istorica a d-lui I., fata de care chiar sa-
vantii straini au avut cele mai curtenitoare dar i mai eloc-
vente rezerve. a fost definitiv caracterizata prin critica fo-
stului skin elev si actual coleg universitar, care a pastrat insa
disciplina serioasa a probului i eruditului sau parinte. In
Revista istorica romana" (vol. I §i II din 1932) d-1 C. C. Giu-
rescu a analizat, pe cat de obiectiv pe atat de temeinic, lu-
crarea capitala a d-lui I., aceea care a fost refiicuta acum in
urma, la distanta de vreo 30 de ani, dupa ce autorul a tot re-
vazut-o i prernenit-o, ea prilejul cliferitelor traduceri in
limbile straine.
Concluziile criticei privitoare la Istoria Romanilor si a
civilizatiei lor" a d-lui I. se aplica la toate luciarile sale, caci
peste tot: erorile sunt afa de numeroase i de grave, incgt
si
ptiintifice",
www.dacoromanica.ro

5. 6
increderea pe care in mod firesc ar trebui s'o avem intr'o ase-
menea opera, este total sdruncinate. (Rev. ist. rom. vol. II, p.
192). Vacate le semnalate de d-1 Giurescu in stiintifica sa cer-
cetare se rega'sesc si in Memoriile" d-lui I.
Lasiind specialistilor grija de-a arlita intrucat merith
titlul de memorii insirarea unor not* zilnice, faith legatura
dintre ele a unui gand conduca'tor der rote Faden des Ge-
dankens , incomplete cand nu sunt deformate sau lipsite
de buna" credinfil, ma' voi ocupa numal de pasagiile ce-mi sunt
personal dedicate.
Numeroase sunt alusiile din Memoriile" d-lui I. prin
care am fost calomniat. In locul unor atacuri fatise, la care
ne-am astepta dela un om franc onest", cum vrea s ni se
arate acum, d-1 I. prefeth caile piezise ale insinarilor vagi,
cari, tocmai prin impreciziunea lor insidioasa i atmosfera
dubioas4" ce o produc, sunt menite a inlocui lipsa unor acu-
zaliuni intemeiate.
Un singur atac rnai concentrat imi este consacrat cu pri-
lejul judecArii procesului intentat, tot dupii instigatiile d-lui
I., de thtre thposatul rector I. Athanasiu, i despre a cg.rui
desfasurare, favorabilii mie, trateaz5. pe larg ale mele Mar-
turisiri si-li-te". LTA acel pasagiu din 29 Noemv. 1919 (pag.
279, vol. II).
Seara, hi Consiliul universitar procesul lui Tzigara-
Samurca. Se lauda ca era reprezentantul Regelui,
rugat de Crasnaru i de altii, a apárut ca salvator", cá
lumea plangea asculandu-1, ca a crutat vie* i averea
atfitora. Wilhelm al II-lea l-a poftit la Argef, unde mer-
sese ca director al repdintelor regale, tang dansul; s'a
aratat entuziast pentru arta noastra fi a ascultat pe
Mackensen spuind ca suntem mult superiori Bulgarilor.
Tzigara ar fi facut sa nu fie Kaiserul la masa pregatita
de Tarul bulgaresc la Cernavoda, i tot el ar fi *351-at
permisia de a se deschide Universitatea. Ma ataca pe
mine ca autor al demonstratiei contra Franciei vi pe noi
toti cei ce am trecut in Moldova. Sperii dreptate dela
potolirea patimilor.
l?aspund dupli cuviinta. Prof esorii se derobeani
insa dela vot; doi dintre ei ref uzii chiar reprobarea ati-
si
ca,
www.dacoromanica.ro

6. iudinii aeuzatului; altii ca Onciul, se abtin. D-rul I.
Cantacuzino se simte jenat, pentru ca i-a fost bine pa-
zita casa. Abia 1? voturi pentru reprobare".
Pretinzhnd ca m'am laudat", d-1 I. lasa sa se inteleaga
ca afirmarile mele nu ar fi adevarate. Sii vedem eine are
dreptate, analizAnd fiecare punct in parte:
1. Insinuarii, ca nu asi fi fost reprezentantul Regelui",
cum d-sale ii place a-mi spune, desi eu niciodata n'arn intre-
buintat acest termen '), voiu opune scrisoarea din 15/28 Nov.
1916, prin care, in numele Administratiei Casei Regale", mi
se comunica:
Din Ina lt ordin sunteti rugat sa binevoiti a lua
insianinarea de a reprezenta Casa Regalia i Domeniul
Coroanei si a apara interesele respective, Ltd de autori-
tatile civile i militare in tot timpul absentei noastre din
Capita la".
Motive le, pentru care mi s'a incredintat aceasta misiune,
reies din scrisoarea Administratiei Casei Regale", din 20
Aprilie 1918, prin care, prelungindu-mi-se mandatul, mi se
confirma ca aceasta hotarire a fost luata avandu-se in vedere
nu numai pozitiunea d-v. sociala, dar i legaturile ce vii uneau
de Casa Regala, cum si increderea deplina in destoinicia
ilemnitqtea d-v. pentru a reprezenta interesele acestei Case".
A Iar despre felul cum m'am achitat de aceasta misiune
vorbeste scrisoarea No. 64 din 25 Nov. 1918, a aceleeasi Ad-
ministratii, drept raspuns la depunerea mandatului ce mi se
ineredintase:
Domnule Prof esor,
In posesiunea scrisorii d.-0. din 19 curent, gra-
besc sa va aduc la cuno?tinta Inaltele multumiri ale
Maiestatii Sale, pentru bunele servicii ce ati adus atiit
1) In tot timpul nu m'am servit decal de titlul de Reprezentant
al Casei Regale", desi asi fi putut semna pentru Maresalul Curtii Re-
gale", deoarece prin adresa sa din Iasi, din 21/3 Aprilie 1918, d-1 Henry
Catargi, titularul Maresal, imi reconfirmil ca.": din Inalt ordin, pâná
la intoarcerea Curtii la Bucuresti, d-voastral yeti continua a ne repre-
zenta la Bncuresti in toate chestiunile a ciiror solutiune atilrnrt de Ma-
resalatul Curtii Regale".
si
in
www.dacoromanica.ro

7. 8
Casei Regale cat §i Adrninistratiei Domeniului Coroanei
In timpul celor 2 ani, in care, sub ocupatiunea Capita lei
de ditre duonani, afi repre2entat pe una ca pe cealaltä
ati ap'arat interesele lor fatii de autoritgfile cioile i
Inaltul Saipan cunoaOe greutittile ce ati aout de
inttimpinat intru indeplinirea Insárcinärii ce afi primit
§i amärilciunile de care n'afi fost crutat...
Aduciind la cuncytinta d-v. multurnirile InaltaluI
Stapan, dati-mi voie sá vii adresez i multu.mirile mele,
cu toatii cáldura, pentru cele ce am constatat cä ati facut
pentru interesele celor dardi administrafiunt ce ati re-
prezentat".
Dup4 aceste documente oficiale, nu apar ca simpli ca-
lomniatori acei cari pretind ca, pe nedrept, ma Iiiudam" cu o
misiune fictiva ?
2. In continuare, d-1 I. adaogii, in tenneni vagi si exa-
gerand realitatea, ca m'am laudat a fi ap4rut ca salvator",
ea lumea pllingea ascultandu-ma". Rhispund prin urrniitoa-
rele relatari ale d-lui Anibal Stoenescu, fost si actual Direc-
tor al Prefecturii Politiei Capitalei", din lucrarea sa Din.
vrem.ea ocupatiei", ap4rufa in Bucuresti, la 1927. Inserand de-
misIa Mustafa', llisat de guvernul roman ca Prefect
al Politiei Capitalei, si reproducand adresele oficiale primite
la Politie, prin care Ministerul de Interne Roman comAnica nu-
mirea mea, in ziva de 30 Nov. 1916, d-1 Stoenescu adaoga:
In seara aceleiasi zile se prezint4 la Prefectura
lifiei d-1 Tzigara-Saniurcas, cape ne firm o scurf a cuvan-
tare, spunandu-ne in esent4 cal ,in. imprejurarile tra-
gice prin care Ora si neamul nostru trec am considerat
de datoria mea ca, fata de stiiruintele depuse pe laugh'
mine de reprezentantul guvernului, L. Kostaki, sa pri-
mese aceastil girea sarcina. tiu mai dinainte obstacolele
ce mi se pun in cale, cu atat mai vartos cu cat eu nefiind
de specialitatea institutiei ce vremelnic sunt chemat a
conduce, sarcina imi va fi cu mult mai grea. Contez in-
finit de mult pe zelul st concursul D-v. desinteresat".
Starea noastra sufletease4, ce pe toti ne stilpanea in
acel moment, se putea rezuma in isbucnirea in lacrimi a
maiorului Brezoianu, comandantul sergenfilor de ora§ ai
Capitalei". (pag. 28).
militare.
generalului
Po-
oi
,
www.dacoromanica.ro

8. 9
Despre insistenfa d-lui Crtisnaru si a altora, pe care d-1
I. le suspecteazti, d-1 A. Stoenescu relateazti:
Dupti demiterea generalului Mustafa, reprezentan-
tul guvernului, Lupu Kostaki, fiind in greaua situatie de
a gtisi pe eineva care, cunoscand limba germanti, sI aibti
totdeoclatil i autoritatea necesafa pentru a intervieni cu
folos in favoarea populatiei, impreuna cu toti fruntaii,
fära deosebire de coloare politicá, insista cu tot dinadin-
sul pe lângä d-1 Samurca srt primeascli conducerea Pre-
fecturii Politiei Capita lei, propunere ce 1-a surprins in
chip neplacut". (pag. 57).
D-1 Stoenescu mai adaugti:
Este drept cti Profesorul Al. Tz.-Samurcas, pe care
personal nu l'am cunoscut pentru prima oari decat in
noua demnitate de Prefect, a fost la intilfirnea speran-
felor ce se pusese in d-sa. Prin tactul i diplomatia des-
Pasuratti a putut in multe randuri sa' abatti urgia ocupan-
filor in contra populatiei Capita lei". (pag. 58).
Mai e nevoie sa.' insist asupra deosebirii intre relatarea
reala a martorului ocular si exagerarea autorului Memori-
ilor", pe atunci la adripost in Iasi?
3. Mi se mai imputa cli m'am hiudat" a fi cruf at vieata
averea atatora".
Martusirile" rude, cuprind capitole anume (p. 84-108)
prin care m'am vazut dau in vileag cum s'au sustras
urm'aririlor inamicului soldatii romani scripafi din lagtirele
ocupanfilor, ascunzanclu-i vremelnic in aresturile polifiei, in
asteptare de a le usura trecerea in Moldova. Tot acolo, pe
lângii nenurnaratele cazuri ale anonimilor eliberafi, am citat
salvarea numeroaselor persoane cunoscute i cari mai trilesc
azi, Vara' ca nici un caz sa" fi fost desminfit. Ba, s'au ga'sit
chiar voci autorizate, care sii protesteze contra acuzafiunilor
ce mi s'au adus.
Oricia de neplacut este a se aprtra, fafti ins6 de atatea
invinuiri, sti-mi fie ingriduit a cita cel pufin Lrimurirea", ap5.-
rufa in Epoca" din 8 Iunie 1929, a d-lui C. R. Sturdza, fost
magistrat i ofifer combatant pe front, fost deputat indepen-
dent" in Parlamentul d-lui Iorga chiar:
§i
silit" sti
si
www.dacoromanica.ro

9. 10
Indignat de campania patima§a parnita contra 1m
Tzigara-Samurcas, am considerat, ca o datorie de cinste
sa pun lucrurile la punct",_ exclama ofiterul de rezerva
C: Sturdza, contestand acelora care au trait 1initifi pe
strada Lapu§neanu" dreptul sa mu acuze.
Singuri pot vorbi acei can, napastuiti de obladuirea
nemiloasa a dusmanului, au gusit in Tz.-S. un aparator
dthaciu al dreaurilor lor si un mijlocitor neobosit al inte-
reselor lor calcate de trufia cuceritorilor".
Pot vorbi toti demobilizatii pe can nesocotinta gu-
vernului dela Iasi i-a aruncat prada batjocurei i obraz-
niciei soldatimii teutone stapana Inca pe tara, in ciuda
rusinosului tratat de pace §i. can au recurs la sprijinul
neprecupetit, plin de tact, al lui Tz.-S.
Pot vorbi acei cad si-au regasit casele, averea
colectiile de arta intacte, gratie staruintei i indemanarii
lui Tz.-S.
..Pot vorbi aceia can, cu riscul vietii lor, au prega"tit
usurat trecerea in Moldova a ofiterilor prizonieri eva-
dati din lagare §i can au gasit in Tz.-S. un slujba§
neamt" orb surd si mut.
Pot vorbi acei can par5siti dupa plecarea nemtilor,
fara arme, filed paza si Para administratie, au scapat de
pradaciunile bandelor de derbedei, gratie prevederii,
enPrgiei spiritului de organizare a un Tz.-S., care do-
sise din limp in pivnitele politiei sutele de pusti necesare
formarii unei garzi civice pentru mentinerea ordinei.
Pot vorbi eu, care, arestat si incarcerat de nemti la
Jilava, am gasit in Tz.-S. un aparator darz al drepturilor
§i mijlocitor iscusit al revendicarilor mele.
Pot vorbi eu, care solicitat de generalul Radu Ro-
setti prin scrisoarea sa din Tarnava dela 8 Noemvrie 1918
sa trimit informatiuni asupra fortelor si miscarilor ar-
matei germane, am gasit la Tz.-S., §tirile cele mai pre-
cise i mai complete.
Tz.-S., care nu §i-a tradat taxa, nu a urzit nimic
contra ei si nu a pus mana si serviciile sale in slujba dus-
manului, are de sigur dreptul de a trai nesuparat si a
pretinde sa-i intinda mana once om cinstit si nepartinitor
fie el cat de darz pe chestiunile de onoare.
Astfel incheie Lumurirea" sa bravul C. R. Sturdza, fost
magistrat si ofiter combatant.
Fost-au oare toti acuzatorii mei in bataia tunului, de
vorbesc a§a de sgomotos contra mea?
si
si
si
www.dacoromanica.ro

10. 1 1
4. Despre lauda averilor salvate", glasuesc lamurit res-
pectivele capitole ale Marturisirilor silite". In lipsa de docu-
mente scrise, ce nu am crezut necesar a cere, colegii Mrazec,
Sava Atanasiu, Longinescu, Minovici, Hurmuzescu, Popovici-
Baznoseanu, Calugareanu, pot fi intrebati cui datoresc sal-
varea institutfilor i laboratorillor de sub directiile lor. Seri-
sorile raposatilor Mihail Popescu, administratorul Casei Scoa-
lelor si ale fostului pro-rector Ion Bogdan fac dovada altor
salvari, ce mi se pot imputa. Prietenul Dr. Dinu Bratianu
poate istorisi cum impreuna am plasmuit un pretins act de
donatie, prin. care Profesorul I. Cantacuzino daruia Fundatiei
Regelui Carol I toate colectfile sale de art i biblioteca sa,
care astfel numai au putut fi salvate de urgia ocupantilor con-
tra francofilului cunoscut. Dovada cI n'a fost usor, este insasi
marturisirea autoritatii ocupante, ci dintre obiectele de arta
depuse de Dr. Cantacuzino aiurea, inaine de a mi le fi lucre-
multe au fost furate gestohlen" pe cand cele
din casa sa au ramas toate intacte, dupa cum reiese i din cal-
dele multumiri ce mi s'au adresat cu acest prilej.
Despre salvarea Manastirilor i principalelor clopote din
tara. sl din Bucuresti, graiesc dosarele Comisiunii Monumen-
telor istorice. Numit membru al Comisiei M. I. prin Inaltul
decret din 8 Iunie 1918, pe tetrmen de 5 ani, am fost exclus, la
cererea d-lui I., care a declarat ca nu poate face parte dinteo
comisie cu mem.brii numiti de administratia straina i servind-o
inca (Tzigara)", (Memoriile sale din 3 Aug. 1918, vol. II. p. 52).
Cele faptuite tocrnai contra intentiilor administratiei straine
se vad in ale mele Marturisiri" (p. 101-6) si in procesele-
verbale ale C. M. I. din acea vreme, ce, pentru a nu confirma
spusele mele, nu s'au publicat
Fata de numeroasele pretinse crime comise in dauna
patrimoniului national, sa ma mai plang, ea am scapat numai
cu excluderea din C. M. I., in baza unor legi speciale?
5. La pasagiul, para.' dinandins confus, relativ la Wil-
helm II, raspunde capitolul respectiv din Marturisirile" mele,
eu subtitlurile: vizita Kaiserului la Curtea de Arges; rolul
meu de reprezentant al Casei Regale; maiestatea pamantului
poporului romanesc; lamuriri asupra monumentelor; con-
vorbirea din timpul mesei; multurnirea Kaiserului; redeschi-
diniat,
inert.
1
si
www.dacoromanica.ro

11. 12
derea Universitatii; spulberarea calomniilor fostului rector"
(pag. 114-120). Reproduc numai concluzia de atunci, de ac-
tualitate acurn, inrebandu-ma Inca' daca respectarea din
partea inamicului nu valoreaza mai mult decat calomniile
catorva conationali energumeni"? (pag. 119).
6. In pasagiul in discutie din Memorii", d-1 I. se mai
plange ca este atacat ca autor al demonstratiei contra Fran-
ciei". N'am atacat, ci m'am aparat numai, demonstrand cii
pretinsa germanofilie, de care eram invinuit, n'a atins nicio-
data violenta francofobiei de odinioara a altora. Din Opi-
nions pernicieuses d'un mauvais patriote" ale d-lui I., voiu ex-
trage partile de care m'am servit si in apararea mea, din 20
Nov. 1919.
Opunandu-se proectului de a se aduce conferentiari fran-
cezi in tara, d-1 I. gasea ideea ,.des moins heureuses", caci,
adaoga d-sa, nous avons des professeurs, nous avons des sa-
vants"!
Despre conferinta unui invitat, chemat Cara voia d-sale,
d-1 I spune qu'on etouffait pour penetrer dans la salle oil par-
lait un savant venu de ce Paris, &oil viennent les romans sales,
les beaux chapeaux et les gants irreprochables" (p. 167).
In articolul Un procès de denationalisation" d-1 I. afirma:
.,la France est Lien loin et nous ne nous trouvons pas je
n'hesite pas a le dire: heureusement dans les rayons d'in-
fluence politique immediate, de protection envahissante de
cet Etat" (pag. 144).
Tot prin articolele d-lui I. mai aflam ca in Martie 1906
s'a varsat sangele studentilor romani, can, instigati de d-sa,
au vrut sa opreasca reprezentarea in limba franceza, a unei
piese jucate de membrii societatii in scop de binefacere, la
care a oprit sii mearga pe toti cei eari nu vor sa fie considerati
drept tradatori".
Sa-si fi adus aminte Guvernantii din Paris de aceste
..opinions pernicieuses" ale d-lui I. tocmai pe &and d-sa era,
anul trecut, ef al Guvernului roman si din aceasta calmer
ski se fi produs acea riceala, din fericire trecatoare, in rela-
tale dintre cele doua. tari?
Cert este ca la locul competent in Paris, fiecare dintre
noi Ii are rabojul sau, fisa pe care sunt trecute toate faptele
§i
www.dacoromanica.ro

12. 13
spusele noasire dinainte de rsazboi i panai la zi. Gratie ace-
stor rilbojuri nu a prins hidoasa i inversunata campanie de
calomnie", ca si intrebuintez termenii d-lui I. ce s'au dus
contra mea la Paris, cerandu-se s fiu declarat indezirabil
respins peste hotarele Franfei, atunci and mi duceam acolo
ca reprezentant oficial al Guvernului la Expozitia ce se orga-
niza la Jeu de Paume. aici se riispandise si la Paris stirea pu-
blican' de Neamul Romanesc" din 8.11.1919, cg am fost v'azut
in foile germane sgrut find mane lui Wilhelm al II-lea" de§i,
in semn de suprema' crufare, probabil, niciunul din numerosii
mei protectori nu au binevoit siI publice acea reproducere,
ptntru care, totusi, fi inc 5. foarte recunosckor.
Cu toafd cabala ce mi se montase si de care am fost
prevenit de prieteni sinceri din Bucuresti, increzkor in lea-
litatea francezil, nu am ezitat s plec ca delegat oficial al
Guvernului roman la Paris.
Din canza svonurilor acreditate in colonia romanii de
acolo, Ministrul nostru plenipotenfiar, Dumnezeu s51-1
m'a exclus dela toate convoca'rile oficiale i, intiinidat de o
aluziune a inapoerei Legiunii de onoare" in caz et ea mi s'ar
acorda i mie, ca i tuturor celorlalfi colaboratori ai Expozifiei,
chiar i celor neoficiali, m'a sters de pe lista distinctiunilor.
Guvernul francez insil a crezut de cuviinta ca, ocolind agre-
mentul guvernului roman, sa-si exprime gratitudinea sa ofe-
rindu-mi un grup artistic din Manufactura din Sevres, insofit
de urmkoarea adresil, mai explicita deck formularele uni-
forme ale brevetelor:
LEGATION DE FRANCE
EN ROUMANIE
Nr. 110
Bucarest, le 9 Mai 1930
Monsieur le Prof esseur,
Monsieur le Ministre des Affaires Etrangeres auquel
j avais signale la part si active que vous avez prise au
comes de ces dernières annees a l'organisation des mani-
festations artistiques franco-roumaines, m'a prie de 17011s
remeltre un objet d'art de la manufacture nationale de
Sevres.
ierte!,
le-asi
www.dacoromanica.ro

13. 14
Le Gouvernement de la Republique tient a vous
temoigner par ce present combien ii apprecie la maniere
dont vous vous etes acquitté des missions 1) que vous avez
remplies a Paris.
Veuillez, etc.
SA nu mulfumesc compatriotilor mei, cari, prin exage-
rarea pacatelor de can mIl invinuiau, mi-au asigurat o si mai
vie simpatie din partea Fracezilor?
Asa se incheie, desi nu in miisura in care era planuita,
dar destul pentru a ne compromite in ochii stralnilor, cam-
pania contra mea, peste hot are!
7. Raspunsul cuviinfr, prin care d-1 I., a coin-
batut aOrarea mea, nu-1 cunosc, deoarece, desi in anul 1919
si in fata unui colegiu universitar, am fost totusi judecat ca
in timpul inchizifiei, nepermitandu-mi-se s asist la desba-
tern Cu DOSC in schimb procesul-verbal al sedinfei, care nu
corespunde cu relatarile din Memorii", aei in el nu e vorba
de reprobare", cum susfine d-1 I., ci numai de desapro-
bare" de a fi prirnit sarcina de Prefect '). Dar si aceasfa ho-
1) In vara anului 1927 am organizat, singur, participarea noastril
la expozitia de covoare din Pavillon de Marsan, din Luvru. Cu acest
prilej, Conservatorul Muzeului mi-a inmiinat urmatoarea adresti:
UNION CENTRALE DES ARTS DECORATIFS
Palais du Louvre Pavilion de Marsan
Paris, le 7 Ociobre 1927
Monsieur et Cher Collegue,
Au moment oil vous allez quitter Paris en remportant a Bucarest
les pieces qui ont éte une des attractions les plus certaines de l'Expo-
mtion de Tapis de l'Europe Septentrionale et Orientale, organisee au
Pavillion de Marsan, ie tiens a vous renouveler toute notre gratitude
pour ce temoignage de sympathie donné par votre pays...
Vous qui aurez, je l'espere, garde un bon souvenir de la sym-
pathie qui vous y a accueilli...
Encore merci, cher Monsieur, de nous avoir apporté pendant les
fours trop courts de votre sejour, votre bonne humeur et votre esprit
de conciliation. Nous avons vivement apprecié ces qualités d'une race
si pres de la notre.
Agreez...
Motivele fametnerii mele in Bucuresti si ale acceptilrii sarcinei
de prefect sunt pe larg documentate in Mart, sil." (p. 51-64).
Repet acum, duptt ce am spus-o in 1920 (p. 139-143) c, in ciuda
calomniilor si a tuturor suferintelor de ordin moral si material ce am
indurat, nu regret de a fi primit functia de prefect, ce am exercitat
clupit
www.dacoromanica.ro

14. 15
tilrire este contestata, caci adunarea neavand deck came-
terul de a primi informaliuni, incheierea procesului-verbal
cu «desaprobarea» nu este valabila, ceea ce s'a i dovedit in
sedinta prin abtinerea unui num`gr insemnat dintre profe-
sorii 20 din 31 participanti prezenti inca in momentul
votarii". S'a mai constatat in sedinta ca in mod ilegal cei
cari acuzau au luat parte la vot si au dovedit partinirea lor
prin apostrofe, de natura sI scaza prestigiul Universtatii".
Rezultatul acestei sgomotoase sedinte a fost nul, dupa cum
constatam din insesi Memoriile" d-lui I., care la 7 Febr. 1920
(vol. II, p. 362) ne face cunoscut c. Ministrul Instructiunii
Borcea a cerut rectorului Universitafii din Bucuresti, sa nu
impiedece tinerea cursurilor lui Tzigara".
Decizia motivata a Ministrului, ca i intreaga desfasu-
rare a procesului, se vede in Mart. sil." (p. 151-5).
Nemultumit cu demiterea rectorului i cu sfilrsitul ofi-
cial al acestei atilt de patimase campanii, d-1 I. o va relua,
in curand, dupg cum se va vedea.
Dintre celelalte invinuiri marunte ce mi se aduc prin
Memorii", voi releva, in ordine cronologica, pe cele mai pre-
cise numai.
8. La 14 August 1917 (vol. I. p. 95) ofiterul Tataranu
raporteaza ea nimeni nu voia st aiba a face cu Nemjii, afara
de oameni ca Tzigara, pe care 1-a vazut mergand in automobil
cu Mackensen ca arate Fundatia".
Mai e nevoe sa ma apar ca, pentru a convinge pe Mac-
kensen sa scuteasca Fundatia de a fi transformata in. popota
timp de doi ani sub ocupatie. Caci i acum simt satisfactia de a fi fost
de real folos semenilor mei, pe cari nu cu vorbe, ci cu fapte i-am
ajutat.
Biografii d-lui I. ne insira numarul incalculabil de mare al scrie-
rilor sale, nici unul insa nu ne-a metionat cate fiinte sarmane vie-
tuitoare suferinde sau cate bunuri particulare si nationale a salvat
d-sa. Tare am vrea s tim care e procentul de putintel bine" ce
a reusit sa Lea semenilor srii, nu numai sie si alor si. Eu ma
multumesc cu amintirea florilor cu care, in ziva libertrii de oeu.
panti, am fost intampinat de Capita la recunoscatoare. Nici spinii. nid
maracinii, ce din belsug mi s'au aruncat de atunci in cale, nu ma fac sä
regret acel trecut plin de grea raspundere dar si de inaltatoare infilp-
tuiri reale nu numai pe hartie! Cine, afara de marinimosul domn I.,
mi-arunca piatra?
sit-i
www.dacoromanica.ro

15. 16
bulgaia sau tipografie austriaa 1-am insofit spre a-i arata
institufia, pentru salvarea eareia intervenisem?
Ce oameni!, pot si eu exlama, la randul meu, en acelasi
dispreT.
9. In 25 Decemvrie 1917 (vol. I, p. 219), d-1 I., aflti prin
C. Waicoianu, intors din Bucuresti, ci autorii deportatorilor
au fost membrii Cornisiei romeinesti de consultare, din care
faicea parte, cum a Marturisit-o. (cine, cui?, intreb eu) si pre-
fectul polifier. Se citeaz'a cazul lui Bogdan-Duica, despre
care am referit i eu in ale mele Marturisiri" (p. 87-88), ar--
and ea' deporfarile românilor in lagtir se faceau filed consul-
tarea prefectului polifiei, tocmai pentruea se opunea ace-
stor represalii din partea ocupanfilor. Tata' pasagiul, din
1920, ce n'a fost inca desminfit, in care ara c6: prietenul
Bogdan-Duidi m'a autorizat a divulga cii, afliandu-se deportat
la Trojan, in Bulgaria, Capitanul german, seful polifiei se-
crete, care venise inspecteze, i-a confirmat staruinfele ce
depusesem in favoarea sa, fiiri tirea lui i rara" vreo ala in-
tervenfie. Gipitanul i-a mai adilugat cii de sigur, dacti a§ fi
fost chemat la ultima conferinf al, in care se decideau ostatecii,
multi dintre cei in favoarea carora pledasem ar fi scapat. Din
nefericire insa, cu thati propunerea Sefului Polifiei ger-
mane, nu am fost admis hi acele conferinte mixte ale autori-
fafilor germane si romane, in carii, pe baza unui anume
pointai, se hofira soarta celor deportafi. In locul amicului
Duici a scapat, in acea conferinta, d. Emil Petrescu de a fi
dus in Bulgaria. Am avut cel pufin satisfacfia de a salva apoi
pe prietenul Duica de urmiririle polifiei ungare, care, dupal
ispasirea sa la Troian, voia aresteze ca fost secretar al
Ligei Culturale. i manuscrisele confiscate de acasii i-au fost
inapoiate".
Bogdan-Duicri mi-a reconfirmat si acum in urmi exac-
tiiaiea relafiilor mele din 1920. N'ar fi dispus asculte
cumnatul siu, d-1 I.? far dacti o confruntare intre C. Baico-
ianu, Bogdan-Duidi i fostul prefect se crede necesaral, eu o
prinlesc bucuros, aducand si alte testimonii in sprijinul celor
mai sus arritate. Una de pildri: H. Sanielevici, in Curentul
Nou" din 23 Maiu 1920 declara: in timpul ocupafiei, 4S-1 Tz.-S.
si-a dat toata osteneala si mi scoati din pu§ciirie; am aflat-o
sa-1
sa-1 si
www.dacoromanica.ro

16. 17
dela Nemtii care ma instruiau, si am aflat-o i pe alta
cale".
Mai e nevoie s provoc i pe cei numerosi cari, desi nu
si-au scris mtemoriile, sunt totus'i dispusi a depune in ace-
lai
10. Mai grave sunt urmatoarele destainuiri, ce se tin:
1 Iunie 1920 (vol. III, p. 160): Regina, la Alba-Iulia, indem-
nata de Tzigara, desaproba in public lucrarile pentru inco-
ronare. Arat c atunci, voiu fi silit a demisiona din comitet".
3 hmie (p. 161): La dejun la Palat, Regele asigura
lucrarile dela Alba-Iulia vor continua. I se spusese ct e mult
mai eau decat atat. Doar daca nu aproba chiliile d'imprejur
locuinta regala. Le arat, cu privire la Tzigara, care unel-
teste, ce spunea el despre Regele in Octomvrie 1014, atribuind
incapacitatii lui dezastrul. Regele e impresionat".
Nu voiu redeschide cu acest prilej campania ce am dus
impotriva cladirilor incoronarii dela Alba-Iulia si contra Ar-
cului de Triumf, la care se referd pasagiile in discutie, multu-
mindu-ma a constata ca parerea mea a fost cea adevarata.
Monstrul rusinos" dela .Sosea va fi definitiv inlaturat, iar
halul de ruina-timpurie a Catedralei si a palatelor dela
Alba-Iulia cu totii II deplangem azi. Prevazand tocmai aceasta
precoce destramare a zidariei, am luptat contra grabei cu care
s'au executat acele lucrari, propunand baldachine provizorii
pentru serbarea incoronarii spre a se putea dura in aria apoi
monumentele definitive si demne de acest eveniment.
Suveranii erau dinainte convinsi de intemeierea susti-
nerilor mele si de aceea au aprobat campania ce am intre-
prins. Ca'ci dupa cum recunoaste chiar d-1 I., Regele nu
aprobd chiliile d'imprejur i locuinta regale. Iar din decla-
ratiile fostului primar Dr. Costinescu aflam (Conv. Lit",
Dec. 1928) ca Regele era si contra Arcului. Ce mai ramanea
atunci?
Interesanta insa este marturisirea d-lui I. ca' in loc de
a suslinea parerile sale, despre conceperea manumentelor, prin
argumente de natura artistica, d-sa cauta sa m combata in-
sinuand ca, in Oct. 1914, eu atribuiam Regelui cauza deza-
strului nostru. De care dezastru ins, in Oct. 1914, poate fi
vorba? Toata suflarea romaneasca, inipreuna cu noul sau
35651
sees?
ca
si
www.dacoromanica.ro

17. 18
Rege, era atunci sub impresia dureroasa a golului proclus prin
neasteptata disparifie dintre noi a Marelui Rege. Cercurile
politice cliscutau cu aprindere atitudinea ce trebuia luata
fag de razboiul, ce nu ne atinsese Inca. Niciun dezastru"
al nostru, i Inca' mai pufin unul atribuit Regelui Ferdinand,
nu putea fi pus in discufie.
Confirmarea oficiala a insarcinarii, ce cu mult inainte o
aveam, de secretar particular al Carmen Sylvei m refinea pe
langa Regina vaduva procura ocazie de a-L vedea
aproape zilnic pe noul Suveran, cu care am discutat mult
eventuala continuare a publicarii Mernoriilor Regelui Carol I.
De acestea se interesa in afara de t1-1 I. §i profesorul german
din Cernaufi, Baron v. Dungern, care, la cererea guvernului,
a fost nevoit sa paraseasca. Sinaia, desi era invitatul Carmen
Sylvei. Pe la mijlocul lunii, Regina Elisabeta plecand la
Curtea de Arges, m'arn stabilit i eu acolo, neparasind rese-
dinfa regala i neavand prilej s m destainuesc, in niciun
fel, d-lui I.
Lealul Rege Ferdinand, intiadevar impresionat" de
cele ce i se soptise adhoc pentru a ma ponegri, nu a intarziat
sa recunoasca imposibilitatea relatarilor interesate, ce asa
tarziu i se destainuiau, atuuci child mi-a fost dat sa-I rea-
mintesc intimele i lungile convorbiri cu care ma onorase
tocmai in acea grea tuna a lui Octomvrie 1914. Noul Suveran
era, in afara de grijile Statului, adanc preocupat si de starea
de deprimare sufleteasca a indureratei Regine, ce zilnic ve-
ghia la mormantul marelui disparut, i pe langa care fusesem
anume detasat oficial, cu invoirea Regelui.
Ar fi fost intr'adevar monstruos ca, tocmai din acea at-
mosfera de perfecta incredere, sa fi denunfat pe Suveran ca
autorul unui dezastru", neexistent de altfel, i sa ma fi de-
stainuit tocmai d-lui I., de a carui lipsa de sirapatie si de bu-
navoinfa Ca sa nu zic mai mult avusesem numeroase
ocazii sa ma conving, cu mult inainte de 1914, i pe care toctnai
de aceia d'abia il mai vedeam pe atunci.
Pratestand cu toata energia contra unor asemenea insi-
nuari interesate, astep ca ele sa fie altf el documentate pentru
a putea fi luate in seama si mai de aproape cercetate. Ciudata
nal se pare rezerva d-lui I., care nici la Iasi, nici in procesul
www.dacoromanica.ro

18. 19
din 1919, nici in vreuna din polemicile Neamului Romanese"
nu a uzat in public de acest puternic argument impotriva mea,
pe care 1-a destainuit numai in comitet restrans i spre a ma.'
ataca intio discutie arhitectonica!
Din fericire mai tra'esc persoane demne de toata incre-
derea, cu cari am avut convorbiri in acele vremuri i cari vor
putea marturisi sentimentele ce ma animau atunci, ca i ori-
cand, fata de Suveranii mei.
Dacii a crede ci e nevoe sa mai insist in demonstrarea
neintemeierii unei asa de neverosimile insinuari, ce ma abtin
sa o caracterizez cum s'ar cuveni, a publica unele dintre nu-
meroasele scrisori i dedicatii ce posed dela Regina Elisaveta.
spre a dovedi increderea deplina de care eram onorat, atunci
cand mi se atribuia o asa de compronriiratoare indiscretie",
catre chiar autorul Memoriilor".
Pentru atata insa nu se cade sa invocam pe augustii
stapani, turburandu-le seninatatea odihnei de veci sub les-
pezile din cripta regala a Argesului, fara a intina amintirea
pioasei recunostinti, ce eu totii le datorim.
*
Oprind citatiile din Memorii", n'am sfârsit decat eu una
din sorgintile de defaimare inpotriva-mi; invinuiri si mai
groaznice s'au scurs prin canalul de thate zilele al Neamului
Romanesc", al carui proprietar-director a fost si este d-1 I.
Prin acest organ, d-1 I., proaspat intors de pe eampul de
lupta din Iasi, in 13 Febr. 1919, deschide focul impotriva mea,
decretand ca nicio conferinti nu se poate tinea, i nicio lee-
tie, la Fundatia, care, sub directorul pe care-1 are si care a fost
prefectul de politie a lui Wilhelm al II-lea, a servit ca local
de propaganda pentru interesele nemtesti, jignindu-se in
chipul eel mai crud un popor nenorocit. Pana la desinfectarea
radicala a locului, la Fundatie poate vorbi numni cine a
chemat i gazduit pe Nemti.
Publicul sa ia biletele, dar eine s'ar duce sa asiste ar
dovedi o stranie conceptie despre demnitatea nationala.
Oricum, noi ni-am Aleut datoria, semnaland i acuma
un lucru care nu se poate".
* *
www.dacoromanica.ro

19. 20
Iar la 20 Febr. vin preciz'arile: atata vreme cat d-I
Tz.-S. este directorul Fundafiei, niciun oir cu demnitate na-
tional6 (sic) nu poate vorbi acolo".
Protesairile mele, prin ,,Steagul", contra acestor atacuri
anonime ale Neamului R." au avut ca prim rezultat o seri-
soare ofens'atoare semnata prin procura de d-1 Pamfil Seicaru
in Indreptarea" din 24 Februarie 1919, urmat 5. de intalnirea
pe teren la 28 Febr. Al doilea efect a fost o indelungatii acal-
mie a conducátorului N. R.", atat de istef pada aci.
In decursul anilor urniatori s'au mai slobozit unele ino-
fensive sagefi contra mea i a institufiei regale, unde, desi
nimic nu s'a schimbat, oamenii de demnitate nafional5."
Insi d-1 I. au venit, fie ca audit ori, sau conferenfiari, in
care calitate, in nenumilrate randuri, a apa'rut autorul chiar
al decretelor de prohibire.
Pe aceleasi motive ca cele din N. R." d-1 I., atat per-
sonal cat i prin delegati ai si chiar printeun general ,
cerut Regelui Ferdinand inlocuirea mea dela Fundafie; do-
rinfa sa inssa." a ri`imas nesatisfricuta.
Polemicele referitoare la Arcul de triumf i la Alba-
Julia iau din nou un caracter agresiv in ziar, fiind totodatil
bine mascate i prin alte lovituri oculte, dupi cum s'a aratat
sub No. 10. Paroxismul furiei este atins cu prilejul numirii
mele ca Comisar al Romaniei la Expozifia din Barcelona.
N. R." din 5 Martie 1929 sub titlul Spionul lui Mac-
kensen nu poate reprezenta Romania la Barcelona", avizeaz6:.
Demnitatea i faima(?) cer ca repulsivul Samurcas
ramaie la Bucuresti, iar la Barcelona (lath' e locul s se arate
arta si cultura Romaniei, altcineva(??) demn i capabil, st
alba rolul acesta deosebit de important... Nu tradatorul de
neam, agentul furioasei cotropiri nerafesti din 1917".
Acest prim atac de turbare al N. R.", cu total desin-
teresat, cum se vede, este urmat de alte articole tot atilt de
virulente, ce se fin lanf din Martie pan5. in Iunie si ale ciiror
titluri numai sunt suficiente pentru a artita starea de sures-
citare a antorului lor. Sunt acuzat ca organizatorul complo-
tului contra Dinastiei; farsorul i spionul lui Mackensen; au-
torul" unui partid nemfese i antidinasfic"; insulltitor al
Regelui", Cagliostro", trad'Ator calificat", etc.
§i
sI
a
......
www.dacoromanica.ro

20. 21
Ripostez prin Adevarul" din 28 Aprilie, demonstrand,
prin compararea textelor, grosolanele falsificari ale citatiilor.
Raspunsul tot at at de trivial §i de rea credinta poarta de asta
data semnatura: Virgil Draghiceanu, Secretarul i colabora-
torul d-lui I., la C. M. I., si reprezentantul acesteia in comi-
tetul Expozitiei. Ii trimit martori: refuza sa-mi dea satis-
factie raspunzand printeun nou articol injurios in N. R.",
care-i atrage descalificarea din partea d-lor Col. Sever Ple-
niceanu si M. Pherekide, martorii mei.
Toate aceste insulte au apsdrut in N. R." alaturi de re-
dacjionalele semnate de d-1 I., care in zadar a cautat sa se
scuze ca nu stia ce se publica in ziarul sau. Nesinceritatea
d-lui I. e demascata prin raspunsul ce-mi adreseaza d-1 Prof.
G. Tasca, unul dintre cei 3 directori ai N. R.", asigurandu-ma
bucuros de a fi onorat cu prietenia mea", regreta ca nu
poate Irma s opreasca pe prietenii sai politici de a avea o
alta parere, dqi a incercat sa"-i conoingei de contrariu". Cazul
fund discutat in directie, articolele au aparut deci cu asenti-
mentul d-lui I., care singur poarta raspunderea lor, celalt
bolnav iresponsabil urmarind ca prin santaj sa mu inlocu-
iasca la Barcelona, ceea ce nu i-a remit.
Ura d-lui I. impotriva-mi nu se opre§te aci, dupa cum
vom vedea.
* *
Desamagit de rezultatele chiar si ale ultimei aa aprige
campanii de calomnie din N. R.", d-1 I. recurge la ajutorul
Ministerului Instructiunii obtinand darea mea in judecata.
Sub pretextul ofensei ce fi adus prin cererea recuzarii
sale din Comisia ce avea sa botuiraseil transferarea mea ca
profesor dela Cernauti la Bucuresti.
La 14 Iunie 1930 am aparut in fata Comisiei de Jude-
cata a corpului didactic universitar", compusa din profe-
sori universitari: Petre Bogdan, Rector al Universitatii din
Iasi; E. Botezat, fost rector al Universitatii din Cernauti; Dr.
I. Iacobovici, fost rector al Universitatii din Cluj, St. Longi-
nescu si St. Mladoveanu, presedinte de Sectie la Casatie. D-1
Rector N. I. era nu numai reclamant dar implinea, contrar
ca
*
www.dacoromanica.ro

21. legii si in ciuda protestarii mele, i rolul de reprezentant sau
procuror al Ministerului Instructiunii!
Comisiunea, dupa ascultarea ambelor parti, ma achita
gasind ca nu mi se poate imputa nicio vina i ca prin ur-
mare nu este locul de a mi se aplica vreo pedeapsa". Indignat,
d-1 I. demisioneaza din Rectorat trimitand nu numai Mini-
strului Instructiunii, profesorilor universitari, dar chiar
studenti" cate o scrisoare, trambitata prin toata presa,
in care se reediteaza la adresa mea acuzatiile din Nearnul Ro-
nfanesc", imputandu-mi-se prefectura, vizita Kaizerului
a. m. d. Aparator devotat al Sfantului nostru razboiu", d-sa
se crede .,insultat ordinar" de mine, care nu am avut macar
bunul simt de a retracta insulta", care s'a dovedit inexistenta.
Interventia decanilor i o manifestare studenteasca au
avut insa harul de a sterge insultele, readucand pe d-1 I. la
Reef oral.
Cu toata sentinta Comisiei de judecata, N. R." din 19
Iunie, pe pagina 1, sub tiilul Ca sa stie tam intreaga",
infiereaza mai departe pe tradatorul Tz.-S, pe omul lui
Mackensen, Polizei-meisterul care a insultat pe toti condu-
catorii Orli, cari au dus Romania in lupta cea mare; star-
pitura morala... Tradatorul trebue izgonit repede, spre satis-
factia opiniei publice provocata de gesturile lui necugetate".
In acelasi articol al ziarului, ji cei trei judecatori i colegi
universitari ai d-lui I. sunt acuzati ca au nesocotit impe-
rativele morale ce impuneau chemarea la realitate a omului
lui Mackensen". Iar d-1 I. nu mai poate pretinde ignorarea
acestor atacuri, deoarece si le insuscste, amplificandu-le chiar,
in interpelarea sa din Sedinta Camerei din aceeasi zi (N. R."
din 21 Iunie 1930).
Pe cei trei judecatori, cari m'au achitat, d-sa, in plina
Camera, ii declara oameni nedeprinsi cu mestesugul de a
judeca (ilaritate) i sunt nedeprinsi cu cantarirea a ceea ce
se cuvine unui rector si ceea oe un rector poate ingadui".
uied. d-1 I. ca doi din judecatori fusesera Rectori, iar al treilea
era inca in functie ca i d-sa? Pe eel al treilea judecator d-1
dojeneste astfel in discursul sau:
))
I. Ii
si in-
1i)ilsr
www.dacoromanica.ro

22. 23
In ce priveste pe unul dintre dansii, care este rec-
torul Universitktii din Iasi, recomand cklduros studen-
tilor Universitktii din Iasi, elevilor ski, sk intrebuinteze
in relatiile cu rectoratul un stil asemanktor cu stilul, in
care s'a adresat subordonatul meu dela Fundatie recto-
ratului. Din momentul ce in comisiunea de judecatk a
crezut ck este cel mai bun, nu poate avea nici o obiec-
tiune cand se scrie in acest fel. Dar dumnealui nu este
jurist. Cand nu este omul jurist nu poate s judece si se
intamplk ck merge pe allituri".
Dar d-1 I. cum calck ? Deoarece nici d-sa nu este jurist,
de aceea afâf pe studenti contra rectorului din Iasi?
Dack chiar colegii ski, in calitatea lor oficialk de Jude-
cktori ai unei Cmnisii universitare, sunt tratati, ca sk nu zic
altfel, in Parlament de insusi Rectorul i Profesorul I. ca
oameni cu pkreri influentabile", la ce mk pot astepta eu, in-
culpatul achitat, care in apkrarea mea am fost nevoit ski
produc dovezi, ce nu puteau fi agreabile acuzatorului meu.
Trecknd peste aprecierile de pai in pasalkc" §i altele mai
elegante ca necrofor", etc., cari nu pot fi, fatal, intr'un spirit
mai impartial si just decAt cele avute fatk de colegii ski, voi
rectifica numai unele date din discursul d-lui I. dela Camera.
In privinta Fundatim imi aduce acuzatii bazandu-se pe
spusele confidentului sku Coriolan Petranu, care nu stie sk
se serveasca de cataloagele Bibliotecii, i pe care 1-am de-
mascat de plagiator" dupa crfi ungare in Cony. Lit." din
Martie 1924.
Ca conducktor al Muzeului, d-1 I. se mirk' c pe langai
leafa" de director mai am si 1ocuinta, din care cere s fiu
evacuat; uitk. st adauge c drept asa zisk leafk nu primeam
deck netto Lei 962 (nouk sute sasezeci i doi)" dupsa curt!,
rezultk din certificatul No. 86.156 din Julie 1930, eliberat de
Directia Contabilitktii Ministerului, pentru nevoile fiscului.
De alti directori, care pe Langk locuintk mai au si leafá de
profesori universitari, nu pomeneste nimic d-1 I. ckci pe aceia
ii ingkdue.
Iar la criticile nefundate ce aduce Muzeului, voi aminti
ca.' la amenajarea provizorie in incaperile vechi ale Monetk-
riei, ce d-sa preconiza in 1930, a renuntat singur pe când era
www.dacoromanica.ro

23. 24
ministru, dovedindu-se improprii pentru asa zisul Lapidariu,
clupI ce s'au facut insa reparatii inutile de peste 100.000 Lei,
contra efectuarii carora am protestat la timp.
In privinta colectiilor Muzeului, voi opune ironiilor sale
unnatoarele opinii ale unor specialisti, cel putin tot atk de
recunoscuti ca i universalul d-1 I., care nu vedea la Muzeu
deck buruienlkul cel mai repulsiv". (Monit. Of. p. 3912).
D-1 Dr. Konrad Ifahm, directorul Muzeului similar din
Berlin, deci cu raspundere oficia1a, in Weltspiegel din. 24 Iu lie
a. c., scrie urmatoarele despre casa taraneasca din Muzeul
dela Sosea", cum ii place d-lui I. spue:
E surprinzator eat de bine a reusit aceasta indraz-
neata realizare care, parasind fagasur traditional al va-
lorificarii obiectelor demne de a fi expuse in muzee, ar
fi speriat pe oricare altul mai putin temerar deck este
profesorul Tz.-S. creatorul i neobositul conducator al
muzeului national din Bucuresti. Aceasta realizare In-
seamna, mai muff chiar decat muzeele in aer liber din
Scandinavia, o certa inovatie epocala, prefeicand eu total
conceptia despre arta bunuri culturale i recunoscand
valoarea necontestata a produselor populare ca criteriu
de baza al muzeelor moderne ale unci tari.
Aceasta recunoastere a culturii taranului face din
muzeul din Bucuresti un monument viu... Prin pricepe-
rea conducatorului siu, Muzeul National din BucureA,
cucerit un loc de frunte printre conducatoarele
zee europene, ca un model al artei muzieale modernc
ca un exemplu de adevarat muzeu national".
Jar revista ,Beaux-arts- din 25 Iulie a. c. mentio-
neaza solutiunile noui pentru organizarea moderna a
unui muzeu, solutiuni pe care d-1 Tz.-S., le-a aplicat
celor trei sectiuni ale muzeului de arta' nationala din
Bucuresti.
In sala ceramicei nu se vad acele serii de vitrine cu
mici vase bine insirate, cari umplu de obiceiu muzeele de
acest fel; ci in mijlocul slii, pe un larg soclu, sunt ase-
zate vase cu formele cele mai deosebite, din epoca pre-
istorica liana in zilele noastre. Au fost reunite piesele
can seamana prin forma sau prin decoratiune, desi le
desparte o distanta de cinci mii de ani.
Semnalam fericita inovatie de a as,eza aceste vase
pe un fund de nisip, mai pla'cut ochiului si mai rational
deck draperiile vechilor muzee...
mu-
pi
pi-au
www.dacoromanica.ro

24. 25
Muzeul implineste in mod desavarsit rolul sat' edu-
catty si artistic si pastreaza admiratiunii generatiilor
viitoare opere ce erau menite unei repezi disparitiuni.
Romfinia poate fi mfindrä de a poseda unul din primele
muzee, care Implinefte astfel indoita sa misiune didac-
tica si esteticg, aratand valoarea acestei arte nationale".
Fata de asemenea aprecieri dela autoritati straine, ce nu
au nimic personal de imparfit cu noi, concepe d-1 I. de ce
zeflemelele sale, chiar cand se trambifeaza dela tribuna Ca-
merei i apar in Monitorul Oficial", ca in cazul de fata, nu
produc alt efect decat al unei fazbunari patimase?
* *
.5irul lung al atacurilor aci rezumate, prin care d-1 I. a
incercat sa ma injoseasca i sa ma inlature din -viata
serva numai ca un fel de preludiu al luptei inversunate ce
atafia ani de-a-randul, mult inainte de rilzboiu chiar, a dus
impotriva mea la Universitate. Firea sa, stapanita de acel
egocentrism dus la paroxism, nu putea admite ca la aceiasi
Universitate sa se tina i alte cursuri cari, dupa constatarea
unuia dintre colegii pedagogi, erau din cele bine frecventate.
ll-sa a hotarit intai neadmiterea unei catedre de istoria artei,
dela care, cand aceasta totusi s'a infiintat, a clecis Inlil-
turarea mea. Pretextul prefectului Kaizerului" si a altor
infamii i-au fost binevenite pentru a influenia pe unii dintre
colegii suii, dominati de psilloza postbelica.
CI-Ica in afara die asemenea argumente putimase si ad ho-
minem, d-1 I. n'a combutut prin rapoarte scrise, cum se cu-
venea, candidatura mea, pe care numai prin insinuari si in-
sulte, ca cele exprimate prin Neamul Romanesc", a cautat
sa o inlature.
Pentru lamurirea aces tui episod universitar, voi da aci
un istoric cat mai complet al peripetiilor campaniei universi-
tare ce am avut de indurat.
Catedra de istoria artei la Universitatea din Bucuresti
a Lost infiintata din initiativa i prin staruintele mele, iar la
publica,
www.dacoromanica.ro

25. 26
26 Noemvrie 1911 am tinut lectia de deschidere, sub prezi-
dentia Ministrului Cultelor si a Rectorului Universit4ii1).
Facultatea de Litere din Buceresti, dupa insistentele d-lui
I., care pretindea ca face si istoria artei in cursul sgu de isto-
ria generala, a respins infiintarea unei catedre definitive cu
aceasta specialitate, multumindu-se cu suplinirea ce iiii s'a
incredintat i pe care am detinut-o timp de 15 ani.
In 1926 ivindu-se la Cermluti vacanta cateclrei, am fost
numit. prin Decret Regal din Iunie 1926, ca profesor titular 2).
Infiintându-se, in 1927, o catedia similara si la Bucu-
resti, conform art. 82 din Legea invatamantului superior, am
cerut transferarea dela catedra sithilara din Cernauti la cea
din Bucuresti. Contra candidat era profesorul de arheologie
dela Iasi deci nu titular al unei catedre similare", cum
cerea legea.
In sedinta din 29 Iunie 1927, in care se discuta aceasta
transferare, d-1 I. a provocat un rlizoot sau, cum se exprima
insusi procesul-verbal, o rectificare", care-mi era defavo-
rabila.
Din procesul-verbal al sedintei reese ca d-1 Pro-Rector
(G. G. Mironescu) constatfind rezultatul ootului, declara ea,
desi propunerea (de a se respinge ambele cereri de transfe-
rare) a obtinut majoritatea relativa de voturi, ea nu poate fi
considerata ca admisa, fiindca nu a obtinut majorithtea ab-
soluta, adica 14 voturi din 27 votanti, c6ci nu se poate sa nu
fie tinute in seama cele 3 abtineri (G. Boroianu, D. Gusti
G. Murnu).
D-1 Prof. Iorga, continua procesul verbal, cerând
cuvântul asupra interpretarii votului, crede ci abtinerile
sunt voturi neexprimate, cari nu trebuesc tinute in
seama; deci propunerea a intrunit majoritatea voturilor;
iar pe de alta parte tot d-sa declara ca nu poate intelege
Istoria artei $i insemnatatea ei in invatamântul universitar.
Buc. 1912. 30 pp.
Arta si Universitatea la noi in tarii. Minerva" 27 Febr. 1913.
Istoria Artei la Universitatea noastrit N. Rev. romana" 3 Martie
1913.
Reforma inväfmântu1ui artistic. Cony. Literare", Iunie 1924.
2) Raportul Comisiei e reprodus in: Memoriu de flaunt $i
alclituit in vederea transferilrii la Bucure$ti. Buc. 1929. 30 pp.
I)
si
lacrfiri,
www.dacoromanica.ro

26. 27
ce este abtinerea cand esti judecator i deci obligat a te
pronunta. De aceea face apel la D-nii profesori cari s'au
abtinut ca sa-si precizeze punctul lor de vedere.
D-1 Profesor Gusti, cerand cuvantul asupra ace-
leeasi chestiuni, dec.lar ci D-sa impartaseste modul de
a vedea al d-lui Iorga i aproba propunerea de respin-
gere a ambelor cereri de transferare, dar, dadi s'a ab-
-tinut, motivul era ca se teme de prelungirea unei Wan de
provizorat daunatoare Universitatii, insa acum roaga a
se considera votul sat' ca fiind pentru admiterea propu-
nerii d-lui Profesor Iorga.
D-1 Profesor G. Murnu, declara ca se asociaza intru
totul la rele aratate de d-1 Gusti si este pentru admiterea
propunerii d-lui Iorga.
Fara cu acesie rectificari, admise de majoritatea
adunarii, d-1 pro-rector consiai dl propunerea d-lui
Iorga a intrunit majoritatea voturilor i deci Senatul
unit cu Consiliul Profesorilor Facultatii de Filosofie
Litere, a respins amandona cererile de transferare".
Pe acest punct in discutie am intemeiat i eu actiunea
mea. El a fost acum definitiv lamurit prin declaratiile supli-
mentare ce d-1 I., in calitatea sa de Ministru al Instructiunii
ii Presedinte al Consiliului, a dat in Camera, cu prilejul dis-
cutiei legii invatamantului superior. (Desbaterile Adunarii
Deputatilor din 29 Aprilie 1932, pag. 3165). In afara de noul
atac ce gaseste de cuviinta sa-mi administreze stiind di nu
ma pot apara si in afara de neexactitatea c ,.guvernul"
intervenise in cauza, marturia adusa de d-1 I. e extrem de
interesanta. Ea confirma ceea ce am sustinut, anume c d-sa
a pr000cat un razoot, intervenind personal pe langa votanti,
dupa ce se mântuise discutiile ii iesise vot nul".
Influentând pe cei ce se abtinusera, d-sa a schimbat
primul vot. Sa lasam pe d-1 I. insusi sa graiasca, dupa notele
din Monitorul Oficial", la care nu vom adauga, nici sustrage
vreo virgula:
S'a ineercat intr'un moment sa ni se impuna ca
profesor de istoria artei pe d-1 Tzigara fost prefect de
politie al ocupatiei...
.,Ei bine, a fost, in adevar, o lupta cumplita, Gu-
si
www.dacoromanica.ro

27. 28
vernul ') voia neapiirat, a lost o luptil cumplitil in ulti-
mul moment, iaf ce s'a intilmplat spre onoarea acestor
profesori. Votul era nul. Doi (repte trei) profesori se ab-
tinuserZi. 5i atunci din cauza aceasta, acest domn,
subsemnatul, colegul profesor al d-lui I) a intentat
proces Universit4ii cum se mantuiseril discutiile,
se procedase la Dot fi iqise Dot nul. Acura, dupii inter-
pretarea noastril, dacti inainte de a se redacta procesul-
verbal, cineva cere sa' se voteze din nou, aceasta se poate
cand este vorba cle abtinere. Doi se abtinuserii i atunci
m'am adresat &are unul dintre dansii i i-am spus: este
imposibil ca dintr'o astfel de chestiune d-ta s te abtii,
sá nu ai curajul de a lua o hotarire. Si am asistat la pro-
cesul acesta de con#iinta: a deoenit palid, s'a ridicat:
din moment ce faceti apel la con.§tiinf a mea, ei bine, eu
votez contra acestei propuneri". 5i ciind al doilea a vàzut
ce face acesta, s'a ridicat si el, profund emotionat si a
ap'arat si el drepturile faculfatii impotriva intrusiunii
politice."
Ii sunt profund recunoseator pentru aceastil declaratie
oficiara. Se dovedeste deci ca" d-sa, dupa ce iefise Dot nul",
a intervenit personal amenintând pe cel devenit palid"
este imposibil s le abtii, s5. nu ai curajul" astfel a ob-
finut, in aceeasi sedintà, r'azvotul, contra cilruia protestez,
cerand anularea hotilririi luate in asemenea conditiuni.
Minisierul, &are care m'am adresat, luand aoizul Con-
tenciosului, a admis protestarea mea si a inaintat-o Senatului
universitar, spre a se pronunta.
In Ianuarie 1929, Senatul cu Consiliul Faculartii de li-
fere, sub presidenfia rectorului Pangrati, decide in unanimi-
tate sa se publice din nou, oacanta catedrei de istoria artei,
deoarece toti termenii legali, fie pentru numire, fie pentru
concurs sunt de mull trecuti flr'a ca niciuna din aceste cai de
recomandare si fi dat la timp un rezultat pozitiv".
In Iunie InsI, noul rector, d-1 I. riispunde ct hotarirea
unanimll de a se publica vacanta a fost luata in absenta sa
ne(inând seama de hotarirea Senatului, continua lucrarile, ne-
predfind dosarul cerut de Minister ca sa se proceadil la publi-
carea vacanfei. Protestând contra acestui procedeu insolit al
1)
vernul"
D-1 Petrovici, Ministrul de atunci, poate m'arturisi dacrt gu-
a intervenit in vreun fel, desi se stie crt nici o interventie n'a
existat.
(adica
cit
i
si,
www.dacoromanica.ro

28. 29
Rectorului, iar candidatul inserts, G. Oprescu, nernai prezen-
tandu-se la probele concursului, catedra este declarata va-
canta.
Inscriindu-ma din nou pentru transferare dela Cernituti
la Bucuresti, sunt recomandat in unanimitate de &are Uni-
versitatea din Cernauti, care exprirna adanci regrete" de a
mil vedea plecand. La Universitatea din Bucuresti urmand ca
tot d-1 Rector I. sac prezideze sedinta in care se prezinta ce-
rerea mea de transferare, prin petitia din. 17. VI. 1929 adre-
sata Ministerului, cer recuzarea d-lui I. pe baza urmatoa-
relor motive:
1. Razvotul", mai sus aratat, in. favoarea caruia mai
vine, acum, declaratia d-lui Ministru I.
2. Articolele calomnioase, ce, de un sir de ani, d-1 prof.
I., in calitate de director-proprietar al Neamului Romanesc",
inspirit si adaposteste in ziarul situ irnpotriva mea, sunt cea
mai elocventa dovada a urei de care e stapanit fata de sub-
semnatul si a imposibilitatii sa judece impartial activitatea
mea, dupa cunt s'ar cuveni unui examinator".
5. ,,O ultima dovada a pornirii patimase impotriva mea
a dat d-1 prof. I., cu prilejul sedintei festive a Fundatiunii
Universitare Carol I, din 27 Maiu 1929, child, in calitate de
Rector al Universitatii, m'a atacat pe aceleasi motive pe care,
in 1919, le invocase prin Neamul Romanesc" pentru inlocui-
rea mea, dar pe care Regele Ferdinand le-a desconsiderat
atunci, convingandu-se de absoluta kr netemeinicie".
4. .,Criticile formulate in 1927 prin brosura mea Dicta-
tura artistica Iorga & Comp."), r'amanand fitra ruspuns din
1) In acest studiu critic, aprirut in Convorbiri Literare" din
Sept.-Oct. 1927, p. 205-230, si in brosura', am analizat scrierile d-lui I.,
asupra artei noastre populare $i anume: Conferinta sa din 1921, dela
Sorbona $i cartea sa L'art populaire en Roumania", din 1923.
Pe langa erorile de fapte $i de interpretari gre$ite, ra'mase farri
replica', am mai in$irat si revendicarile pasagiilor ce autorul a impru-
mutat din lucriirile mele anterioare far t. a ma cita.
La sfarsit protestez contra aceluiasi sistem al d-lui G. Oprescu
si contra campaniei ce atilt d-sa cat si d-I I., au intretinut impotriva
mea in strainatate, cu prilejul insarcinarii ce mi se dase de A. S. R.
Principe le Carol, de a organiza Expozitia dela Geneva in 1925. (Conv,
Lit." Ian 1926 p. 132-138). Rilzbunarea oculta, ce o prevedeam ca singur
rrispuns la critica adresata d-lui I., s'a manifestat prin ilegalitatile co-
mise impotriva mea in chestiunea permutarii aci discutate.
www.dacoromanica.ro

29. 30
partea celui vizat, pun pe d-1 examinator in situatia dificil
de a se pronunta in mod obiectiv asupra unor lucrilri de
aceeasi specialitate ca volmnele d-sale, ce am criticat".
Motive le de mai sus dovedind cat de nedrept si de
pornit impotriva subsemnatului este d-1 prof. I., lipsindu-i deci
obiectivitatea necesara' unui examinator, rog pe Donmul Mi-
nistru, s'a binevoiasca a aproba cererea de recuzare, pe care
nu am putut-o prezenta mai din vreme, deoarece era de a§-
teptat ca d-1 I., stt se fi recuzat singur".
Netinând seam 5. de aceasta recuzare, ce i-a fost Inmâ-
natá prin Minister, d-1 I. cere dimpotrivii darea mea in jude-
catal, care s'a terminat, dupà cum s'a vtizut, prin achitarea
mea i demisia treciltoare a d-lui I.
Revenind la rectorat d-1 I. nici n'a semnalat Senatului
Universitar cererea mea de recuzare i prin nouile sale insi-
stente transferarea mea a fost din nou refuzath, in §edinta
din 4 Dec. 1929.
Fata de aceast6 nou'a ilegalitate m'am adresat justitiei,
cerand nulitatea actului de refuzarea transferarii.
Cererea mea din 21 Dec. 1929, repartizata Sectiei IV, a
Curtii de Apel, se intemeiaza intre altele i pe urmiltoarele
considerente:
Animozitatea doveditri a d-lui I. impotriva mea
este, fara nicio indoiara, de natura a impiedeca pe d-1
Profesor I. ssa judece obiectiv chestiunea transferarii
mele, §i era de Etteptat ca, fari chiar sa." fi fost sesizatil
de cererea mea, d-sa ssai se recuze singnr.
Recuzarea este nu o ofensil, cum crede d-1 I., ci un
drept elementar in toate cazurile, &and judeeatarul este
ruda, caz ce se gaseste fatii de persoana care urmeaz6 a
fi judecat6.", intr'o situatie de fapt de natura a putea
influenta solutionarea cauzei. D-1 I. inssa, in ciuda ace-
stor principii, a procedat la examinarea transferarii mele,
obtiniind un aviz contra transferarii, deoarece a adus in
discutie chiar motive ce formeazsa obiectul judecgfii pen-
dinte intre D-sa §i mine. (Procesul s'a terminat de atunci
prin achitarea mea, cum s'a arkat mai sus).
Senatului Universitar, dat in asemenea
conditiuni, este viciat dela inceput i nu poate servi ca
norma legalil, care sil paaRi sta la baza respingerii cererii
mele de fransferare.
www.dacoromanica.ro

30. 31
Pentru aceste motive, in conformitate cu art. 1 si 4
din Legea Contenciosului Administrativ, chem in Jude-
caai pe c1-1 Ministru al Instructiunii i fata de dovezile
ce voi produce si pentru motivele aratate mai sus, rog
binevoiti Domnule Prim Presedinte a-mi admite ac-
tiunea, a anula ordinul Ministerului No. 178753/14/XI.
prin care mi se comunicg respingerea transferiirii rnele
in consecintil, a anula i avizul Universitätzi din Bucu-
resti privitor la cererea mea de transferare; a obliga Mi-
thstetrul si repue din nou cererea mea de transferare, iar
Universitatea s in'a din nou consiliul (Senatul Univer-
sitar unit cu Consiliul profesoral al Faculatii de Litere),
la care d-1 Profesor Iorga eil nu mai ia parte.".
Pe baza considerentelor de mai sus am cerut i Mirtiste-
rului s intervie la Comisia de judecaf s sisteze lucearile
continuate in conditii ilegale.
Nici de aceasfa cerere nu s'a linut seama; d-1 Rector a
continual lucearile recomandand, in mod ilegal, pe d-1 G.
Oprescu.
Contra acestei noui ilegalitati am adresat Curtii de Apel
din Bucuresti, Sectia IV, urmkorul Sup linient la actiunea
in contencios intentata de mine, formând obiectul dosarului
No. 2478/929 al acestei Onor. Curti, rugand a se anula si De-
cretul Regal No. 4202 publicat in Monitorul Oficial" No. 7,
din 9 Ianuarie 1931, prin care d-1 G. Oprescu a fost numit, pe
ziva de 1 Ianuarie 1931, profesor agregat la Facultatea de
Filosofie j Litere din Bucuresti, pentru catedra de Istoria
Artei".
Motive le de drept si de fapt ale acestei cereri sunt, in
afara de unele puncte comune cu prima cerere, urmatoarele:
1. Conform finalului articolului 82, profesorii univer-
sitari cari au cerut numirea la catedra similara vacanfa,
au preCadere fatti de ceilalti candidati. Numai dupa res-
pingerea pe cale legalai a cererilor Mr, se poate procecla la
numirea unui candidat din afara. Numirea d-lui G.
Oprescu. este deci prematur i ilegara, violând art. 82
§i 83 sus mentionnte i nesocotind drepturile subsemna-
tului, intruck cererea mea de transferarre nu si-a gasit
satisfacerea legal. In sustinerea acestui motiv ma' refer
in totul la cele cuprinse in prima mea actiune.
sit
si,
www.dacoromanica.ro

31. 32
2. Prin art. 80 din Legea Invatamantulni Superior,
se specifica anume ca nimeni nu poate candida 1), dacil
nu posedg diploma de doctor, proband cá a fiicut studii
unioersitare in specialitatea peniru care candideaze.
Cardidatul G. Oprescu a obtinut. in Martie 1923,
doctoratul la Universitatea din Cluj in specialitalea filo-
iar nu a istoriei artei, cu o teztt asupra lui Eliade
Radulescu d Franta", studiu de literaturil comparate,
cum singur autorul II intituleaza.
Se mai dovedeste ci specialitatea d-lui Oprescu este
filologia, iar nu arta, si din urmatorul stat personal al
D-sale, din care reese cà D-sa, dupa ce a fost profesor
secundar de limba franceza la Turatt Severin. a fost
nu mit
a) lector de limba francezg la Universitatea din
Cluj, in Octomvrie 1919:
b) conferentiar provizoriu, tot de limba francezii, la
1 Februarie 1924;
c) docent la 1 Iunie 1926. si apoi
d) conferentiar clefinitiv, la 1 Martie 1926, tot pentru
limba i literatura fracezii, post ce ocupa Inca si in
prezent.
Reese deci ca d-1 Oprescu nu a fäcut, dupg cum cere
expres legea, studii uninersitare, in specialuatea pentru
care candideazr, dar ca, dimpotriva, tonta activitatea sa
universifara este in domeniul filologiei, asa de straina
de istoria arted, astfel incat art. 80 din legea inoeifärniln-
iului superior a fost complect calcat prin numirea D-sale.
3. Comisiunea examinatoare a procedat la lucrarile
concursului Para sa fi fost constituita in spiriful art. 83
din legea invatamantului superior, adica cu reprelen-
tanti din partea tuturor Universitatilor, intrucat subsem-
natul, membru delegat al Universitatii din Cernauti, de-
misionasem din aceasta calitate i comunicasem aceasta
demisie atat Universitatii din Cernauti cat i d-lui Pre-
sedinte al Contisiunii examinatoare, inainte chiar de
prima intrunire constitutiva a acestei comisiuni.
D-1 Pre§eclinte al Comisiei netinand searna de des-
complectarea comisiei, a purces la lucrari, nefiind fata
niciunul din cei trei reprezentanti ai Universitajilor,
dupa cum cere legea. Cornunicarea demisiei mele la timp
nu o contesta nici d-1 Presedinte, desi nu o mentioneaza
Pentru a escamota aceastii lipsL d-1 I. nici nu se ocupit de
titlurile candidatului, desi legea cere anume doctoratul in specialitatea.
catedrei.
I)
www.dacoromanica.ro

32. 33
in procesul-verbal No. 1 din 21 Iunie, in care ar fi tre-
buit sa se ia act de demisia mea si prin urmare de des-
complectarea Comisiei.
Examinarea fiicându-se deci de o comisiune ilegal
constituitil, toate lucr5rile si in special numirea care s'a
produs in virtutea acestei examingri, sunt nule.
4. Cu ocaziunea examinarii astfel cum a avut Ice,
s'au violat si dispozitiunile art. 83 aliniatul care dispune
ea: fiecare membru isi va nota separat si in mod obli-
gator impresiunile §i aprecierile asupra valorii lucrilrilor
precum si asupra fiedirui candidat. Aceste note se vor
anexa la dosare". Nu exist5 la dosar nicio asemenea not5
separat5.
Pentru toate aceste motive, rog ca odata cu admiterea
acfiunii principale, s5 se admilli si. acest supliment de
actiune, anuland decretul Regal atacat".
*
Procesul fiind acum pendinte in fa-ta instantelor judec5-
toresti, opresc aci istoricul periputiilor catedrei de istoria
artei din Bucuresti, a c5rei soartii a atarnat piini aci de bunul
plac al d-lui I. Prin desconsiderarea legilor si a dispozitiunilor
ministeriale, prin tiiinuirea recuzarii primite, prin escamotarea
titlurilor candidatului, numit pentru a umplea un loc vacant
ce revendicam, dar mai ales prin intimidarea colegilor s5i, d-1
I., si-a impus voinfa sa tirania. Azi, judecata cauzei intrand
in faza noutt a 1ega1it5-tii, independentli de orice influentil 15-
turalnic5, astept cu incredere desnod'amantul ei.
*
* *
Numeroase mai sunt iraprejurikile in care d-1 I. m'a ca-
loraniat si. m'a pagubit, folosindu-se contra mea de acea exal-
tatiune contagioas5 ce stie s5 provoace spre a masca reaua sa
ereding. Desi nu toate cazurile pot fi susfinute prin do-
vezi scrise, ca cele publicate phna" aci, voiu cita totu§i inch'
unele edificatoare.
Tot campaniei d-sale impotriva mea, la care de ast5
data se asociase si Dr. C. Istrati 1), datoresc si nealegerea
1) In contra amestecului doctorului Istrati, chimist, in chestii de
arta publicasem: Dr. Istrati pro si contra Muzeului, Cony. Lit." Iunie
1907 si Jaful obiectelor de arta dela Expozitia din 1906. Viata Roma-
neascrt", Dec. 1907.
www.dacoromanica.ro

33. 34
mea la Academia Romana, in urmatoarele imprejurari:
Sectia literara, in sedinta din 27 Maiu 1915, m'a ales
cu unanimitatea voturilor exprimate", Dui lin Zamfirescu
terminand raportul sau: ma mir chiar ca el nu este de mult
colegul nostru". In plenul adunarii, in urma opunerilor mai
sus aratate, n'ain obtinut voturile necesare, desi, dupa spusele
celor batrani, nu se mai intamplase ca o alegere unanima a
sectiunii s fi fost respinsa! (Analele Academiei, Seria II, To-
mul 37, 1915, p. 199).
Inlaturarea mea din Comisia Monumentelor Istorice",
in care fusesem numit pe 5 ani prin decret regal, a fost ceva
mai anevoioasa: D-1 I., dupa cum s'a vazut, refuzand a lucra
alaturi de mine, a obtinut ca, prin Monitorul Oficial" din 6
Febr. 1919, sal se publice clecretul-lege No. 409/28 Ian., prin
care se obtinea modificarea legii din 1913 prin urmatorul
adaus: Ministerul poate sa faca prin decret regal inlocuirea
unuia sau mai multor membri chiar in timpul celor 5 ani,
firá argtare de motive, daca crede ca prin acese inlocuiri se
garanteaza o mai bun i regulata functionare a Comisiunii".
Inutil sa insist asupra caracterului absolut personal al decre-
tului-lege care, prevazand ca nu va putea sustine eliminarile
&trite, se scuteste de a indica motivele.
Aplicarea impotriva mea s'a si facut prin decretul No.
7567 din 23 Febr. 1919. De abia conceput in birourile Ministe-
rului Cultelor, Neamul Romanesc" a si anuntat excluderea
mea din C. M. I. ca un fapt implinit. El se grabise insa. Caci
decretul ministerial n'a aparut in Monitorul Oficial", nefiind
investit cu suprema formula, care singura ii da putere de lege.
Acelas decret a mai fost din nou scos la iveala, tot dupa in-
sistene1e d-lui I., de noul ministru, la 26 Martie 1919. El
intampina si de asta data aceeasi opunere regala. Excluderea
fara indicare de moth" nu se putea concepe in sferele senine,
unde sentimentul dreptatii inlocuia patima i razbunarea per-
sonala, ce singure animau pe autorii propunerii. Marea lor
preocupare gasi, in fine, o noua solutie: legea fundamentala a
C. M. I., datiind numai din 20 Aprilie 1913 se abroga, inlo-
cuindu-se printiuna nourt, prin ale carei dispozitii finale des-
fiintandu-se vechea Comisie, am fost eliminat impreuna cu
CosticA Anion i pictorul Stefan Popescu.
www.dacoromanica.ro

34. 35
In revendicarile obiectelor de arta din Austria, tot de
competinta universalului d-1 I. am avut sa. ma impiedec, cad
prin articolele injurioase din N. R." cat i prin interpelarile
vijelioase din Camera, d-sa se impusese ca arbitru i in chestii
de arta. La semnarea protocolului ce reusisem s. inchei cu
Muzeul din Viena, pentru cedarea tabloului lui Franken cu
portretul lui Mihai Viteazul, d-sa s'a opus pretextand ca.
avern o foarte buna copie a aeeluiasi tablou". Oriunde, in
lumea civilizatii, o asemenea desconsiderare a celor mai ele-
mentare principii de arta ar fi compromis pe veci pe autorul
ei. D-1 I. a fos Insil ascultat, pentru a se evita eventuala sa
protes tare in Camera, mrde guvernul avea interes sa fie scutit
de amenintarile sale.
* *
Inainte de a inch eia insirarea perseculiilor ce am avut de
indurat din partea d-lui I., voi mai ilustra, printiun ultim
exemplu, precaderea ce aveau rizbuniirile sale personale fati
chiar de interesele obstesti, a caror apa.ritor trebuia sa fie.
In legea sa a inval6mantului superior, Ministrul Iorga
a introdus dispozifii anume ca sii mu poat6 inlatura din Uni-
versitate, dupui cum singur a marturisit parlamentarilor ne-
dumerifi de asemenea procedee abuzive.
Reaua credinf ii, ce s'a dovedit ea' se Oseste la baza tutu-
ror acfiunilor d-lui I., fiind azi bine stabilitil, nici n'ar fi fost
nevoie de acest raspuns, daca' nu m'as fi crezut dator a-1 da,
nu in vederea apararii mele, dar a copiilor mei.
Iar ea incheiere a celor aci aritate, cred c orice om de
buna credinta se va fi convins, cii toate acuzafiile formulate
de d-1 I. impotriva mea n'au existat decat in imaginatia sa.
tot atat de anormali casi intreaga sa activitate i strania
sa concepfie a viefii.
*
www.dacoromanica.ro

35. CUPRINSUL
Pagina
Motivarea faspunsului . 3
Insinuiirile din ,Memorii" 4
Atacurile Neamului romanese 19
Judecata univeraitarg 21
Procesul catedrei de istoria artei 25
Alte calomnii 33
lncheiere 35
.
www.dacoromanica.ro

36. www.dacoromanica.ro