Apocrifa evanghelia lui petru

1. I
1. Si pentru ca nici unul dintre iudei n-a vrut sa-si spele m inile nici� �
Irod, nici judecatorii - Pilat s-a ridicat n picioare.�
2. Atunci regele Irod a poruncit sa-l ia pe Domnul zic ndu-le: "Faceti totul�
precum v-am zis!".
II
3. Acolo se afla si Iosif din Arimateea, prietenul lui Pilat si al Domnului.
Stiind el ca au de g nd sa-l rastigneasca, s-a dus la Pilat si a cerut trupul�
Domnului, ca sa-l ngroape.�
4. Pilat a trimis la Irod sa-i ceara trupul.
5. Si Irod i-a zis: "Frate Pilat, daca nu l-ar fi cerut nimeni, noi nsine l-am�
fi ngropat, caci se apropie ziua sabatului si n Lege sta scris ca soarele nu� �
trebuie sa apuna peste vreun cadavru". Asadar l-au ncredintat poporului�
iudeilor cu o zi nainte de sarbatoarea azimilor.�
III
6. Iar acestia, lu nd pe Domnul, l tot nghionteau n fuga si ziceau: "Sa-l� � � �
schingiuim pe Fiul lui Dumnezeu, caci toata puterea lui este acum n m inile� �
noastre!".
7. Dupa aceea l-au mbracat n purpura si l-au asezat pe scaunul judecatorului� �
zic ndu-i: "Sa judeci cu dreptate, Rege al Israelului!".�
8. Cineva a luat o cununa de spini si a pus-o pe capul Domnului.
9. Si unii care se aflau acolo l scuipau n ochi, altii l loveau peste fata,� � �
iar altii l tot mpungeau cu o trestie ranindu-i trupul. C tiva l biciuiau� � � �
zic nd: "Asta-i cinstirea ce i se cuvine Fiului lui Dumnezeu!".�
IV
10. Apoi au luat doi raufacatori si i-au crucificat de-o parte si de alta a
Domnului. Iar Domnul tacea, ca si cum n-ar fi simtit nici o durere.
11. Si ridic nd crucea n picioare au scris pe ea: "Acesta este regele� �
Israelului!".
12. I-au pus vesmintele n fata crucii, apoi le-au luat unul c te unul si le-� �
au tras la sorti.
13. Dar unul dintre cei doi raufacatori a strigat la ei cert ndu-i: "Noi�
suferim chinurile mortii pentru relele pe care le-am facut; cu ce v-a gresit
nsa M ntuitorul oamenilor?".� �
14. Atunci au prins si mai cumplita ura pe El si au poruncit sa nu i se
zdrobeasca picioarele, ca sa moara n chinuri.�
V
15. Era n miezul zilei c nd ntunericul a cuprins Iudeea. Atunci s-a st rnit� � � �
o mare zarva si toti se temeau sa nu apuna soarele, caci Isus traia nca. Doar�
n Lege sta scris ca soarele nu trebuie sa apuna peste un cadavru.�
16. Atunci unul dintre ei a zis: "Dati-i sa bea fiere cu otet!". Si dupa ce le-
au amestecat i-au dat sa bea.

2. 17. Au savârsit de toate si s-au umplut pâna peste cap de pacate.
18. Multi umblau cu faclii aprinse crezând ca s-a facut noapte.
19. Si Domnul a strigat: "Puterea mea, puterea mea, acum m-ai parasit!". Zicând
acestea a fost ridicat la cer.
20. Atunci catapeteasma Templului s-a rupt în doua.
VI
21. Dupa aceea au smuls cuiele din palmele Domnului si i-au asezat trupul pe
pamânt. Iar pamântul s-a cutremurat si spaima mare s-a facut.
22. Când a iesit soarele au vazut ca era ceasul al noualea.
23. Iudeii s-au bucurat foarte tare si au dat trupul lui Iosif din Arimateea, ca
sa-l îngroape. Acesta vazuse tot binele pe care l-a facut Isus.
24. Luând pe Domnul l-a spalat, l-a înfasurat într-o pânza de in si l-a astrucat
în propriul lui mormânt cunoscut sub numele de Gradina lui Iosif".
VII
25. Atunci iudeii, batrânii si preotii, dându-si seama ce rau si-au facut
singuri, au început sa se loveasca cu pumnii în piept si sa se tânguie: "Vai de
pacatele noastre; iata, se apropie judecata si sfirsitul Ierusalimului!".
26. Eu sufeream laolalta cu ai mei, dar ne tineam ascunsi, cu toata durerea din
inima noastra. Caci eram cautati ca raufacatori si ca unii care vroiau sa dea
foc Templului.
27. Dupa aceea am tinut post, ne-am asezat si am jelit toata ziua si toata
noaptea pâna la sabat.
28. Atunci s-au adunat doctorii, fariseii si batrânii caci auzisera ca poporul
murmura si se loveste cu pumnii în piept zicând: "Daca la moartea lui s-au
întâmplat atâtea minuni, sa stiti ca e un mare sfint".
29. Înspaimântati, batrânii s-au dus în graba la Pilat si l-au rugat:
30. "Da-ne câtiva soldati care sa pazeasca mormântul aceluia, pentru ca nu cumva
ucenicii lui sa vina si sa-i fure trupul iar poporul sa creada ca el a înviat
din morti si sa se razbune pe noi".
31. Pilat l-a trimis pe centurionul Petronius împreuna cu mai multi soldati, ca
sa pazeasca groapa. Doctorii si batrânii iudeilor i-au însotit.
32. Toti cei de acolo, împreuna cu centurionul si soldatii, au rasturnat o
piatra uriasa peste intrarea mormântului.
33. Apoi au lipit pe ea sapte peceti si încropindu-si un adapost au ramas de
straja.
IX
34. În ziua sabatului, dis-de-dimineata, o multime de oameni din Ierusalim si
din împrejurimi a venit sa vada mormântul pecetluit.
35. În noaptea de dinaintea duminicii, pe când soldatii faceau de straja câte
doi, s-a auzit un glas puternic în cer.
36. Si au vazut cerurile deschizându-se, iar doi barbati stralucitori ca soarele
au coborât din ele si s-au apropiat de mormânt.

3. 37. Si piatra care fusese asezata la intrare s-a dat singura la o parte; atunci,
descoperindu-se morm ntul, cei doi tineri au intrat n el.� �
X
38. Vaz nd soldatii una ca asta s-au dus si i-au trezit pe centurion si pe�
batr ni.�
39. Tocmai le povesteau ce vazusera, c nd iarasi se arata, de data aceasta trei�
barbati iesind din morm nt - doi dintre ei sprijinindu-l pe al treilea - si-n�
urma, nsotindu-i, o cruce,�
40. iar capetele primilor doi ajungeau p na la cer n timp ce capul Aceluia pe� �
care-l tineau de m ini trecea dincolo de ceruri.�
41. Si au auzit un glas de sus zic nd: "Ai dus vestea celor adormiti?".�
42. "Am dus-o", a venit raspunsul dinspre cruce.
XI
43. Atunci toti cei de fata au nceput sa se sfatuiasca ntre ei daca sa� �
mearga sa-l nstiinteze pe Pilat.�
44. Si pe c nd discutau ei, iata ca din nou se deschid cerurile si un om�
coboara si intra n morm nt.� �
45. ndata cei din preajma centurionului au parasit morm ntul pe care-l� �
pazeau, au alergat n toiul noptii la Pilat si i-au povestit tot ce vazusera.�
Iar la sf rsit au zis cu glas cutremurat: " ntr-adevar era Fiu al lui� �
Dumnezeu".
46. Si raspunz ndu-le Pilat a zis: "Eu nu m-am patat cu s ngele Fiului lui� �
Dumnezeu. Voi singuri ati hotar t asa".�
47. Dupa aceea s-au apropiat cu totii si l-au rugat staruitor sa porun ceasca�
centurionului si soldatilor sa nu vorbeasca despre ce-au vazut,
48. "caci, ziceau ei, mai degraba sa avem de ispasit un pacat mare n fata lui�
Dumnezeu dec t sa cadem n m inile iudeilor si sa fim omor ti cu pietre".� � � �
49. Iar Pilat a poruncit centurionului si soldatilor sa nu vorbeasca.
XII
50. n zorii zilei de duminica Maria Magdalena, ucenica Domnului care nu� �
facuse la morm ntul Domnului cele ce faceau de obicei femeile n amintirea� �
mortilor dragi, si asta numai de frica iudeilor �
51. a luat cu ea c teva prietene si s-a dus la locul unde a fost asezat trupul�
lui Isus.
52. Dar se temeau ca nu cumva sa le vada iudeii si ziceau: "Daca n-am putut
pl nge si jeli n ziua c nd l-au rastignit, macar s-o facem acum, la morm nt.� � � �
53. Cine nsa ne va da la o parte piatra de pe gura morm ntului, pentru ca� �
noi, intr nd, sa putem sta l nga el si mplini cele de cuviinta?� � �
54. Caci uriasa mai era piatra aceea si ne temem sa nu ne vada careva. Daca nu
vom reusi s-o urnim din loc, macar sa punem la intrare tot ce-am adus ntru�
pomenirea lui si sa bocim lovindu-ne cu pumnii n piept p n-o trebui sa ne� �
ntoarcem la casele noastre".�

4. 55. Si când au sosit au gasit mormântul deschis. S-au apropiat si privind cu
luare-aminte înauntru au vazut în mijlocul mormântului un tânar minunat la
înfatisare, îmbracat într-un vesmânt stralucitor, care le-a zis:
56. "De ce-ati venit? Pe cine cautati? Pe Cel care-a fost rastignit? A înviat si
s-a dus. Iar daca nu credeti, aplecati-va si vedeti ca nu mai este pe locul unde
a fost întins. Caci a înviat si s-a întors acolo de unde a fost trimis".
57. Atunci femeile au fugit înspaimântate.
XIV
58. Sosi si ultima zi a azimilor. Multi începura sa se întoarca la casele lor,
caci sarbatoarea era pe sfirsite.
59. Noi, cei doisprezece ucenici ai Domnului, plângeam si eram tristi. Ne-am
întors acasa zdrobiti de cele întâmplate.
60. Iar eu, Simon Petru, si fratele meu, Andrei, am luat navoadele si ne-am
îndreptat spre mare. Cu noi se afla si Levi, fiul lui Alfeu, cel pe care
Domnul... (continuarea s-a pierdut)