1. CONTINUT
NATURA UMANA
GUVERNAMANTUL p. 22
LIBERUL ARBITRU SI FATALISMUL p. 41
CARACTERUL p. 53
INSTINCTUL MORAL p. 61
REFLECTII ETICE p. 67
NATURA UMANA
Adevarurile ordinii existente in lumea fizica pot contine o mare semnificatie
exterioara, insa nu poarta nicio semnificatie interioara. Cea din urma reprezinta
privilegiul adevarurilor morale si intelectuale, cele care sint concentrate asupra
obiectivizarii vointei in stadiile ei cele mai inalte, in vreme ce adevarurile fizice
sint concentrate asupra obiectivizarii vointei in stadiile inferioare.
De exemplu, daca vom putea stabili adevarul asupra a ceea ce pina acum
constituie doar o ipoteza, si anume aceea ca actiunea soarelui este cea care
produce termo-electricitatea la ecuator; ca aceasta genereaza magnetismul
terestru; si din nou, ca acest magnetism este cel care se face raspunzator de
aurora borealis, acestea sint adevaruri exterioare de-o mare importanta, insa din
punct de vedere interior au o semnificatie neinsemnata. Pe de alta parte,
exemple de-o importanta semnificatie interioara sint furnizate de toate marile
sisteme filozofice adevarate; de deznodamantul nefericit din fiecare mare
tragedie; ba chiar si de observatia efectuata asupra comportamentului uman in
formele de manifestare extrema a moralitatii si imoralitatii sale, a caracterului
sau, bun sau rau. Pentru ca toate acestea sint expresie a acelei realitati ce ia o
forma exterioara asupra lumii si care in cele mai inalte stadii de obiectivizare isi
proclama natura lor interioara.

2. Sa spui ca lumea are numai o semnificatie fizica, fara ca ea sa contina si una
morala, este una din cele mai mari si mai vatamatoare erori, o greseala
fundamentala, o adevarata perversitate a spiritului si personalitatii unui om; si la
capatul sau se situeaza fara urma de indoiala, acea credinta pe care o
intruchipeaza ca Anti-Christ. Cu toate acestea, in ciuda tuturor religiilor – iar
acestea reprezinta sisteme in care una si toate se gasesc intr-o permanenta
opozitie si cauta sa-si instaureze dominatia prin acea forma incarcata de
mitologie – iar aceasta eroare fundamentala nu va dispare niciodata, ci din timp
in timp va ridica din nou capul, pina atunci cind indignarea universala o va
constringe sa se ascunda inca o data.
Totusi, oricit de categoric poate fi acel sentiment cu privire la semnificatia
morala pe care o poarta viata si lumea insasi, sa incerci sa o explici si s-o
ilustrezi, sa rezolvi contradictia existenta intre semnificatia pe care o poarta si
lumea insasi asa cum aceasta este, reprezinta o sarcina de-o mare dificultate;
intr-atit de dificila incit tot asa cum acest lucru este si posibil, voi incerca sa
explic adevarul si doar adevarul asupra acestor baze solide ale moralitatii ce sint
efective pretutindeni si in toate epocile, impreuna cu acele rezultatele catre care
ele conduc. Datele actuale ale moralitatii se regasesc intr-o mare masura de
aceeasi parte pe care ma situez eu insumi pentru a ma teme ca teoria mea ar
putea fi inlocuita sau rasturnata de cineva. Cu toate acestea, atita timp cit
sistemul meu etic continua sa fie ignorat de lumea academica, cel care detine
rolul dominant in interiorul Universitatilor este principiul moral al lui Kant.
Printre diferitele forme existente, una favorita in momentul prezent o constituie
“demnitatea umana”. Am expus deja absurditatea acestei doctrine in tratatul
meu Asupra Fundatiilor Moralitatii. [1] Tocmai de aceea ma rezum a raspunde
aici doar la acea intrebare ce era pusa nu cu multa vreme in urma, cu privire la
ce se afla la baza demnitatii umane, raspunsul era acela ca la bazele sale sa afla
moralitatea sa. Cu alte cuvinte demnitatea sa se reazama pe moralitate.
[Nota 1: § 8.]
Dar dincolo de acest argument circular, apare pentru mine ca ideea demnitatii
poate fi aplicata doar intr-un sens ironic pentru o fiinta a carei vointa este atit de
imorala, al carei intelect este atit de limitat, al carei corp este asa de slab si
supus prefacerii, asa cum este cel uman. Cum poate un om sa fie mandru, cind
conceptia lui este o crima, nasterea o pedeapsa, viata o sclavie si moartea o
necesitate! –

3. Quid superbit homo? cujus conceptio culpa,
Nasci poena, labor vita, necesse mori!
Tocmai de aceea, in opozitie cu toate formele deja mentionate de principiile
kantiene sint tentat sa formulez urmatoarea regula: Atunci cind veti intra in
contact cu un om, indiferent cine este el, nu va asteptati la aprecierea lui
obiectiva in deplin acord cu meritul si demnitatea lui. Nu luati in considerare
reaua sa vointa, ori intelegerea sa ingusta si ideile sale perverse; cel putin tot
asa cum primul dintre ei va poate conduce sa-l uriti, iar ultimul dintre ei sa-l
dispretuiti; fixati-va in schimb atentia asupra suferintelor lui, nevoilor, anxietatii
si durerii de care sufera in ficare moment al vietii. In acest fel veti simti
legaturile de rudenie cu el; veti simpatiza cu el; si in loc sa-l uriti sau dispretuiti
veti experimenta compasiunea, cea care singura reprezinta acea stare de pace
pe care Gospel o identifica pentru om. Singura cale de-a inlatura ura si dispretul
pe care ti-l provoaca omul, este cu siguranta aceea de-a nu privi asupra acestei
pretinse “demnitati umane”, ci dimpotriva, sa priviti asupra lui ca la un obiect al
compasiunii.
Budistii, ca rezultat al unei viziuni mult mai profunde prin care privesc asupra
eticii si metafizicii, pornesc de la vicile capitale si nu de la virtutile cardinale;
deoarece virtutile prin aparenta pe care o imbraca sint doar contrarii sau negari
ale viciilor. Conform Istoriei Mongoliei Rasaritene a lui Schmidt, viciile capitale
in structura Budista sint in numar de patru: Dorinta carnala, Indolenta, Minia si
Avaritia. Insa cel mai probabil in locul Indolentei ar trebui sa citim Mindria;
pentru ca asa este identificata in _Lettres édifiantes et curieuses_, [1] unde Minia
sau Ura este adaugat drept cel de-al cincilea viciu. Am purces la a face aceasta
corectura asupra excelentei declaratii a lui Schmidt pornind de la faptul ca
aceasta este in deplin acord cu doctina Sufitilor, cei care se afla cu certitudine
sub influenta Brahmanica si Budista. Sufitii consemneaza deasemenea ca aici
exista patru vicii capitale si ei le aranjeaza in perechi foarte strinse, astfel ca
Dorinta carnala apare in conexiune cu Avaritia, iar Minia este conexata cu
Mandria. Cele patru virtuti cardinale, aflate in opozitie cu ele, ar putea fi
Castitatea si Generozitatea, impreuna cu Bunatatea si Umilinta.
[Nota 1: Editia din 1819, vol. VI, p. 372.]
Atunci cind facem o comparatie intre aceste idei profunde de moralitate, asa cum
sint tratate de natiunile orientale, cu vestitele virtuti cardinale ale lui Platon, cele
care au fost recapitulate rind pe rind – Justitia, Valoarea, Cumpatarea si
Intelepciunea – este limpede ca ultima nu este bazata pe o idee clara,

4. conducatoare, ci este aleasa pe o baza superficiala si care in parte este in mod
evident falsa. Virtutile trebuie sa fie calitati ale vointei, iar Intelepciunea
constituie in principal un atribut al Inteligentei. [Greaca: Sophrosynae], pe care
Cicero o traduce prin Temperantia, un cuvint extrem de ambiguu si nedefinit si
tocmai de aceea el admite o varietate de explicatii; ea poate insemna discretie
sau abstinenta, sau mentinerea unui echilibru. Curajul nu constituie in definitiv o
virtute; desi uneori el este servantul sau instument al virtutii; dar este intocmai
la fel ca si atunci cind el este gata sa devina servant al celei mai mari ticalosii. In
realitate el constituie o calitate ce tine de temperament. Pina chiar si Geulinx (in
Prefata Eticii sale) a condamnat valorile platonice si a asezat in locul lor dupa
cum urmeaza: Sirguinta, Supunerea, Justitia si Umilinta; ceea ce in mod evident
constituie o greseala. Chinezii disting cele cinci virtuti cardinale: Compasiunea,
Justitia, Proprietatea, Intelepciunea si Sinceritatea. Virtutile crestine sint
teologice si nu cardinale: Credinta, Dragostea si Speranta.
Dispozitia fundamentala fata de ceilalti, presupunind caracterul, fie al Invidiei
sau Compasiunii, este punctul in care se despart virtutile morale de viciile
omenirii. Aceste doua calitati diametral opuse se regasesc in fiecare om; pentru
ca ele izvorasc de la inevitabila comparatie intre ceea ce-i apartine si ceea ce se
gaseste in posesia celorlalti. Ca o consecinta tot asa rezultatul acestei comparatii
afecteaza caracterul idividual pe cit o poate face una sau celalta din aceste
calitati care devin sursa si principiu al tuturor actiunilor sale. Invidia
construieste ziduri trainice in modul de gindire intre Tine si Mine; Compasiunea
le face accesibile si transparente; ba chiar citeodata darima toate zidurile
existente; iar atunci distinctia intre sine si celalalt este spulberata.
Valoarea, cea care a fost mentionata aici drept o virtute, sau mai degraba
Curajul, cel pe care se bazeaza (pentru ca valoarea este data doar de curajul
manifestat in lupta), merita o examinare amanuntita. Anticii recunosc printre
virtuti Curajul, iar intre vicii Lasitatea; insa nu exista o idee care sa aiba
corespondent aici in schema Crestina, cea care recunoaste Caritatea si
Ingaduinta si preda interzicerea oricarei rezistente si impotriviri. Rezultatul este
acela ca pentru modernitate Curajul nu mai reprezinta o virtute. Dincolo de toate
acestea, va trebui admis ca lasitatea nu pare a fi deloc compatibila cu oricare
forma a nobletei de caracter – chiar daca este invocat motivul ca ea tradeaza
doar o ingrijorare exagerata in ceea ce priveste propria persoana.
Oricum, Curajul poate fi explicat ca o stare de pregatire de-a intimpina un rau ce
ne ameninta la un anumit moment, in masura a evita alte rele plasate mult mai
departe in viitor; in vreme ce lasitatea semnifica tocmai contrariul. Dar aceasta
stare de
pregatire este de aceeasi calitate ca si Ingaduinta, pentru ca aceasta consta in
constiinta clara asupra faptului ca exista rele mai mari decit cele existente in
prezent si ca orice incercare de-a scapa de sub apasarea lor, sau de-a ne pazi
impotriva lor, le va atrage asupra noastra tocmai pe acelea. Astfel Curajul ar

5. putea fi identificat ca un gen de Ingaduinta si de vreme ce el este acel tip de
Ingaduinta care ne permite sa practicam stapinirea de sine si auto-controlul,
Curajul este in cele din urma inrudit virtutilor, prin medierea Ingaduintei.
Insa se va admite Curajul va fi remarcat doar daca este privit din cel mai inalt
punct de vedere. Teama de moarte poate fi tratata doar ca o deficienta existenta
in filozofia naturala – naturala si de aceea continua sa reziste in fata
sentimentului simplu – ce-i ofera unui om asigurarea ca exista in tot ce se
gaseste in afara lui, la fel de mult pe cit exista in propria persoana; astfel incit
moartea acestei persoane ii poate produce doar o mica atingere. Insa singura
doar aceasta asigurare este cea care ii confera unui om un Curaj eroic; si de
aceea intocmai ca si cititorul, voi face din nou apel la Etica mea, Curajul isi are
aceeasi sursa ca si Justitia si Umanismul. Si admit ca acesta reprezinta un punct
de vedere asupra chestiunii in discutie privita dintr-o inalta perspectiva; insa
dincolo de asta nu pot aduce o explicatie plauzibila de ce lasitatea pare a fi
vrednica de dispret si curajul personal, un lucru nobil si sublim; pentru ca niciun
punct de vedere ce-si are plecarea de la o perspectiva obisnuita nu este capabil
sa ma faca sa intrezaresc de ce un individual finit, care reprezinta totul pentru
sine – ba chiar care reprezinta el insusi adevarata conditie fundamentala a
existentei pentru tot restul lumii – nu ar trebui sa aseze propria prezervare
deasupra oricarui alt tel. De aceea incercarea de a-l face sa se bazeze doar pe
utilitate reprezinta o explicatie insuficienta a Curajului, o incercare de a-i oferi
doar un caracter empiric si lipsindu-l de unul transcendent. Poate chiar acesta a
fost motivul pentru care Calderon a enuntat odata o parere sceptica, insa una cu
totul exceptionala, in ceea ce priveste Curajul, ba chiar contestind de fapt
realitatea sa; si a pus aceasta negare in gura unui intelept ministru, care se
adresa tinarului sau rege. “Desi teama naturala se manifesta in noi toti la fel, un
om poate fi socotit un viteaz daca va sti sa si-o ascunda; si asta este ceea ce
constituie Curajul.”
Que aunque el natural temor
En todos obra igualmente,
No mostrarle es ser valiente
Y esto es lo que hace el valor. [1]
[Nota 1: Calderon, La Hija del Aire, ii., 2.]
In ceea ce priveste diferentele pe care le-am mentionat intre antici si moderni cu
privire la Curaj, privit drept o virtute, trebuie mentionat ca prin Virtute, virtus
[Greaca: aretae] anticii intelegeau orice excelenta sau calitate care era

6. meritoasa in sine, si ea poate constitui o calitate morala, sau intelectuala, ori
chiar una fizica. Insa de atunci de cind Crestinismul a facut demonstratia ca
tendinta fundamentala a vietii este una morala, singura superioritatea morala
este cea care a fost atasata notiunii de Virtute. Intre timp sensul timpuriu de
utilizare a supravietuit la vechii Latinisti si prin intermediul scriitorilor Italieni,
asa cum este dovedit de semnificatia bine-cunoscuta a cuvintului virtuoso.
Atentia speciala a tinerilor ar trebui atrasa spre sensul autentic al ideii de
Virtute, ce exista in mijlocul Anticilor, tot la fel cum pe de alta parte ea poate fi o
sursa secreta de nedumerire. Pot face aici recomandarea a doua pasaje, care s-
au pastrat pina la noi din opera lui Stobaeus, ce pot servi intocmai acestui scop.
Unul din ele provine aparent de la filozoful Pitagorean Metopos, in care acesta se
pronunta ca, virtutea unui cizmar este sa faca pantofi de calitate. Asta poate
deasemenea servi la a explica modul cum se intimpla ca schema virtutilor si
viciilor, ce sint mentionate la antici, nu-si gaseste un corespondent in schema
existenta in vremea noastra.
La fel cum se intimpla ca printre virtuti Curajul sa fie o chestiune in discutie, tot
asa se petrec lucrurile si in privinta Avaritiei, care este situata in mijlocul
viciilor. Oricum, ea nu trebuie confundata cu lacomia, cea care reprezinta
intelesul imediat al cuvintului Latin avaritia. Sa trecem de aceea la o examinare
a argumentelor pro et contra in ceea ce priveste Avaritia si sa lasam ca judecata
finala sa capete forma in mintea fiecarui om.
Pe de o parte, este argumentat ca nu Avaritia este cea care constituie un viciu, ci
tocmai contrariul sau, extravaganta. Extravaganta izvoraste dintr-o limitare
animalica la momentul prezent, care in comparatie cu viitorul, cel care isi are
existenta, asa cum se intimpla, numai in mintea noastra, nu inseamna nimic. Ea
se bazeaza pe acea iluzie ca placerile senzuale poseda o valoare reala sau
pozitiva. In conformitate cu asta, nevoile sau suferintele din viitor reprezinta
pretul platit pentru a obtine aceasta placere, care cel mai adesea este lipsita de
un continut real, este efemera si mai mult una imaginara; sau alminteri vom
hrani inutil aceasta stupida mandrie, ingenunchind si ploconindu-ne in fata unor
paraziti care isi vor ride de noi in secret, privind la multimea celor care invidiaza
maretia lor fara chip. Ar trebui de aceea sa ne abtinem de la aceasta risipa ca si
cum ar reprezenta o plaga si la descoperirea acestui viciu s-o rupem din timp cu
cei atinsi de nebunia sa, pentru a putea fi in masura sa prevenim consecintele
nefaste ce se vor arata in curind, astfel incit nu va trebui nici sa purtam aceasta
povara, nici sa jucam rolul cunoscut, al prietenilor lui Timon din Atena.
In acelasi timp nu ar trebui sa ne asteptam ca aceia care isi cheltuie prosteste
propriul noroc, sa lase intact ceea ce-i apartine unui alt om daca vreodata ar
avea sansa ca aceasta avere sa ajunga in pastrarea lor; ba chiar _sui profusus_ si

7. _alieni appetens_ sint imbinate foarte bine de catre Sallust. De aceea aceasta
extravaganta este cea care ne va conduce nu doar catre saracie, ci chiar spre
crima; iar crima in mijlocul clasele avute este aproape intotdeauna rezultatul
extravagantei. Este in acord cu acea justitie prin care Koranul declara toti
risipitorii a fi “fratii lui Satan”.
Insa doar prisosul este cel care face ca Avaritia sa te prinda in plasa si cind oare
s-a intimplat vreodata ca prisosul sa fie considerat un intrus nepoftit? Astfel ar
trebui ca acest narav placut sa aiba o consecinta placuta. Avaritia porneste de la
principiul ca toate placerile sint negative si acea fericire ce consta intr-o serie de
placeri este o himera; astfel, in mod contrar ea este o suferinta, cea care este
pozitiva si extraordinar de reala. In conformitate cu asta, omul avar considera ca
trebuie sa-si prezerve avutul pentru a se putea bucura de el mai tirziu, astfel el
va trebui sa suporte si sa se abtina – sustine et absinte, este maxima lui. Si
deoarece el cunoaste mai departe ca posibilitatile nenorocirii sint fara numar si
caile vietii sint intesate de pericole nesfirsite, isi sporeste modalitatile de evitare
a lor si daca este posibil, se inconjoara cu un zid triplu de protectie pentru a se
asigura de ceea ce poate surveni in viitorul incert. Tocmai de aceea, cine ar
putea fi astfel in masura sa spuna ca aceste masuri de prevedere impotriva
dezastrelor au tendinta de-a deveni exagerate? Cind el singur este cel care
cunoaste pina unde poate atinge soarta sa nefericita limitele raului prezent in
omenire. Si chiar daca aceste precautii sint exagerate, acest lucru reprezinta o
eroare care il va putea vatama doar pe cel care pune acest plan in executie si nu
pe un alt om. Si daca el nu va simti nevoia de-a se bucura niciodata de toata acea
imensa comoara pe care o va avea in stapinirea lui, ea isi va putea revarsa
beneficiile asupra altora, care nu vor simti prin natura lor necesitatea de-a se
apara atit de prevazatori fata de viitor. Astfel ca pina atunci aceasta retragere
din circulatie a tuturor acelor valori nu va constitui o nenorocire; pentru ca ele,
ca si banii, nu reprezinta un articol de consum; ele semnifica doar bunurile pe
care un om le are in posesia sa si nu reprezinta unul anume in sine. Banii sint
doar numarati; valoarea lor este ceea ce ei reprezinta; si ceea ce reprezinta ei nu
poate fi scos din circulatie. Mai mult inca, prin retragerea lor din circulatie este
sporita valoarea celor care raman pe piata cu o valoare ce reprezinta in mod
exact valoarea celor retrasi. Chiar daca se intimpla asa cum se spune, ca si cea
mai mare parte a saraciei si necazurilor pe care ea le aduce, sa fie datorata in
final tocmai acestei dragoste aratata fata de bani si doar de dragul lor, este la fel
de adevarat ca un risipitor iubeste risipa si irosirea lor fara sa aiba un alt motiv
mai bun. Prietenia cu un om sarac nu doar ca este lipsita de orice fel de pericole,
ci este si profitabila pentru marile avantaje pe care le poate aduce. Pentru ca
este neindoielnic ca aceia care sint cei mai apropiati si atasati de o stare de
saracie ii reprezinta tocmai pe cei care la moartea lor le vor oferi ocazia de-a
culege fructele ce le-au strins in urma unei vieti inchinate acestei retineri si
abstinente; dar chiar si in timpul vietii se pot astepta sa obtina ceva de la ei in
caz de mare nevoie. Si in orice caz, cineva va primi din partea lor ceva mai mult
decit ii poate oferi un risipitor, cel care si-a cheltuit tot ce era al lui si acum se
afla in nevoie, ba pe deasupra mai este si la altii dator. Mas da el duro que el

8. desnudo, spune un proverb Spaniol; un om cu inima rece va avea de oferit
toteauna mai mult decit unul cu punga goala. Urmarea la toate acestea este
aceea ca Avaritia nu este un viciu.
Pe de alta parte se poate spune ca Avaritia este chintesenta tuturor viciilor.
Atunci cind un om se lasa sedus de-o placere fizica lasindu-se purtat de la calea
cea dreapta, vinovat de tot acest rau este natura sa senzuala -- acea parte
animalica din el. El este purtat de aceasta atractie si este dominat de impresia
lasata de momentul prezent, el actioneaza fara a se gindi la consecintele pe care
le vor avea in viitor faptele lui. Cind pe de alta parte, va fi adus la o stare de
slabiciune a corpului de catre virsta inaintata, ajungind la o conditie in care
viciile, cele pe care el nu le-ar fi parasit niciodata, il abandoneaza pe el, iar
capacitatea sa de-a mai simti placerile fizice este deja moarta, – daca se va
indrepta catre Avaritie, se poate spune ca dorintele intelectuale le vor
supravietui celor senzuale. Banii, cei care reprezinta toate lucrurile bune
existente din aceasta lume si sint o reprezentare abstracta a acestora, devin
acum o tulpina uscata, incarcata cu toate aceste dorinte moarte ale carnii, cele
care reprezinta egoismul intr-o forma abstracta. Ele vor reveni acum din nou la
viata fiind intruchipate in dragostea inchinata fata de Mamon. Trecatoarele
placeri ale simturilor au devenit acum o dorinta deliberata si calculata, aproape
nesecata de bani; cea care, ca si cei fata de care este directionata, este simbolica
in natura ei si asemeni lor, indestructibila.
Aceasta dragoste incapatinata manifestata in fata placerilor lumii – o dragoste
care asa cum apare traieste prin sine; acest pacat absolut incorigibil, aceasta
dorinta rafinata si idealizata a carnii, este o forma abstracta in care sint
concentrate toate poftele lumii si care asemeni unei idei generale se regaseste in
toate idividualurile particulare. In acord cu asta Avaritia este un viciu al
batrinetii, tot la fel de extravagant ca si viciile tineretii.
Aceasta disputatio in utramque partem, – aceasta dezbatere pentru si contra –
este calculata cu precizie pentru a ne conduce la acceptarea juste milieu a
moralei lui Aristotel; o concluzie care este deasemenea sprijinita de urmatoarele
considerente.
Fiecare perfectiune umana este legata de un anumit defect in care ameninta sa
se transforme; dar este de asemenea adevarat, ca orice defect uman este atasat
unei perfectiuni. Pornind de aici, daca asa cum adesea se intimpla, ajungem sa
facem o greseala legata de aprecierea unui om, acest lucru se petrece pentru ca
la inceputul acomodarii noastre cu el vom confunda defectele sale cu un tip de

9. perfectiuni care sint atasate acestora. Omul precaut ne va apare asemeni unui
las; pe un om econom il vom considera unul sarac; risipitorul ne va parea
asemeni unui liberal; un necioplit il vom crede a fi unul sincer si direct; pe un
nesabuit il vom privi drept unul increzator in propriile sale forte; si tot asa in
numeroase alte cazuri.
* * * * *
Nimeni nu poate trai printre oameni fara sa se simta atras in mod repetat de
tentatia de-a presupune ca josnicia morala si incapacitatea intelectuala sint
strins conectate, tot asa cum ambele isi afla izvorul plecind de la aceeasi sursa.
Astfel, daca lucrurile nu se intimpla intocmai asa, am tratat acest lucru in opera
mea. [1] Iar daca se intimpla asta, acesta lucru se datoreaza faptului ca ambele
se manifesta atit de adesea impreuna, incit de cele mai multe ori sint silite sa
locuiasca sub acelasi acoperis. In acelasi timp nu se poate nega ca adesea se
intimpla ca ele sa joace rolul unuia in locul celuilalt, avind astfel un beneficiu
reciproc; si astfel vor produce un spectacol destul de putin edificator, la care se
expun cei mai multi dintre oameni si tocmai asta este ceea ce face ca lumea sa ia
aspectul ingrozitor pe care il are. Un om lipsit de inteligenta este extrem de
incintat sa-si arate perfidia, rautatea si ticalosia, pe care sufletul sau marunt o
poate naste; in vreme ce un om inteligent intelege cum sa-si ascunda aceste
defecte existente in natura sa. Si cit de adesea nu se intimpla ca o astfel de
perversitate existenta in inima unui om, sa-l impiedice sa observe adevarurile pe
care inteligenta sa este cit se poate de capabila sa le descopere!
[Nota 1: In principala mea opera, vol. II., cap. XIX.]
Cu toate acestea, nu-i este ingaduit niciunui om sa-si faca un titlu de mandrie.
Pentru ca la fel ca oricare alta fiinta umana, chiar daca s-ar intimpla sa fie si cel
mai maret dintre genii, pina chiar si atunci el pastreaza un numar imens de
limitari existente in insasi sfera cunoasterii si astfel isi atesta originea comuna cu
imensa masa a omenirii, care in esenta sa este perversa si stupida, astfel ca
fiecare om pastreaza in natura lui ceva din acest rau pozitiv. Chiar si cei mai
buni dintre noi, ba chiar si in cele mai nobile spirite, caracterul fiecarui om
pastreaza ceva, ce uneori ne izbeste, uimindu-ne prin aceste trasaturi izolate ale
depravarii omenesti; ca si cum ar dori sa recunoasca legatura de singe cu rasa
umana, cea in care ticalosia -- ba chiar cruzimea – poate fi descoperita in acelasi
grad. Pentru ca ele exista in sine doar in virtutea acestui rau, a acestui principiu
vicios, acela al necesitatii de-a deveni om. Si din acest motiv intreaga lume
reprezinta intocmai acelasi tablou pe care reflectia unui singur om privindu-se in
oglinda o arata.

10. Dar in ciuda tuturor acestora, diferentele existente intre un om si un altul sint
incalculabile si multi dintre ei vor fi de-a dreptul inspaimintati in momentul in
care vor reusi sa-l vada pe un altul asa cum el este in realitate. O, unii dintre
adeptii moralei lui Asmodeus vor incerca nu doar sa faca acoperisul si zidurile
favoritilor transparente, ci deasemenea, sa le si invesminteze in voalurile
disimularii, inselatoriei, ipocriziei, amagirii, falsitatii si vicleniei, care sa se
desfasoare asupra a tot ce exista! Pentru a arata cit de putina onestitate
adevarata este in lume si cit de adesea se intimpla, ca pina chiar si acolo unde se
asteapta ca ea sa existe, in spatele avanposturilor exterioare ridicate de virtute,
in cotloanele cele mai ascunse, unde se gaseste pitita in secret, pina chiar si
acolo, nedreptatea este cea care se afla la cirma! Si doar pe aceasta baza se
poate explica, de ce o mare parte dintre oamenii de cea mai buna factura au atit
de numerosi prieteni printre patrupezi; pentru ca altfel cum s-ar putea intimpla
oare ca un om sa-si gaseasca macar o singura clipa de alinare in mijlocul acestei
nesfirsite ipocrizii, falsitati si invidii a omenirii, daca nu ar exista aici nici macar
un caine in ai carui ochi onesti sa privesti, fara nicio urma de suspiciune?
Cu ce altceva poate fi asemuita lumea noastra civilizata, decit cu o mare
mascarada? In care intilnesti cavaleri, preoti, soldati, oameni invatati, avocati,
oameni ai clerului, filozofi, si nu mai stiu ce orice altceva din toti citi exista! Insa
niciunul dintre ei nu este ceea ce pretinde a fi; si ca o regula, toti poarta pe
chipul lor o masca in spatele careia vei descoperi o persoana interesata de
cistiguri banesti. Un om presupun ca isi aseaza pe chip masca legii, imprumutata
de la un avocat in acest scop, doar pentru a fi capabil sa-i dea o ciomageala
sanatoasa unui altuia; un al doilea alege sa poarte masca patriotismului si a
bunastarii generale in acelasi scop; un al treilea alege masca religiei si puritatii
doctrinare. Pentru toate celelalte scopuri urmarite cel mai adesea oamenii aleg
sa poarte masca filozofiei si chiar a filantropiei si nu mai stiu cite altele din toate
cite exista. Femeile au o alegere mult mai limitata. De regula ele se folosesc de
masca moralitatii, a modestiei, a grijei fata de camin si a umilintei. Apoi exista
numeroase masti ce ofera o infatisare generala fara sa afiseze un caracter
particular, cele de genul dominoului. Ele pot fi folosite in orice ocazie si
pretutindeni la fel; de acest fel este masca curtoaziei, a corectitudinii, a cinstei,
cea a simpatiei sincere, asa cum cel mai adesea oamenii obisnuiesc sa se
declare. Toate aceste masti, asa cum am mai spus, reprezinta in general simple
instrumente menite sa ascunda ceea ce se afla in spatele lor, fata unui industrias,
a unui om de afaceri, sau a unui speculant. Singur comerciantul este cel care din
acest punct de vedere constituie cea mai onesta categorie. Ei sint singurii
oameni care se proclama ceea ce sint; si de aceea nu poarta niciun fel de masca
si in consecinta sint plasati pe o treapta umilitoare.

11. Este extrem de necesar ca un om sa poata cunoasta inca devreme in viata care
este masca pe care trebuie s-o poarte. Pentru ca altfel exista aici un numar fara
sfirsit de lucruri pe care el nu va reusi sa le inteleaga si sa se puna in acord cu
ele, ba chiar se va simti de-a dreptul naucit, iar cel mai mult va avea de suferit
acel om a carui inima este modelata din cea mai buna argila. –
Et meliore luto finixt praecordia Titan. [1]
[Nota 1: Juvenal, Satire, 14, 36.]
Astfel se intimpla de exemplu, ca aceasta sa fie rasplata pe care va trebui s-o
plateasca pentru bunavointa aratata, asa cum vor descoperi ca sint obisnuiti sa
faca acei ticalosi; desconsiderarea ce este aratata oamenilor de merit, chiar si
celor mai mareti si mai rar intilniti dintre ei, ce vor trebui sa sufere toata mizeria
din partea celor de aceeasi credinta; dusmania si rautatea ce este manifestata in
fata unor insusiri cu adevarat distinse si marete; ignorarea celor cu adevarat
instruiti in domeniul lor de activitate; si faptul ca adevaratele cunostinte sint
aproape intotdeauna dispretuite, in vreme ce acele notiuni cu totul aparente vor
cunoaste o apreciere constanta. Tocmai de aceea permiteti-le celor tineri inca de
timpuriu sa inteleaga ca in aceasta mascarada a lumii, merele sint de ceara,
florile sint de matase, pestii din carton si ca toate celelalte lucruri – da, toate
lucrurile – nu reprezinta nimic altceva decit obiecte de joaca si fleacuri marunte,
pe care nimeni n-ar trebui sa le ia in serios; si ca daca vor vedea doi oameni
despre care ar putea crede ca sint angajati in actiuni oneste, dintre acelea ce
merita cea mai mare atentie, unul dintre ei se ingrijeste cu furnizarea de bunuri
contrafacute, iar celalalt le plateste cu o moneda falsa.
Insa aici se impune sa fie facuta cu cea mai mare seriozitate o anumita reflectie
si sa fie consemnat unul dintre lucrurile cele mai ingrozitoare. Aceea ca pina la
urma omul este un salbatic, o fiara oribila. Si putem vedea asta chiar daca il
cunoastem doar prin actiunile din aceasta stare de domesticire si constringere –
ce este atit de asemanatoare cu cea a animalelor salbatice tinute in custi pentru
a fi expuse publicului fara sa-l raneasca, – pe care noi o numim civilizatie. De
aceea se intimpla ca atunci cind natura sa se dezlantuie, rupind lanturile
invizibile cu care este legata, ne vom simti terorizati. Oriunde si oricind se
intimpla ca aceste lanturi ale legii si ordinii sa fie rupte si sa lase drum liber
anarhiei, el se arata intocmai asa cum este. Insa nu este neaparat necesar sa
asteptam sa se instaureze anarhia pentru a ne lumina pe deplin asupra acestei
chestiuni. Exista sute de marturii, mai vechi sau mai recente, ce duc la formarea
convingerii ca in cruzimea sa fara margini, omul este la fel de crud si nemilos ca

12. si tigrul si hiena, fata de care nu se arata a fi cu nimic inferior. Un exemplu
convingator este furnizat de o publicatie aparuta in anul 1841 intitulata “Sclavia
si comertul cu sclavi in Statele Unite din America de Nord”: ca un raspuns la
intrebarea pusa de Societatea Britanica de Lupta impotriva Sclaviei catre
Societatea Americana Anti-Sclavaj. [1] Aceasta carte constituie unul dintre cele
mai aspre rechizitorii la adresa rasei umane. Niciun om nu poate parcurge
aceste pagini fara ca sufletul sau sa nu fie cuprins de un puternic sentiment de
oroare si fara ca ochii sai sa nu verse o lacrima de compasiune. Pentru ca
aceasta lectura va depasi tot ceea ce a auzit sau si-ar fi putut imagina ca poate
sa existe, mai cumplit decit orice a visat vreodata asupra acestei nefericite
conditii de sclavie, sau a formei pe care o poate imbraca cruzimea umana in
general; toate acestea ii vor apare cu totul neinsemnate in raport cu rautatea
manifestata de acesti diavoli in forma umana, de acesti bigoti, acesti fatarnici ce-
au fost dusi la biserica, acesti cruzi banditi sabatisti, – si in mod particular acei
preoti Anglicani ce sint prezenti printre ei – prin modul in care ii trateaza pe
fratii lor inocenti de culoare, care sint prinsi in ghiarele lor diabolice prin rautate
si violenta.
Alte exemple ne sint furnizate de Calatoriile in Peru, apartinindu-i lui Tshudi, in
descrierea pe care o face asupra tratamentului de care beneficiaza soldatii
Peruani din partea ofiterilor; si de Calatorii in Africa de Est, a lui MacLeod, in
care autorul ne povesteste singele rece si cruzimea diabolica a modului in care
Portughezii ii tratau pe sclavii din Mozambic. Insa nici macar nu este nevoie sa
luam aceste exemple din Lumea Noua, pentru a ajunge tocmai de celalalta parte
a planetei. In anul 1848 a fost un subiect deosebit de popular in Anglia, cel putin
in citeva sute de cazuri intimplate doar intr-o scurta perioada de timp, in care
sotul si-a otravit sotia, sau viceversa, sau ambii au participat la otravirea copiilor,
sau i-au torturat sau infometat pina la moarte, fara niciun alt motiv decit acela
de-a cistiga o anumita suma de bani de care beneficiau din partea Casei de
Asigurari in caz de deces. In acest scop un copil era asigurat adesea de mai
multe ori deodata, ajungind pina acolo incit unii erau inscrisi in acelasi timp in
registrele pina la douazeci de astfel de Societati. [1]
[Nota 1: The Times, numerele din: 20, 22, 23, septembrie, 1848 si 12, decembrie,
1853]
Detaliile asupra acestui caracter se inscriu intr-adevar intre cele mai negre file
din istoria criminalitatii omenirii. Dar cind toate acestea au fost deja spuse, este
limpede ca acesta este caracterul interior si innascut al omului, acest bun par
excellence al Panteistilor de la care izvoraste, laolalta cu toate celelalte care-i
sint asemanatoare. In fiecare om se regaseste in primul rind si inainte de toate
un colosal egoism care rupe granitele dreptatii si justitiei cu cel mai mare

13. libertinism, asa cum viata de fiecare zi ne releva la o scara mai mica si asa cum
consemneaza istoria intr-o viziune mult mai larga. Nici macar aceasta necesitate
a unei balante a puterii in Europa in modul ingrijorator in care se manifesta nu
este oare in masura sa exprime in intregime statutul de animal de prada al
omului, care doar ce-a zarit ca un alt semen al sau se afla intr-o conditie
defavorabila si se repede asupra lui pentru a-l dobori neintirziat la pamint? Si
oare nu la fel se intimpla si in celelalte imprejurari obisnuite ale vietii?
Dar de la acest egoism fara sfirsit din natura noastra umana se ridica in fiecare
suflare omeneasca, intr-o proportie mai mare sau mai mica, o anumita cantitate
de ura, dusmanie, manie, ranchiuna, invidie, rautate, perversitate, ipocrizie,
lasitate si crima, care se acumuleaza la fel ca veninul in coltii unei vipere si
asteapta doar momentul propice pentru a-l elibera, otravind acel suflet, ca un
demon descatusat sau o furtuna turbata. Iar daca un om nu are nicio ocazie
favorabila sa dezlantuie toata aceasta nebunie acumulata, va sfirsi prin a se
folosi de cel mai mic avantaj pentru a-l transforma intr-un rau imens prin
mijlocirea imaginatiei sale; pentru ca indiferent cit de mica poate fi aceasta
ocazie, ea va fi suficienta pentru a-i stirni furia salbatica –
Quantulacunque adeo est occasio, sufficit irae [1]--
[Nota 1: Juvenal, Satire, 13, 183.]
si sa-l poarte apoi departe, cit mai departe, pina pe acele margini abisale la care
poate ajunge in decaderea sa o fiinta animalica. Putem face aceasta observatie in
fiecare din zilele vietii noastre, unde o asemenea explozie este foarte bine
cunoscuta sub expresia ”isi descarca nervii pe ceva”. Se poate deasemenea face
remarca potrivit careia, daca atunci cind are loc aceasta eruptie de manie si
violenta nu intilneste nicio opozitie din partea subiectului asupra caruia se
revarsa, acesta a luat in definitiv cea mai buna decizie. Aceasta furie dementiala
nu este insa lipsita de placerile sale, un adevar ce a fost recunoscut chiar de
Aristotel; [1] si el citeaza un pasaj din Homer, cel care declara mania a fi mai
dulce decit mierea.
Dar nu numai in manie se regaseste singurul loc in care se iveste aceasta placere
perversa – ci si in ura deasemenea, cea care este situata alaturi de manie la fel
cum o boala cronica sta linga una acuta, omul lasindu-se prada acestei iluzii a
unei mari desfatari.

14. [Nota 1: Aristotel, Retorica, c. I, 11; c. II, 2.]
Acum ura-i este de departe cea mai trainica placere
Omul iubeste in graba, ca apoi sa deteste in tihna. [1]
[Nota 1: Lord Byron, Don Juan, c. XIII, 6.]
In opera sa Les Races Humaines, Gobineau numeste omul l'animal méchant par
excellence. Oamenii privesc asta intr-un mod destul de rece si strain, deoarece
simt ca acest lucru ii atinge pe fiecare dintre ei; insa el are intru-totul dreptate,
pentru ca omul este singurul animal care cauzeaza unui altuia durere fara nciun
alt scop decit acela de a-l vedea in suferinta. Celelalte animale nu produc
niciodata un rau unui alt animal decit pentru a-si satisface foamea, sau in furia
luptei. Daca se spune impotriva tigrului ca el ucide mai mult decit ii este necesar
sa se hraneasca, trebuie spus ca el isi sfasie prada doar in scopul de-a o manca;
iar daca nu reuseste s-o manince, este doar pentru ca el se comporta intocmai
acelei expresii Frantuzesti, care spune ca ses yeux sont plus grands que son
estomac. Niciun alt animal nu chinuie un semen al sau doar in scopul torturii,
insa omul face acest lucru doar pentru a-l vedea in suferinta si aceasta constituie
acea parte diabolica din caracterul sau care este mult mai rea decit a unui
simplu animal. Am vorbit deja asupra acestui caracter privit dintr-o viziune mai
larga; insa el se manifesta si in chestiunile marunte si fiecare dintre cititori are
ocazia sa observe asta in viata de fiecare zi. Pentru ca de exemplu, daca doi catei
se joaca – si ce spectacol plin de veselie si incintare ne ofera! – si un copil de trei
sau patru ani se alatura lor, este aproape imposibil ca el sa nu-i loveasca in cele
din urma cu un bat sau cu o cravase si prin asta sa-si dezvaluie chipul interior
chiar de la aceasta virsta, l'animal méchant par excellence. Iubitorii de farse si
amatorii de renghiuri si glume pot fi urmariti plecind de la aceeasi sursa. De
exemplu, daca ar fi ca un om sa-si exprime supararea la orice intrerupere sau alt
inconvenient neinsemnat, n-ar exista aici niciodata o ocazie care sa fie lipsita de
suficiente motive pentru a-l determina sa treaca imediat la actiune: l'animal
méchant par excellence! Acest fapt dovedeste in mod cert ca un om va trebui sa
fie extrem de precaut pentru a nu-si permite sa faca explozie la cel mai mic motiv
de suparare. Pe de alta parte, el trebuie sa fie extrem de atent pentru a nu-si
dezvalui placerea resimtita pentru orice lucru de nimic, pentru ca daca va face
asta, va proceda intocmai acelui temnicer care atunci cind a descoperit ca
prizonierul sau a imblanzit un paianjen si gasea o placere in urmarirea lui, l-a
zdobit imediat sub apasarea talpei; l'animal méchant par excellence! Acesta este
motivul pentru care toate animalele sint inspaimantate instinctiv la vederea unui
om, ori chiar si la cea mai mica urma lasata de un om, acest l'animal méchant
par excellence! Iar instinctul lor nu le inseala, pentru ca singur omul este cel

15. care pleaca la vanatoare fara niciun alt folos decit acela de-a produce suferinta,
de-a crea in jurul sau spaima si teroare, chinuind fara niciun rost fiinte atit de
fragile si tematoare, ce nu ar putea sa-i pricinuiasca nici macar o singura data
pina si cea mai mica umbra de teama sau a unui rau. L'animal méchant par
excellence!
Este prin urmare o realitate, aceea ca in interiorul fiecarui om doarme o fiara
care doar asteapta un prilej favorabil pentru a declansa furtuna si furia-i
nestapinita in dorinta de-a produce durere si-a naste suferinta in ceilalti, sau
daca ii vor sta in drum chiar sa-i ucida. Este cea care formeaza sursa pasiunii
razboiului sau a luptei. In incercarea de imblinzire si stapinire a lui, inteligenta
este cea care joaca rolul ei stabilit de gardian, avind totdeauna cite ceva de
facut. Daca le face placere, oamenii pot numi asta raul radical al naturii umane –
un nume care in cele din urma le va servi acelora care sustin ca lumea se sprijina
pe o explicatie. Oricum, eu afirm ca aici este vorba despre vointa de-a trai, cea
care cu cit este mai tulburata de aceasta permanenta stare de suferinta a
existentei, cauta sa-si aline durerea pricinuind suferinta in ceilalti. Dar in acest
fel fiecare om dezvolta in sine un rau si o cruzime devastatoare. La aceasta
observatie poate fi adaugata aceea potrivit careia, conform lui Kant, materia
subzista doar gratie puterii de expansiune si contractie, tot asa cum societatea
umana subzista doar prin antagonismul oferit de ura, sau manie, ori teama.
Pentru ca este un moment in viata fiecaruia dintre noi in care raul latent existent
in natura noastra ne poate transforma in criminali, daca nu exista aici un adaos
de teama care sa ne tina incatusati; iar aceasta teama il poate transforma pe un
om din nou intr-o persoana deplorabila, subiect al distractiei pentru fiecare copil,
daca mania nu ar salaslui in el gata pregatita, stind de veghe mereu.
Insa mai exista si aceasta Schadenfreude, placerea meschina resimtita fata de
nefericirea in care se zbat celalti semeni de suferinta, ce ramane drept cea mai
grozava trasatura prezenta in natura umana. Este un sentiment ce este
indeaproape inrudit cruzimii si difera de ea, pentru a spune adevarul, doar asa
cum se prezinta a fi teoria fata de practica. In general, se poate spune ca ea
ocupa locul pe care ar trebui sa-l detina compasiunea – cea aflata in totala
opozitie si sursa adevarata a oricarei justitii si caritati reale.
Invidia este deasemenea in opozitie directa cu compasiunea dar intr-un alt sens;
invidia este produsa de cauze direct antagonice celor care produc incantarea in
producerea raului. Opozitia dintre compasiune si invidie pe de alta parte, rezida
in principal in acele ocazii care le prilejuiesc pe amandoua. In cazul invidiei, ea
se manifesta doar ca efect direct al cauzei ce o stirneste, pe care o resimtim in
noi in definitiv. Si doar acesta este motivul pentru care invidia, desi este un
sentiment reprobabil, cu toate acestea in cazul ei sint admise anumite scuze si

16. este acceptata in general ca o trasatura extrem de umana; in vreme ce incintarea
resimtita in producerea raului este diabolica si batjocura ei o reprezinta hohotele
de ris ale Iadului.
Asa cum am spus, placerea resimtita in comiterea unei ticalosii ocupa locul pe
care ar trebui sa-l detina compasiunea. Invidia dimpotriva, isi gaseste loc doar
acolo unde nu exista niciun fel de pornire spre compasiune, sau mai degraba
exista o tendinta catre ceva aflat in totala opozitie; si se intimpla intocmai ca
aceasta opozitie, aceasta invidie, sa se iveasca in sufletul uman; si in aceeasi
masura ea va fi recunoscuta de aici inainte drept un sentiment omenesc. Chiar
ma tem ca nu va putea fi descoperit acel suflet care sa fie cu totul eliberat de
actiunea ei. Pentru ca astfel un om ar trebui in mod natural sa resimta mult mai
dureros si mai amar lipsa acuta in care se gaseste la vederea incintarii de care se
bucura un altul, aflat in mijlocul bunastarii si abundentei; ba chiar acest lucru
este inevitabil; dar asta nu ar trebui sa ridice in inima sa aceasta dusmanie fata
de acel om care este mai fericit decit el insusi. Ci aici este vorba doar de aceasta
rautate in care consta adevarata invidie. In cele din urma, un om ar putea
manifesta un sentiment de invidie, insa asta nu ar trebui sa se intimple atunci
cind vine vorba de aceste daruri ale sansei, ori norocului, sau alte favoruri
primite pe aceasta cale, ci a darurilor primite din mana naturii; pentru ca tot ce
este nascut intr-un om isi are o baza metafizica si se bucura de o justificare in cel
mai inalt sens; asa cum exista de pilda justificarea: ii sint oferite prin gratia
Divina. Insa din nefericire tocmai in cazul acestor avantaje personale invidia este
incompatibila in cel mai inalt grad. Astfel incit inteligenta, chiar geniul insasi, nu-
si poate face intrarea in lume fara sa cerseasca iertare pentru existenta sa
oriunde acel om nu se gaseste in pozitia de-a fi plin de mandrie si indrazneala
pentru a-si arata dispretul fata de aceasta lume.
Cu alte cuvinte, daca invidia se ridica plecind doar de la starea de bogatie, de la
rang, sau putere, adesea ea este inabusita de egoism, care percepe ca aceste
ocazii, asistenta, stapinire, suport, protectie, propasire, etc., isi pot gasi un
reazem din partea obiectelor invidiei, sau cel putin mentinind o legatura cu ele,
un om poate castiga singur onoare de la lumina reflectata de superioritatea sa; si
exista deasemenea speranta ca intr-o zi va atinge obtinerea tuturor acestor
avantaje pentru sine. Pe de alta parte, in invidie asta este directionat catre
darurile naturale si avantajele personale, la fel cum se intimpla cu frumusetea la
femei, sau cu inteligenta la barbati, pentru ca aici nu mai exista nicio consolare
sau speranta de un fel sau un altul; astfel ca nu ramine nimic altceva de facut
decit sa se lase tirit de o amara si ireconciliabila ura indreptata impotriva
persoanelor ce se bucura de posesia acestor privilegii; iar plecind de aici ultima
dorinta ramasa este sa se razbune pe ele.

17. Dar aici omul invidios se regaseste intr-o pozitie nefericita; pentru ca toate
acestea se vor prabusi imediat, lipsite de orice putere, doar curind ce va deveni
cunoscut ca atacurile indreptate vin din partea lui. In acord cu asta el isi va
ascunde sentimentele la fel de precaut ca si cum acestea ar fi pacate secrete si
astfel va deveni un neobosit inventator de farse, artificii si siretlicuri pentru a-si
tainui si masca actiunile, astfel incit pe nesimtite sa poata produce ranirea
obiectului invidiei lui. De exemplu, el va ignora acele avantajele ce-i rod inima
imbracind un aer de totala indiferenta; se va preface ca si cum nici nu le-a
observat, nici nu le cunoaste, nici macar n-ar fi auzit de ele si astfel face din sine
un maestru al artei disimularii. Insa cu cea mai mare viclenie el supraveghiaza
cu o deosebita atentie pe acel om ale carui calitati stralucite ii otravesc sufletul,
desi va actiona ca si cum acesta ar fi o persoana lipsita de orice importanta
pentru el; va depune eforturi intense pentru a arata ca si cum nu-i acorda nicio
atentie si cu anumite ocazii chiar va parea ca ar fi uitat intru-totul de existenta
lui. Dar in acelasi timp si inainte de toate, el se va stradui sa puna in actiune
toata aceasta masinarie secreta pentru a inlatura orice ocazie favorabila in care
aceste avantaje ar putea sa iasa la iveala si sa devina cunoscute. Apoi din coltul
sau intunecat va ataca aceste calitati prin intermediul criticii, ironiei, parodiei si
calomniei, ca o broasca raioasa care isi arunca otrava dintr-o ascunzatoare. In
acelasi timp va aduce elogii oricarei alte persoane, indiferent daca aceasta este
lipsita de importanta, ridicind titluri de glorie din anumite realizari cu totul
lipsite de valoare, sau chiar plecind de la unele esecuri inregistrate in aceeasi
sfera. Pe scurt, el va deveni in strategie un Proteas, capabil sa-i raneasca pe altii
fara sa se arate el insusi. Dar care ar putea fi folosul la toate aceste viclenii? Acei
ochi antrenati il vor recunoaste in ciuda tuturor precautiilor si abilitatii lui de
cameleon. El insusi se va trada, daca nu prin altceva, doar prin modul in care
incearca sa se indeparteze si sa evite acel obiect al invidiei, care cu cit se
regaseste mai izolat, asa cum este in aceasta solitudine, se arata a fi si mult mai
stralucitor; si acesta este motivul pentru care acele tinere deosebit de frumoase
si atragatoare nu si gasesc prieteni printre sexul lor. El se tradeaza singur prin
ura nejustificata pe care o manifesta – o dusmanie care va izbucni intr-o explozie
violenta in orice circumstanta, indiferent cit de lipsita de insemnatate va putea fi,
desi cel mai adesea este doar produsul imaginatiei. Si citi astfel de oameni de
acest fel pot fi recunoscuti in omenire printr-o lauda universala adusa modestiei,
cea care este o virtute inventata in folosul oamenilor obtuzi si lipsiti de
importanta. Desi modestia este o virtute care demonstreaza necesitatea de-a
actiona cu deosebita precautie in cazul oamenilor aflati intr-o conditie nefericita
de mizerie, ce constituie tocmai ceea ce atrage atentia asupra ei.
Pentru constiinta si mandria noastra nu poate fi nimic mai magulitor decit
privelistea oferita la intuirea acestei invidii, in tainita unde ea se gaseste
ascunsa, urzindu-si planurile viclene; insa un om n-ar trebui niciodata sa uite, ca
acolo unde exista invidie, se afla ascunsa si dusmania si va trebui sa fie foarte
atent pentru a nu-si face prieteni falsi din rindul acestor persoane invidioase.
Tocmai de aceea este important pentru siguranta noastra sa lasam invidia in
izolare; iar un om ar trebui sa invete cum sa descopere siretlicurile ei, asa cum

18. ele pot fi vazute pretutindeni ascunse si asa cum umbla incognito; sau cum am
spus, ca o broasca raioasa ce-si improasca veninul ascunsa in colturile cele mai
intunecate. Ei nu merita nici crutare, nici compasiune; dar tot asa cum nu ne
putem niciodata impaca cu ei, sa le aratam dispretul nostru plecind dintr-o inima
plina de bunatate si generozitate, tot asa cum fericirea si stralucirea noastra le
va produce o tortura neimpacata si o permanenta suferinta:
Den Neid wirst nimmer du versöhnen;
So magst du ihn getrost verhöhnen.
Dein Glück, dein Ruhm ist ihm ein Leiden:
Magst drum an seiner Quaal dich weiden
Am aruncat o privire asupra depravarii umane si aceasta este o priveliste ce ne
poate umple de oroare. Insa acum ne vom indrepta ochii asupra mizeriei
existentei; si cind vom realiza asta si vom fi din nou inspaimantati, va trebui sa
ne intorcem inapoi, sa privim din nou asupra acestei decaderi morale. Vom
descoperi apoi ca acestea tin balanta in echilibru, situindu-se egal de cele doua
parti ale sale. Si vom putea intelege justitia eterna a lucurilor; pentru ca vom
recunoaste ca lumea constituie ea insasi Judecata Finala si vom incepe sa
percepem de ce tot ceea ce este viu si traieste trebuie sa plateasca o pedeapsa
pentru aceasta existenta, prima oara prin viata si apoi prin moarte. Astfel raul
acestei pedepse este in acord cu raul existent in pacat – malum poenae, cu
malum culpae.
Plecind de la aceasta viziune vom parasi indignarea resimtita fata de
incapacitatea intelectuala a marii majoritati a omenirii, cea care este vinovata de
faptul ca ne produce atit de mult dezgust si neplacere cel mai adesea in viata. In
aceasta Sansara, asa cum o numesc Budistii, mizeria umana, decaderea morala a
omenirii si nebunia ei se regasesc intr-o corespondenta perfecta una fata de
celelalte, aflindu-se in aceeasi proportie. Dar daca sub ispita unui imbold special
ne vom fixa atentia constanta asupra uneia dintre ele si o vom studia in mod
particular, ea va parea ca si cum le-ar intrece pe celelalte doua. Aceasta este
oricum o iluzie si doar un simplu efect generat de dimensiunile colosale pe care
le atinge.
Toate lucrurile proclama aceasta Sansara; si mai mult decit toate celelalte lumea
in care se gaseste omenirea; in care, din punct de vedere moral, josnicia si
ticalosia, iar din punct de vedere intelectual, incapacitatea si stupiditatea,
predomina intr-o proportie infioratoare. Cu toate acestea, desi intr-un mod foarte
spasmodic, isi face aparitia aici si intotdeauna ca o dulce surpriza, manifestarea

19. onestitatii, bunatatii si chiar a nobletei; si deasemenea inteligenta stralucita a
mintii omului de geniu. Ele nu dispar complet niciodata, insa ca o raza izolata de
lumina isi revarsa stralucirea asupra marii mase intunecate. Trebuie sa le
acceptam, ca pe un dar ce ne vine din partea acestei Sansara, ce contine in sine
un principiu bun si compensator, care este capabil sa razbata pentru a se
revarsa, sensibilizind si eliberind tot ceea ce exista in interiorul ei.
* * * * *
Cititorii Eticii mele cunosc ca pentru mine ultima fundatie a moralitatii o
constituie adevarul care in Vede si Vedanta primeste expresia sa stabilita in
formula mistica, Tat twam asi (Acest lucru esti tu insuti) care este rostita cu
referire la orice fiinta vie, fie ca este vorba de om sau de bestie si este numita
Mahavakya, lumea larga. De la acest principiu deriva actiunile filantropice, ce
pot fi intr-adevar privite ca un inceput al misticismului. Fiecare binefacere ce
este facuta cu o intentie pura proclama ca acel om ce realizeaza acest lucru
actioneaza in conflict direct cu lumea exterioara a aparentelor; pentru ca el se
recunoaste identic cu un alt individual care exista intr-o completa izolare fata de
el. In conformitate cu asta toate faptele bune dezinteresate sint inexplicabile; si
constituie un mister; indiciul in masura sa le explice este ca omul face apel la tot
felul de fictiuni. Atunci cind a demolat toate celelalte argumente ale teismului,
Kant, a admis unul singur, cel care ofera cea mai buna interpretare si solutie la
asemenea actiuni misterioase si asupra tuturor celorlalte ce le sint
asemanatoare. De aceea el a admis asta ca o prezumtie ce este intr-adevar
inaccesibila pentru demonstratia teoretica, dar valida din punct de vedere
practic. Oricum, imi pot exprima aici indoiala pe care o am asupra faptului ca el
a fost cu totul serios in aceasta privinta. Pentru ca a face ca moralitatea sa se
bazeze pe teism, inseamna in realitate a reduce morala la egoism; desi Englezul,
este adevarat, ca si clasele de jos de la noi, nu va intelege posibilitatea unei alte
fundatii pentru ea.
Mai sus mentionata recunoastere a propriei fiinte a unui om intr-un alt individual
prezentat obiectiv, se manifesta printr-o frumusete aparte si intr-o forma de-o
puritate speciala in cazul in care un om, cel care prin destinul sau implacabil
este sortit mortii, dupa ce a parasit orice speranta de salvare, se dedica intru-
totul interesului celorlalti cu cea mai mare abnegatie si rivna si incearca salvarea
lor. De acest fel este bine cunoscuta poveste a servitorului care a fost muscat
intr-o noapte intunecata de un caine turbat. Incredintat fiind ca este fara
scapare, s-a luptat cu acel animal dezlantuit si l-a tirit intr-un tarc unde a reusit
sa-l inchida, fiind sigur ca astfel nu va mai putea rani pe altcineva. Apoi mai
exista aici un incident in Neapole, pe care Tischbein l-a imortalizat in una din
aquarelles lui. Un tinar fiu ce poarta in spate tatal batrin in fata lavei

20. descatusate ce se indreapta cu viteza catre tarmul marii. Cind aici ramane doar o
palma ingusta de pamint intre cele doua elemente devoratoare, tatal il roaga pe
fiu sa-l lase la pamint pentru a se putea salva singur printr-un salt peste roca
lichida, altfel ar fi pierit amindoi. Fiul ii da ascultare si arunca ultima privire de
despartire catre tatal sau. Acesta este momentul descris. Circumstantele istorice
pe care Sir Walter Scott le prezinta in capodopera sa The Heart of Midlothian,
cap. II, tine de acelasi gen; aici este spusa povestea a doi condamnati la moarte,
unde unul dintre ei, intristat peste masura ca a pricinuit prinderea tovarasului
sau, este fericit sa-i redea libertatea in capela dupa oficierea slujbei dinaintea
executiei, aruncindu-se disperat asupra gardienilor fara ca in acest timp sa
incerce citusi de putin ceva pentru eliberarea lui. Ba chiar in aceeasi categorie
poate fi plasata scena reprezentata intr-o gravura obisnuita, care poate fi
criticata de cititorii vestici – vreau sa spun, cea in care este reprezentat un soldat
ingenunchiat pentru a fi impuscat, ce flutura o bucata de pinza pentru a
indeparta cainele sau, ce incerca sa vina alaturi de el.
In toate aceste cazuri avem imaginea unui individual ce se gaseste in fata
sfirsitului iminent care nu se gindeste la salvarea lui, astfel incit isi poate
directiona intregul efort pentru a scapa pe altcineva de la moarte. Aici ar putea fi
identificata expresia clara a constiintei potrivit careia ceea ce urmeaza a fi
distrus este numai un fenomen si ca distrugerea insasi reprezinta doar un
fenomen; ca pe de alta parte, fiinta reala a unui om care intilneste moartea este
neatinsa de acest eveniment si continua sa traiasca in alti oameni in care chiar
acum, asa cum o tradeaza actiunile sale, el are perceptia atit de clara a
existentei sale? Pentru ca daca nu asta este ceea ce se intimpla si fiinta sa reala
este cea care tocmai urmeaza a fi anihilata, cum poate oare aceasta fiinta sa-si
cheltuiasca ultimile sale eforturi, aratind o astfel de simpatie arzatoare pentru
fericirea si continuarea existentei unui alt individual?
Exista aici doua cai diferite prin care un om devine constient de propria sa
existenta. Pe de o parte, el poate avea o perceptie empirica asupra ei, asa cum ea
insasi se manifesta in exterior – ceva atit de redus incit se afla in vecinatatea
punctului de disparitie; intr-o lume in care spatiul si timpul este infinit; doar una
din sutele de milioane de creaturi ce alearga bezmetice pe aceasta planeta pe
durata unei scurte perioade de timp pentru a fi inlocuita la fiecare treizeci de
ani. Pe de alta parte, patrunzind adinc in propria sa natura un om poate deveni
constient ca este prezent in tot; aceea ca de fapt el reprezinta doar fiinta reala; si
ca in plus, aceasta fiinta reala se percepe pe sine in ceilalti, care se arata din
exterior ca si cum ar reprezenta imaginea lui reflectata intr-o oglinda.
De la aceste doua modalitati prin care un om ajunge sa inteleaga ceea ce este,
prima ia in stapinire singura fenomenul, simplul produs al principiului

21. individualizarii; in vreme ce cea de-a doua face ca un om sa devina imediat
constient ca el este lucrul-in-sine. Aceasta constituie o doctrina in care, in ce
priveste prima dintre cai ma bucur de sprijinul lui Kant, iar pentru ambele de cel
oferit de Vede.
Exista desigur o simpla obiectie la cea de-a doua metoda. Poate fi spus ca este o
ipoteza falsa ca una si aceeasi fiinta sa poata exista in acelasi timp in ipostaze
diferite si cu toate acestea completa in fiecare dintre ele. Desi dintr-un punct de
vedere empiric asta constituie cea mai palpabila imposibilitate – ba chiar o
absurditate – este cu toate acestea perfect adevarata in ceea ce priveste lucrul-
in-sine. Imposibilitatea si absurditatea ei privita din punct de vedere empiric se
datoreaza doar formelor pe care le imbraca fenomenele in concordanta cu
principiul individualizarii. Pentru lucrul-in-sine, vointa de-a trai exista in
intregime si fara a fi divizata in fiecare fiinta, chiar si in cele mai mici, la fel de
completa ca si in suma totala a tuturor lucrurilor ce au existat vreodata, sau care
exista sau urmeaza sa-si faca intrarea in existenta. Acesta este motivul pentru
care fiecare fiinta, chiar si cele mai mici dintre ele, rosteste catre sine, Atita
vreme cit eu ma aflu in siguranta, poate sa piara intreaga lume,-- dum ego salvus
sim, pereat mundus. Si intr-adevar, chiar daca ar fi sa ramana in intreaga lume
doar un singur individual si tot restul vor trebui sa dispara, cel care ramane va
poseda in sine intreaga esenta-de-sine a lumii, completa si nealterata si va ride
privind la distrugerea lumii ca si cind s-ar afla in fata unei inselatorii. Aceasta
concluzie poate fi echilibrata per impossible printr-o concluzie contrara, aceea ca
daca acest ultim individual va fi distrus, prin el si odata cu el se sfirseste
intreaga lume. In acest sens declara scriitorul mistic Angelus Silesius [1], ca
Dumnezeu nu poate trai pentru un moment in absenta lui si daca ar fi sa dispara,
Dumnezeu va trebui in mod inevitabil sa renunte la fantoma:
Ich weiss dass ohne mich Gott nicht ein Nu kann leben;
Werd' ich zunicht, er muss von Noth den Geist aufgeben.
[Nota 1: Angelus Silesius, vezi Sfaturi si Maxime, pag. 39, note.]
Dar deasemenea, intr-o oarecare masura si viziunea empirica ne ingaduie sa
percepem ca acest lucru este adevarat, sau cel putin posibil, ca Eu-l nostru poate
exista in alte fiinte, a caror constiinta este diferita si separata de a noastra.
Asa cum este demonstrat de experienta cunoscuta de somnambuli. Desi ego-ul
lor isi pastreaza identitatea, cu toate acestea atunci cind se trezesc ei nu stiu
absolut nimic despre ceea ce au facut, au spus, sau au trait in acele momente.
Astfel ca aici este vorba in intregime de constiinta individuala a fenomenului,
astfel incit in acelasi ego pot aparea in acelasi timp doua constiinte din care una
dintre ele nu cunoaste nimic despre cealalta.

22. GUVERNAMINTUL
Este o slabiciune caracteristica Germanilor sa privesca in nori pentru a
descoperi ce se afla la picioarele lor. Un excelent exemplu de acest gen ne este
oferit de tratamentul de care s-a bucurat ideia de Drepturi Naturale din partea
profesorilor de filozofie. Cind ei sint chemati sa explice aceste relatii simple ale
vietii umane ce constituie substanta acestui drept, asa cum este Binele si Raul,
Proprietatea, Starea, Pedeapsa, si asa mai departe, ei recurg la conceptiile cele
mai indepartate, extravagante, abstracte si lipsite de inteles si pornind de la ele
construiesc un Turn Babel ce se inalta pina la nori, luind aceasta forma sau o
alta, in functie de ciudatenia specifica profesorului ce este manifestata la acel
timp. Cele mai simple si clare relatii ale vietii, cum sint cele care ne afecteaza in
mod direct, sint astfel facute cu totul neinteligibile spre marele detriment al
tinerilor ce sint educati in astfel de scoli. Aceste relatii sint ele insele perfect
simple si usor de inteles – asa cum cititorul se poate convinge singur daca se va
indrepta spre explicatia pe care am oferit-o asupra lor in Fundatiile Moralitatii, §
17 si in principala mea opera, cap. I, § 62. Dar la sunetul unor asemenea cuvinte,
ca Drept, Libertate, Bine, Fiinta – acest infinitiv fara rost al cupolei – si multe
altele de acelasi fel, mintea germana incepe sa o scalde si cazind direct intr-un
soi de delirum se lanseaza mai departe in utilizarea unor fraze bombastice care
in definitiv nu au niciun inteles. Se indreapta catre cele mai indepartate si goale
conceptii pe care le combina intr-un mod artificial in loc sa-si fixeze atentia
asupra faptelor si sa priveasca asupra lucrurilor si relatiilor pe care ele le poarta
in mod real. Este vorba chiar de aceste fapte si relatii care suplinesc ideea
Dreptului si Libertatii si le ofera singurul inteles adevarat pe care ele il poarta.
Acel om care porneste de la opinia preconceputa, precum conceptia Dreptului
trebuie sa fie una pozitiva si incearca astfel s-o defineasca, va da gres in mod
cert; pentru ca el incearca in acest fel sa prinda in mainile sale o umbra, este in
urmarirea unui spectru, cautind ceea ce nu exista. Conceptia Dreptului este una
negativa, la fel ca si conceptia Libertatii; continutul sau este simpla negatie. Cea
care este intr-adevar pozitiva este notiunea Raului; Raul are aceeasi semnificatie
ca si lezarea – laesio – in cel mai larg sens al termenului. Lezarea poate fi
produsa deopotriva, contra persoanei unui om si contra proprietatii sau onoarei
lui; si este destul de usor de definit in conformitate cu drepturile pe care le are

23. un om ca: fiecare om are dreptul de-a face orice el isi doreste atita timp cit
actiunile sale nu aduc o lezare drepturilor oricarui alt om.
A avea dreptul de-a face sau pretinde un lucru, nu inseamna nimic mai mult decit
de-a fi capabil sa faci, sa iei, ori sa vizezi obtinerea lui, fara ca in acest fel sa
produci un prejudiciu oricarui alt om. Simplex sigillum veri. Aceasta definitie
arata cit de lipsite de sens sint anumite chestiuni; de exemplu, chestiunea daca
avem dreptul sa ne punem capat singuri propriei noastre vieti, tot astfel cit si
preocuparea legata de cererile personale pe care ceilalti le pot ridica asupra
noastra, ele sint subiect al conditiilor in care ne ducem existenta si se prabusesc
in momentul in care incetam sa traim. A-i cere unui om care si-a pierdut speranta
de viata si nu mai doreste sa traiasca in propriul sau interes, aceea ca ar trebui
ca el sa traiasca in continuare doar ca o simpla masinarie si numai in avantajul
altora, este o pretentie extravaganta.
Desi puterile oamenilor difera drepturile lor sint aceleasi. Drepturile lor nu sint
bazate pe fortele lor deoarece Dreptul are un caracter moral; ele pleaca de la
faptul ca aceeasi vointa de-a trai se arata in fiecare om, fiind situata pe aceeasi
treapta de manifestare. Asta se aplica oricum doar in cazul acelui Drept original
si abstract pe care un om il poseda ca fiinta umana. Proprietatea si deasemenea
onoarea, pe care un om le obtine pentru sine prin exercitarea puterilor sale,
depind de masura si genul acelei puteri pe care o detine si astfel Dreptul sau
imprumuta o sfera larga de aplicare. Apoi aici egalitatea ajunge la capatul sau.
Acel om care este mult mai bine inzestrat, sau mai activ, ori mai priceput, sau
mai determinat, cunoaste o crestere prin adaugarea a ceea ce castiga in urma
acestor calitati, nu prin Dreptul sau, ci prin numarul lucrurilor pe care el si le
extinde.
In opera mea fundamentala [1] am demonstrat ca in esenta sa Statul este o
simpla institutie ce exista in scopul protejerii membrilor sai impotriva atacurilor
din exterior sau a disensiunilor din interior. De aici urmeaza ca ratiunea finala in
virtutea careia Statul este necesar, este necesitatea recunoasterii Dreptului in
interiorul speciei umane. Daca Dreptul ar fi existat aici nimeni nu s-ar fi gindit la
necesitatea existentei Statului; pentru ca nimeni nu s-ar fi temut ca drepturile lu
ar fi avut de suferit vreo atingere; si o simpla uniune nascuta din necesitatea
apararii impotriva atacurilor fiarelor salbatice sau a efectelor distrugatoare ale
elementelor naturii, va avea o foarte mica analogie cu ceea ce noi intelegem prin
Stat. Din acest punct de vedere este usor de vazut cit de ingusti la minte si
stupizi sint acei pretinsi filozofi – philosophaster – care explica in fraze pompoase
ca Statul este scopul suprem si chintesenta a gindirii pentru existenta umana. O
asemenea viziune o reprezinta apoteoza Filistinismului.

24. [Nota 1: 1, c. II, cap. XLVII]
Daca Dreptul ar fi cel care ar guverna lumea, tot ce i-ar ramane de facut unui om
ar consta in ridicarea locuintei, n-ar mai avea nevoie de nimic altceva pentru
protectia sa decit cel mult de dreptul de posesie asupra ei, ceea ce-ar fi ceva
evident. Insa de vreme ce Raul este cel care constituie ordinea lumii, este
necesar ca un om care si-a construit o casa sa poata fi deasemenea capabil sa-si
apere caminul. Altfel Dreptul sau este de facto incomplet; agresorul, ca un fel de-
a spune, are de partea sa dreptul puterii – Faustrecht; si aceasta este chiar
conceptia Dreptului pe seama careia Spinoza se amuza. El nici nu recunoaste o
alta. Cuvintele sale sint: unusquisque tantum juris habet quantum potentia valet;
[1] fiecare om se bucura de tot atitea drepturi pe cita putere detine. Si din nou:
uniuscujusque jus potentia ejus definitur; drepturile fiecarui om sint determinate
de puterile sale. [2] Hobbes pare sa fi pornit chiar de la aceasta conceptie asupra
Dreptului, [3] si el adauga comentariul straniu ca dreptul bunului Dumnezeu
asupra tuturor lucrurilor nu se bazeaza pe nimic altceva decit pe omnipotenta
Sa.
[Nota 1: Spinoza, Tratatul Politico-Teologic, cap. II, § 8.]
[Nota 2: Spinoza, Etica, IV, XXXVII, 1.]
[Nota 3: Hobbes, De Cive, I, § 14.]
Acum aceasta conceptie asupra Dreptului atit in teorie cit si in practica, nu mai
cunoaste o raspindire in lumea civica; dar desi in general este abolita in teorie,
chiar in mijlocul lumii noastre ea continua sa fie aplicata in practica. Consecinta
neglijarii ei poate fi observata in cazul Chinei. Framintata de rascoale interne si
atacata de inamicii din exterior, acest mare imperiu este intr-o stare lipsita de
aparare si obligat sa plateasca pentru vina de-a fi cultivat doar arta pacii,
ignorind complet arta razboiului.
Aici exista o analogie certa intre operatiile naturii si cele ale omului, care au un
caracter specific, insa nu intimplator si in ambele este bazata pe identitatea
vointei. Cind animalele ierbivore si-au ocupat locul in lumea organica si-au facut
aparitia si animalele de prada – in mod necesar aparitia lor a fost in aceasta
ordine – si fiecare specie isi continua existenta pe aceeasi schema. In acelasi fel
curind ce a descoperit uneltele potrivite si prin sudoarea fruntii lui, omul si-a
castigat de la pamint tot ce era necesar pentru intretinerea societatii, dar in loc
de-a cultiva pamintul si a trai pe baza produselor lui, el prefera sa-si ia viata in

25. mainile sale si sa-si riste sanatatea si libertatea, incercind sa-i deposedeze de
bunuri pe cei care au intrat in posesia lor pe baza unor castiguri oneste,
insusindu-si in acest fel pe cai necinstite roadele muncii lor. Acestea sint fiarele
de prada din interiorul speciei umane; ei sint cuceritorii pe care ii descoperim
pretutindeni in istorie, inca din timpul antichitatii si pina in vremurile noastre.
Norocul lor este shimbator, la un anumit moment tentativele lor cunosc succesul,
pentru ca apoi sa fie insotiti de esec, asa cum sint constituite acele elemente
generale ale istoriei lumii. Plecind de aici, Voltaire avea perfecta dreptate atunci
cind spunea ca telul tuturor razboaielor este jaful. Iar ca toti cei care sint
angajati in desfasurarea lui se simt rusinati de ceea ce fac, este destul de
limpede ilustrat de faptul ca guvernele protesteaza in mod raspicat fata de
actiunea recurgerii la arme, cu exceptia situatiei de legitima aparare. In loc de-a
incerca tot soiul de justificari meschine, in scuzele palide exprimate prin
intermediul minciunilor oficiale si in cele rostite la adresa opiniei publice, care
sint chiar mai revoltatoare decit razboiul insusi, ar trebui sa ridice o impotrivire
la fel de trainica si indrazneata ca si bronzul insusi, impotriva acestei doctrine
funeste a lui Machiavelli. Esenta ei poate fi stabilita a fi chiar asta: in timp ce
intre un individual si un altul si atit de departe cit poate fi cuprins in legile
morale existente in relatiile dintre ei, se aplica cu certitudine principiul, Nu-i
face altuia ceea ce nu-ti place sa ti se faca tie, acest principiu poate fi din nou
afirmat ca o inversare a actualului principiu existent in cadrul general al politicii
si al relatiilor dintre natiuni: Fa-le celorlalti ceea ce nu-ti place sa ti se faca tie.
Daca nu-ti doresti sa fii pus in lanturi straine, fa-ti timp pentru a modela catuse si
pune-i in ele pe vecinii tai; daca slabiciunea lor iti ofera prilejul favorabil. Pentru
ca daca vei lasa sa treaca aceasta ocazie fericita, ea va parasi intr-o zi tabara
inamica si se va instala aici. Atunci vei fi pus in lanturi de catre dusmanii tai; si
vei plati pentru inabilitatea de-a folosi oportunitatea oferita de sansa, nu doar
prin generatiile care s-au facut vinovate de comiterea acestei erori, ci si prin cele
ce vor urma. Acest principiu Machiavellic este intotdeauna o mantie mult mai
decenta pentru a ascunde sub ea o intentie de prada decit ragetele de furie prin
care sint proferate minciuni evidente rostite in discursurile de la tribuna oficiala
a Statului; minciuni ce-si gasesc corespondent in memorie a bine cunoscutei
povesti a iepurelui care il ataca pe caine. Fiecare Stat priveste catre vecinii sai la
fel cum priveste o hoarda de jefuitori asupra unui obiect de prada, ce se va si
arunca neintirziat asupra lui imediat ce se va ivi ocazia favorabila.
* * * * *
Diferenta dintre un sclav, fermier, arendas si creditorul ipotecar, este mai mult
una de forma decit de substanta. Indiferent care dintre ei mi-ar apartine, taranul
sau terenul pe care el locuieste, este doar o chestiune de moment daca pasarile
sint ale mele, sau hrana sau copacul, ori fructele lui; pentru ca asa cum spune
Shakespeare in Negutatorul din Venetia prin gura lui Shylock:

26. Imi rapesti chiar viata
Cind imi iei mijloacele prin care vietuiesc.
Taranul liber are intr-adevar avantajul ca poate parasi locul si se poate duce in
lumea larga ca sa-si caute norocul; in vreme ce serbul, care este legat de pamint
glebae adscriptus, are un avantaj probabil si mai mare, acela ca atunci cind este
doborit de boala, de virsta sau incapacitate, situatii in care este lipsit de fortele
sale, stapinul trebuie sa se ingrijeasca de el si astfel va putea dormi bine
noaptea; cu toate ca daca recolta va fi compromisa, stapinul se va arunca asupra
patului sau, incercind sa gindeasca modul in care va procura painea pentru
oamenii lui. Asa cum in urma cu multa vreme Menandru spunea ca este mai bine
sa fii sclavul unui stapin generos decit sa traiesti mizerabil ca un om liber. Un alt
avantaj oferit de libertate este acela ca daca beneficiaza de anumite talente isi
pot imbunatati pozitia; insa aceleasi avantaje nu le sint cu totul ingradite nici
sclavilor. Daca se dovedesc de folos pentru stapinii lor, prin orice tip de abilitati
sau indeminare, sint tratati in conformitate cu valoarea acestor calitati; tot asa
cum in Roma antica mecanicii, maistrii, fierarii, arhitectii, ba chiar si medicii,
erau in general din rindul sclavilor.
Sclavia si saracia sint astfel doar de doua forme, as putea spune doar doua nume
ale aceluiasi lucru, a carui esenta este aceea ca puterile fizice ale unui om sint
angajate in principal nu in slujba sa, ci a celorlalti; si acest fapt duce partial, spre
aceea ca el este impovarat cu sarcini si in parte, ca are parte doar de o
satisfacere limitata a nevoilor sale. Pentru ca Natura l-a inzestrat pe om doar cu
o forta fizica cit ii este necesara, daca el va fi un expert in moderatie, sa-si cistige
existenta din munca pamintului. Si nu exista niciun excendent in puterile sale.
Daca un numar deloc neinsemnat dintre oameni sint usurati de povara comuna
de-a asigura subzistenta speciei umane, asta va duce la sporirea sarcinilor celor
ramasi, ce vor avea de purtat pe umerii lor o povara dubla, astfel incit asta le va
spori suferinta. Aceasta constituie principala sursa a raului, care sub numele
sclaviei, sau sub cel al proletariatului, a impovarat intotdeauna marea majoritate
a speciei umane.
Insa cauza sa mult mai indepartata este luxul. Se poate spune ca doar un numar
restins dintre oameni pot avea mai mult decit le este necesar, in surplus si
articole ale rafinamentului – ba chiar, in masura in care ei isi satisfac aceste
nevoi artificiale – o mare parte a fortelor existente ale umanitatii urmeaza a fi
dedicata acestui obiectiv si prin asta sa fie retrase din productia bunurilor
necesare si indispensabile. In loc sa ridice locuinte pentru ei, mii de oameni
trudesc la constructia de vile si palate pentru citiva indivizi. In loc sa croiasca

27. haine din materiale obisnuite pentru a se imbraca pe ei si familiile lor, sint
angajati sa produca stofe fine lucrate din matase sau chiar din dantela pentru cei
bogati si alte sute de obiecte de lux pentru placerile lor. O mare parte din
populatia urbana este constituita din muncitori angajati in producerea acestor
articole de lux; iar taranii trebuie sa are, sa semene si sa aiba grije de turmele de
oi pentru ei si pentru cei care i-au angajat, tot la fel de bine cit si pentru ei insisi
si astfel sint impovarati cu sarcini mult mai numeroase decit cele ce le-au fost
fixate prin mainile Naturii. Mai mult inca, populatia urbana isi dedica o mare
parte din energia fizica si o mare parte din terenul cultivat pentru a obtine astfel
de bunuri ca vinul, matasea, tutunul, hameiul, sparanghelul si asa mai departe,
in loc de-a cultiva cereale, cartofi, sau sa creasca animale cornute. Mai departe,
un numar de oameni sint luati din agricultura si angajati in constructiile navale si
in marina, tot asa cum vor trebui importate produse ca zaharul, cafeaua, ceaiul si
mirodeniile. Pe scurt, o mare parte din fortele speciei umane sint retrase de la
producerea bunurilor necesare si indispensabile, pentru a lucra in scopul
obtinerii unora inutile si de prisos, in folosul unui numar restrins de oameni. De
aceea, atita vreme cit va exista luxul, va trebui ca aici sa existe si o cantitate
corespunzatoare de munca in exces si mizerie, ce isi ia numele saraciei si
sclaviei. Diferenta fundamentala dintre ele este aceea ca sclavia isi are originea
in violenta, iar saracia in viclenie. Intreaga conditie artificiala a societatii – lupta
universala de-a scapa de mizerie, comertul maritim, intretinut cu pierderea atitor
vieti omenesti, complicatele interese comerciale si in final razboiul, cel care da
nastere la toate rele – sint datorate doar luxului, care nu ofera fericire nici celor
ce se bucura de el, ba chiar ii face rai si tifnosi. In consecinta, se pare ca
modalitatea cea mai buna de-a alina starea de mizerie a omenirii, ar fi aceea de-a
diminua luxul, sau chiar ca el sa fie cu totul inlaturat.
Exista fara indoiala un mare adevar in acest mod de gindire. Dar concluzia la
care se ajunge este respinsa de un argument ce poseda acest avantaj asupra lui –
ca este confirmat prin marturia lasata de experienta. O anumita cantitate de
munca este pusa in scopul producerii luxului. Ceea ce specia umana pierde in
acest mod prin energia musculara care altfel ar fi utilizata in sarcina asigurarii
necesarului existentei, este in mod inmiit transformata in mod gradual in energie
nervoasa ce este eliberata in sens chimic. Si in vreme ce inteligenta si
sensibilitatea ce e promovata in acest fel este de un nivel mult mai inalt decit
sensibilitatea musculara pe care o inlocuieste, tot asa realizarile psihicului le
depasesc de mii de ori pe cele ale corpului. Un sfat intelept merita efortul mai
multor minti:
[Greaca: Hos en sophon bouleuma tas pollon cheiras nika.]

28. O natiune constituita numai din agricultori va avea mult mai putine realizari in
descoperiri si inventica; insa mainile nefolosite pun in actiune capul. Stiinta si
Artele sint ele insele copiii luxului si isi platesc datoria fata de el. Ele sint cele
care au dus la perfectionarea tehnologiei in toate bransele mecanice, chimice si
fizice; o arta ce a dus in zilele noastre perfectionarea mecanicii pe o scara la care
nici nu am fi visat vreodatata si prin dezvoltarea motoarelor si electricitatii
realizeaza sarcini ce in zilele de demult ar fi fost atribuite actiunii unor forte
diabolice. Masinile sint folosite in producerea bunurilor de orice fel si in
practicarea agriculturii, facind munca pe care ar fi realizat-o mii de oameni
specializati, instruiti si categorii pregatite profesional in aceste branse, si ar fi
putut atinge o dezvoltare fara precedent in istorie, doar daca intreg luxul ar fi
fost abolit si fiecare s-ar fi reintors la viata de cultivator. Si aici nu este vorba
doar de toate mijloacele bogatiei, ci de toate clasele ce isi obtin profiturile pe
baza acestei industrii. Lucruri ce in acele zile de inceput, cu greu cineva ar fi
crezut ca este posibil sa ajunga atit de ieftine si sa fie prezente intr-o asemenea
abundenta, asa cum exista in zilele noastre, chiar si pentru clasele de jos, care
sint mult mai putin deprinse cu acest confort in exces. In Evul Mediu, un Rege al
Angliei a imprumutat o data o pereche de ciorapi de matase de la unul din lorzii
sai, pentru a-i purta cu ocazia audientei unui ambasador al Frantei. Chiar Regina
Elisabeta a fost deosebit de fericita, cind de anul nou a primit citeva perechi
cadou; pentru ca in zilele noastre sa se gaseasca aproape la fiecare vinzator. Cu
patruzeci de ani in urma doamnele din inalta societate isi lucrau rochiile dintr-o
anumita tesatura, pe care o folosesc in mod curent servitoarele azi. Daca
stiintele mecanice vor continua sa progreseze in aceeasi proportie, pentru o
perioada de timp, vor ajunge in cele din urma sa salveze aproape in totalitate
omul de la munca la care este fortat, tot asa cum efortul cailor a fost inlocuita
aproape in intregime de catre masini. Astfel devine posibil sa ne imaginam
cultura intelectuala ajunsa intr-un anumit grad de generalizare pentru intreaga
specie umana; iar acest lucru ar fi fost imposibil, atita vreme cit munca
obligatorie apasa asupra omenirii in general. Iritabilitatea musculara si
sensibilitatea nervoasa sint intotdeauna si pretutindeni in antagonism, atit in
general, cit si in aspectele particulare; din simplul motiv ca este vorba de una si
aceeasi forta vitala ce se regaseste in ambele situatii. Mai departe, de vreme ce
artele au un efect linistitor asupra caracterului, este posibil ca disputele mai
mari sau mai mici, duelurile, razboaiele, sa dispara cu totul de pe pamint; tot asa
cum au loc cu o rata mult mai redusa decit pina acum. Oricum, nu constituie una
din intentiile mele sa scriu aici o noua Utopia.
Insa dincolo de toate aceste argumente utilizate in favoarea abolirii luxului si
distribuirii uniforme a sarcinilor omenirii, ramine deschisa problema obiectiei ca
marea masa a omenirii niciodata si nicaieri nu poate exista in absenta liderilor,
ghizilor si sfatuitorilor ei, care sub o forma sau alta, in concordanta cu
chestiunea in discutie, sint reprezentati de: judecatori, guvernanti, generali,
oficiali, preoti, doctori, oameni invatati, filozofi, si asa mai departe, cu totii
necesari. Sarcina lor comuna este sa conduca specia, ce in cea mai mare parte a
ei este atit de incapabila si perversa, prin labirintul vietii, fiecare dintrei ei in

29. conformitate cu pozitia si capacitatile lor, au reusit obtinerea unei viziuni
generale, chiar daca aceasta poate cuprinde in aria ei un domeniu mai ingust sau
mai larg. Ca toti acesti indrumatori ai speciei ar trebui sa retraiasca in
permanenta toata munca fortata la care este supusa omenirea, la fel de bine ca si
nevoile ei vulgare si disconfortul ei; ba chiar in aceeasi proportie in care se
bucura de cele mai mari dintre realizari, ar trebui in mod necesar sa posede si sa
se bucure de o mai mare parte dintre ele, decit cele de care are parte in mod
normal un om obisnuit, ceea ce constituie pina la urma un lucru natural si
rezonabil. Marii comercianti trebuie inclusi claselor privilegiate, din moment ce
ei sint cei care fac si cele mai indepartate pregatiri pentru a acoperi nevoile
nationale.
Chestiunea suveranitatii poporului este in esenta ei una si aceeasi cu chestiunea
drepului original pe care il poate poseda orice om in a-i guverna pe ceilalti
impotriva vointei lor. Iar eu unul nu vad cum poate fi sustinuta intr-un mod
rezonabil aceasta declaratie. Trebuie admis ca poporul este suveran; dar el este
un suveran ce intotdeauna se afla pe o pozitie de inferioritate. El trebuie sa aibe
in permanenta gardieni si nu isi poate exercita niciodata drepturile fara a da
nastere unor pericole carora nu le poate intrevede nimeni sfirsitul; in mod
special, ca toti aflati intr-o pozitie de inferioritate, el este predispus a intra in
jocul unor pungasi si ticalosi, care isi iau forma a ceea ce este indeobste
cunoscut sub numele de demagogi.
Voltaire face inspirata remarca precum primul om care a devenit rege a fost un
soldat incununat cu laurii victoriei. Si cu certitudine acesta este cazul tuturor
printilor, care la originea lor au fost liderii victoriosi ai unor osti si o mare parte
din viata au purtat asupra lor spada. In acele epoci in care sint constituite pentru
prima oara aceste armate, principii au inceput sa priveasca spre poporul lor ca la
un mijloc pe baza caruia se puteau intretine ei insisi si totodata ii puteau sustine
si pe soldatii lor, si i-au tratat in consecinta, ca si cum ar fi fost o imensa turma
de vite ce trebuie astfel condusa incit sa permita obtinerea de provizii, lina, lapte
si carne, pe seama ei. De ce s-a intimplat tocmai asa, care a fost motivul ce-a
determinat asta, asa cum pot arata in detaliu, in mod original la baza nu s-a aflat
dreptul, ci doar forta este cea care a guvernat asupra lumii. Forta a fost insotita
de avantajul de-a fi prima care si-a facut aparitia pe scena. Tocmai din acest
motiv este aproape imposibil ca ea sa fie inlaturata si abolita cu totul; ea isi va
avea intotdeauna locul sau; si tot ce isi poate dori sau spera un om, este ca el sa
se afle de partea binelui si asociat cu el. In deplin acord, principii rostesc catre
poporul lor, “Guvernez in virtutea puterii cu care am fost inzestrat. Dar pe de
alta parte asta exclude puterea oricarui alt om si nu voi tolera nimic, decit ceea
ce vine din partea mea, indiferent daca aceste actiuni vin din exterior, sau se
ridica din partea unuia dintre voi care incearca sa-i asupreasca pe ceilalti. In
acest fel va aflati sub protectie.” Aranjamentul a fost realizat; si de vreme ce a

30. fost pus in indeplinire, vechea idee a regalitatii s-a dezvoltat si intre timp s-a
infatisat intr-o forma cu totul noua si diferita, care a inlaturat-o cu totul pe cea
dinainte, ce mai poate fi cu toate acestea zarita fluturind in departare asemeni
unui spectru. Locul sau a fost luat de ideea Regelui privit ca un tata pentru
poporul sau, ca un stilp neclintit si ferm care sprijina si sustine intreaga
organizare a ordinii si legii si in consecinta drepturile fiecarui om. [1] Dar un
Rege poate realiza asta doar gratie prerogativelor sale innascute, care rezerva
intreaga autoritate doar pentru sine – o autoritate suprema, indubitabila si aflata
mai presus de orice atac, in virtutea careia fiecare cetatean ii datoreaza
supunere oarba. De vreme ce este corect sa se spuna ca regele guverneaza “prin
gratia lui Dumnezeu”. El constituie cea mai importanta persoana din interiorul
Statului iar serviciile sale, oricit de impovaratoare ar fi, nu sint platite prea
scump prin nicio Lista Civila.
[Nota 1: Stobaeus, Florilegium, cap. XLIV, 41. descrie un obicei Persan prin care
la moartea Regelui erau instaurate cinci zile de anarhie, asfel incit oamenii sa
inteleaga avantajul de-a avea rege si legi.]
Dar chiar mai tirziu, un scriitor ca Machiavelli s-a lasat stapinit de acest
principiu timpuriu sau medieval al pozitiei unui print, incit a tratat aceasta
chestiune intr-o maniera edificatoare; el nu o pune niciodata in discutie, insa in
mod tacit o preia ca presupozitie si baza pentru recomandarile sale. Se poate
spune in general ca scrierea sa constituie doar o formulare teoretica si o
expunere sistematica si solida a practicii ce domneste in vremea sa. Este o
formulare neobisnuita a obiceiurilor timpului intr-o forma teoretica desavirsita,
ce-i imprumuta un interes atit de patrunzator. Pot face in trecere remarca, cum
acelasi lucru se poate aplica si in cazul operei nemuritoare a lui La
Rochefaucauld, cel care s-a folosit in acest scop de viata personala si nu de cea
publica, rezumindu-se la a oferi in acest sens unele observatii si nu sfaturi. Titlul
micii sale carti este deschis, presupun, oricaror obiectii; continutul sau nu consta
de regula in maxime sau reflectii, ci in aperçus; si asa si trebuie numite. Dar
exista deasemenea si in scrierea lui Machiavelli numeroase sfaturi ce pot fi
aplicate si in viata particulara.
Dreptul in sine este lipsit de putere; in natura cea care guverneaza este Forta. A
inscrie Forta de partea dreptului, astfel incit dreptul sa guverneze pe baza ei,
este problema oamenilor de stat. Si ea constituie intr-adevar o problematica
dificila, tot asa cum va fi destul de evident si pentru noi asta, doar daca ne
reamintim ca aproape fiecare fiinta umana este bazata pe un egoism fara
margini, ce in mod obisnuit este insotit de o insemnata cantitate acumulata de
ura si rautate; astfel incit de fiecare data un sentiment de dusmanie va prevala in
fata oricarui alt sentiment de prietenie. Purtam deasemenea in mintea noastra

31. ideea vie ca atit de multe milioane de astfel de individualuri sint in asa fel
constituite, incit vor trebui tinute cu forta in aceste limite ale pacii si linistei prin
intermediul legii si ordinii; in vreme ce fiecare are dreptul original de-a se adresa
catre oricare altul: Sint tot atit de bun pe cit esti si tu! O consideratie ce ne va
umple intotdeauna de uimire, ca intreaga lume isi urmeaza cursul linistit si in
deplina pace, cu toata aceasta ordine si intreg esafodaj al legilor, pe cit vedem ca
exista. Singura masinaria Statului este cea care realizeaza asta. Pentru ca aici
este vorba doar de forta fizica, cea care isi desfasoara actiunea directa asupra
omului; cel care in general este constituit asa cum este si doar forta fizica este
singurul argument in fata caruia el intelege sa manifeste orice sentiment sau
respect.
Daca un om s-ar putea convinge singur prin ajutorul oferit de experienta ca
acesta este cazul, nu ar avea nevoie de nimic altceva decit sa inlature toata
masa de constringeri ce este impusa semenilor sai si sa incerce sa-i guverneze
infatisindu-le in mod clar si convingator ceea ce este convenabil, drept si corect,
desi in acelasi timp asta se poate dovedi a fi impotriva interesului lor. Iar daca le
vei spune asta, ii vor rade in fata in batjocora; si asa cum vor continua lucrurile,
acesta va constitui si singurul raspuns pe care ti-l vor da. Si in curind va deveni
evident ca singura forta morala este lipsita de putere si doar forta fizica este
capabila sa impuna respect. Acum, aceasta forta rezida in cele din urma in mase,
cele care sint asociate cu ignoranta, stupiditatea si injustitia. In conformitate cu
asta principalul tel al oamenilor de stat in aceasta chestiune dificila este sa puna
forta fizica sub supunerea fortei mentale – a superioritatii intelectuale, si astfel s-
o faca folositoare. Insa daca acesta nazuinta nu este ea insasi acompaniata de
justitie si bune intentii, rezultatul acestei actiuni daca ea reuseste, este ca Statul
astfel inaltat este constituit doar din ticalosi si smintiti, din sarlatani si pacalici.
Ca acesta este intru-totul cazul, acest lucru este demonstrat in mod gradual de
progresul inteligentei in interiorul maselor, oricit de mult se va incerca
reprimarea ei; si ea va conduce catre revolutie. Dar daca inteligenta este
acompaniata de justitie si bune intentii, aici se va ridica un Stat la fel de perfect
pe cit va permite asta caracterul tuturor chestiunilor ce poarta marca desavirsirii
omenesti. Si constituie un lucru foarte important, chiar daca aici justitia si
bunele intentii nu doar ca nu lipsesc, ci sint demonstrabile si se manifesta in mod
deschis, ca ei sa poata fi trasi la raspundere in mod public si sa fie supusi
controlului. Oricum, va trebui acordata o atentie deosebita in cele din urma,
faptului ca participarea unui numar prea mare de persoane la opera guvernarii
poate afecta unitatea Statului si poate duce la o pierdere a fortei si concentrarii
puterii prin care urmeaza a fi administrate afacerile interne si cele privind
relatiile cu celelalte state. Asta este tocmai ceea ce se intimpla intotdeauna in
cazul republicii. Realizarea unei constitutii care sa satisfaca toate aceste cerinte
constituie unul din telurile cele mai inalte ale oamenilor de stat. Dar ca o
chestiune de facto, oamenii de stat vor lua in vedere la fel de bine multe alte
lucruri. Ei vor lua in seama oamenii, asa cum ei exista, impreuna cu acele
particularitati nationale. Acesta formeaza materialul brut asupra caruia isi
desfasoara opera lor, impreuna cu toate ingredientele ce exercita totdeauna un
efect deosebit asupra schemei complete.

32. Guvernantii vor atinge cu toate acestea o mare realizare, doar daca in actiunea
lor vor reusi sa reduca la minim in interiorul acelei comunitati nedreptatea si
injustitia. Indepartarea lor cu totul, fara a lasa nici macar o urma de existenta,
constituie doar un ideal spre care vom tinde mereu; si se poate doar aprecia ca el
va putea fi odata atins. Daca ele vor disparea cu totul intr-o anumita directie, se
vor strecura pe o alta cale; pentru ca nedreptatea si injustitia sint inradacinate
adinc in natura umana. In acest sens au fost facute incercari pentru a atinge
aceasta nazuinta prin elaborarea unor constitutii artificiale si a unor coduri
sistematizate de legi; insa ele nu se regasesc intr-o completa rezonanta cu
faptele – si urmeaza o desfasurare asimptotica, din simplul motiv ca pina si
conceptiile cele mai rezistente si durabile nu acopera niciodata toate situatiile
posibile si nu pot fi elaborate pentru fiecare din cazurile particulare. Asemenea
conceptii sint mult mai asemanatoare cu pietricelele unui mozaic decit cu
nuantele delicate ale unei picturi. Ba chiar mai mult; toate experimentele in
aceasta materie sint insotite de pericole; pentru ca materialul in chestiune, si
anume specia umana, este mai dificil de prelucrat decit oricare alt material. Si el
este aproape la fel de periculos pe cit este si exploziv.
Nu exista nicio indoiala in adevarul ca in masinaria Statului libertatea presei
exercita aceeasi functie cu a unei supape de siguranta din interiorul oricarei alte
masinarii; pentru ca ea asigura ca toate nemultumirile sa-si gaseasca o voce; ba
chiar realizind asta este sleita nemultumirea insasi, daca ea nu contine in sine
prea multa substanta; iar daca exista, ramine avantajul recunoasterii ei inca din
vreme si a posibilitatii aplicarii masurilor reparatorii. Ceea ce inseamna mult mai
mult decit reprimarea nemultumirii si ca ea sa fie lasata sa fiarba si sa
fermenteze pina va creste in mod treptat pentru a se preface intr-o mare
explozie. Pe de alta parte, libertatea presei poate fi privita ca o permisiune de-a
vinde otrava – otrava pentru inima si cuget. Nu exista in intreaga lume o atit de
prosteasca idee, care sa nu poata fi sadita in mintea ignorata si incapabila a
multimii, in mod special daca acea idee contine in sine unele promisiuni ale unor
cistiguri sau avantaje. Si daca ea a incoltit in capul unui om, ce lucru poate
exista pe lume pe care el sa nu fie capabil sa-l faca? Tocmai de aceea ma tem ca
pericolul reprezentat de libertatea presei depaseste avantajele pe care le ofera,
in mod special acolo unde legea ofera posibilitatea de-a reinvesminta raul. In
orice caz, liberatatea presei ar trebui sa restrictioneze foarte strict orice
anonimitate si deopotriva pe toate. In general poate fi intr-adevar sustinut, ca
acel drept este analog prin natura sa cu cel al unor substante chimice, care nu se
pot manifesta decit in anumite conditii specifice ce presupun o izolare si un
mediu de-o anumita puritate si in mod natural exista doar in combinatii cu alte
substante ce le servesc drept vehicol sau le confera o anumita consistenta; asa
cum este cazul fluorinei, sau chiar al alcoolului, sau acidului prusic. Urmarind
aceasta analogie putem spune ca daca ar fi ca dreptatea sa-si manifeste
hegemonia asupra lumii, ar fi necesar sa fie insotita de o anumita cantitate de
forta arbitrara, cu toate ca acesta este un ideal si prin asta de-o natura eterica,
desi in cele din urma el poate fi realizat si isi poate afirma existenta chiar in

33. aceasta lume materiala, nu doar pentru a se evapora si pierde in nori, asa cum se
intimpla in cazul lui Hesoid. Drepturile innascute, de orice fel, toate privilegiile
transmise pe baza dreptului civil, fiecare forma de religie nationala, si asa mai
departe, pot fi privite asemeni unei baze chimice necesare sau asemeni testului
ce este oferit unui unui metal pretios; in aceeasi masura in care ele pot fi impuse
si revendicate. Ele formeaza pentru drept [Greaca: os moi pou sto] acel punct de
sprijin care a fost cerut odata de Galiei.
Linnaeus a adoptat un sistem vegetal de un caracter arbitrar si artificial. El nu
poate fi inlocuit cu unul natural, indiferent cit de echitabila ar fi modificarea sa
sau cum adesea se intimpla sa se produca, pentru ca niciun alt sistem nu ar
putea oferi vreodata o asemenea siguranta si stabilitate prin definitie. Doar intr-
un asemenea mod, pe o astfel de baza arbitrara si artificiala, se poate intemeia
constitutia unui Stat si niciodata ea nu va putea fi plasata pe o baza pur naturala.
O baza naturala va tinde mereu sa inlature conditiile ce au fost impuse; in locul
privilegiilor oferite de nastere, le va aseza pe cele ale meritelor personale; in
locul religiei nationale, rezultatul investigatiilor rationale, si asa mai departe. si
indiferent cit de atragatoare s-ar dovedi toate aceste schimbari pentru ratiune,
ele nu vor putea fi facute; pentru ca o baza naturala este lipsita de acea
stabilitate si permanenta a definitiei ce este singura ce confera stabilitatea
Statului. O constitutie ce intruchipa doar drepturi abstracte, poate fi un excelent
lucru pentru oricare alte naturi, altele decit cele umane, de vreme ce marea
majoritate a oamenilor sint de un egoism, de-o injustitie, nesabuinta, falsitate, si
uneori chiar si de-o rautate extrema; de vreme ce in plus, ei sint inzestrati cu o
inteligenta extrem de deficitara, de aici se ridica necesitatea concentrarii unei
astfel de puteri intr-un om, o putere ce trebuie sa se ridice deasupra tuturor
drepturilor si legilor existente, care desi complet iresponsabila, sa fie capabila
sa-i confere insasi dreptul de-a fi privita asemeni unei creaturi de cel mai inalt
nivel, un conducator prin insasi gratia lui Dumnezeu! Si doar astfel omul poate fi
mentinut sub control si poate fi guvernat.
Statele Unite din America se expun incercarii de-a nu recurge la o astfel de baza
arbitrara; ca un mod de-a spune, permit o domnie a dreptului abstract, pur si
desavirsit. Insa rezultatul nu este deloc atractiv. Pentru ca desi vom intilni
prosperitatea materiala a tarii, ce vom descoperi aici? Sentimentul dominant este
Utilitarismul, cu compania sa inevitabila, ignoranta; si aceasta este cea care
paveaza drumul pentru uniunea cu stupiditatea bigotismului Anglican,
prejudiciile prostesti, brutalitatea vulgara si o copilareasca veneratie a femeii.
Chiar pina si cele mai rele dintre lucruri pot fi gasite pe ordinea de zi: cea mai
injusta asuprire a cetatenilor de culoare, legea linsajului, asasinarile frecvente
cel mai adesea lipsite de orice fel de pericol, dueluri pline de-o cruzime ce nu
este cunoscuta in oricare alta parte, si in mod ocazional, este intilnit un dispret
deschis manifestat in fata legii si justitiei, refuzul de-a recunoaste sarcinile
publice ce-i sint fixate fiecarui cetatean, o condamnabila ticalosie politica

34. manifestata fata de celelalte state vecine, urmate de raidurile intreprinse cu
mercenari pe bogatele lor teritorii, – pe care vor cauta apoi sa le justifice in fata
principalelor autoritati ale Statului prin minciuni atit de evidente pentru fiecare
om din tara, incit oricare dintre ei va izbucni in hohote de ras la auzul lor – o
democratie prin violenta aflata intr-o permanenta crestere a rolului multimii ce
se lasa condusa de demagogi si in final toata aceasta influenta dezastruoasa pe
care o exercita, aceasta indepartare de justitie si inriurirea semnificativa ce o
exercita asupra moralei secrete. Acest exponat al unei constitutii pure de
cealalta parte a planetei, spune in general foarte putine lucruri privitoare la
republica, dar si mai putine inca despre imitatiile ei din Mexic, Guatemala,
Columbia si Peru.
Un dezavantaj particular ce-i este atasat republicii – si unul ce nu poate fi
anticipat – este acela ca va trebui sa fie mult mai dificil pentru oamenii
capabili sa atinga cele mai inalte pozitii si sa-si exercite influenta politica in mod
direct, decit in cazul monarhiilor. Pentru ca pretutindeni si in orice circumstante,
aici exista o conspiratie sau o alianta instinctiva impotriva unor asemenea
oameni, din partea celor mai stupizi, putin inzestrati si insipizi dintre ei; ei vor
privi astfel de oameni drept inamicii lor naturali si in mod natural sint atrasi intr-
o alianta puternica de teama instinctiva simtita fata de ei. Aici va exista
totdeauna o puternica ostire formata din cei mai stupizi si mai slab dotati dintre
ei, iar intr-o constitutie republicana este foarte usor pentru ei sa-i suprime si
excluda pe oamenii inzestrati in mod natural, astfel incit acestia sa nu se poata
arata a fi mai destepti decit ei. Raportul de forte este de partea lor in proportie
de cincizeci la unul; iar aici fiecare beneficiaza de drepturi egale inca de la
inceput.
Intr-o monarhie, pe de alta parte, aceasta liga universala si naturala a oamenilor
stupizi indreptata impotriva oamenilor ce poseda anumite avantaje intelectuale,
este destul de limitata in actiunea sa; ea exista numai intr-o forma ascunsa,
pentru ca intr-o monarhie talentul si inteligenta sint favorizate si primesc suport
din partea ei. In primul rind, pozitia monarhului insusi este atit de solida si
inalta, incit acesta sa fie nevoit sa se teama de orice fel de competitie. In al
doilea rind, el serveste Statul mai mult prin vointa decit prin inteligenta lui;
pentru ca nicio inteligenta nu poate pondera vreodata toate cererile ce-i vor fi
inaintate in acest caz. De aceea va fi constrins sa se foloseasca totdeauna de
inteligenta celorlalti. Din moment ce se arata destul de limpede ca propriul sau
interes este strins legat de cel al supusilor sai; ca el este inseparabili si unul si
acelasi lucru cu ei, constituie tocmai ceea ce il va determina in mod natural sa se
indrepte catre acei oameni care se dovedesc a fi si cei mai buni, pentru ca ei
reprezinta instrumentele cele mai adecvate puse in slujba lui si isi va revarsa
asupra lor favorurile sale – imediat ce ii va putea descoperi; ceea ce nu este un