Vanatorul si pescarul Roman

www.agvps.ro
PESCARUL
VÂNĂTORUL
PESCARUL
VÂNĂTORUL
ROMÂN
ȘI
Răpitori
pe ape reci
36
ANUL MMXIII • NR. 12
DECEMBRIE
Sub semnul
lupului
5
Gârlițe mari
în prag de iarnă
20
Știuci
în rafale
32

REDACȚIA
Director general
Dr. Ing. Neculai Șelaru
Redactor-șef
Ing. Alin-Codru Manu
Redactor
Arh. Mugurel Ionescu
Art Director
Aurel Neagu
Layout/Design
CREA
Difuzare
Ing. Mariana Cristache
CONSILIUL ȘTIINȚIFIC
Acad. Dr. Dan Munteanu
Acad. Dr. Atilla Kelemen
Dr. Ing. Nicolae Goicea
Dr. Ing. Vladimir Talpeș
Redacția și administrația
București - Calea Moșilor nr. 128,
Sector 2, Cod 020882
Tel: 021-313.33.63
E-mail: revistavpr@yahoo.com
www.agvps.ro
ISSN 1582 - 9650
Manuscrisele destinate tipăririi vor fi de preferință în
format digital. Publicate sau nu, ele nu se înapoiază
colaboratorilor. Articolele publicate nu angajează
decât responsabilitatea autorilor lor și nu reflectă în
mod necesar opinia radacției. Reproducerea oricărui
material fără acordul redacției este interzisă.
Nr. 12 /DECEMBRIE 2013
ANUL MMXIII • Serie nouă
FONDATĂÎN ANUL 1919
REVISTANAȚIONALĂ DE
VÂNĂTOARE ȘI PESCUITSPORTIV
20 36
5 32
DIN CUPRINS
Membrii Consiliului A.G.V.P.S. din România și județele pe care le reprezintă
Președinte: Mugur Constantin Isărescu, Director General: Neculai Șelaru; Vicepreședinți:
Florin Iordache (Olt, Dolj); Atilla Kelemen (Bistrița, Harghita, Mureș), Teodor Bentu
(Giurgiu, Asociații de pescari sportivi); Membri: Dorin Calciu (Alba, Arad, Hunedoara),
ilip Georgescu (Argeș, Teleoman), Gabriel Surdu (Bacău, Iași, Vaslui), Teodor Giurgiu
(Bihor, Satu-Mare), Horia Scubli (Cluj, Maramureș, Sălaj), Nicolae Goicea (Botoșani,
Neamț, Suceava), Ion Antonescu (Vâlcea, Sibiu), Eusebiu Martiniuc (Galați, Vrancea),
Ion Vasilescu (București), Florică Stan (Buzău, Dâmbovița, Prahova), Ilie Sârbu (Caraș
Severin, Timiș), Valentin Jerca (Călărași, Constanța), Ștefan Stoica (Tulcea), Adrian Duță
(Gorj, Mehedinți), Laurențiu Radu (Brăila, Ialomița), Gheorghe Iaciu (Ilfov).
VÂNĂTOARE
3 EDITORIAL
Premizele haosului în pescuitul
competițional
5 LA ZI
Sub semnul lupului
8 DIN }AR~
FestivalulvânătorilordelaBata-Arad
ElevatămanifestarecinegeticălaIași
9 OPINIE
„Și urșii se împușcă! Nu-i așa?”
10 PE }EAVA PU{TII
Armele - produse de „lux” accizate
cu dedicație
11 MUNI}IE
Calibrul .300Win.Mag.
a împlinit 50 de ani
12 CHINOLOGIE
Despre aport
14 CHINOLOGIE
La drum cu câinele de vânătoare
15 STUDIU
Zonele de refugiu ale vânatului
stabilite în 1948 în județul Prahova
16 ETOLOGIE
Hibernarea
18 DIN TEREN
Iepuri de ieri și de azi
20 DE SEZON
Gârlițe mari în prag de iarnă
22 PLANTE T~M~DUITOARE
Cătina - ginsengul românesc
23 FACE
Delegația AGVPS la Bruxelles
24 Noutăți de prin magazine
PESCUIT
25 PESCUIT
Ce pescuim în decembrie
26 COMPETI}II
Cugetări la sfârșit de an
competițional
27 ATELIER
Alchimia nadelor (III)
28 PESCUIT LA CRAP
Marea provocare - pescuitul iarna
30 PESCUIT LA R~PITOR
Hegemonia rattling-urilor
32 DE SEZON
Știuci în rafale
34 SPINNING
Două voblere mai puțin obișnuite
36 SPINNING
Răpitori pe ape reci
38 DE SEZON
Cu gândul la vremea copcii
40 Noutăți de prin magazine
41 MICA PUBLICITATE
Solunare

S
copul ascuns urmărit prin ini-
țiativele/acțiunile menționate a
fost, cu certitudine, dizolvarea
AGVPS din România, organizație de
drept privat și de utilitate publică a
vânătorilor și pescarilor sportivi din
țara noastră, probabil fiindcă s-a
opus, cu oarecare rezultate, trecerii
fondurilor de vânătoare și zonelor de
pescuit recreativ/sportiv, din mâna
celor ce au investit timp de peste 50
de ani în ele, cunoștințe și bani, pen-
tru creșterea bonității lor, în mâna
clientelei factorilor de decizie, care s-
au perindat la conducerea țării de
prin 1998 încoace.
Afirmațiile, deschis și tranșant fă-
cute, se bazează pe lucrături trăite și
resimțite de fiecare dintre noi, mai
ales de cei implicați în activitatea de
reprezentare cinstită a intereselor vâ-
nătorilor și pescarilor sportivi din Ro-
mânia, nerostite niciodată cu claritate
până acum.
În contextul prezentat, un perso-
naj din Alba Iulia, care luptă imoral și
fraudulos pentru preluarea forțată a
unei părți din activitatea tradițională
a AGVPS, nu poate fi considerat decât
un pion, dintr-un angrenaj ocult, fi-
nanțat pe moment, pentru încercarea
repetată, cu o încrâncenare maladivă,
nefiind nici vânător și nici pescar
sportiv, de a sparge unitatea AGVPS
și, de trei ori până acum, de a cere di-
zolvarea, pe cale aparent legală, a
AGVPS din România. S-a mizat pe el,
împotriva AGVPS, fiindcă nu are li-
mite comportamentale, fiindcă a reu-
șit să-și subordoneze doi vechi lideri
dizidenți ai pescarilor de competiție și
fiindcă și-a atras tovărășia altor lideri
asemenea, ai unei entități de pescuit
competițional, tributară singurului
concesionar (nelegal) de habitate pis-
cicole naturale din România. Fără sus-
ținerea acestora și indirect a statului,
DECEMBRIE 2013 | 3
VÅN~TOARE
Editorial 3
Sub semnul lupului 5
Calibrul .300Win.Mag. 11
Iepuri de ieri și azi 18
Gârlițe de Brumar 20
Cătina 23
EDITORIAL
decembrie
Ștergerea sintagmei „AGVPS din România” din textul legilor referitoare la vânătoare și
pescuit promulgate după 2000, consilierea constituirii succesive a încă două AGVPS-uri cu
sediul în Bacău mai înainte, stimularea înființării imposibilului Sindicat Național al
Vânătorilor, a Federației Naționale de Vânătoare, a Federației Naționale a Pescarilor
Sportivi din România și a Federației Române de Pescuit Sportiv, precum și favorizarea fățișă
a numeroase asociații de vânătoare și de pescuit sportiv „de apartament”, toate cu susținere
efectivă sau favorizare din partea reprezentanților autorităților publice centrale în domeniu,
par să fi făcut parte, în opinia noastră, dintr-o strategie necurată, urmărită cu consecvență
din umbră, de o PUTERE potrivnică nouă, resimțită în permanență. Strategie necurată,
continuată prin încercările, din fericire nereușite, de rupere, prin efectul legii, a vânătorilor
de pescarii sportivi, iar recent, a pescarilor de competiție de cei de pescuit de agrement.
Însăși atacurile tendențioase la adresa conducerilor AGVPS și ale unor asociații afiliate sunt
susceptibile de a face parte din aceeași strategie doar intuită, dar din plin resimțită.
Premizele haosului
în pescuitul competițional
NECULAI ȘELARU

prin intermediul funcționarilor publici
ai autorităților de pescuit recreativ/
sportiv și de educație fizică și sport,
totul ar fi fost și ar fi rămas un „foc de
paie”.
De când a intervenit însă statul,
prin reglementări strâmbe, lucrurile
au luat o cu totul altă turnură. Iar în
pescuit, în general, și în pescuitul
competițional, în special, s-a ajuns la
un pas de haos. Un haos din care pot
câștiga, bani și importanță, doar „bă-
ieții deștepți”, după reorganizarea ac-
tivității competiționale, de către ei, pe
principii economice, adică cu plata
prealabilă a taxei de participare la
orice fel de competiție, de către ori-
care competitor. Altfel decât până
acum, când costurile participării erau
preluate, în cea mai mare parte, de
asociațiile pescarilor sportivi și de
AGVPS din România. Mai ieftin și
comod pentru cele din urmă, dar imo-
ral din partea inițiatorilor/beneficia-
rilor și frustrant pentru foarte mulți
pescari de competiție fără prea mari
posibilități materiale.
Așa s-ar putea ajunge, foarte cu-
rând, ca toate competițiile, accesibile
până acum oricărui pescar talentat, să
fie transformate într-o competiție se-
lectivă, pe principiul „averii”, și o afa-
cere posibil oneroasă, pe seama
pescarilor competitori sau a sponsori-
lor orgolioși, care-și vor permite să
achite costurile ridicate ale competi-
țiilor viitoare.
Așadar statul, prin reprezentanții
temporari la conducerea autorităților
în materie și echipele de funcționari
publici subordonați lor, a uitat faptul
că AGVPS din România, în calitate de
membră a Confederației Internațio-
nale de Pescuit Sportiv (CIPS) din
anul 1957, a organizat până acum, pe
cheltuială 100% privată și în baza
propriilor regulamente aliniate celor
internaționale, toate campionatele de
pescuit sportiv din România, din 1958
până în prezent, desemnând și susți-
nând singură participarea echipelor
reprezentative ale țării noastre la
competițiile internaționale. Toate,
timp de 55 de ani, fără nici un fel de
susținere materială, morală ori intere-
sată din partea statutului.
În anul 2010, prin noua lege a
sportului, au fost recunoscute ca
structuri sportive doar federațiile ro-
mâne pe ramură de sport și ACR, pen-
tru automobilism sportiv și karting
sportiv. AGVPS nu a intrat în discuție,
pescuitul competițional nefiind recu-
noscut la acea dată ca ramură de
sport, așa cum nu era și nu este recu-
noscut nici acum în celelalte țări din
Europa.
După mai bine de 10 ani de la pro-
mulgarea legii, Ministerul Tineretului
și Sportului (MTS), printr-o interpre-
tare forțată și interesată pe moment a
legii, a decretat pescuitul sportiv
drept ramură de sport, dar fără înde-
plinirea tuturor condițiilor legale în
acest sens. Adică, fără emiterea unui
ordin al ministrului prin care să se re-
cunoască ramura de sport „pescuit
sportiv”, așa cum prevăd reglementă-
rile în vigoare. Ci, pur și simplu, au re-
cunoscut-o declarativ.
Ulterior, în baza recunoașterii
abuzive a ramurii de sport „pescuit
sportiv”, anumiți reprezentanți ai
acestui minister au avizat, fără respec-
tarea legii și efectuarea verificărilor
necesare, constituirea unei Federații
Române (nelegale) de Pescuit Spor-
tiv, eliberându-i, după constituire, tot
în condiții de încălcare evidentă a
legii, certificatul de identitate sportivă
(CIS) și „autorizația” de afiliere la
Confederația Internațională de Pes-
cuit Sportiv (CIPS), în locul AGVPS.
Astfel, reprezentanții statului în
domeniul sportului, mai direct spus ai
Ministerului Tineretului și Sportului,
au transferat litigiul descris în exte-
rior, la nivelul Confederației Interna-
țional de Pescuit Sportiv, care poate
decide după bunul plac ori în intere-
sul celor aflați în spatele afacerii ce se
preconizează.
Așa se aruncă încă o activitate
100% privată, organizată perfect
până acum și cu rezultate de excepție
pentru prestigiul României, în necu-
noscut. Mai exact spus în haos, fără
nici un fel de responsabilitate din par-
tea factorilor care au decis astfel.
Fiindcă niciodată după 1989, nici un
ministru, nu a răspuns pentru abuzu-
rile sale în funcție ori ale echipei alese
de el la conducerea temporară a acti-
vității ministerului.
Ce poate urma, „Dumnezeu cu
mila”! Spre bucuria „dușmanilor” și în
beneficiul celor interesați material din
umbra statului, împins în față să le
netezească drumul și să le facă jocul.
Încă o posibilă privatizare, de
această dată a unei activități 100%
private, în interesul clientelei unei
PUTERI oculte. Și încă o lovitură dată
societății civile de utilitate publică, a
vânătorilor și pescarilor sportivi din
România, îndeosebi unității acesteia.
Cu ajutorul statului, prin modificarea
și interpretarea forțată și interesată a
legii.
În această lucrătură imorală și ne-
legală, doar instanțele judecătorești
competente mai pot face lumină.
Dacă își vor face datoria și vor con-
stata constituirea ilegală a Federației
Române de Pescuit Sportiv (FRPS),
precum și nulitatea CIS-ului și a auto-
rizației acordate acesteia pentru afi-
lierea la Confederația Internațională
de Pescuit Sportiv. Iar într-un stat de
drept, nici n-ar exista vreo îndoială în
legătură cu finalitatea „lucrăturii”
deschis prezentate.
Premizele haosului
în pescuitul
competițional
VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN4 |

T
emut ori venerat, lupul apare
încărcat de simboluri emoțio-
nale și trainice, pe care omul
le-a folosit în funcție de modul în care
le-a perceput.
Doarcâtevaipostaze
Simbol al sălbăticiei neînfrânte și al
curajului, al dorinței de libertate, al or-
ganizării sociale și al ierarhizării, al in-
stinctului matern (lupa capitolina,
alăptând gemenii Romulus și Remus,
regele persan Cyrus – despre care se
credea că a fost alăptat de o lupoaică și
cazurile de adopție de către lupoaice a
unor copii, etc.) ajunge să fie conside-
rat de către unele popoare strămoș to-
temic (amerindieni, celți, daci, turci,
alanii din Caucaz etc.), personaj mito-
logic ori zeitate (Lykurgos, la vechii
gali, Luperca, zeitatea romană - pro-
tectoarea peșterii palatine Lupercal,
Marte zeul roman al războiului, Lyko-
reus din mitologia greacă, Aita-zeita-
tea etruscă a infernului, Bhima și
Vritra din mitologia vedică, Borte-
Cino din mitologia mongolă, Oküz
Han și Khan Pan Pou din mitologia
turcă, Fenrir, Freki, Sköll, Geri, Wer-
wolf și Viscun din mitologia scandi-
navă, Kanuki și Lunawiko din
mitologia amerindiană, Mamberi și
Tutyr, zei-păstori ail lupilor din mito-
logia caucaziană, Ouapouaut, zeu-lup
care veghea în fiecare noapte mersul
soarelui spre ziuă, Osris, zeu egiptean
reîncarnat în lup, Wolfdietrich din mi-
tologia triburilor germanice, Volkod-
lak din mitologia slavă, Vritra,
„lupul-nopții” din mitologia vedică,
Amarok, zeu-lup din mitologia eschi-
mosă și multe alte exemple. Dar, ne
vom opri aici, deoarece subiectul este
mult prea vast, iar intenția noastră, este
de a încerca să înfățișăm lupul așa cum
este perceput în mitologia poporului
român. Unde va fi cazul, vom insera și
eventualele sinonimii sau corespon-
dențe de interpretare cu cele din mito-
logia altor popoare.
Zilelelupului–zile„ținute”
În mitologia românească, există un
număr de zile constitutive ale unui au-
tentic calendar anual consacrat lupului,
în scopul atenuării unor eventuale efecte
neplăcute ori dăunătoare omului, dato-
rate lupului. În total, sunt 34 de astfel de
zile, din care 17 zile sunt schimbătoare
și altele sunt fixe, ceea ce reprezintă cam
un sfert din totalul prăznuirilor mitolo-
gico-religioase dintr-un an.
Orânduirea, denumirea și semnifi-
cațiile acestor zile, sunt următoarele,
cu mențiunea că pot exista oarecare di-
ferențe regionale în interpretări.
DECEMBRIE 2013 | 5
LA ZI
Din negura timpului, a apărut și a evoluat o relație între
om și lup, care se menține și astăzi. În alți parametri, dar
se menține. La început, a fost doar o relație între omul-
vânător și lupul-vânător, deci strict în plan material, de
concurență și confruntare. Apoi, odată cu scânteia de
gândire a omului, imaginea animalului a început să
bântuie spiritualitatea umană, evoluând odată cu
aceasta, îmbrăcând ipostaze din cele mai diferite, de la
teamă la venerație.
În cântecul prelung de fiară,
Un lup mi-arată căi întinse
Către visata, mândra țară
Cu neam și vise neînvinse.
LEGENDA LUPULUI ALB (izvorâtă dintr-o străveche legendă a neamului dacilor)
Subsemnul
lupuluiDr. ing. MITICĂ GEORGESCU,
Dr. GEORGE CRISTIAN GEORGESCU

SÂNVĂSÂI (Sf. Vasile) până la Bo-
botează, deci intervalul 1 – 6 ianuarie,
în care dracii se ascund în apele înghe-
țate, de teama lupilor care îi urmăresc
cu îndârjire, asmuțiți de Dumnezeu.
SÂNTRIFON (Sf. Trifon cel
nebun), 1 februarie, (fiind o variantă
pentru SÂNPETRU de IARNĂ (16 fe-
bruarie), zi în care Sf. Petru, în postura
de „stăpân al lupilor”, îi „dezleagă” și îi
„împarte între hotare”, îngăduindu-le
să sfâșie o oaie dintr-o turmă. Această
zi se mai numește „LANȚUL Sf.
PETRU.
TĂNASE DE CIUMĂ, zi „ținută” la
17 ianuarie, pentru „fereala de ciumă”
(dar și de lupi, în „miezul iernii, mai răi
ca ciuma”).
CIRCOVII DE IARNĂ, între 16 – 18
ianuarie, pentru „fereala turmelor” de
atacul lupilor.
FILIPII DE IARNĂ, în intervalul 25
ianuarie – 2 februarie, în care gospoda-
rii nu rostesc numele sălbăticiunii, pen-
tru a nu o atrage la turmele lor. În
ultima zi din acest interval, 2 sau poate
3 februarie, cunoscută și ca o „zi a ur-
sului”, STRATENIA, lupul își părăsește
bârlogul spre amiază și, dacă își vede
umbra, se întoarce la adăpost. Analo-
gia, chiar mitologică fiind, cu ursul,
este forțată și în antiteză cu realitatea,
deoarece lupul nu se retrage în bârlog
din cauza vremii, iar în plus, în acea pe-
rioadă se desfășoară sezonul de împe-
rechere.
SÂNPETRU DE VARĂ, zi „ținută”
la 28 iunie, zi în care lupii „se adună
într-un anume loc”, într-o răspântie, și
urlă în cor, cerând astfel ca Sf. PETRU,
„stăpânul lor”, să le dea de mâncare.
Conform credinței mitologice, sfântul
coboară între ei și dă fiecăruia câte o
bucată dintr-o pâine, care nu se ispră-
vește niciodată. Ori, în loc de pâine, le
azvârle boabe de năut, menite să le as-
tâmpere foamea. Dacă totuși mai
rămân lupi înfometați, sfântul le „hără-
zește” o vită din turmele gospodarilor.
Fără această „dezlegare” a patronului
lor, lupii nu ar cuteza să atace o vită.
Faptul acesta, cunoscut de ciobani și de
stăpânii turmelor, nu este comentat
negativ, omul acceptând în ziua aceea
ofranda pe care lupul o ia singur.
Această zi, se mai numește SOBORUL
LUPILOR.
CIRCOVII DE VARĂ, intervalul 15
– 17 iunie, de trei zile socotite „rele de
grindină, trăsnet, foc dar și de lupi”.
MARTIRUL LUPU, (Sf. MUCENIC
LUPU), slujitor credincios al Sf. DUMI-
TRU, la 23 august, zi deasemeni „rea
de lupi”.
TECLELE (Sf. MUCENICĂ
TECLA), la 22 septembrie, zi în care nu
se lucrează și nu se aruncă jăratec, pen-
tru a nu fi „mâncat de lupoaice” și ast-
fel să poată să se împerecheze și să
facă pui. Nerespectând tradiția, ar
atrage lupii să atace mai ales berbecii
(Teclele berbecilor).
BERBECARII, 26-28 septembrie,
„zile rele de lup” pentru oi și mai ales
berbeci.
LUCINUL, zi „ținută” la 18 octom-
brie, în aceeași zi cu a Sf. LUCA, socotit
un alt protector a lupilor. Odinioară cu
mult fast, astăzi este sărbătorită spora-
dic. Se credea că, începând de la
această dată, denumită și „Drăgosti-
țele”, ar începe alcătuirea haitelor de
lupi, fapt care ar dura până la FILIPII
DE IARNĂ. În ziua de Lucin, nu se pro-
nunță numele sălbăticiunii, lâna nu se
dă prin darac, și nu se argăsesc sau tă-
băcesc blănuri de animale. Se desfășu-
rau ritualuri magice, cu scopul de a
împiedica înmulțirea lupilor.
SUMEDRU (Sf. DUMITRU), în 26
octombrie, considerat ocrotitorul păs-
torilor și totodată și al lupilor (câinii
care latră de Sumedru, sunt lupii Sf. Du-
mitru). După tradiție, pieptănatul este
oprit în această zi, ca și semănatul us-
turoiului, dar se obișnuiește tunderea
coamelor cailor, pentru a crește o alta
mai bogată. Noaptea se aprind focuri
mari la marginea satelor, mai ales în
zona de munte .
FILIPII DE TOAMNĂ (GĂDINE-
ȚELE), care încep cu ziua propriuzisă
a lupului, 13 noembrie. În această zi,
gospodinele lipesc gura sobei, pentru a
„lega gura lupului” și a ocroti astfel vi-
tele.
OVEDANIA, numită și FILIPUL
ȘCHIOP, 21 noembrie. Conform legen-
dei, Filipii au fost șase frați apostoli, în
timpul prigonirii creștinilor și aruncați
într-o groapă cu lupi, din care au scă-
pat. Unul din ei a fost pedepsit de
Dumnezeu pentru că a lucrat în ziua de
Ovidenie și a rămas șchiop. A fost so-
cotit conducător al unei „haite divine”
de lupi, pe care îi asmuțea la turmele
gospodarilor care lucrau în ziua de Ovi-
denie.
Zilele GĂDINEȚELOR se termină
cu ANDREIUL (Sf. ANDREI), la 30 no-
embrie, de fapt și el un patron al lupi-
lor. În această zi, „se păzește usturoiul”
și se spun povești toată noaptea, pentru
îndepărtarea haitelor de lupi. Zilele lu-
pului, mai sunt cunoscute sub denumi-
rea de LUPINI.
Lupul,înaltesimboluripozitive
În simbolistica sa, în afara ipostaze-
lor malefice reprezentate de efectele
asupra turmelor de animale domestice,
lupul este integrat și în ipostaze pozi-
tive, favorabile omului. De exemplu,
socotit ca fiind singurul animal înzes-
trat cu puterea de a „vedea dracii”, îi
vânează până în perioada 1-6 ianuarie,
între Sânvsăi și Bobotează, când aceștia
se ascund în apele înghețate. Deși a fost
creat de diavol din argilă, suflul de
viață nu l-a primit de la acesta, ci de la
Dumnezeu, iar de atunci lupii îi „vâ-
nează pe draci”. În această ipostază,
lupul este sprijinitor al Divinității.
Stimulator al bărbăției și curaju-
lui, ipostază în care a fost cunoscut nu
numai la noi, ci și în întreaga zonă bal-
canică, motiv pentru care un dinte de
lup era purtat ca amuletă dătătoare de
virtuți. În aceeași idee, călăreții princi-
pelui transilvan, Gh. Racozi, purtau tu-
nici din blană de lup. Credința se
regăsea și în Franța secolului al XVIII-
lea, prin agățarea unui dinte de lup la
gâtul unui cal, care devenea câștigător
în orice întrecere.
Element de bun augur, aducător
de noroc în întâlnirile întâmplătoare,
cînd apărea drumețului venind dinspre
partea dreaptă a acestuia. Vechii ro-
mani, îl socoteau cel mai sigur și impor-
tant semn de noroc. Aceeași credință
este și la români și la francezi.
Animal călăuză, (și) de purtător al
sufletului mortului către „tărâmul de
dincolo” (însușire pe care ar avea-o și
vidra). În folclorul românesc, apare o
baladă pe această temă: ...„de-ți va ieși
lupu’nainte / să nu spăimuiești / frate
bun să-l prinzi / că el te va scoate / la
drumuri de plai / să te ducă-n Rai. Cre-
dința este foarte veche, citată și de is-
toricul roman Paulus Diaconus, al cărui
strămoș, Lopichis, ar fi fost călăuzit de
un lup, după ce a scăpat de avari.
Patronimic vindecător, în situația
în care un copil se naște bolnav și pri-
mește numele „Lupu”, se va însănătoși.
În plus, cu o unghie de lup se trăgea
un cerc în bătătura casei, în interiorul
căruia, flăcăi încinși cu brâie roșii jucau
pe brațe copilul bolnv spre a-l înzdră-
veni.
Stimulator al dragostei, într-o cre-
dință că „secretul iubirii” consta într-un
fir de păr din coada lupului, dar care
avea putere doar când lupul era prins
viu. La aromâni, se adăuga o strigătură
menită să împiedice lupul să-și lepede
firul magic. Credința era împărtășită și
de naturalistul antic, Pliniu cel Bătrân,
care o recunoștea uzuală la romani.
Onomastică șitoponimie
Numele lupului este frecvent și în
numele (de familie) a numeroși oa-
meni (Lup, Lupu, Lupan, Lupașcu,
Lupeanu, Lupuleț, Lupșe, etc.), sau
în toponimie (Lupeni), mult mai frec-
Sub semnul lupului

DECEMBRIE 2013 | 7
vent însă în toponimia orografică
(Valea Lupului, Lupoaia, Pârâul Lu-
pului, Dealul Lupului, Muchia Lupu-
lui, etc.
***
Într-o încercare extrem de concisă
de a prezenta ipostazele în care lupul
apare în spiritualitate, par a fi domi-
nante cele cu caracter malefic, izvorâte
din domeniul pastoral. Nu am detaliat
aici, un alt aspect al aparițiilor dăună-
toare ale lupului și anume aceea a LI-
CANTROPIEI, deoarece aceată
credință străveche, fiind răspândită pe
aproape întreaga suprafață a pământu-
lui, detalierea sa ar depăși cu mult in-
tențiile noastre. Ea constă în ideea că
există oameni care se pot schimba în
lupi, producând o serie întreagă de
efecte nefaste. În fapt, s-a demonstrat
științific că nu este vorba de reale mo-
dificări anatomice, ci de un comporta-
ment aberant datorat unei stări de
confuzie și iluzie maladivă. Așadar,
vom înșira pe scurt, doar câteva exem-
ple despre această credință. În mitolo-
gia românească, apar pricolicii
(tricolicii), vârcolacii, ființe fantastice
nefaste, cu înfățișare parțială sau totală
ca lupi-oameni (oameni-lupi), toate
cu comportament dăunător, asupra că-
ruia nu vom insista. Amintim doar, că
moții din Munții Apuseni, aveau con-
vingerea că „oamenii-lupi” se puteau
îmblânzi ușor, dându-li-se o bucată de
pâine, iar vraja lor putea fi spulberată
dacă li se oferea o coajă de turtă de
mălai. Licantropia a apărut ca o tradiție
totemică a populațiilor primitive, evo-
luând apoi în superstiții. Călugărul do-
minican Toma d’Aquino (sec. XIII)
devenit sfânt, considera licantropia o
pedeapsă divină aplicată oamenilor,
dând exemplul Sf. Petru, care l-ar fi
schimbat în lup pe regele gal Vereticus.
Amerindienii numeau fenomenul lican-
tropiei, Rougarou, în lumea slavă, cei
bănuiți de licantropie erau numiți Vov-
kolok, Voudlak, Vlkodlak,iar estonie-
nii îi numeau Vâlkacis, kirkizii îi
numeau Ertoshtuk, iar în Argentina, a
existat o credință care a dăinuit până
în secolul trecut – că dacă cel de a șap-
telea copil al unei familii era părăsit –
devenea un lobison, adică un om –
lup. Încheiem foarte scurta prezentare
a fenomenului, amintind credințele în
această privință din vechea Eladă, din
continentul european prezentă la toate
popoarele și, mai ales din Anglia, unde,
cu toate că lupii dispăruseră de mult,
credința că apariția lunii pline în culoa-
rea roșie, a declanșat o adevărată “epi-
demie” de manifestare a licantropiei,
până la jumătatea secolului al XVIII-
lea.
Perenitateastindarduluidac
În situl arheologic Budureasca-Fân-
tânele (Prahova) a fost descoperit în
anul 1960, între numeroase obiecte, un
vas ceramic cu reprezentarea stindar-
dului dac, de cap de lup cu trup de ba-
laur, datat ca provenind dintr-o așezare
dacică din sec. IV î. Ch. fiind cea mai
veche reprezentare cunoscută a stindar-
dului dac, devansând cu peste cinci se-
cole reprezentarea aceluiași stindard de
pe Columna lui Traian din Roma (anul
113 d. Ch.). Din aceste două repere
temporale, izvorăște aserțiunea noastră
privind stindardul dac. Întruchipând
spiritul liber și puternic al neamului
dac, stindardul a fost inspirat de legen-
darul LUP ALB, strămoșul totemic al
neamului autointitulat a fi asemeni lu-
pilor, purtând semantic numele daöi,
din care a derivat denumirea de dac.
Confecționat dintr-un cap de lup cu
botul larg deschis, continuat cu fâșii din
pânză colorată simulând un trup de ba-
laur, susținut de o lance. În iureșul lup-
telor, stindardul însuflețit de mișcarea
aerului, emitea un șuierat menit să în-
spăimânte dușmanii, constituind în ace-
lași timp și un reper central de orientare
al luptătorilor, dar după unele interpre-
tări, servea și arcașilor să-și ordoneze
tirul în raport de bătaia vântului. Cert
este faptul că înșiși cuceritorii romani,
au cunoscut importanța și valoarea stin-
dardului pentru luptătorii daci, din mo-
ment ce l-au și reprezentat pe celebra
columnă a lui Traian. Mai mult, după
încheierea războiului, romanii au recru-
tat luptători daci, constituind legiuni
menite să apere imperiul. Așa se face că
apare o primă legiune romană alcătuită
din dacii înrolați cu arme și stin-dard,
denumită Cohors Aelia I Dacorum,
cantonată în Bretania. Dar, alte legiuni
romane alcătuite deasemeni din daci
care își purtau stindardul, au fost tri-
mise în apărarea graniței estice a impe-
riului. În Capadochia, din sudul
podișului Anatoliei, era cantonată legiu-
nea Alla I Ulpia Dacorum, iar pe teri-
toriul actual al Siriei, era Cohors I
Ulpia Dacorum.
Începând cu anul 175 d. Ch., stin-
dardul dac s-a impus ca stindard al le-
giunilor romane., triumfând și în a
doua jumătate a secolului al IV-lea, cu
prilejul vizitei la Roma a împăratului
Flavius Iulius Constantius, fiul împăra-
tului Constantin I. (după istoricul Am-
mien Marcelliu). Conform datelor
cuprinse în Notitia Dignitatum, un do-
cument militar al arhivelor imperiale
romane, stindardul dac purta culorile
roșu, galben și albastru, aceleași de la
primele legiuni dace canonate în Bre-
tania și Capadochia, cu care luptătorii
daci fuseseră recrutați. După căderea
imperiului roman de apus, stindardul a
fost preluat și folosit de armatele impe-
riului bizantin, până către finele seco-
lului al X-lea.
Împăratul bizantin Justinian, a înfi-
ințat în anul 535 d. Ch. două cetăți du-
nărene, Recidava și Literatta, locuite de
luptători descendenți ai dacilor, care
și-au păstrat emblema stindard de
luptă strămoșesc. Ca un semn de pre-
țuire al efectului moral exercitat asupra
luptătorilor, stindardul folosit în legiu-
nile romane și bizantine era împodobit
cu aur și pietre prețioase.
În anul 1185, frații valahi Petru,
Asan și Caloian, au condus o armată
împotriva bizantinilor, ai cărei oșteni
aveau pe sulițe flamuri cu reproduce-
rea dragonului dac, cu cele trei culori.
În anul 1821, culorile se regăseau pe
drapelul de luptă al lui Tudor Vladimi-
rescu, iar în anul 1848 au devenit culo-
rile drapelului de stat, cunoscute și
astăzi. Putem deci spune, că tricolorul
nostru este o moștenire de la strămoșii
noștri daci, transmisă prin milenii de
stindardul cu cap de lup și trup de șarpe-
balaur. Dar, stindardul lup-dragon, pre-
luat de la legiunile romane din Bretania,
a fost folosit și de cavalerii carolingieni,
începând din a doua jumătate a sec. al
VIII-lea până în sec. al X-lea.
Această emoționantă dovadă a pe-
renității unui simbol al strămoșilor
noștri daci, care ne-au lăsat într-o moș-
tenire transmisă prin milenii, tricolorul
de astăzi, prin stindardul de luptă cu
cap de lup și trup de balaur, nu este
singulară. Se alătură numelui dac, evo-
cator al virtuților pe care acest popor ni
le-a dăruit deopotrivă. Deasemeni,
multe din credințele sale în privința lu-
pului, ni s-au tranmis prin datini, obi-
ceiuri și o neasemuită mitologie.
Și toate cele amintite, cu totul
sumar, aci, s-au desfășurat sub semnul
lupului.
Conformdatelor
cuprinseînNotitia
Dignitatum,undocument
militaralarhivelor
imperialeromane,
stindarduldacpurta
culorileroșu,galbenși
albastru.

ManifestăriDIN }AR~
L
a doar o săptămână de la săr-
bătorirea Zilei Vânătorilor și
Pescarilor Sportivi din Româ-
nia, cu ocazia Congresului de la Alba
Iulia, s-a ținut într-o organizare de ex-
cepție și în locația de naștere a aces-
tui gen de manifestare cinegetico-
halieutică, cea de-a VI-a ediție a Fes-
tivalului Vânătorii de la Bata – Arad.
Amfitrionul, animatorul și organizato-
rul acestei ediții, ca de altfel a tuturor
celorlalte dinainte, a fost același mo-
dest, bonom și fermecător vânător Ion
Micurescu, care a reușit să atragă ală-
turi de AJVPS Arad, Consiliul Jude-
țean și Consiliul Primăriei Bata.
Prezentarea cu fast a grupelor de
vânători și a tradițiilor fiecăreia, com-
petițiile canine de frumusețe și de
lucru, demonstrațiile de vânătoare cu
șoimi și de tras cu arcul la țintă, pre-
cum și delicioasele probe de ceaun cu
preparate vânătorești, completate
printr-un autentic spectacol folcloric
și un foc viu de artificii, au surprins
plăcut și au creat o atmosferă priete-
nească, destinsă și de bună dispoziție
printre participanți, făcându-i să uite
pentru moment, precum la vânătoare,
de toate grijile și problemele coti-
diene. Nicidecum puține și fără im-
portanță în perioada pe care o
traversăm.
O sărbătoare adevărată a vânăto-
rilor, de înaltă ținută, care a reliefat,
încă odată, primatul Festivalului de la
Bata – Arad în fața celorlalte.
Felicitări și la cât mai multe ase-
menea festivaluri anuale! (N. Ș)
Festivalul vânătorilor
de la Bata - Arad
În holul generos al Palas–
Mall din Iași a fost organizată,
pentru orice vizitator sau per-
soană interesată, venită spe-
cial sau aflată în trecere prin
acesta, o inedită expoziție de
trofee vânătorești, din Româ-
nia, Europa, Asia și Africa. Ex-
poziție de trofee cu bun gust
montate pe panoplii și aerisit
expuse, dublată de o alta la fel de valoroasă, cu vânzare, de echipament și
obiecte de decor vânătoresc, deschisă de firme de prestigiu din România și
Ungaria. O surpriză și atracție în plus, pentru oricine s-a găsit în zona Atrium
Palas–Mall în seara zilei de 29.11.2013, a constituit-o concertul rafinat susținut
de trupa Millenium din Chișinău, în continuarea fanfarei locale a armatei.
În concluzie, o manifestare cinegetică elevată, organizată de președintele
AJVPS Iași, col. (r) Gabriel Surdu, și echipa sa de colaboratori apropiați.
Cele mai sincere felicitări pentru inițiativa organizării și reușita manifes-
tării, oarecum de pionierat în această parte a țării. (N. Ș.)
Elevată manifestare
cinegetică la Iași

D
in timpuri imemorabile, pe
meleagurile noastre, urșii au
făcut obiectul vânătorii. Fără
nici un fel de îngrădire, în deplin
acord cu legile pământului, dar numai
până în 1953.
După aceea, până în 1996, urșii s-
au vânat limitat, în două sezoane le-
gale de toamnă și, respectiv, de
primăvară, cu lucrări de evaluare, pro-
puneri și aprobări de cote de recoltă
temeinic fundamentate, factorul
„bunul plac” fiind aproape exclus.
Acum se vânează aparent cam tot
așa, dar cotele de recoltă au fost rebo-
tezate „cifre de intervenție” și sunt
obligatoriu „cercetate” în prealabil,
apoi semnate de o pleiadă de funcțio-
nari publici, după pretinse scrupuloase
verificări, ajungându-se în final la cea
mai importantă semnătură, cea a mi-
nistrului, care semnează ceva foarte
confuz și subiectiv, cam „ca primarul”.
Un fel de fugă generalizată de răspun-
dere.
Deoarece înainte vreme, cotele de
vânare erau rezultatul echitabil al unei
împărțiri proporționale cu efective de
urși din fiecare fond de vânătoare, ce
se suprapuneau în general cererilor
gestionarilor, nu prea existau pro-
bleme în legătură cu prejudiciile pro-
duse deținătorilor de animale sau
livezi. Aceștia aproape renunțaseră la
alte mijloace de răzbunare împotriva
ursului (lațuri, otrăvuri, etc.). Dacă
apăreau cazuri de pagube, gestionarul
intervenea cu celeritate, știindu-se,
aproape fără dubii, care este exempla-
rul „culpabil” și nu mai eram, cum
suntem acum, obligați să întocmim, de
cele mai multe ori post factum și chiar
„în fals”, dosare care condamnă la îm-
pușcare un… „urs ispășitor”.
Evaluările clasice, anterior întoc-
mite corect de gestionari, au fost „îm-
bunătățite” însă de curând, pe baza
unor necunoscute studii „științifice” ale
ICAS-ului, în fapt aranjamente de cifre
incredibile în avantajul Direcțiilor Sil-
vice și unor asociații agreate din Bra-
șov, Harghita și Covasna, mai rar din
alte județe, unde diverși implicați în
„procesul de corectare” a lucrărilor au
interese personale. Spre exemplu, un
singur gestionar din Argeș aflat în re-
lații de simpatie cu conducerea ICAS,
primește câte 3-4 urși recoltă pe an. Ca
de altfel și minigroful din Covasna,
care sponsorizează ieșirile în străină-
tate ale aranjorului principal, dar și în-
tâlnirile din țară ale celorlalți aranjori
secundari, ai cifrelor de intervenție,
preocupați în mod serios de denatura-
rea adevărului, în interesul celor ce se
ocupă în principal, de vânzarea pieilor
de urs din pădurile României.
În acest mod problemele sunt re-
zolvate, surprinzătoarele cote de inter-
venție, bazate pe o pretinsă „lucrare
științifică”, ce nu poate fi verificată și
contestată. Iar aprobarea acesteia se
face cu un „înalt grad aleator” sau mai
precis după interesele și bunul plac al
aranjorului principal.
Numai câțiva „nostalgici” se mai
întreabă de ce și până când, în văzul
și cu știrea tuturor, a inspectorilor din
structurile teritoriale și centrale ale
Gărzii de Mediu, Agenției de Protecție
a Mediului și a Ministerului Mediului,
în frunte cu d-na ministru Rovana
Plumb (mulțumită probabil de cifrele
de intervenție din județul de baștină
Dâmbovița care au crescut de la 2 la 6
exemplare), urșii mai sunt uciși acolo
unde fac cele mai puține pagube și
mai ales la nadă?
Dacă în județul Dâmbovița cota de
intervenție a crescut de trei ori, în alte
județe cu efective mai mari, cota de in-
tervenție a scăzut de trei ori. Spre
exemplu, în județul Hunedoara, un
județ cu suficient de mulți urși, cota
de intervenție a scăzut, în cazul AJVPS
Hunedoara, de trei ori, de la 3 exem-
plare aprobate în sezonul 2012/2013
la 0 (zero) exemplare în sezonul
2013/2014! Dar, numai la AJVPS Hu-
nedoara, nu și la Direcția Silvică Hu-
nedoara și la alți gestionari „agreați”
de aranjorul șef sau de ministru.
Oricine dintre cei interesați poate
vedea, din cifrele de intervenție apro-
bate, că factorul „bun plac” este la el
acasă.
În realitate, omul ICAS-ului se
joacă „științific” cu cifrele, fiindcă gă-
sește întotdeauna argumente liniști-
toare pentru neștiutori și pentru
conștiința ministrului, care poate chiar
nu înțelege ce se întâmplă la împărți-
rea cifrei de intervenție și extragerea
nelegală a ursului din România (uci-
derea unor exemplare nevinovate la
nadă, din cel mai pur interes comer-
cial).
Asigurătoare pentru conștiința
doamnei ministru rămâne „rezerva”
de 30 de exemplare, reținută la dispo-
ziția ei, rezervă ce poate va fi distri-
buită la cerere, probabil tot pentru cei
protejați și ascultători, care pot să
abată ursul din pădure spre 1, 2 sau 3
tone de pește oceanic stricat, în Mall-
urile Bucureștiului, cum s-a întâmplat
mai anii trecuți și nimeni nu a pățit
nimic. Poate doar ursul!
DECEMBRIE 2013 | 9
Puncte de vedere OPINIE
„Și urșii se împușcă!
Nu-i așa?”
JAN DORIN CALCIU

Pe țeava puștiiOPINIE
D
acă nu cumva este vorba de
excese decizionale, un gen de
derapaje ridicole, total nepro-
ductive și nepotrivite, pentru a da
substanță și un spor de credibilitate
prejudecății că aceia care dețin arme
sunt niște pricopsiți, un fel de paria ai
societății, arătați cu degetul de toată
lumea, fapt pentru care trebuie sanc-
ționați prin reintroducerea accizelor
pentru arme și muniții, măsură care
abia fusese înlăturată la începutul lui
2013.
Este îngrijorător să afli cum se
străduiesc corifeii de la Finanțe - ei
cred că o fac profesionist (sic!) - să
aducă un câștig în privința încasărilor
bugetare pentru a putea spune la te-
levizor, atunci când se adună capita-
lul electoral: „Vedeți ce idei grozave
am avut în primul an de guvernare?
Și ăia care vor arme de vânătoare tre-
buie să plătească accize majorate cu
sută la sută, la fel ca persoanele care
achiziționează iahturi, blănuri, cris-
tale, bijuterii din aur și platină sau au-
toturisme!”
Nu doresc să intru acum într-o
abordare tehnică a măsurii cu pricina.
Punctez doar cât de nocivă poate fi
așa-zisa „gândire pozitivă” a diletan-
ților care au socotit că arma de vână-
toare obișnuită este un obiect de lux,
pe care și-l pot permite doar prezum-
tivii oameni cu foarte mulți bani, ni-
meni altcineva. Este o interpretare
aberantă, străină de realitate și de lo-
gica elementară.
Evidențiez cu precădere nonșa-
lanța prin care promotorii acestei mă-
suri au pus laolaltă armele și iahturile,
de exemplu, fără nicio intenție de di-
ferențiere a pretinsului criteriu de
„lux” care ar exista în trebuința ambe-
lor produse. Un mic efort de gândire,
dacă acesta se manifesta, ar fi trebuit
să cenzureze lăcomia introducerii ac-
cizelor pentru arme și muniții măcar
din perspectiva satisfacerii unei nece-
sități sociale și economice, atribut
care nu poate fi valabil în cazul iahtu-
rilor.
Prin urmare, o simplă consultare a
DEX-ului ar fi fost suficientă pentru a
afla că armele de vânătoare, supuse
abuziv accizării, au o utilitate aparte
pentru vânătoare, fiindcă sunt folosite
pentru a asigura acel echilibru cinege-
tic aflat, din păcate, permanent doar
pe lista preocupărilor vânătorești și
rareori pe agenda autorităților care
pun biruri. Sunt năucit să constat că
oficialii care s-au gândit să accizeze
mai multe categorii de arme sunt sin-
gurii care au găsit asemănări și chiar
coincidențe între carateristicile cu-
prinse în definiția armei - un obiect
care servește la vânătoare și în unele
probe sportive, și definiția unui iaht -
o navă mică și elegantă, cu pânze sau
cu propulsie mecanică, pentru un
număr mic de pasageri, folosită -
atenție! doar pentru călătorii de plă-
cere.
Venită de „sus”, decizia cu pricina
nu are cum să aducă liniștea, dimpo-
trivă. Astfel de sincope profesionale
nu fac decât să arate cât de mare este
derapajul profesional când se „decre-
tează” că armele de vânătoare sau de
uz personal constituie expresia unui
stil de viață foarte costisitor, drept
pentru care cei interesați trebuie să
plătescă la fel ca prezumtivii proprie-
tari de iahturi sau autoturisme cu ci-
lindree mai mare de 3.000 cc.
Carevasăzică, domnul Ion Ange-
lescu, trecut de 90 de ani, care vâ-
nează de 74 de ani, dacă s-ar
încumeta să-și cumpere o altă pușcă
înseamnă că are un un statut social ri-
dicat, fapt pentru care trebuie să su-
porte costul accizelor inclus în preț, în
valoare de sute de euro! Probabil, Ion
Gheorghe Maurer, dacă ar mai trăi, ar
râde de modul cum poziționează diri-
guitorii de astăzi pe cei care dețin o
armă de vânătoare. Pentru cei care nu
cunosc, îi informez că fostul demnitar
comunist avea nu mai puțin de 32 de
arme, dintre care patru marca Holland
& Holland, extrem de valoroase. Una
dintre acestea fusese primită cadou de
la regina Angliei, era cu intarsii din
aur și gravură în oțel. Valora cam
35.000 de lire sterline, așa susține fiul
său. Găsește cineva vreo legătură între
cei doi din perspectiva statutului so-
cial?
Prin urmare, este îngijorător să
aflu astăzi că dacă tatăl meu, fost vâ-
nător în Câmpia Dunării, ar mai fi trăit
și ar fi dorit să achiziționeze o altă
armă în locul unui IJ calibru 16 mm,
era automat pus pe picior de egalitate
cu contemporanul Ion Țiriac, și el de-
ținător al unui adevărat arsenal, fiind
obligat, la rându-i, să suporte costurile
generate de noile accize pentru că, nu-
i așa, va cumpăra un produs de… lux!
Mă năucesc astfel de raționamente
folosite ca argument economic pentru
sporirea încasărilor bugetare. Aș pre-
fera să fim scutiți de asemenea poveri,
în sensul că toată lumea știe că majo-
ritatea celor care dețin o armă de vâ-
nătoare sunt oameni cu un statut
social modest, dornici să păstreze și să
continuie tradiția din familie, foarte
mulți dintre ei cu însușiri remarcabile,
având exercițiul de a rămâne în slujba
protejării bogățiilor faunistice prin
păstrarea echilibrului natural.
Cu ce sacrificii și, mai ales, cu ce
cheltuieli personale, ar fi bine să se
gândească mai responsabil cei care
vor succes public, mărind accizele la
arme și muniții prin luarea unor deci-
zii lipsite de rezonabilitate și decență.
Mai ales în acest caz, cuvincioasa mă-
sură lipsește cu desăvârșire.
Armele - produse de „lux”
accizate cu dedicație
ELIADE BĂLAN
Să fie oare vorba, în ceea ce îi privește pe guvernanți,
doar de o stare difuză, susținută de un populism
pronunțat, atunci când au hotărât ca armele de vânătoare
să fie clasate, din interes, în categoria produselor de lux?

DECEMBRIE 2013 | 11
MUNI}IE
R
evista germană Caliber a pu-
blicat în nr. 9/2013, la pag.
24-39, un articol dedicat aces-
tei aniversări, semnat de redactorul
șef Stefan Perey și de colaboratorul
permanent Michael Fischer (ultimul
fiind și autorul fotografiilor). Acolo
am găsit informațiile asupra istoricu-
lui, cât și date din literatură privind
trageri efectuate la distanța de 100 m,
cu unele rezultate excepționale (dis-
persii între 6 mm și 23 mm).
Autorii au testat și ei cele 9 gloanțe
prezentate mai sus (de la stânga la
dreapta: RWS HPBT., MEN HPBT,
Hornady HPBT., S&B Sierra HPBT,
MEN HPBT., Hornady A-MAX., Fede-
ral Sierra HPBT, MEN SFC și PPU
FMJ). Explicarea numelor se prezintă
sub tabel.
Au tras din poziția așezat la 100 m
și din poziția culcat la 300 m, cu arma
Haenel RS8 Basic, Fig. 1, ce are țeava
lungă de 630 mm, pasul ghinturilor de
10 inch, iar pe ea s-a montat o lunetă
Steiner Military 4-16x50. Cartușele au
provenit de la firmele producătoare.
Arma este destinată trupelor spe-
ciale, care pot obține rezultate mai
bune, montând și frâna de gură. Unele
cifre din tabel prezintă însă interes și
pentru vânători, cum ar fi cele reali-
zate la distan a de 300m cu Hornady
A-Max, S&B Sierra HPBT și MEN
HPBT.
Explicarea prescurtărilor: grs =
grains (1 grain = 0,0648 grame);
HPBT = Hollow
Point Boat Tail (Vârf găurit coadă
tronconică) FMJBT = Full Metal Jac-
ket BoatTail (Cămașă întreagă coadă
tronconică); SFC = Schrägflächen Ges-
chos (Glonț din tombac presat, cu vârf
găurit urmat de un canal axial adânc
ce provoacă în lungul său deformarea
corpului).
Orificiile sunt astupate de coafe
din polimer cu vârful ascuțit, mărindu-
le Coeficienul Balisic, iar la SFC de un
știft scurt din tombac.
Succesul său a fost imediat, toate
firmele importante de muniție îl pro-
duc cu mai multe modele de glonț,
acest calibru find eficient pentru tot
vânatul de talie medie și mare, ameri-
can și european, de la capra neagră la
elan, poate doar cu excepția urșilor
agresivi ce trebuie stopați fulgerător.
Calibrul .300Winchester
Magnum a împlinit 50 de ani
MATEI TĂLPEANU
A trecut o jumătate de secol de când calibrul .300 Winchester Magnum a fost lansat pe
piață în 1963, el fiind cel mai nou din familia de 4 cartușe Win.Mag. scurte cu centură.
Primul a fost .458 Win. Mag. (1956), iar pe baza tubului său - îngustat la umăr și gât -
au apărut în 1958 calibrele .338 Win. Mag și .264 Win. Magnum. Ele pot intra în
mecanismul standard al carabinelor cu repetiție, primele 3 având tubul cartușului lung
de 63,50mm, pe când cel mai nou îl are de 66,55 mm.
Greutate și Fabricant V2 Precizie Precizie
model glonț cartușe m/sec (100 m) (300 m)
în mm în mm
147 grs. PPU FMJBT PPU 985,2 62 84
154 grs. MEN SFC MEN 934,4 19 69
168 grs. Sierra HPBT S&B 945,8 22 33
178 grs Hornady A-Max Hornady 915,5 31 30
190 grs. MEN HPBT MEN 861,6 18 35
190 grs. Sierra HPBT Federal 906,6 12 44
195 grs. Hornady HPBT Hornady 899,2 24 39
200 grs. RWS HPBT RWS 864,5 13 52
200 grs. MEN.HPBT MEN 775,6 14 32
TABEL cu rezultatele gloanțelor de calibrul .300 Winchester Magnum trase la
100 m și la 300 m, cu arma Haenel RS8 Basic
1

O
rice vânător își dorește să aibă
lângă el un câine bine dresat
și disciplinat care răspunde
prompt la comenzi. Succesul în etapa
de formare este asigurat de înțelege-
rea modului în care trebuie educat –
dresajul este o activitate frumoasă dar
dificilă ce trebuie făcută cu dragoste,
tact și răbdare. Să nu pierdeți nicio-
dată din vedere limitele fizice și psi-
hologice ale câinelui, specifice fiecărei
perioade din viața acestuia, dar și de
rasa din care provine. Ședințele de
dresaj nu trebuie să aibă durate prea
mari.
Într-o primă etapă, contează co-
rectitudinea cu care sunt efectuate co-
menzile și nu numărul de repetări.
Comenzile date câinelui trebuie să fie
scurte, compuse dintr-o singură silabă
sau cel mult două: „aici”, „șezi”, „du-
te”, „caută”, „aport”.
Începutul
În primele luni de viață în care este
esențial dresajul „de curte”, tânărul
câine trebuie menajat, trebuie să lu-
creze cu plăcere, fiind supus la eforturi
moderate. Nu este indicat să vă supu-
neți puiandrul la sesiuni lungi și epui-
zante – astfel de abordări extreme pot
crea dezechilibre fizice și psihice ce
vor lăsa urme pentru toată viața. Este
foarte important să urmărim ca toate
comenzile date să fie obligatoriu exe-
cutate.
În cazul în care comportamentul
câinelui denotă plictiseală și lipsă de
atenție, atunci mai bine întrerupeți
lecția. Nu este bine să supraevaluăm
capacitatea de înțelegere a câinelui,
oricât de inteligent ar fi.
DresajulCHINOLOGIE
Pentru un vânător povestirile și amintirile cinegetice se
împart în două perioade: cea dinainte de a avea câine și
cea de după. Numărul istorisirilor, dar și al kilometrilor
străbătuți la picior cresc, reușitele, eșecurile, năzbâtiile
membrului patruped al echipei sunt sarea și piperul
zilelor de vânătoare. Cu siguranță, în timp, vor fi
apreciate totuși mai mult reușitele.
Despre aport
Text și fotografie MARIA SĂVULESCU

DECEMBRIE 2013 | 13
Dresajul în câmp
După primele 4-5 luni poate în-
cepe etapa dresajului în câmp. Con-
ducerea câinelui în teren trebuie
adaptată fiecarei rase în funcție de uti-
litatea și modul de lucru specific. Este
foarte important să pregătim câinele
pentru întâlnirea cu vânatul. Un alt
element important, chiar esențial, este
reacția la focul de armă. Aportul poate
fi învățat și repetat în perioada dresa-
jului „în curte”. Pentru a se obișnui cu
prezența în gură a blănii și a penelor,
puteți face aporturi folosind piciorușe
de iepure. Acestea sunt mici și ușor de
purtat pentru un pui de 2-3 luni.
După ce se obișnuiește cu ele și
după ce își însușește și etapele apor-
tului în mod corect puteți încerca să
lucrați cu păsări mici (de preferință ar
fi bine să nu începeți cu utilizarea
unui porumbel pentru că lasă foarte
multă pană și s-ar putea ca această
primă experiență să nu fie pe placul
învățăcelului). În această etapă puteți
începe să simulați aportul la iepure
utilizând un băț de diferite mărimi și
greutăți (funcție de dimensiunile câi-
nelui) învelit într-o bucată de blană
de iepure. Este foarte important să fie
deprinse în mod corect toate etapele
aportului. Câinele trebuie să plece
după aport doar la comandă – de
aceea este bine ca într-o primă etapă
să-i se dea comanda „culcat”. Se
aruncă aportul și apoi, după câteva
secunde (zece-cincisprezece), se dă
comanda „aport”.
La primele execuții obiectul se va
arunca în apropiere și cel mai impor-
tant în aria vizuală a câinelui. La adu-
cerea obiectului câinele se va pune în
„șezi”. Dacă nu se va așeza, se va
apăsa ușor pe crupă, așezându-l astfel
în poziția dorită, cu aportul în gură.
Aportul nu se trage niciodată din gura
câinelui. I se va da comanda „lasă”, ți-
nând mâna stângă sub vânatul apor-
tat, atingând cu podul palmei maxila-
rul inferior. Dacă nu vrea să lase apor-
tul, îl facem să deschidă gura apăsând
cu degetele lateral buza inferioară pe
dinți. În acel moment, din cauza du-
rerii, va lăsa aportul în mână. La exe-
cuția corectă câinele va fi
recompensat și lăudat. În momentul
în care se trece la lucru în câmp este
foarte important ca vânătorul să fie
un bun trăgător pentru a ajuta câinele
în identificarea corectă a rolului său
în echipă. Mai ales la început nu este
indicat să se folosească decât vânat
cald, proaspăt, nu rece, înghețat sau
congelat – putem avea neplăcuta sur-
priză ca aportul să nu fie adus. Este
foarte important să urmăriți compor-
tamentul câinelui – nu tolerați scutu-
rarea sau mușcarea vânatului.
Lucrul la apă
Lucrul la apă este un alt element
definitoriu pentru un câine de vână-
toare. Aportul din stuf, de pe malul
opus, sau de pe oglinda apei, sunt ele-
mente ce trebuiesc stăpânite și efec-
tuate cu dăruire. Și aici trebuie să
începeți treptat, este important ca pu-
iandrul să intre cu bucurie în apă, mai
întâi în apă mică și apoi, treptat, în
apă mare.
După această etapă, în care puteți
lucra cu sticle de jumătate de litru
pline mai mult sau mai puțin cu apă
sau cu lemne, puteți trece și la aportul
vânatului – la început de la distanțe
mici. Un câine bine dresat va aduce
vânatul din apă și abia după predarea
în mâna stăpânului se va scutura de
apă. Urmăriți-l și dacă are tendința de
a lăsa vânatul și a se scutura atrageți-
i atenția pentru a nu o face.
După ce câinele capătă experiență
și încredere, îl vom învăța să recupe-
reze vânatul împușcat, atât pe cel
mort cât și pe cel rănit. Putem lucra
în echipă cu un alt vânător care va as-
cunde vânatul la o distanță de 30 – 40
de metri de conducătorul câinelui.
Este foarte important ca să efectuați
căutarea pe vânt. În toată perioada
dresajului vânați pentru câine, adap-
tați-vă la condițiile terenului și la sta-
rea câinelui.
Un câine cu o moștenire genetică
bună, ce dovedește pasiune și dorință
de lucru, poate deveni un câine de vâ-
nătoare deosebit. Treuie doar să abor-
dăm educarea lui cu răbdare și
dragoste și atunci satisfacțiile nu se
vor lăsa prea mult așteptate. Dacă
aveți grijă de formarea lui, veți avea
bucuria de a avea alături un coechi-
pier de nădejde și un prieten devotat.

P
entru liniștea și confortul perso-
nal, și mai ales pentru situații
ca cea de mai sus, există o solu-
ție mai mult decât elegantă și civili-
zată: cușca pentru transportul câinelui
de vânătoare. Dacă la magazin vom
avea deja pregătite informațiile privind
rasa și talia câinelui, alegerea unei
cuști este relativ simplă, ținând cont bi-
neânțeles și de bugetul disponibil. Un
element de care trebuie să ținem
seamă este și spațiul suplimentar pe
care trebuie să îl ofere cușca pentru
confortul patrupedului pentru că, să
nu uităm, de cele mai multe ori călă-
torim pe distanțe destul de lungi și nu
dorim ca la final să scoatem din cușcă
un câine amorțit în cine știe ce poziție,
și care, fericit că a scăpat din cușcă, va
face orice altceva decât să fie atent la
partida de vânătoare care începe.
Diversitatea relativ mare de mo-
dele ne permite alegerea unei cuști
care să ofere confort, siguranță și pro-
tecție partenerului nostru. Putem
alege astfel un model din plastic sau
unul din metal. Fiecare are avantajele
și dezavantajele lui. Modelele din
plastic sunt mai compacte și oferă o
protecție mai bună a podelei în situa-
ții „nefericite”, dar oferă mai puțină
vizibilitate și crează o senzație de con-
strângere, dacă o putem numi așa, din
cauza pereților compacți. O cușcă din
metal, cu gratii, este mai aerisită,
oferă mai mult confort câinelui dată
fiind „transparența” și vizibilitatea
prin pereții săi dar, pe de altă parte,
în caz de… „nevoi” sau rău de ma-
șină, avem de spălat serios la podeaua
portbagajului!
Pentru mașina personală, o soluție
de compromis ar putea fi achiziționa-
rea unui grilaj ce se montează pe ex-
teriorul banchetelor din spate și
separă portbagajul de habitaclul ma-
șinii. În acest caz avem nevoie și de
un preș de cauciuc sau plastic prefor-
mat, montat pe podeaua portbagaju-
lui. Sunt ușor de instalat și de
demontat și pot fi curățate și spălate
fără prea mult efort.
Este iarnă și încălzirea mașinii asi-
gură confortul necesat în interior. Apa
însă nu trebuie să lipsească și, ca re-
gulă generală, nu uitați ca în dimi-
neața dinaintea plecării să reduceți la
cel puțin jumătate cantitatea de hrană
pe care i-o dați câinelui pentru a evita
neplăcerile cauzate în caz de rău de
mașină. Și, nu în ultimul rând, nu ui-
tați lesa, ori de câte ori dați câinele jos
din mașină. Este bine să-l țineți
aproape pentru că, de bucurie că e
liber, s-ar putea să sară direct pe caro-
sabilul șoselei. Paza bună trece primej-
dia rea!
De câte ori nu am fost puși în situația de pleca la
vânătoare și de a nu putea lua câinele cu noi, pentru că
mergeam cu mașina altui prieten și nu-i putem murdări
portbagajul. Avem câine de vânătoare, îl prețuim la
adevărata lui valoare și ne bucurăm de fiecare dată când
avem ocazia să îl avem alături la o partidă de vînătoare.
În același timp nu punem la îndoială pasiunea pentru
vânătoare a prietenului nostru, dar nici nu-l putem acuza
în vreun fel.
Ladrumcucâinele
devânătoare
ALEXANDRU CODRIN
CHINOLOGIE
CE VÂNĂM ÎN DECEMBRIE
MAMIFERE: bizam, căprior (femelă), cerb comun (mascul de selecție, femelă și vițel), cerb lopătar (femelă și vițel),
câine enot, dihor comun, hermelină, iepure-de-câmp, iepure-de-vizuină, jder, mistreț, nevăstuică, șacal, viezure,
vulpe; până la 15 decembrie: capră neagră (exemplar trofeu și exemplar de selecție), cerb lopătar (mascul de
selecție), muflon.
PĂSĂRI: becațină comună, becațină mică, cioară grivă, cioară grivă sudică, cioară neagră, cioară-de-semănătură,
cocoșar, coțofană, fazan, gaiță, găinușă-de-baltă, gâscă-de-vară, gâscă-de-semănătură, gârliță mare, graur, graur
dobrogean, guguștiuc, lișiță, porumbel gulerat, porumbel-de-scorbură, potârniche, prepeliță, rață mare, rață mică,
rață fluierătoare, rață-cu-cap-castaniu, rață moțată, rață pestriță, rață sunătoare, rață lingurar, rață sulițar, rață
cârâitoare, rață-cu-cap-negru, sitar-de-pădure, stăncuță, sturz-de-vâsc, sturz cântător, sturzul-viilor, turturică; până
la 15 decembrie: ieruncă.

Z
onele de refugiu s-au delimitat
cu scopul refacerii populațiilor
faunistice de interes cinegetic,
care suferiseră diminuări severe - da-
torită braconajului intens - atât în pe-
rioada celui de-al Doilea Război
Mondial, cât și în cea secetoasă din
anul 1946. Cele 28 de zone astfel in-
stituite însumau aproape 100.000 ha,
mai exact 99520 ha. Menționăm și
faptul că acestea s-au delimitat cu un
an înaintea creării primelor fonduri
de vânătoare.
Stabilirea acestora s-a făcut pentru
toate treptele de relief de pe teritoriul
județului, astfel:
În regiunea montană s-au deli-
mitat 7 zone: a) la sud de dru-
mul Sinaia-Moroeni până la hotarul
cu județul Dâmbovița, pe 1720 ha
pentru cervide, urși și mistreți; b)
zona Jepi pe 1.100 ha, pentru cervide,
urși și capre negre; c) zona Coștila pe
1.900 ha pentru cervide, urși și capre
negre; d) în bazinul văii Azuga pe
10.100 ha pentru cerbi, mistreți și
urși; e) pe valea Zănoaga pe 1.560 ha
pentru căpriori, urși și mistreți; f). în
Munții Grohotiș până la hotarul cu ju-
dețul Brașov, pe 7.360 ha pentru
cerbi, urși și mistreți; g) zona Cheia-
Bratocea până la hotarul cu județul
Brașov, pe 8200 ha pentru cerbi, râși,
urși și mistreți.
În regiunea de contact carpa-
tico-subcarpatică s-au delimitat
3 zone: a) la nord de drumul dintre
localitățile Podu Corbului și Șotrile,
pe 4.000 ha, pentru căpriori, urși și
mistreți; b) zona Cerașu-Râncezi pe
1.240 ha pentru căpriori și mistreți; c)
zona Posești-Târlești pe 780 ha pen-
tru căpriori și mistreți.
Cele mai multe zone de refugiu
ale vânatului (11) s-au creat în
arealul subcarpatic și anume: a) între
Măgureni și limita cu județul Dâmbo-
vița pe 1.160 ha pentru iepuri și că-
priori; b) la vest de drumul dintre
Provița de Jos și Drăgăneasa, pe 1.600
ha, pentru iepuri, căpriori; c) zona
Ocina-Plaiu-Talea pe 1.200 ha pentru
căpriori și mistreți; d). zona Buștenari-
Melicești pe 1320 ha pentru mistreți și
iepuri; e) între valea Doftănețului și
satul Vâlcănești pe 1.160 ha pentru ie-
puri, mistreți și căpriori; f) zona Gura
Vitioarei-Bogdănești pe 1080 ha pen-
tru iepuri și căpriori; g) la nord de ali-
niamentul satelor Șoimari-Trenu-
Salcia până la limita cu județul Buzău
pe 1.700 ha pentru iepuri și căpriori;
h) zona dintre Popești și Mehedința pe
1.680 ha pentru iepuri, căpriori și po-
târnichi; i) zona dintre Nisipoasa și Ur-
lați pe 1.240 ha pentru iepuri, căpriori
și potârnichi; j) zona Seciu pe 800 ha
pentru iepuri, căpriori și potârnichi; k)
între Gornet Cricov și Călugăreni pe
2.040 ha pentru iepuri și potârnichi.
La interferența subcarpaților cu
câmpia s-au delimitat 4 astfel
de zone: a) în sectorul Mărgineni-Dăr-
mănești până la hotarul cu județul
Dâmbovița pe 2.680 ha pentru iepuri
și căpriori; b) la nord de drumul dintre
localitățile Filipești Târg și Dițești pe
1.560 ha pentru „vânat de câmp”; c) în
zona Moreni pe 1.560 ha tot pentru
„vânat de câmp”; d) masivul păduros
dintre Cocorăștii Mislii și Plopeni pe
1.560 ha pentru iepuri, mistreți și că-
priori.
În arealul de câmpie s-au delimi-
tat numai 3 zone: a) între șo-
seaua Albești-Ciorani la est, calea ferată
Ploiești-Urziceni în vest și hotarul cu ju-
dețul Ialomița pe 31.100 ha, vizate fiind
trei specii: iepurii, fazanii și potârni-
chile; b) în zona comunei Gorgota, pe
7.360 ha, tot pentru iepuri, fazani și po-
târnichi; c) în zona Zalhanaua-Ariceștii
Rahtivani pe 760 ha, pentru „vânat de
câmp”.
În zonele de refugiu ale vânatului
menționate, în sezonul vânătoresc
1948-1949 a fost interzisă vânătoarea.
Totodată, locuitorilor din satele vecine
li s-au impus restricții severe pentru pă-
șunatul animalelor domestice în acele
zone.
DECEMBRIE 2013 | 15
Inspectoratul de Vânătoare al județului Prahova din
Ploiești împreună cu reprezentanții vechilor societăți de
vânătoare au fixat, la începutul anului 1948, primele
zone de refugiu pentru vânat. Acestea, la 12 iunie 1948,
au fost avizate favorabil de către Direcția Vânătoarei din
Ministerul Agriculturii și Domeniilor de atunci.
Zonelederefugiu
alevânatului stabiliteîn1948
înjudețulPrahova
SORIN GEACU
STUDIU
I
II
IV
V
III
Foto: ALIN-CODRU MANU

HibernareaETOLOGIE
H
ibernarea este precedată de
o hrănire abundentă care
duce la depunerea în orga-
nism a unui strat de grăsime ce con-
stituie rezerva de energie pentru
perioada hibernării. Pentru a rezista
acestei stări hibernante, maniferele își
pregătesc un loc special numit bârlog,
care va avea rolul de protecție împo-
triva frigului, vântului și precipitații-
lor. Ursii își pregătesc bârlogul într-o
peșteră, sub un arbore căzut, sau sub
rădăcina unui arbore mare. Veverițele
își găsesc adăpost în scorburile copa-
cilor, iar viezurii și popândăii în gale-
rii subterane.
În bârlog, pe timpul iernii, ur-
soaica naște 2-3 pui și îi crește prin
alăptare până primăvara, fără să-i pă-
răsească. Masculii stau și ei în bârlog,
dar în zilele cu soare ies la vânătoare.
Într-o iarnă cu zăpadă destul de mare,
la o vânătoare de mistreți, m-am tre-
zit cu ursul în goană și nu-mi venea să
cred ochilor!
Alt hibernant, care iese și el din ga-
leriile subterane în zilele mai călduțe
pentru a căuta hrană, este viezurele.
Și iată veverița jucăușă… „S-a
gândit de astă vară/ Să adune în că-
mară/ Nuci, alune și castane/ Ca să
nu moară de foame”….
O hibernare tipică este a marmo-
tei alpine, la care hibernarea durează,
în funcție de zona geografică, între 5-
7 luni. În timpul hibernării funcțiile
vitale se reduc foarte mult (respirația,
bătăile inimii, circulația sanguină,
temperatura corpului, greutatea cor-
porală scade în limita toleranței pen-
tru menținerea funcțiilor vitale).
În afara hibernării, organismele
supuse unor temperaturi ridicate,
când plantele se usucă și sursele de
hrană lipsesc, așa cum se întâmplă în
unele zone geografice (ex. la tropice)
mai există o formă de apărare numită
somn estival. În această stare organis-
mul nu se hrănește, ci intră intr-un
somn profund, care durează până la
reinstalarea condițiilor optime de
hrană. La noi în țară cele mai calde
luni sunt iulie și august, când pârșii
intră într-un somn estival în scorbu-
rile copacilor.
Hibernarea
Prof. ILARION LAZEA
Acest fenomen natural este prezent pe toate continentele,
adevărat, la puține specii de interes vânătoresc. La noi în
țară succesiunea celor patru anotimpuri determină
migrația, după care, la speciile sedentare și care nu se
acomodează frigului și iernilor cu zăpadă și ger mare,
urmează hibernarea, iar în perioadele de vară foarte
călduroase, somnul estival. În această formă de existență,
organismul își reduce mult funcțiile vitale, intrând într-o
altă formă de viață caracteristică speciilor hibernante.

D
esigur, este întrebarea pe
care mulți dintre noi ne-am
pus-o, deseori, în ultimii ani
când sezonul abia deschis pentru
acest vânat de câmp nu ne-a oferit
prea multe satisfacții vânătorești. Dar
nu întotdeauna trebuie să ne grăbim
cu acel răspuns: „nu este vânat”! care
,după cum bătrânește ar trebui să cu-
getăm, nu este deobicei acoperit de o
justă analiză a multor factori de con-
junctură, ce conduc la categorica eti-
chetă, în locul unei reale situații din
teren.
Iată că în acest an, întrebarea pare
să nu mai fie de actualitate pentru
multele zone din țară, deoarece, slavă
Celui de Sus, natura a dăruit belșug
de produse agricole și nu numai, câm-
pul, clima, toate oferind o considera-
bilă hrană pentru oricare fel de vânat,
nu în ultimul rând pentru iepure.
Ocolind faptul că zăpezile din
iarna trecută cât și cele care și-au în-
tins, peste pământ, mantia albă de mii
de ani, ne-au speriat uneori și ne-au
făcut să gândim, așa cum era firesc, la
vânatul aflat în suferință, învățămin-
tele trase la nivelul asociațiilor vână-
torești se oglindesc acum, mai bine
s-au mai puțin bine, după caz, în
modul în care fiecare grupă de vână-
tori și-a gospodărit fondul aflat în răs-
pundere.
Pornind, primăvăratic, de la efi-
cientele combateri ale dăunătorilor cu
păr și pene, urmate de nenumărate
18 |
DIN TEREN
Pentru că speranța moare ultima, noi, vânătorii, nu
trebuie să dezamăgim, gândindu-ne însă că vânatul, când
are hrană stă retras în locuri liniștite. Cu gândul la
iepurii de altădată, trebuie să ne mulțumim cu iepurii de
acum! Mai puțini, dar totuși suficienți ca să dea suflu
hobby-ului ales.
Iepuri de ieri și de azi
Text și fotografie CONSTANTIN RĂDAN
VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN

acțiuni de prevenire a braconajului,
gospodărind prin repararea și crește-
rea numărului hrănitorilor, acumu-
lând, la ceas de toamnă, hrana care va
scoate din impas vânatul și va înlocui
pe cea acoperită de zăpadă, îngheț, la
vreme de viscol prelungit - potențiali
dușmani ai existenței vânatului, și
până la mult așteptata zi a deschiderii
vânătorii la iepuri, este iată, un drum
lung, deloc simplu, presărat de-a lun-
gul perioadei amintite cu încă alte ne-
numărate cauze care pot duce la o
vizibilă scădere a efectivului acestora
sau dimpotrivă, la o simțitoare înmul-
țire a vânatului amintit.
Deschiderea vânătorii
Cu circa o lună înainte, câmpul se
bucura de prezența zilnică a gospoda-
rului care căuta să profite de vremea
bună pentru a finaliza lucrările speci-
fice ale acestei toamne prelungite și
să-i ofere ogorului cuvenita-i odihnă,
iar vânatului, stabilitatea în teren.
Și pentru că speranța moare ul-
tima, noi vânătorii, nu trebuie să de-
zamăgim gândindu-ne însă că vânatul
deocamdată s-a retras în locuri liniș-
tite, hrana fiind pretutindeni. La des-
chiderea vânătorii la iepuri, din acest
an, am numărat într-o cultură de lu-
cernă nu mai puțin de nouă culcușuri,
unele grupate câte două sau trei, ceea
ce dovedește că vânat există! Cazul
nu a fost singular. Nu ne rămâne
decât să folosim iscusința și să alegem
cele mai potrivite metode de scoto-
cire.
Urecheatul este inteligent! Nu vă
bazați pe faptul că este fricos. În timp,
comportamentul acestuia s-a mai mo-
dificat, spre insatisfacția vânătorului
nedocumentat.
Ar cam fi cazul să mai umblăm și
prin conținutul acelor povești cu „fri-
coși”!
Cât ne privește pe noi, vânătorii,
nu armele sofisticate adună vânat,
mai degrabă ar trebui să scuturăm
tolba, plină sau nu cu cunoștințe, cu
practica în poligonul de antrenament
și pe fondurile de vânătoare și nu
numai… Atunci să vedeți!
Acum suntem tot mai aproape de
capriciile iernii și cum iarna nu-i ca
vara, lăsăm în urmă toate amintirile
anotimpurilor trecute și sperăm să
gustăm din oferta prezentului ano-
timp numai momente plăcute cu
mulți urecheați.
Cu gândul la iepurii de altă dată,
trebuie să ne mulțumim cu… iepurii
de acum, mai puțini, este drept, dar
suficienți să dea tonus și să anime
partidele de vânătoare.
La iepuri
Spre sfârșitul decadei a doua a
lunii noiembrie, participam într-o plă-
cută ambianță oferită nu numai de
componenții grupei conduse de paz-
nicul de vănatoare Nicolae Vasile,
tânăr plăcut la înfațișare, bine pregă-
tit profesional și cu o deloc supără-
toare exigență organizatorică, cât și
de o duminică însorită de toamnă târ-
zie.
Unsprezece vânători, cu vârste
apropiate, trădate de experiența ce
amintea de bunele obiceiuri de vână-
toare dinainte de ’89 dar și de acel fler
al bunelor maniere vânătorești com-
pletate dupa ’90, și-au dovedit dibăcia
în a „scoate la plimbare” iepurii de
prin ascunzișuri, care, odată stâniți, se
grăbeau să iasă din raza tirului, unii
alergând cu urechile în vânt, alții cu
urechile lăsate pe spate.
Compania unor vânători ca Horia
Banu, zis „Doctorul”, Matei Dima, zis
„Profesorul” și Valer Murea – tatăl,
alături de fii săi Cornel și Chivel, ziși
„Familia”, au făcut deliciul zilei prin
numărul de iepuri dobândiți și prin
glumele lor, menținând antrenul par-
ticipanților și presărând cu momente
de voie bună desfășurarea partidei de
vânătoare. Imaginea cu primul iepure
pregătit pentru tolbă, încă de la pri-
mele ore ale deschiderii vânătorii, o
confirmă. Urecheatul era pe un ogor
arat nu de mult. Cei mai mulți însă și-
au găsit refugiul într-o frumoasă cul-
tură de rapiță. Deh!!! Unde dai și
unde crapă!
Nici darnicele ogoare nu de mult
arate nu ne-au dezamăgit, oferindu-
ne convingerea că iepuri sunt. De mai
multe ori ne-au luat prin surprindere
și ne-au pus și în încurcătură sărind
nu înaintea bătăiașilor ci înapoia aces-
tora. Avantaj ei!
Am putea completa de asemena,
după observațiile făcute pe exempla-
rele dobândite, că lipsa proeminenței
pe cubitus indică faptul că majoritatea
iepurilor de câmp vânați în acea zi
sunt din acest an. Să le țină bunul obi-
cei în gospodărire gazdelor și pe mai
departe și să avem evaluări cât mai
bogate.
Eu doar am zis!
DECEMBRIE 2013 | 19

P
oate că partea cea mai dificilă
în vânătoarea la gârliță mare
este observarea și urmărirea
cârdurilor de păsări și găsirea locurilor
unde se hrânesc și a traseelor de pasaj,
mai ales atunci când păsările se mută
de pe o zonă pe alta, deranjate de di-
feriți factori.
Vremea
Dacă locurile rămân liniștite, sto-
lurile își păstrează rutina și obiceiurile
zilnice și astfel putem avea șansa unor
partide reușite la pasaj. Și pentru că
tot a venit vorba de șansă, trebuie să
amintim aici un factor ce ține prin ex-
celență de acest element, vremea. Vre-
mea, senină sau cu ceață, poate face
diferența într-o partidă de vânătoare.
Dacă într-o zi senină sau doar cu nor,
poziționarea standului, atrapele, ca-
muflajul și tehnica de chemare pot
atrage mai mult sau mai puțin stolu-
rile de păsări, o zi cu ceață, alături de
elementele enumerate anterior, poate
spori considerabil șansele reușitei.
Poate că nici un alt factor prezent în
cadrul unei partide de vânătoare la
gărliță mare nu este capabil să
schimbe într-o asemenea proporție
sorții de izbăndă.
Cer senin sau ceață
Un cer senin și o vizibilitate foarte
bună nu constituie factori favorabili
vânătorii la pasaj. Păsările zboară
foarte sus și, datorită vizibilității ex-
tinse, se țin departe de suprafața pă-
mântului și pot observa orice
schimbare a peisajului sau configura-
ției terenului peste care zboară și pe
care, se pare, îl cunosc suficient de
bine pentru a observa modificările, fie
ele cât de mici. Ochii ageri nu scapă
nimic din vedere, iar camuflarea vână-
torilor devine mult mai dificilă.
De cealaltă parte, ceața scade vizi-
bilitatea și ne ascunde practic de privi-
rile scrutătoare ale păsărilor. De
asemena atrapele își pierd conturul de-
finit și detaliile datorită ceții și sunt
percepute doar ca o formație asemănă-
toare stolurilor așezate să se hră-
nească. Atât dimineața cât și la pasajul
de seară, ceața influențează comporta-
mentul păsărilor în drumul lor dintre
locurile unde se hrănesc și cele cu apă.
Afectând vizibilitatea, ceața afectează
implicit și altitudinea de zbor a păsări-
lor, astfel că acestea vor coborâ până
DE SEZON
Gârlițe mari în prag de iarnă
Text și fotografie MAC
În fiecare an, pasajul atrage un număr însemnat de
vânători pasionați. De regulă, gârlițele se grupează în zone
unde găsesc hrană și apă, înoptează pe lacuri sau bălți, iar
pe parcursul unei zile pasează între ogoarele cu grâu
încolțit, rapiță sau coceniște, și locul unde merg să bea apă.

când vor fi capabile să distingă deta-
liile de la sol. Cu cât ceața este mai
deasă cu atăt se va reduce altitudinea
de zbor, facilitând astfel tirul. Există
însă și un revers al medaliei. Dacă
ceața este prea deasă și prea jos, păsă-
rile pot coborâ până în apropierea so-
lului și adesea în liniște deplină și ne
pot lua prin surprindere. Când ajun-
gem să le vedem poate fi deja prea târ-
ziu pentru a mai trage. O altă situație
apare atunci când ceața formează o
bandă groasă de câțiva metri numai în
apropierea solului. Atunci păsările se
vor deplasa deasupra ceții, le putem
auzi dar nu le putem vedea, un scena-
riu nu tocmai fericit pentru vânători.
Cazul ideal este atunci când ceața este
așezată pe înălțime, astfel că păsările
nu se vor ridica deasupra ei, iar la sol
există o bandă de câțiva metri cu vizi-
bilitate mai bună. În această situație,
gărlițele pot distinge relativ bine obiec-
tele de la sol, dar există și o notă de di-
sipare a detaliilor, element care
funcționează în favoarea vânătorilor.
Aici intervine buna pregătire a partidei
de vănătoare.
Răbdarea aduce reușita
Atrapele trebuie poziționate într-o
formație pe cât posibil mai apropiată
de firescul cârdului așezat la păscut,
cu suficient spațiu între siluete și de
regulă orientate cu ciocul spre vânt.
Distanța standului față de formația
atrapelor nu trebuie să depășească
20, cel mult 30 de metri iar camufla-
rea, atât a standului cât și a vânători-
lor, este un element cheie. Mișcarea
sau mai bine spus nemișcarea în
stand, poate face diferența atunci
când păsările dau târcolae deasupra
atrapelor. Din momentul în care am
zărit practic siluetele gârlițelor trebuie
să rămânem nemișcați până la mo-
mentul tirului. De regulă stolul se
apropie, apoi se rotesc de câteva ori
înainte de a începe să coboare atrase
de siluetele de la sol. Adesea dispar în
spatele nostru și avem senzația că vor
pleca. Atunci există tentația de a ne în-
toarce să le urmărim. Este poate una
din marile greșeli pe care le putem
face. Chiar dacă ne-au depășit și s-au
îndepărtat, privirile lor continuă să ur-
mărească cu atenție locul unde ar pute
să se lase. Rezistați tentației și rămâ-
neți nemișcat. Urmăriți-le zborul doar
cu ochii minții și așteptați câteva mo-
mente. După câteva cercuri, vor mai
da un ocol și se vor întoarce. De re-
gulă, de data aceasta vor „rupe aripile”
și se vor lăsa spre atrape. De data
aceasta tirul nu va mai fi decât o che-
stiune de rutină…!
În preajma sărbătorilor de iarnă,
un preparat din carne de vânat este
totdeauna binevenit pentru o ocazie
specială alături de prieteni. Gătită cu
atenție și preparată cu mirodeniile
adecvate, o gârliță mare poate fi o
adevărată delicatesă ce va atrage ad-
mirația și aprecierile mesenilor.
Ingredientenecesare: o gârliță mare
bine curățată, o portocală, o lămâie,
două linguri de mirodenii amestecate,
alese după preferința personală, două
linguri de ulei de măsline, o lingură de
sare de mare, cinci linguri de miere.
Preparare: puneți gâsca într-o tavă
încăpătoare și crestați pielea de jur îm-
prejur cu un cuțit bine ascuțit, având
grijă să nu pătrundeți carnea. Dați
coaja portocalei și a lămâiei pe răză-
toare și amestecați-le cu mirodeniile,
sarea și uleiul de măsline. Tăiați porto-
cala și lămâia felii și umpleți pasărea
cu ele. Ungeți gâsca cu amestecul obți-
nut anterior și dați-o la cuptorul preîn-
călzit la 230°C până se rumenește ușor.
Dați cuptorul la 170°C și lăsați carnea în
continuare, pentru alte 30 de minute,
ungând-o din când în când cu grăsimea
din tavă. După acest timp tăiați gârlița
la încheietura copanelor și a aripilor
pentru a fi mai bine pătrunsă și turnați
mirea peste ea. Lăsați-o în cuptor, la foc
mic, până ce mirea de pe piept se cara-
melizează ușor. Scoateți-o din cuptor și
înveliți-o cu o folie de aluminiu timp de
15 – 20 de minute pentru a se frăgezi.
Se servește cu diferite garnituri de le-
gume sau fructe – mere caramelizate,
și/sau ciuperci, după preferință. Sosul
din tavă poate fi servit într-un bol se-
parat pentru a da gust cărnii. Un pahar
de vin roșu demisec-sec, shiraz, pinot
noir, va adăuga un plus de savoare bu-
catelor. Poftă bună!
Gârliță mare la cuptor,
cu portocale și miere
Gastronomie vânătorească
NANA NINA
DECEMBRIE 2013 | 21

E
xistă cătina albă și cătina
roșie. La noi este mai cunos-
cută cătina albă, decât cea
roșie. În unele părți i se mai spune și
cătină de râu sau simplu, cătină.
Cătina este un arbust fructifer ale
cărui beneficii se cunosc încă din an-
tichitate. Se pare că ar fi originară din
Asia de Sud, iar chinezii o folosesc de
peste 2 000 de ani în medicina tradi-
țională.
Și tibetanii utilizau cătina, care
creștea în sălbaticia munților Hima-
layeni, folosind-o ca aliment și ca me-
dicament. Ei tratau o mulțime de
probleme, de la bolile respiratorii,
până la problemele cu pielea.
Cătina este unul dintre cele mai
potente medicamente naturale. Ea
conține o mulțime de antioxidanți,
este o importantă sursă de Omega 7,
care este de asemenea, foarte impor-
tantă pentru organism.
Cătina albă se utilizează deopo-
trivă în industria alimentară, în silvi-
cultură, în farmacie dar și ca plantă
ornamentală. Fructul de cătină con-
ține de două ori mai multă vitamina
C decât măceșul și de 10 ori mai mult
decât citricele. În fructele coapte con-
ținutul depășește 400-800 mg la
100 g suc proaspăt. Alte vitamine pre-
zente în fruct sunt A, B1, B2, B6, B9,
E, K, P, F. Mai regăsim celuloză, beta-
caroten - într-un procent net superior
celui din pulpa de morcov, microele-
mente ca fosfor, calciu, magneziu, po-
tasiu, fier și sodiu, uleiuri complexe,
etc.
Numită popular și „ginsengul ro-
mânesc”, cătina poate fi folosită în
cazul unor boli precum cele de piele,
stres, anemie și hepatită.
Fructele de cătina pot fi consu-
mate ca atare, în starea lor naturală,
pot fi preparare cu miere sau sucul lor
poate fi diluat cu apă.
De la cătină nu se folosesc doar
fructele, ci și mugurii, frunzele și
scoarța.
Fructele, cu gust dulce-acrișor, pot
fi consumate în stare pură sau în
amestec cu miere, în principal. De
asemena pot fi folosite la prepararea
ceaiului, a prăjiturilor etc. Fructele de
cătina pot fi consumate și sub formă
de suc, gem, sirop sau vin.
Cătina este considerată un bun an-
tiinflamator, cicatrizant, antibiotic,
astringent. Trebuie știut că proprietă-
țile antiinflamatoare, cicatrizante și
antibiotice, sunt deținute și de scoarța
arbustului de cătină.
Sub formă de ulei, cătina poate fi
folosită și pentru afecțiuni oftalmolo-
gice - miopie, hipermetropie, glau-
com, cataractă, dar și pentru urticarie,
alergii, dermatoze, imunitate scazută,
ulcere cutanate, eczeme, acnee, es-
care, hemoroizi, psoriazis și arsuri so-
lare. Uleiul de cătina ține sub control
nivelul colesterolului.
În oricare dintre situații este reco-
mandat să cereți și părerea medicului.
Este foarte ușor să confundăm sim-
ptomele sau aspectul unor afecțiuni și
de aceea opinia medicului specialist
este neapărat necesară și se impune
ca o măsură de siguranță.
Cătina, conform unor observații
mai recente, ajută la păstrarea tinere-
ții. Mai bine zis, mugurii de cătină,
sub formă de tincture, sunt un exce-
lent remediu impotriva procesului de
îmbătrânire. Tot mugurii de cătină
au, se pare, și un efect afrodisiac.
Adesea prețul unui kilogram este
destul de ridicat. Dacă vi se pare prea
scump, încercați să curățați singuri
bobițele de pe o rămurică de cătină.
Veți înțelege atunci că merită toți
banii!
Plante tămăduitoareFLORA
Cătina - ginsengul românesc
DOCTOR PLANT
Cătina albă, (Hippophaë rhamnoides L.), este un arbust
ramificat și spinos care, în țara noastră, crește începând
din nisipurile și pietrișurile litorale până în regiunile
muntoase, formând tufișuri și uneori adevărate crânguri,
destul de întinse.

AGVPS din România, prin delega-
tul său, dl ing. Alin Manu, a participat
la aceste lucrări și la dezbaterile refe-
ritoare la stabilirea și adoptarea unei
PLATFORME în legătură cu marile
carnivore din Europa, ursul, lupul,
râsul și volverina - jderul scandinav
(glutonul).
Noua PLATFORMĂ la nivelul Uni-
unii Europene prevede un grup cu spe-
cialiști voluntari, reprezentanți la nivel
înalt ai asociațiilor de vânători și de
proprietari din comunitatea euro-
peană, cu activități ce au legătură cu
marile carnivore. Misiunea acestui
grup reprezentativ are în vedere des-
chiderea unui dialog la nivel de forum
european, privind conservarea și sta-
bilirea unui management sustenabil al
carnivorelor mari, paralel cu găsirea și
reducerea conflictelor ce apar între in-
teresele umane și prezența carnivore-
lor mari, prin schimb de informații și
cunoștințe, precum și prin acțiuni co-
mune pentru găsirea de soluții în
cazul conflictelor reale.
Prima parte a întâlnirii s-a desfășu-
rat la sediul FACE din Bruxelles, cu de-
legații asociațiilor membre FACE. Aici
s-a prezentat și dezbătut proiectul noii
PLATFORME propuse de Comisia Euo-
peană. Discuțiile au vizat în principal
cele patru puncte propuse ca principii
ale acestei platforme: respectarea le-
gislației, recunoașterea intereselor va-
lide multiple, acceptarea necesității
unui dialog constructiv între partici-
panți și nececesitatea unei cooperări
transnaționale.
Reprezentantul AGVPS din Româ-
nia, alături de ceilalți membri ai FACE,
a susținut observațiile cu privire la fap-
tul că noua PLATFORMĂ trebuie să fie
în mod clar un mijloc de comunicare
și nu de control și faptul că, la nivel
local, există diferențe clare între popu-
lațiile de carnivore mari din diferite
regiuni cu condiții naturale concrete,
iar aceste diferențe trebuie avute în
vedere în luarea deciziilor și trebuie
respectate.
De asemenea a fost reliefată ideea
că este necesară o mai largă deschi-
dere și transparență în comunicare, o
flexibilitate în tratarea aspectelor cu-
prinse în cele patru puncte ale PLAT-
FORMEI, precum și adoptarea și
implementarea unui management
adaptativ, flexibil la nivel local, nici-
decum impus de la nivel central. Acest
management adaptativ trebuie să aibă
în vedere condițiile concrete, la nivel
local, pentru stabilirea aspectelor pri-
vind conservarea și managementul
sustenabil al carnivorelor mari și pen-
tru abordarea, diminuarea și rezolva-
rea conflictelor rezultate din
conviețuirea cu acestea.
În a doua parte a întâlnirii de
lucru, toate aceste observații au fost
prezentate în cadrul ședinței lărgite cu
delegația Comisiei Europene, ședință
la care au participat și și-au prezentat
comentariile, observațiile și propune-
rile și alte asociații și reprezentanți ai
proprietarilor din diferite domenii de
activitate desfășurate în comuniunea
europeană, care, prin natura activită-
ților pe care le desfășoară interacțio-
nează cu carnivorele mari.
Delegația Comisiei Europene a luat
notă de observațiile și comentariile fă-
cute de participanți și se va elabora o
strategie ce va fi prezentată și dezbă-
tută în cadrul unei întâlniri de lucru
viitoare.
Participarea reprezentantului
AGVPS la lucrările FACE și la cea de a
doua întâlnire de lucru cu oficialii Co-
misiei Europene, referitoare la carni-
vorele mari, asigură transmiterea
opiniei și a poziției vânătorilor din Ro-
mânia și a asociațiilor vânătorești, afi-
liate sau neafiliate la AGVPS și, prin
aceasta, participarea și implicarea
efectivă în dezbaterile aspectelor ce
conduc la elaborarea materialelor pre-
zentate și susținute în fața Comisiei
Europene, confirmând în acest fel pre-
zența activă a acestora în rândul mem-
brilor Uniunii Europene.
–Alin Manu - Delegat din partea
AGVPS România
DECEMBRIE 2013 | 23
FACE
Delegația AGVPS
la Bruxelles
În data de 5 decembrie 2013, a avut loc la Bruxelles
reuniunea membrilor Federației Asociațiilor pentru
Vânătoare și Conservare a Faunei Sălbatice a Uniunii
Europene (FACE) și participarea reprezentanților
acestora la cea de a doua întâlnire de lucru cu oficialii
Comisiei Europene cu privire la carnivorele mari.

Costumul camuflaj pentru zăpadă
de la Jahti Jakt nu trebuie să lipsescă
din dotarea niciunui vânător, fiind in-
dispensabil pe timpul iernii, când
totul este acoperit în mantaua zăpezii.
Datorită croielii ergonomice, cos-
tumul este extrem de ușor și permite
echiparea rapidă și fără efort ori de
câte ori condițiile o cer. Confecționat
din material 100% PES, costumul
Light Snow Camo oferă camuflajul
perfect în condiții de teren acoperit cu
zapadă, fie că sunteți în câmp la gâscă
sau în pădure la goană.
Cu toată experiența de necontes-
tat, acumulată de-a lungul anilor în
fabricarea armelor de vânătoare,
BROWNING®
inovează din nou în do-
meniul carabinelor Straight-Pull Ac-
tion, cu noul MARAL. O adevarată
revoluție tehnică. Sistemul rapid de
încărcare oferă o rapiditate incompa-
rabilă și un confort fără precedent la
tragere. BROWNING®
combină
această tehnologie nouă, cu toată ex-
periența de care dispune în fabricarea
țevilor și a capului închizător cu cele
șapte fante de zăvorâre, care echi-
pează deja peste un milion de cara-
bine în întreaga lume.
CELE TREI AVANTAJE ale carabi-
nei model Maral Hunter sunt:
• Mai sigur: capul închizător
BROWNING®
cu șapte fante de zăvo-
râre, recunoscut pentru robustețe,
combinat cu sistemul de asigurare al
armei Hand Cocking, garantează sigu-
ranța și precizia.
• Mai rapid: datorită sistemului de
reîncărcare sunt eliminate mișcările su-
plimentare la acționarea capului închi-
zător, ceea ce duce la câștig de timp,
permițând concentrarea asupra țintei.
Sistemul de reîncărcare rapid este pa-
tentat și oferă siguranță maximă, rapi-
ditate și eficiență.
• Mai ergonomic: spre deosebire
de o carabină tradițională Straight-Pull
Action, MARAL oferă, prin designul in-
tegral și armonia în concepție, o ergo-
nomie excepțională și un confort sporit.
noutățide prin magazine
Cizme Lemigo
ARROW INTERNATIONAL
ARROW INTERNATIONAL
Jahti Jakt - Costum
Light Snow Camo
ARROW INTERNATIONAL
Browning Maral
Modelul Vermont 877 EVA este
ideal pentru vânătoarea activă
în condiții meteo dificile. Având
căptușeala detașabilă, din
material textil și talpa groasă
pentru protecție termică sporită,
cizmele oferă un confort și o
siguranță sporite. Grație
materialului EVA și PU din care
sunt confecționate, cizmele au o
greutate redusă și rezistă la
temperaturi negative extreme de
până la -70°C!
Cizmele Lemigo se remarcă prin greutatea mult redusă - comparativ
cu produse similare, dar și prin gradul sporit de protecție, iar acest lucru
se datorează procesului de fabricație, patentat, având la bază combinarea
materialelor EVA și PU.

PESCUIT
Competiții 26
Alchimia nadelor 27
Pescuit la crap 28
Pescuit la răpitor 30
Spinning 34
Pescuitul iarna 38
Foto:ALIN-CODRUMANU
decembrie
DECEMBRIE 2013 | 25
Este luna bilanțurilor, a evaluărilor cantitative și calitative ale activi-
tății desfășurate, de-a lungul anului, pe malurile apelor. Este, deasemenea,
perioada destinată activităților în atelierul specific: reparații, completări,
confecționarea unor accesorii sau năluci, curățarea și conservarea sculelor
pe timpul iernii.
Odată cu răcirea accentuată a apelor, hrănirea peștilor scade mult în
intensitate sau încetează complet. Rezultate satisfăcătoare se obțin pe râuri
și în zonele cu apă caldă, datorată uzinării centralelor electrice. După în-
ghețarea apelor, pescuitul la copcă dă rezultate bune la peștii răpitori,
știucă, biban, șalău, dar și la peștii pașnici, babușcă, roșioară sau caras. În
apele de munte, pescuitul salmonidelor rămîne, în continuare, interzis.
CE PESCUIM ÎN DECEMBRIE

F
apt care s-ar fi întâmplat de
mult, încă de pe vremea
FNPSR, dacă nu ar fi existat o
ripostă promptă, susținută prin hotă-
râri judecătorești, din partea
A.G.V.P.S. și a asociațiilor tradiționale,
dar, în primul rând, a pescarilor de
competiție, direct vizați de entitatea
născocită peste noapte.
Cosiderați inițial drept masă de
manevră, insuficient inițiați și ușor de
intoxicat și manipulat, aceștia s-au do-
vedit extrem de cerebrali și de fideli
sistemului național tradițional. Sistem
care le-a oferit, de-a lungul anilor, ba-
zele sportive necesare desfășurării ac-
tivității, cadrul organizatoric, suport
material, reprezentativitate internațio-
nală, recunoscută prin acordarea a trei
Campionate Mondiale, diplome, cupe,
medalii, recompense financiare, cur-
suri de calificare, tabere de instruire
pentru tineret, atât în perioada ante-,
dar și în cea post-revoluționară etc.
Toate acestea din obligație morală și
respect pentru tradiție, valoare și
membri. În spiritul olimpismului, atât
de clamat, în timp ce se dorește, de
foarte mulți ani, recunoașterea pescui-
tului sportiv ca sport olimpic. Dorință
aflată departe de îndeplinire, în mo-
mentul în care și sporturi tradiționale,
de pe vremea vechii Elade, precum
luptele, sunt pe lista de desființare ca
probă olimpică.
Este șansa pe care merge și de care
se agață Confederația Internațională
de Pescuit Sportiv, pentru a fi recunos-
cută la nivelul guvernelor naționale, în
țări în care pescuitul sportiv nu este re-
cunoscut nici măcar ca activitate com-
petițională, nicidecum ca „ramură de
sport”. Acest fapt se datorește posibilei
încălcări a unui întreg pachet de legi
europene (protecția animalelor, împo-
triva mutilării, protecția mediului ac-
vatic, împotriva intervențiilor invazive
cu nade și viermi etc).
Avem convingerea că se dorește,
din partea C.I.P.S., o recunoaștere oa-
recum forțată, din partea guvernelor –
poate mai sunt, dar nu sunt făcute pu-
blice – pentru susținerea pretențiilor
afirmate, pe care, ca membrii activi și
cotizanți de 55 de ani, le considerăm
întemeiate, dar cu respectarea legisla-
ției naționale. Și aceasta prevede că o
„ramură de sport” poate fi înființată
doar prin Ordin de Ministru, ceea ce
nu s-a întâmplat.
O rocadă de ultimă oră, inventată
și manipulată pe forumuri, este des-
părțirea pescarilor sportivi de agre-
ment de cei competiționali. Variantă
neagreată de niciuna dintre părți, cei
dintâi, considerându-se privilegiați ca
aparținătorii unei caste de elită, recu-
noscută pe plan internațional, benefi-
ciind de pe urma avantajelor de
imagine create de pescarii de competi-
ție, aceștia beneficiind, în contrapo-
nondere, de susținerea materială
indirectă a celor dintâi. Dacă acest de-
ziderat se poate îndeplini, pentru am-
bele părți, în deplină armonie, acesta
se poate face numai sub egida și coor-
donarea A.G.V.P.S. și a organizațiilor
afiliate, asociații, ligi sau cluburi spor-
tive. Niciuna dintre acestea nu dorește
recunoașterea unei alte organizații na-
ționale, aderând la o Rezoluție, pro-
pusă de A.G.V.P.S., de reorganizare a
pescuitului sportiv în România, dar ex-
clusiv, și subliniem exclusiv, sub egida
A.G.V.P.S. din România.
Este dezideratul membrilor noștri
pescari, care ne-au susținut de-a lungul
anilor și pe care suntem datori, la rân-
dul nostru, să-i susținem.
La mulți ani!
COMPETI}II
Un an dificil, care a culminat cu recunoașterea, din partea Ministerului Tineretului și
Sportului, aflat în subordinea Guvernului României, a unei entități, fantomă a fostei FNPSR,
înființată, finanțată și susținută de forțe care par să dorească desființarea A.G.V.P.S. din
Romania, organizația națională tradițională a vânătorilor și pescarilor sportivi.
La ordinea zilei
Cugetări la sfârșit
de an competițional
Text și fotografie MUGUREL IONESCU

R
eprezintă elementul de bază
pentru toate tipurile de nadă.
În anumite situații, el poate
reprezenta chiar 60% din amestec. În
această calitate, el este cel care va im-
prima principalele calități mecanice și
nutritive.
Pesmetul
După modul în care este pregătit,
pesmetul va avea caracteristici dife-
rite. Pesmetul alb, obținut doar prin
uscare și măcinare, are calități nutri-
tive și colante mai mari, pe când cel
roșu, supus prelucrării termice, va fi
mai atractiv pentru pești, dar mai
puțin nutritiv. Din cest motiv, se reco-
mandă câteodată amestecarea celor
două tipuri de pesmet, în mod obiș-
nuit în proporție de 2/3 pesmet roșu
și 1/3 pesmet alb. Se mai poate mări
puterea colantă a pesmetului roșu prin
umezirea nadei cu apă caldă.
Granulometria pesmetului este, de
asemenea, determinantă. Pentru pes-
cuitul babuștilor sau a plăticilor mari,
nu trebuie să ezităm în a folosi pesmet
cu granulometrie mare, care absoarbe
multă apă și dă o densitate mare
amestecului.
Făina de biscuiți
Se obține din diferite tipuri de bis-
cuiți, de la cei mai simplii până la cei
dulci, cu arome diferite (cacao, vani-
lie, scorțișoară, etc.). Este o făină re-
comandată, în special, pentru
pescuitul în iazuri. Diferența se dato-
rează procentelor de zahăr și de gră-
simi pe care le conține. Cantitatea de
zahăr reglează proprietățile colante.
Cu cât aceasta este mai mare, cu atât
amestecul va fi mai colant. Cantitatea
de grăsimi reglează valoarea nutri-
tivă, dar influențează și proprietățile
colante. Cu cât amestecul este mai
gras, cu atât se va dispersa mai re-
pede. Efectul dispersant contribuie, în
mecanica madei, la atragerea rapidă
a peștilor pe vad și provoacă atacuri
între ape, datorită liftării nadei. De
asemenea, un amestec gras, realizat
cu un dozaj judicios, poate încetini că-
derea bulgărilor formați când aceștia
străbat straturile apei. Dacă dorim un
amestec mai colant, vom folosi bis-
cuiți simplii.
PV1- proteina vegetală
Reprezintă, de asemenea, o făină
clasică, produsă și utilizată de peste
30 de ani. Este compusă din cereale
amestecate cu melasă. Este un produs
nutritiv și colant, de culoare brun-roș-
cat, deci posedă toate calitățile
agreate de peștii de talie medie și
mare.
Făina de cacao
Are o culoare brun-închisă, atrac-
tivă pentru pești, este foarte ușoară și
aromată și are un puternic efect dis-
persant. Poate fi folosită și fiartă, în
emulsie, pentru umectarea nadei deja
omogenizate. Prin dispersie, aroma se
împrăștie și atrage peștii aflați la mare
distanță.
Făina de mei
Mai puțin cunoscută și utilizată,
are aceeași acțiune dispersantă în
plan orizontal ca și mălaiul. Se reco-
mandă adăugarea acesteia, în orice
tip de amestecuri, în proporție de
5-10%.
Am prezentat, în acest episod, câ-
teva componente de bază, împreună
cu altele, mai rafinate, urmând să pre-
zentăm în numărul următor alte ti-
puri de făină care formează baza
nadelor.
ATELIER
DECEMBRIE 2013 | 27
Nade și momeli
O nadă bine preparată începe cu o bună cunoaștere a
diferitelor tipuri de făină, pentru eventuala prăjire sau
coacere a acestora, alegerea aditivilor compatibili,
umectarea și, în final, sitarea amestecului. Acestea vor fi
selecționate având în vedere culoarea, proprietățile
colante sau dispersante, care influențeză mecanica,
valoarea nutritivă, speciile de pești cărora le sunt
destinate și procentajele recomandate.
Alchimia nadelor (III)
Text și fotografie MUGUREL IONESCU

I
ată că a venit iarna și, din fericire
pentru noi, pescarii, condițiile nu
sunt încă atât de aprige încât să-
ncepem să ne uitam peste pozele cu
“dulapii” pe care i-am prins în acest
sezon și să rememorăm momentele fru-
moase pe care le-am petrecut pe lacuri.
Vremea fiind încă prielnică, în con-
dițiile în care aveți un minim de echi-
pament pregătit pentru temperaturile
scăzute și ceva ambiție, puteți încerca
și voi. Eu am decis să efectuez o sesiune
de pescuit la Sărulești la începutul
acestei luni. N-o să intru în detalii teh-
nice de această dată, dat fiind faptul că
am tot făcut-o în ultimele articole. Voi
face doar o retrospectivă a ceea ce ar
trebui să urmăriți și să aveți la voi dacă
doriți să faceți o astfel de sesiune de
pescuit pentru mai mult de 12 ore.
Sporiți-vășanseledeaavea
celpuținundril
Dacă standul pe care pescuiți are o
adâncime maximă de 1 metru, puteți
deja să fiți conștienți că șansele de a
prezenta ceva pe salteaua de primire
au scăzut considerabil. Adâncimea este
unul din factorii esențiali pe care tre-
buie să îi aveți în vedere atunci când
pescuiți iarna; tocmai de aceea, am ales
să fac această partidă de pescuit, târzie
din punct de vedere calendaristic, pe
Sărulești.
În această sesiune, am pescuit la o
adâncime cuprinsă între 6 și 8 metri, o
adâncime ce ne-a adus „dulapii” vizați
și ne-a demonstrat, încă odată, că peștii
preferă toamna și iarna mereu zonele
în care apa își păstrează constant o
anume temperatură.
Adaptați-văcondițiilorde
pescuitpecareleîntâlniți
Poate că, mai mult ca oricând, va
trebui să vă gândiți temeinic la strate-
gia pe care o abordați. Pescuitul, în
aceste luni de iarnă, îmi pare a fi cel
mai greu, fiind și momentul în care, în
opinia mea, peștele este cel mai pre-
caut. Trebuie să schimbați, pe cât de
mult puteți, abordarea și să realizați că
peștele nu mai circulă atât de mult, pe
cât o făcea vara. Acesta este unul din
momentele în care sunt adeptul pescui-
tului plantat și al folosirii sonarului.
Găsiți cele mai mari adâncimi în
zona standului pe care pescuiți, căutați
structurile din acele zone și plantați
montura cu una-două mâini de boilie-
suri solubile și tari. Am schimbat rar
monturile pentru că, odată cu acest stil
de pescuit, suntem siguri că montura
noastră nu s-a încurcat și are o prezen-
tare bună în apă.
Pescuit la crapTEHNIC~
Dat fiind faptul că sezonul de pescuit se apropie de
încheiere, iar ultimele sesiuni de pescuit vor fi scurte,
trebuie să încercăm, pe cât posibil, să ne mărim șansele
de a avea în dril ultimii crapi ai anului. Pentru a face
acest lucru, vă voi da câteva sfaturi ce vă vor putea ajuta
să prindeți, în continuare, peștii vizați și visați.
Marea provocare -
pescuitul iarna
Text și fotografie MIRCEA GHERAN

Vanatorul si pescarul Roman

Recommended

Recommended

More Related Content

Featured

Featured (20)

Vanatorul si pescarul Roman