1. Dedicaţii
08MAI
Da, sunǎ ciudat.
Mi-am amintit cǎ anul trecut, pe vremea asta, scriam dedicaţii în albumele de sfârşit de an ale
colegelor. Impropriu spus dedicaţii, nu ştiu de unde şi pânǎ unde termenul. Noi am lǎsat partea de
,,succes în viaţǎ şi tot ce îţi doreşti’’, mai spre sfârşit, mai neimportantǎ. Cred cǎ termenul de ,,amintiri”
ar fi fost mai potrivit.
Ţin minte cǎ am scris din suflet, pentru toate. Am scris micuţ-micuţ şi mult, am ales din cei 4 ani de
liceu acele momente semnificative pentru ele şi pentru modul lor de a fi, cu bune, cu rele (eh,
defectele au fost tratate cu drag şi înţelegere). Dupǎ un an, am luat la rǎsfoit albumul.
Sunt câteva gânduri ale fostelor colege care îmi trezesc amintiri, zâmbete sau semne de întrebare:
Îţi mulţumesc cǎ ,,m-ai luat sub aripǎ” în prima zi de şcoalǎ, fiind nouǎ în aceastǎ şcoalǎ. Nu voi uita
când am mers în parc, am stat vreo douǎ ore şi ne-am povestit ,,experienţele” de viaţǎ, parcǎ a fost
ieri… (L. A)
Iuly dragǎ eşti o persoanǎ deosebitǎ, care nu a fǎcut niciodatǎ diferenţe între noi, care suntem de la
ţarǎ sau din oraş. Eşti o fatǎ foarte inteligentǎ, care ştie sǎ asculte pe cei din jur. Mǎ bucur cǎ te-am
cunoscut şi încǎ de la început m-ai fǎcut sǎ mǎ integrez în grupul vostru cu uşurinţǎ. Dai dovadǎ de
mult calm, erai singura persoanǎ din clasǎ care ameliora unele situaţii dificile. (M. B)
Draga mea Luli, cred cǎ ar trebui sǎ îţi mulţumesc pentru sfaturile bune date, pentru liniştea ce se
aşeazǎ în jurul tǎu [...] Avem multe amintiri frumoase petrecute împreunǎ, multe întâmplǎri hazlii, de
care o sǎ îmi amintesc toatǎ viaţa. Dacǎ ar fi sǎ dau timpul înapoi aş lua de la tine liniştea şi bunǎtatea
cǎ uneori am nevoie de ele Sper sǎ rǎmâi tot aşa de frumoasǎ, tot aşa de înţeleaptǎ, dar uneori
când te enervezi nu te mai sfii sǎ le spui oamenilor ce simţi şi ce crezi… (D. C)
O sǎ îmi amintesc mereu atunci când am fost dupǎ cireşe şi defilam prin oraş pline de noroi. A fost o
experienţǎ… plǎcutǎ, şi aceasta şi atunci când am fost la Bucureşti… (A. F)
Eram ,,fetele cu chitara” în clasa a X-a şi fetele care mereu erau implicate în ceva spectacol sau
activitate. Deşi am avut unele divergenţe, am reuşit sǎ trecem peste şi sǎ ajungem unde suntem
astǎzi, mai mari şi mai mature. Uneori se spune cǎ pânǎ nu te loveşti cu capul de perete, nu realizezi
cǎ existǎ vreun perete. Sper ca lucrurile bune şi cele mai frumoase momente sǎ domine şi sǎ acopere
cele mai urâte amintiri… (R.H)
Colegǎ de bancǎ, colegǎ de drum şi nu în ultimul rând prietena mea secretǎ. Imi aduc aminte şi
acum, din clasa a IX-a, momentul în care mi-ai pus acadeaua în ghiozdan şi am gǎsit-o dupǎ 3 zile. La
care replica ta în scrisoare a fost: Si eu tot aşa îmi fac ghiozdanul, ca tine.” Şi acum pǎstrez scrisorile
de la tine (A. M)
Dragǎ Luly, tot timpul ai fost o fatǎ de treabǎ cu un spirit de conducǎtor. Fata care întotdeauna ne-a
adus cu picioarele pe pǎmânt. Implicatǎ în toate activitǎţile posibile, serioasǎ (când trebuia) şi foarte
responsabilǎ. Ne-ai scos din atâtea chestii mergând sǎ discuţi cu domnul director… (Ad. M)

2. O sǎ îmi aduc aminte mereu cum stǎteam câteodatǎ pe coridorul şcolii şi ne spuneam ofurile şi
problemele mai personale. Cu tine am putut sǎ fiu oricând mai deschisǎ fatǎ de restul, pentru cǎ eşti o
persoanǎ de încredere şi mereu deschisǎ cu majoritatea persoanelor din jurul tǎu! (A. P)
Dragǎ Luly, în aceşti ani am învǎţat de la tine foarte multe lucruri, printre care, un lucru important este
cǎ trebuie sǎ lupţi atunci când vrei sǎ obţii ceva… (L. S)
Ai cel mai colorat râs, eşti o tipǎ care nu face diferenţe, care întotdeauna întinde o mânǎ de ajutor. O
sǎ îmi aduc cu drag de excursia de la mare, când vroiam sǎ te ,,violez” ) He he, oricum a fost cea
mai tare excursie. Aş putea spune într-un cuvânt despre tine cǎ eşti o fatǎ model. (L. T)
Dear Lulicica,
Stau cǎzutǎ pe gânduri… miliarde de idei mǎ încolţesc şi mǎ strǎduiesc sǎ aştern câteva dintre ele pe
aceastǎ foaie.
Ma bucur cǎ am reuşit sǎ fim alǎturi una de cealaltǎ, ducând la sfârşit toate chestiile sparte în capul
nostru. Nu ştiu ce s-ar fi fǎcut clasa fǎrǎ noi Se pare cǎ împreunǎ facem o echipǎ formidabilǎ
(hehe)
Îmi va fi dor de timpul petrecut împreunǎ, de orele aiurea în care cântam la chitarǎ, prostelile de la
teatru şi toate minunǎţiile pe care le-am fǎcut în aceşti mirifici ani ai liceului. Îţi mulţumesc cǎ mi-ai fost
alǎturi la bine şi la rǎu şi cǎ m-ai scos din unele încurcǎturi. Cu mult, mult drag, B. U.
E frumos cǎ pe unele, încǎ le vǎd prin oraş, despre câteva ştiu cǎ s-au cǎsǎtorit sau urmeazǎ curând,
cu unele vorbesc zilnic, pe douǎ-trei le vǎd sǎptǎmânal. B mi-e colegǎ şi acum, o vǎd chiar des.
Despre multe nu mai ştiu nimic, chiar nimic… E dinamicǎ viaţa asta, timpul îşi continuǎ drumul, alţi
oameni, alte experienţe. E reconfortant doar sǎ ştii cǎ existǎ totuşi doi-trei piloni ce nu se vor muta
niciodatǎ, ce vor susţine clǎdirea, în ciuda timpului.
Dar sǎ nu-mi zici cǎ te cuprinde nostalgia! E frumoasǎ/interesantǎ reconstituirea unor amintiri prin
ochii altora
Like this:
15 comentarii
Publicat de colorbliss pe 8 mai 2011 în Trairi inramate
Etichete: album de sfarsit de an, amintiri din liceu, dedicatii, fosti colegi
← Exagerez?
Cǎluţi. Biciclete →
15 Responses to Dedicaţii
1.
Nice
8 mai 2011 at 16:44
Un lucru este cert(apropos de articolul precedent) colegii tai nu au exagerat deloc , esti exact cum te-au
descris ei, o persoana cu adevarat minunata. Ma bucur mult ca prin intermediul blogului te-am cunoscut si eu.
Iata ca tara asta are si tineri curati si frumosi! >:D<
Răspunde

3. o
colorbliss
9 mai 2011 at 10:03
Multumesc Nice, pentru cuvintele frumoase >:D< Acum, sper ca iti dai seama ca am scris toti dintr-o
perspectiva pozitiva, hihi, caci imi amintesc sigur cateva situatii in care, unele calitati pe care le-au admirat in
general la mine, e posibil si sa le fi dus la exasperare pe unele persoane )
Da, da, Nice, mai are tara asta si oameni frumosi (nu doar tineri), probabil nu sunt o majoritate, dar sunt
destui. Si eu ma bucur ca am cunoscut o parte din ei prin intermediul blogului :*
Răspunde
2.
miscellaneous11
8 mai 2011 at 17:53
Ce frumos, Colorblissuco. Frumos, foarte frumos .. altceva nu am de spus..
Răspunde
o
colorbliss
9 mai 2011 at 10:04
M-a cuprins si pe mine o stare asa frumoasa, doar uitandu-ma prin album…
Răspunde
3.
Dragos FRD
9 mai 2011 at 6:35
Luli, Luly, Lulicica. Am inteles.
Răspunde
o
colorbliss
9 mai 2011 at 10:09
Oh, mai sunt cateva variante…. Variaza in functie de mesajul adresat. Mama cand vrea sa ma trimita undeva
si stie ca imi ingreuneaza putin programul, incepe cu ,,Luluuutaaa, stii numa’ ce problema am,…..”

4. Răspunde
4. Pingback: Walk Of Fame | Wish of Love. Summer Love
5.
artificiality
9 mai 2011 at 16:14
Stai să treacă 6-7 ani, să vezi cum pe unii nu-i mai recunoşti, şi cum totul se schimbă, iar ceea ce-ţi aminteşti să
fie o viziune plăcută într-un timp în care grijile erau doar temeri de viitor, nu realităţi zilnice :p
Răspunde
o
colorbliss
9 mai 2011 at 22:59
Oh, nu pot decat sa imi imaginez…. La intalnirea de zece ani, vom fi multi niste straini…
Cat despre grijile zilnice, incerc sa ma pregatesc psihic din timp pentru asta, nu as vrea sa ma scald in
totalitate acolo. Dar probabil nimeni nu isi doreste asta. Sper doar sa imi pot pastra latura ludica, in ciuda
tuturor grijilor si problemelor care apar la orizont…
Răspunde

artificiality
10 mai 2011 at 12:11
De fapt, ce vroiam să zic şi a ieşit puţin altfel… bucură-te de ceea ce-ţi oferă timpul prezent, pentru că
doar acum e ‘timpul lui’ şi nu se va mai repeta. Un fel de ‘carpe diem’, în cele din urmă.
Grijile vor veni natural, şi mult ma relaxat dacă nu te gândeşti din start la ele şi le laşi să te agite.
Răspunde

colorbliss
10 mai 2011 at 21:28
Ma bucur, ma bucur de ce-mi ofera timpul prezent
Doar din cand in cand, am cate o zi nastrusnica in care ma cuprinde paranoia cand ma gandesc la
viitor. Dar sa zicem ca trec cu brio peste si revin la starea mea ,,normala” Uneori ma intreb daca nu
ar fi normal tocmai asta, sa te gandesti si sa iti faci griji intr-o anume masura de ceea ce iti ofera
viitorul – asta ca un imbold pentru ceea ce faci in prezent, acum..
Răspunde

5. 6.
mana
9 mai 2011 at 23:07
mmm, amintiri din liceu am ș i eu la sfârș itul unei cărț i multeee dedicaț ii ș i urări de bine
uneori imi e dor de acele timpuri, atunci totul era mult mai simplu si mai usor….
Răspunde
o
colorbliss
10 mai 2011 at 21:31
Mai putine responsabilitati, da… Oricum, probabil fiecare varsta are partile ei bune si partile mai putin
bune, important e sa stim sa apreciem si sa nu lasam sa treaca timpul pe langa noi fara sa si traim
Răspunde
7.
coeur de pluie
11 mai 2011 at 10:44
Am urat din totdeauna dedicatiile astea, sau sa ne lasam fiecare altei a cate un mesaj.Mie imi suna a pura
ipocrizie.Si al mine in clasa se proceda cu ”pupincurisme” din astea.Mie una mi se par niste aberatii, adica in
clasa de abia ne suportam unele pe altele dar ”hai domne sa scriem acum fiecareia cate un gand frumos ca se
termina liceul”.Pai daca nu m-am inteles cu tine tot anul, sau ne-am suportat de nevoie ce cauti acum sa imi urezi
clisee din astea?.Nu, eu sunt o fire foarte taioasa cu aceste aspecte,am amintiri sctrict cu prietenele mele, nu
pastrez legatura decat cu cine ma intelegeam bine si in liceu, iar pe restul daca le vad poate ne salutam.Pentru
mine prietenia e practic un principiu in viata si chiar nu ma intereseaza toate fostele mele colege fie ele de la
liceu, facultate sau master.Sper ca nu te -am suparat )
Răspunde
o
colorbliss
11 mai 2011 at 12:41
Coeur, esti teribila ) Nu, nu m-ai suparat, iti inteleg modul de raportare, probabil e mai ,,brutal”, dar e
justificat. Nu pot sa fiu asa, caci eu m-am inteles bine cu fostele colege, in sensul ca nu am avut antipatii si in
cel mai rau caz, am fost neutra fata de ele si fata de conflictele ce apareau intre diverse personaje ale clasei.
Dedicatiile din articol sunt de la colege cu care m-am inteles bine, in mod special, sau, desi nu aveam prea
multe in comun ca persoane, personalitati si pareri, am avut multe experiente frumoase impreuna (gen
excursii, iesiri, mici momente linistitoare, nu stiu). Cu o singura colega am avut cateva divergente
memorabile )
Dar imi place ca te lipsesti de persoanele care nu au vreo relevanta pentru tine, cu usurinta

6. Răspunde
Lasă un răspuns
Search
Mişun pe-aici
o 21art
o Milogul.SRL
Arhivă
Comentarii recente
Pato Basil on rânduri din sesiune
Papillon on rânduri din sesiune
vacitim on Amintiri: ore de muzică
vacitim on Aprilie + 1 mai
vacitim on Iaș i, poze :)
vacitim on Prejudecăț i
vacitim on Să scrii sau să nu scrii.
vacitim on de la Carlos, la roș u apr…
Articole recente
o Vacanț ă
o rânduri din sesiune
o Locul meu…
o Mai
o Robin and the Backstabbers
Mnemosyne
o Cu drag Luli (5)
o Culese (5)
o De prin carti (31)
o Desene (12)
o Film (21)
o Leapsa (32)

7. o Mnemo prin lume (27)
o Oameni (5)
o Psycho (38)
o Sculptura (5)
o Sunete matinale (52)
 Playing for Change(3)
o Trairi inramate (135)
o trigger for happy thoughts(5)
Mi-s simpatici..
o Artificial Sun Projection
o Cadu Catalin
o Carbonaru
o Catalina
o CineMatinal
o Cuvânta
o D'ale Lu' Cosmin
o Doxatul Dex
o El hidalgo Vacitim
o Evantaiul memoriei
o Interconexiuni
o Irs
o Karena Kryptis
o La Fee Blanche
o Lilly
o Mind Porn
o Miscellaneous
o Nuage de Pleurs
o Octo Cat
o Papillon
o Pato
o Radu C.
o Razvan Himself
o Roscata
o Simplu
o Soseta cu povesti
o Stand down cafe
o Summerday
o Sunny Girl
o Tury
o Umograf
Utile
o *KHAN Academy*
o Airbnb
o Big Think
o Booktopia

8. o Consiliere Adolescenti
o Dear Photograph
o DeviantArt
o Freerice
o IMDB
o Kickstarter
o National Geographic
o Povesti
o TED: Ideas worth spreading
o You are not so smart
Abonare Email
Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.
Join 41 other followers
Abonare
Bloguieşte pe WordPress.com. Theme: Choco by .css{mayo}.
Intrări (RSS) şi Comentarii (RSS)
Follow
Follow “Mnemosyne”
Get every new post delivered to your Inbox.
Join 41 other followers
Sign me up
Powered by WordPress.com