Part of the Comenius Project T.E.D.

1. School No.13 Sibiu Romania-COM-13-PM-1172-SB-IE The History of the Teddy-Bear
It’s a child’s best friend, a comfort during illness, and one of the most popular toys ever invented. What is this remarkable creation? The answer is the teddy bear, which has a rather remarkable history.
At the beginning of the twentieth century, Margarete Steiff owned a stuffed toy business in Germany. She employed her nephew Richard Steiff who loved to sketch bear cubs at the zoo, and in 1902, the company decided to make a stuffed toy bear based on Richard’s drawings.
Just prior to the creation of the stuffed bear in Germany, U.S. president Theodore Roosevelt had been on a bear-hunting trip in Mississippi in which he found no animals to capture. Near the end of his trip, someone

2. finally caught a bear,but President Roosevelt refused to shoot it. Clifford Berryman drew up a political cartoon to commemorate the occasion that was widely circulated in the United States. The cartoon inspired a couple in 1902 in Brooklyn, New York, to make a toy bear in honor of the president, and they named it “Teddy’s Bear.” Placing it on sale in their candy store, Teddy’s Bear was an instant hit and soon the Michtoms had founded the Ideal Novelty and Toy Company, the first teddy bear producing company in the U.S.A.
As the news and craze over Teddy’s Bear spread, a buyer in Germany purchased thousands of Richard Steiff’s bears and went on to sell them in the United States. Soon the bears were known simply as “teddy bears” and people across the country one for their own. The teddy bear became a cultural phenomenon with Roosevelt even using a bear in his re- election campaign as a mascot. Many bear-manufacturing companies were started in the United States and the bears were given as gifts to children all over the country. But the bears were also popular in England, and one father named A.A. Milne was inspired to write stories about the bear that his son Christopher Robin owned. This bear would be named Winnie the Pooh in these stories, which would go on to create a whole industry of toys, movies, clothes, and more devoted to Milne’s characters. Not every toy company that produced bears in the early years could survive, but the teddy bear’s place was cemented in history. In the 1970s, teddy bears began to achieve popularity as adult collectibles and thousands of “bear artists” began handcrafting bears and offering them for sale to collectors. But this does not mean that the teddy bear ceased to be sought after as a child’s plaything. In fact, the massive influence of teddy bears has continued to be felt in the innumerable variety of bears created specifically for children. In the 1980s, the American Greetings Card Company introduced the Care Bears, each with its own symbol on its tummy, to an eager market. The popular animatronic bear named Teddy Ruxpin was also introduced in this decade. To this day new varieties of teddy bears are introduced every year. Regardless of the name (Teddy, Rupert, Paddington, Winnie-the-Pooh, Martinel), it gave birth to a whole industry in time as the teddy-bear is today the most common toy for children.

3. No matter where we go, there is sure to be a teddy bear there who has worked his way into the hearts of children and parents alike. They will continue to serve as the favorite toys of kids all over the world.
Martinel- the Romanian teddy-bear
Children from our school (6th grade)
holding teddies…

4. GENERAL TEDDY BEAR SITES
• I Love Teddies — general information on teddy bears including a list of famous bears, links to other teddy bear sites, and more
• Teddy Bear and Friends — page with tons of articles from the website of a magazine devoted to teddy bears.
FAMOUS BEARS
• Care Bears — American Greetings’ page celebrating twenty-five years of Care Bears
• Paddington Bear — official website about Paddington Bear
• Teddy Ruxpin — lots of information about the famous talking teddy bear
• Winnie the Pooh — Disney’s official page on Winnie the Pooh and friends
TEDDY BEARS IN POP CULTURE
• Analysis of Teddy Bear Stories — one researcher’s insights into the form, structure, and common themes of teddy bear stories
• One Hundred Years of Teddy Bears — BBC web story on the 100th anniversary of the teddy bear
• Teddy Bear Stories — listing of Teddy Bear stories with links to story sites
• Teddy Bears' Picnic — lyrics to the famous song

5. The History of the Romanian Bear (Mos Martin, Martinel, Ursulica) Strong, violent and unpredictible, the brown bear is a totemic animal, worshiped since the oldest times. The cult of the bear is atested from the Thracian people (our ancestors), the name of Zamolxis (the supreme god of the Getae or Dacians, the Thracian people inhabiting the territory of todays’ Romania),being related to the fur of the bear (zalmo-meaning leather, oxis- meaning bear), in which he was wraped as soon as he was born. The brown bear is known in our folklore as Mos Martin (Old Martin). The etimology of the name Martin is believed to come from the month of March (Martie in Romanian), because that is the time when the brown bear ends hibernation. The cult of Martin in Romania resides in our traditions.

6. MARTINEL GENEALOGICAL TREE: 1. Zamolxis- the god bear 2. The Legend of Moş Martin 3. Pacala and the Bear –short story 4. The Bear Tricked by the Fox (Ion Creangă) 5. The Story of a Brown Bear (Vladimir Colin) 6. Martinel

7. 1. Legenda lui Zamolxe- zeul urs: Zalmoxis – zeul suprem al daco-geţilor, prin cuvântul trac zalmos, însemnand „piele, blană” , face trimitere la o legendă conform căreia, la naşterea lui, o blană de urs a fost aruncată peste Zalmoxis. Din această etimologie, unii autori au dedus că Zalmoxis ar fi fost la origine un zeu-urs. 2. Legenda lui Moş Martin: Se spune că a trăit odată, într-un sat, un moş tare-tare ursuz şi nesuferit de toţi cei din jurul său. Acesta era prisăcar şi avea foarte multă miere, dar era atât de zgârcit, încât nu dădea niciunui copil vreo lingură din bunătatea cea dulce. Astfel, averea lui sporea pe an ce trecea şi toţi vecinii spuneau că a strâns saci cu galbeni. Era atât de zgârcit, încât nici măcar o casă pentru el nu-şi făcuse, ci locuia într-un bârlog săpat în pământ, unde avea o lădiţă pe care dormea, o măsuţă şi un scăunel. Mai avea şi o intrare, mascată cu piei de animale, care ducea într-o altă încăpere, unde nimeni nu intrase vreodată. Toata lumea credea ca aici îşi păstra comorile. Despre zgârcenia moşului a aflat chiar Dumnezeu, dupa ce un copil a ajuns în Rai, murind de poftă după miere. Supărat, Dumnezeu a chemat-o pe Muma Pădurii şi a trimis-o pe pământ ca să încerce să-l facă pe acel zgripţuroi mai bun la suflet. În caz ca nu reuşea, ea trebuia să-i dea o pedeapsă să-i fie învăţătură. Vrăjitoarea s-a transformat într-o tânâră femeie şi a bătut la poarta lui Moş Martin, căci acesta era numele moşului. Când a ieşit şi a întrebat-o ce doreşte, aceasta i-a cerut o linguriţă de miere. - Dar ce-mi dai ca să guşti mierea? a întrebat moşul. - Cum? s-a mirat Muma-Pădurii. Pentru o linguriţă de miere îmi ceri plată? - Sigur ca da! i-a zis moşul. Eu nu dau nimic gratis, indiferent cine mi-ar cere. Supărată şi hotarata să-l pedepsească. Vrăjitoarea i-a oferit un ban de aur şi l-a trimis să-i aducă miere. Moş Martin a luat banul şi s-a îndreptat spre prisacă, dar cum a deschis uşa magaziei, Muma-Pădurii a început să-l blesteme:

8. - În animal ursuz, greoi şi prostănac sa te prefaci, dupa chipul şi asemănarea ta! Toata viaţa să umbli dupa miere şi niciodata să nu te saturi! Şi astfel Moş Martin s-a transformat într-un urs mare şi morocănos şi de atunci se spune că ursul umblă dupa miere, mereu nesătul şi-şi face sălaşul în grote nevăzute de lumina soarelui. 3. Păcală şi ursul (snoavă populară):
Într-o noapte, Păcală îşi căuta somnul prin toate ungherele casei, dar nici pomină să dea de el. Iacătă că îl apucă foamea şi i se făcu poftă de mere. Niciun gospodar din sat nu mai avea poame în livadă, aşa că ce şi-a zis? "Ia să mă duc până la pădure, că şi merele padureţe îs tare dulci!" Zis şi făcut! Nici nu ajunsese bine în pădure şi începuse să se înfrupte dintr-un măr îmbelşugat că vine o matahală de urs şi se urcă pofticioasă în pom. Păcală înţepenise de frică şi tot dădea să se ascundă în umbra lighioanei. Era lună plină si nicio urmă de nor, aşa că Păcală începu să vază pe pământ cum umbra ursului se îndrepta catre umbra lui, vrând parcă sa îi dea mere. Cu frica în sân, Păcală începu a şopti:"Nu vreau mere, măi, nu vreau!" Aşa, cu teama în suflet, a petrecut întreaga noapte! Spre dimineaţă, ursul s-a urcat pe o cracă subţire după un măr mai rumen şi a cazut mort la pământ. Păcală, văzând ca ursul a trecut pe cealaltă lume şi-a zis că-i mare păcat de blana lui, şi-a scos de la brâu briciul şi a jupuit-o. Apoi, a plecat, din cale afară de mândru şi voios, către sat. Cum a paşit în casă, a aruncat în grabă blana într-un cui şi s-a dus să tragă un pui de somn, ca nu închisese niciun ochi toată noaptea. Nevasta, nici gând să-i dea pace să aţipeasca, şi tot îl pisălogea: "Zi, măi barbate, de unde îmi adusei blana ceea?" Păcală, pe jumătate treaz a alungat-o de lângă pat zicându-i: "Fugi de-aicea până nu te jupoi şi pe tine ca pe Moş Martin!" N-a apucat Păcală să tragă doua-trei sforăituri că au început a latra câinii prin ogradă. Pe jumătate adormit, Păcală i-a zis nevestei: "Vezi, femeie, cine mă cauta la ora asta!" Nevasta, cercând să îl tragă şi ea odata pe sfoară,îi zise :"Scoală, Păcală, că a sosit ursoiaca şi întreabă de bărbatul ei!" Păcală, aşa aţipit cum era, găsi repede un răspuns: "Du-te şi zi-i că nu i-am făcut eu de petrecanie, ci l-am găsit cu moartea-ntrânsul!”

9. 4. Ursul păcălit de vulpe – poveste de Ion Creangă (rezumat):
A fost odată o vulpe care nu era mai brează decât alte vulpi viclene. Ea tot căuta cum să facă rost de hrană fără bătaie de cap. Aşa că a pândit şi, simţind după miros că se apropie un om cu peşte, s-a prefăcut moartă în mijlocul drumului.
Omul, credul, a luat vulpea „moartă" şi a pus-o în căruţa cu peşte, sperând să- i facă nevestei vreo haină din blana ei. Numai că vulpea numai moartă nu era. Ea a aruncat peşte din căruţă în lungul drumului, după care a sărit, l-a adunat şi l-a dus la vizuina ei, să se ospăteze.
Atras de mirosul îmbietor, un urs a venit la vizuină, cerşind peşte de la vulpe. Aceasta nu numai că nu i-a dat, dar l-a sfătuit să pescuiască şi el din balta de lângă pădure, folosindu- şi... coada! Să stea noaptea nemişcat cu coada în baltă, iar spre ziuă să tragă cu toată puterea, că va prinde astfel o mulţime de peşti! Ursul, credul şi el, a făcut întocmai. S-a dus şi a stat cu coada în baltă până a înghețat şi apa, dar şi el. Atunci, când a tras odată cu toată puterea, nu a prins nimic, ci doar i s-a rupt coada, care a rămas prinsă în gheaţă! De atunci se zice că a rămas ursul fără coadă.
Ruşinat şi furios, ursul s-a dus să o bată bine pe vulpe. Aceasta însă aştepta răzbunarea ursului, ascunsă într-o scorbură. Ursul a încercat să o apuce de picior, să o tragă. Vulpea a râs de el şi nu a păţit nimic. Obosit şi înciudat, ursul a rămas păcălit... 5. Povestea ursului cafeniu de Vladimir Colin:
Odată, un urs cafeniu a ajuns la Polul Nord. Acolo, toţi urşii erau albi. Când l-au văzut pe ursul cafeniu, toate focile au început să râdă.
– Ia te uită! Un urs murdar! strigă o focă.
– E mânjit tot!
– De la gheare până la bot!
– Vai, ce caraghios!
– Parc-a fost muiat în sos!
Martinel plecă mai departe supărat şi se întâlni cu nişte urşi albi.
– Fraţilor, ce bine că vă văd!
– Cine-i urâtul acesta? spuse cu dispreţ un urs alb.
Bietul Martin se aşeză pe un sloi şi începu să plângă. Cum plângea aşa, se apropie de el un pinguin.
– De ce plângi, ursule?
– Cum să nu plâng dacă urşii albi mă dispreţuiesc şi focile râd de mine? Eu sunt cafeniu, la noi toţi urşii sunt cafenii.

10. Pinguinul îl duse pe Martin într-un loc ferit şi îl rugă să se săpunească bine. La început ursuleţul cafeniu s-a supărat, crezând că şi pinguinul îl credea murdar, dar îi făcu totuşi pe plac. Apoi, l-a dus pe Martinel, aşa plin de spumă, în mijlocul urşilor albi.
– Vai, ce urs frumos! strigă un urs alb.
– Ce blană albă şi strălucitoare!
Martinel era foarte fericit.Deodată un munte de gheaţă se apropie de ei. Toţi urşii au fugit speriaţi. Un pui era în pericol. Martinel s-a dus, curajos, să îl salveze, dar când a luat puiul în braţe, gheaţa s-a spart şi au căzut amândoi în apă. Au reuşit să iasă la suprafaţă, însă clăbucii dispăruseră şi Martinel deveni cafeniu. Toţi urşii încremeniră.
– Alb sau cafeniu, eşti un urs bun şi viteaz, spuse mama ursuleţului salvat. Din ziua aceea, Martin a rămas lângă noii lui prieteni.
6. Martinel – continues the story with his adventures while travelling in seven European countries…

12. The T.E.D. PROJECT-COM-13-PM-1172-SB-IE - a fost finanţat cu sprijinul Comisiei Europene.
Această publicaţie (comunicare) reflectă numai punctul de vedere al autorilor de la Scoala Gimnazială Nr.13 Sibiu,Romania şi Comisia nu este responsabilă pentru eventuala utilizare a
informaţiilor pe care le conţine.
The T.E.D. PROJECT- COM-13-PM-1172-SB-IE- has been funded with support from the European Commission.
This publication [communication] reflects the views only of the author, School No.13 Sibiu, Romania, and the Commission cannot be held responsible for any use which may be
made of the information contained therein.
To be continued…