Alimentaţia ca terapie a sufletului sau cum influențează mâncarea dispoziția spirituală

1. Preot Paroh Ilarion Mîţă

2. Dietetica – Sfântul Clement şi
nutriţia antică
 „Sănătatea corpului se află într-o strânsă
legătură cu sănătatea sufletului aşa încât şi
dietetica este o dietetică a corpului şi a
sufletului”. Prin această trăsătură distinctă
Clement se poziţionează în tradiţia dieteticii
filozofice, una ce este caracterizată de
prioritatea sufletului faţă de corp şi de
acceptarea unei interdependenţe între corp şi
suflet.

3.  Prin argumentele sale pro sănătate şi sfaturile
pentru o viaţă sănătoasă Clement se situează în
tradiţia dieteticii antice (diethetike) sau arta de a
ţine o dietă un regim. Aceasta avea ca scop
menţinerea unei bune funcţionări a corpului şi a
spiritului şi cuprindea pe lângă regimul alimentar
deasemeni activităţi corporale, reguli de
igienă, reguli de organizare a unei zile în ceea ce
priveşte somnul şi sexualitatea. Se pare că originea
acestei arte ar sta în observarea diferenţelor
regimului alimentar al celor sănătoşi faţă de al
celor bolnavi. Începând cu secolul V î. Hr. deja ea
nu mai este doar o simplă ştiinţă a hrănirii ci o
ştiinţă a vieţuirii sănătoase în cadrul căreia puteau
fi distinse două aspecte: terapia celor bolnavi şi
profilaxia celor sănătoşi.

4.  Conform lui Celsus (47Î.Hr. - 37 d.Hr.) dietetica
este una dintre cele trei părţi ale medicinii. Ea este
cea care vindecă prin felul de a vieţui, cea de-a
doua parte fiind reprezentată de farmacie care
vindecă prin medicamente iar cea de-a treia
chirurgia care vindecă prin lucrarea mâinilor.
Datorită faptului că mijloacele terapeutice ale
farmaceuticii sau chirurgiei erau la acea vreme
extrem de reduse, şansele de supraveţuire erau
mult mai mari dacă persoana în cauză nu s-ar fi
îmbolnăvit mai întâi.

5.  Această situaţie făcea ca arta menţinerii sănătăţii
să fie extrem de populară, iubită şi întâlnită în
literatura antică: „în aproape toate tipurile de
scriere se tratează despre teme ce au în vedere
dietetica de la cărţile de specialitate ce conţin
scrierea filozofică până la literatura comediei şi cea
utopică.
 Clement era un cunoscător al operei lui
Hipocrate al cărui nume menţionează de câteva
ori în operele sale. Dietetica joacă un rol important
în corpusul hipocratic.

6.  Plecând de la cele două elemente fundamentale:
focul care este cald şi uscat şi apa – rece şi umedă
– Hipocrate dezvoltă ştiinţa amestecului corect al
celor patru calităţi elementare deja numite ce are
efecte asupra întregului om, asupra stării sale
corporale şi spirituale.
De aceea toate aspectele vieţii:
mişcare, baie, linişte, somn dar în special
alimentaţia vor fi privite în funcţie de influenţa
pe care o vor avea asupra amestecului acestor
calităţi întrucât dezechilibrul umoral era
echivalentul cauzei unei boli. Practica lui
Hipocrate avea astfel ca fundament echilibrarea
acestor calităţi după principiul: contraria

7.  Simplificat spre o mai uşoară înţelegere, acest
principiu s-a transformat într-o idee de
efect, conform căreia trebuia ales numai acel
aliment cu un caracter potrivit potenţării unei
însuşiri dorite sau echilibrării uneia lipsă.
 O precizare importantă care trebuie menţionetă
este că nu exista în acea perioadă o despărţire
între ştiinţa sănătăţii şi filozofie pentru că
mulţi medici erau în acelaşi timp şi filozofi iar un
filozof precum Platon deţinea şi cunoştinţe
medicale. Corpusul hipocratic a influenţat mult
formularea aristotelică despre ştiinţa căii de mijloc
(mesotes sau panta metria).

8.  Punctul cel mai înalt dar şi cel din urmă al
dezvoltării dieteticii antice este reprezentat de
opera lui Galen Despre îngrijirea sănătăţii (De
sanitate tuenda) din anul 180 d.Hr. Cercetătorii au
identificat deja o posibilă cunoaştere din partea lui
Clement a scrierilor lui Galen, cel puţin în cazul
metodei galenice de demonstraţie ştiinţifică.
 În perioada elenistică dietetica era văzută
chiar mai importantă decât terapia iar interesul
pentru temele medicale domina vremurile în care
Clement se „înrădăcinase”. Foucault atribuie
pentru perioada celei de-a doua sofistici de o
„modă medicală”.

9.  Chiar dacă termenul diaita folosit de Clement
se referă la modul de viaţă în general şi nu la
unul profialtic totuşi asemănările dintre
Pedagogul lui Clement şi a operelor legate de
ştiinţa sănătăţii, sunt izbitor de asemănătoare.
 Se întâlnesc şi în programul paideic al lui Clement
tratate aceleaşi teme precum mâncatul şi
băutul, igiena, exerciţiile
corporale, dormitul, sexualitatea toate acestea
având ca şi cadrul ştiinţei păgâne un scop
profilactic.

10. Sf. Clement Alexandrinul - Pedagogul

16. VĂ MULȚUMIM PENTRU
PARTICIPARE!
Vă dorim o viață
...sănătoasă!