Importanta albinelor pentru polenizarea plantelor

1. COMPORTAREA CU ALBINELE
COMPORTARE CU ALBINELE
" Instinctul este geniul albinelor "
Examinarea familiei de albine
Lucrul cu albinele presupune calm si rãbdare ,
miscãri lente , continue si precise - aplicarea
dictonului " grãbeste-te încet " - se exclud miscãrile
repezite si nervoase care pot întãrâta albinele ce
dau târcoale . Întepãturile fiind o premisã a
interventiei în familia de albine , dupã îndepãrtarea
acului , munca continuã pânã la sfârsit sau pânã
când agresivitatea crescândã a albinelor impune
rearanjarea si închiderea stupului . Dacã
examinarea familiei se face de mai multe ori brutal
, imprudent , aeasta devine permanent agresiva ,
albinele întepând pe oricine s-ar apropia de stup .
Niciodatã nu se va sta în fata urdinisului stingerind
zborul albinelor care iritate vor începe sã întepe .
Înainte de a deschide stupul se pot da pe urdinis 2 -
3 fumuri care vor determina albinele , datoritã
instinctului ancestral de salvare a rezervelor de hranã ,
sã-si umple gusile cu miere - ceea ce le
îngreuneazã sã-si îndoaie abdomenul si sã întepe
cu usurintã .
Fumigene : putregai din lemn de salcie sau stejar ,
iascã , coceni de porumb , scoarta de copac , conuri
de brad , ace de pin , sau de molid , tutun sau coada
soricelului .
Se va utiliza fumul numai când albinele au tendinte
agresive ! Folosirea frecventã si intensã a fumului
deranjeazã activitãtile familiei , albinele pierd 19 %
din greutate , matca îsi întrerupe pentru o perioada

2. ouatul iar matca tânãrã fuge si se ascunde pe faguri
, pe peretii sau fundul stupului creând albinelor
impresia cã este strãinã ceea ce va provoca
înghemuirea si molestarea ei . De altfel calmarea
albinelor se poate face prin pulverizare cu picãturi
foarte fine de apã . Ajutã mult si frecarea mãinilor
cu roinitã , isop , mãtãciune si tincturã de propolis
sau cu extract alcoolic din flori de soc sau din
frunze de verbinã .
Cercetarea cuibului se va face :
- primãvara si toamna în zile fãrã vânt , cu cer
senin , când temperatura depãseste + 14°C ;
- vara când temperatura nu depãseste +30°C ;
- în timpul unui cules de întretinere între orele 8 -
13 si 16 - 19
- în timpul unui cules abundent doar spre searã
pentru a nu stingeri familia în cules ;
- în lipsa unui cules dis-de-dimineatã sau spre
searã pentru a nu provoca declansarea furtisagului
.
Examinarea începe cu familiile cele mai puternice ,
desi acestea vor crea agitatie în stupinã , lãsând la
urmã familiile cele mai slabe care pot fi susceptibile
de îmbolnãviri . Înainte de interventia în fiecare
familie mãinile si uneltele se dezinfecteazã ( spalã )
prevenind rãspândirea unei eventuale boli si
declansarea agresivitãtii albinelor ( din cauza
mirosului altei familii imprimat în degete ) .
Pentru a preveni rãcirea cuibului sau iscarea
furtisagului primãvara si în lipsa unui cules cuibul
nu se va descoperi în întregime ci numai câteva

3. rame care pe mãsurã ce sunt cercetate cât mai
rapid se acoperã din nou .
Dupã desprindere podisorul se lasã câteva minute
nemiscat pentru ca albinele sã se linisteascã apoi
se ridicã si se pot da câteva fumuri în lungul
ramelor . Se introduce dalta apicolã între rame
mãrind intervalul dintre ele pentru a putea apucã
rama de speteaza superioarã cu degetele ambelor
mãini si a o scoate din stup evitând lovirea ramelor
si strivirea albinelor ( sau a mãtcii ) de peretii
stupului . Se va preveni iritarea albinelor evitând
frecarea albinelor de pe fagurele care se scoate de
albinele de pe fagurele urmãtor . Rama scoasã se
tine în pozitie verticalã întotdeauna deasupra
stupului pentru ca albinele tinere saumatca ce s-ar
desprinde de pe fagure sã nu cadã lângã stup de
unde nu se mai pot întoarce . În caz cã o matcã
tânãrã îsi ia zborul de pe rama examinatã stupul se
lasã deschis câteva minute pentru ca mirosul
familiei sã o cãlãuzeascã înapoi ; dacã matca ce-si
ia zborul este mai vârstnicã sansele de revenire
sunt mici .
Nu este permisã scuturarea ramei de albine dacã pe
ea se aflã matca deoarece printr-o astfel de actiune
riscãm s-o molestãm sau "stresând-o" sã provocãm
agitatia albinelor . Rama cu ouã si larve va fi
periatã de jos în sus sau dintr-o parte pentru a nu
rupe antenele , importante organe de simt ,
albinelor care stau asezate pe rame cu capul în sus
.
Agresivitatea albinelor
Reflexul albinelor de a întepa este rezultatul
instinctului ancestral de apãrare a individului , a
colectivului si teritoriului sãu . Agresivitatea este
declansatã de stimuli ambientali , sonori , vizuali si

4. olfactili care în general imitã aspectul si manifestãrile
prãdãtorilor "apicoli" :
1. lovituri în stup , zgomote si vibratii în apropierea
acestuia ( lovirea repetatã timp de 5 - 10 minute în
peretii stupului provoacã dezorganizarea activitãtilor
familiei si o stare de panicã intensã care poate determina
albinele sã pãrãseascã stupul )
2. miscãri bruste ( repezite sau agresive )
3. îmbrãcãmintea de culoare închisã si cea
confectionatã din stofe pãroase ( albina încurcatã în
pãrul omului sigur va întepa )
4. obiecte si suprafete lucioase : ceas , inel ,
ochelari ( atentie la ochi ! )
5. fum mult si cald dat direct
6. substantele de alarmã rãspândite de acul înfipt în
piele , de albinele strivite sau de matca "stressatã"
7. mirosuri specifice animalelor
8. mirosuri "specifice" omului : transpiratie ,
parfum , bãuturi alcoolice , ceapã , usturoi , carii
dentare , adrenalina ( secretatã pe piele în stãri de
teamã ) ( si mirosul altei familii imprimat în mãini si
degete )
9. atacul pãsãrilor , bãrzãunilor , viespiilor ,
albinelor hoate , furnicilor sau al varroa
10. lipsa de cules : insuficienta hranei si rezervelor
de hranã
11. cercetarea ramelor cu puiet ; mentinerea
stupului deschis dupã rãcirea vremii
12. înaintea deteriorãrii vremii

5. 13. predispozitia datã de caracteristicile genetice si
puterea familiei de albine ( mãrimea "colectivului"
de paznice )
14. interferenta teritoriilor familiilor : urdinisurile
stupilor prea apropiate ( si lipsa reperelor optice )
cauzând deriva albinelor .
Totusi albinele nu actioneazã ca niste automate , uneori
un singur factor declanseazã agresivitatea , alteori
combinatia diferitilor stimuli o determinã . Apar si situatii
particulare în care timp îndelungat o albinã sau douã
zboarã cu insistentã la 20 - 40 cm de fata omului ,
penduleazã la stânga si la dreapta , pleacã si revine
producând un sunet de joasã frecventã , plângãtor ;
albina nu se repede sã întepe , bâzâitul neavând
frecventa înaltã a albinei iritate ; acest comportament
poate reflecta o situatie criticã a familiei : pierderea
mãtcii , blocarea urdinisului , ...
Scoaterea rapidã a acului duce la micsorarea durerii
(diminuarea cantitãtii de venin inoculat ) si la
prevenirea atacului altor albine în acelasi loc ( atras
de substanta de alarmã a organului vulnerant ) .
Veninul unei întepãturi produce reactii locale
dolorice , inflamatorii , congestive si iritante .
Reactii alergice serioase apar dupã 50 -
200 întepãturi sau numai dupã 1 - 2 întepãturi la
persoanele alergice . Simptome : paloare , frison ,
tegumente reci si umede , prurit , congestie ,
tahicardie si hipotensiune , tahipnee , dispnee ,
hiperventilatie , dureri articulare , hipoxie , edem
glotic , cianoza , greturi , colici abdominale
( hipersecretie suc gastric ) , diaree , mictiuni
frecvente , convulsii si în final paralizie ; complicatii
: acidoza metabolicã si coagulopatia intravascularã
.

6. Tratamentul este specific medical ( i.v. hidrocortizon
, gluconat de calciu , adrenalina ) ,
doar reactiile minore pot fi auto-tratate
cu analgezice , antiinflamatorii si antispastice caaspirina
si algocalmin , cu antihistaminice ca feniramina
( avil ) , Claritin sau cloropiramina si vitamina C ;
locul întepat va fi tamponat cu tincturã de propolis ,
apã cu sare sau otet , ulei de cuisoare , perclorurã
de fier sau seva din frunze de pãtlaginã .
Observatii apicole
Deschiderea stupului si cercetarea ramelor
echivaleazã cu destructurarea si destabilizarea unui
ansamblu integrat ducând la frânarea dezvoltãrii
familiei si la scãderea productivitãtii . Este inutilã
( si dãunãtoare ) cercetarea ramã cu ramã când
situatia familiei se poate aprecia prin verificarea
ramelor mãrginase si a câtorva rame din centrul
cuibului . Starea familiei de albine poate fi stabilitã
si prin observarea activitãtii la urdinis , zborului
albinelor si prin cercetarea oglinzii stupului .
Zborul albinelor :
1. albinele zboarã slab la zborul de
curãtire = orfanizare , umiditate sau soareci în cuib
;
2. si dupã apusul Soarelui albinele ezitã sã intre în
stup plimbându-se pe fata stupului , pãrând sã
caute ceva =pierderea mãtcii ;
3. albinele ies din stup si pe vreme rece ( sub +
10°C ) =lipsa apei ( necesarã din cauza cristalizarii
mierii sau a puietului numeros ) sau supraîncãrcarea
pungii rectale ;

7. 4. albinele "danseazã" în fata stupului = puiet
eclozionat recent ( zboruri de orientare ) ;
5. albinele cerceteazã grãmezile umede de bãlegar
sau rumegus = lipsa substantelor proteice
( polenului ) ;
6. majoritatea albinelor intrã în stup încãrcate cu
polen =familia este în stare bunã , are matcã si
creste puiet ;
7. culegãtoarele cad greoaie pe scândurica de zbor
si se îndreaptã cu greutate spre urdinis = cules
bogat ;
8. albine pe scândurica de zbor cu capul orientat
spre cãmp balansându-si abdomenul = prezenta
culesului ;
9. albine pe scândurica de zbor cu capul orientat
spre urdinis balansându-si abdomenul = cules pe
sfârsite ;
10. inactivitatea culegãtoarelor chiar în prezenta
culesului , mortalitate mare , albine îngrãmãdite
seara pe scândurica de zbor = insuficienta sau
epuizarea rezervelor de hranã ;
11. albinele se luptã la urdinis si albine moarte pe
oglinda stupului = furtisag ;
12. albinele stau grãmadã sub scândurica de zbor
formând asa-numita "barbã" = temperatura în stup
depãseste + 40°C ( ventilatie insuficientã ) ,
suprapopularea cuibului ori lipsa de activitãti
pentru doici sau culegãtoare ( mult puiet cãpãcit ,
sfârsitul culesului ) ;

8. 13. activitate intensã a trântorilor , activitatea
culegãtoarelor aproape inexistentã , albinele
formeazã grãmezi pe peretele frontal al stupului si
"barba" sub scândurica de zbor = familia urmeazã
sã roiascã .
Oglinda stupului ( portiune de 50 cm curãtatã si
netezitã în fata stupului ) :
1. un grup de 10 - 12 albine = o matcã moartã
- a) la începutul primãverii = eliminarea uneia din
cele 2 mãtci ( de înlocuire ) acceptate toamna de
unele familii sau atacul albinelor hoate ;
- b) în plin sezon activ = înlocuirea mãtcii
necorespunzãtoare ( schimbare linistitã ) ,
neacceptarea mãtcii introduse sau atacul hoatelor
ori al albinelor bezmetice ( scuturate de pe fagurii din
stupul lor în incinta stupinei ) ;
2. albine moarte si resturi la sfârsitul
iernii = zborul de curãtire a fost efectuat ;
3. albine chircite care se târãsc = victime ale
furtisagului ;
4. albine subdezvoltate cu aripi deformate ,
mortalitate mare = infestare puternicã a familiei cu
varroa ;
5. albine adulte care se târãsc = epuizare sau
îmbolnãvire cu nosemozã ;
6. albine tinere cu abdomenul mãrit care se
târãsc =victime ale "bolii de mai"( spiroplasmoza -
polen toxic sau alterat ) ;

9. 7. larve si nimfe de trântor în aprilie -
mai = rezerve insuficiente de hranã , lipsa
culesului de polen ;
8. puiet nimfal = lipsa substantelor proteice sau a
apei (albinele sugând hemolimfa unei pãrti a puietului
pentru a putea hrãni restul ) , rãcirea puietului
primãvara si toamna (temperaturi scãzute si familie
slabã sau depopularea familiei în urma unei boli ori a
varoozei ) sau atacul larvelor de gãselnitã ;
9. puiet cenusiu - albicios sau gri = îmbolnãvire cu
ascosferozã ( "puiet vãros" ) .
Principii biologice
Albinele nu pot fi considerate ca fiind domestice ,
toate albinele sunt sãlbatice prin ritmul si modul lor
de viatã care nu pot fi modificate , omul putându-le
doar ajuta si exploata .
Familia de albine este o unitate integratã alcãtuitã
din matcã , lucrãtoare , trântori , cuibul cu puiet si
provizii si zona lui de apãrare . Oricare din
componentele familiei are un rol determinant în
viata ei .
Dezvoltarea familiei de albine se desfãsoarã pe
verticalã : fagurii se clãdesc de sus în jos ; mierea
este depozitatã din partea superioarã înspre partea
inferioarã ( , în fagurii mãrginasi albinele
acumuleazã rezerve de hranã blocându-i cu miere )
, în primãvarã matca îsi extinde ponta în sus . În
timpul culesurilor apare deosebirea dintre adãpostul
construit de om si cel natural unde mierea este
depozitatã sus , în celule vechi iar matca îsi trece ponta
jos , în celule noi abia clãdite .