5. 1. Miriam cea curajoasă
l-a păzit pe frăţior
Când pe apă, printre trestii
el se legăna uşor.
Şi în clipa potrivită
La prinţesă-a alergat
Ca să-i spună de o doică
bună pentru alăptat!
6. Curajos să fii în viaţă,
de eşti mare, de eşti mic!
Dumnezeu îţi dă putere să
n-ai teamă de nimic!
7. 2. Samuele, Samuele,
Domnul din cer l-a chemat!
El era doar un copil
dar într-o clipă-a ascultat!
Dacă şi pe noi ne cheamă,
s-ascultăm şi noi la fel,
Să-mplinim tot ce ne cere,
ca profetul Samuel!
8. Să asculți și tu în viaţă,
de eşti mare, de eşti mic!
Dumnezeu îţi dă putere
să n-ai teamă de nimic!
15. 1. Când Samuel,
micul băiat de la templu
De-abia se urcase în pat,
Auzi o chemare în pacea-nserării,
Frumos cineva l-a strigat.
El merse îndată la Eli, să afle
De ce din pătuţ l-a chemat,
Şi când Eli-nţelese
că Domnul îl cheamă,
Să spună aşa l-a-nvăţat:
16. Refren:
"Vorbeşte, o, Doamne, vorbeşte,
Căci eu, robul tău Te ascult!
Vorbeşte, o, Doamne, vorbeşte,
Căci robul Tău Te iubeşte mult!
17. 2. Şi astfel, primi el o lecţie bună
De mare folos mai târziu:
Totdeauna spunea:
„Te ascult cu plăcere,
Căci vreau slujitor bun să-Ţi fiu!”
Dar anii-au trecut
şi Isus tot mai cheamă
Copii care-ascultă de El,
De aceea ca Samuel,
astăzi, chemării
Şi noi să răspundem la fel:
18. Refren:
"Vorbeşte, o, Doamne, vorbeşte,
Căci eu, robul tău Te ascult!
Vorbeşte, o, Doamne, vorbeşte,
Căci robul Tău Te iubeşte mult!
45. 1. Miriam cea curajoasă
l-a păzit pe frăţior
Când pe apă, printre trestii
el se legăna uşor.
Şi în clipa potrivită
La prinţesă-a alergat
Ca să-i spună de o doică
bună pentru alăptat!
46. Curajos să fii în viaţă,
de eşti mare, de eşti mic!
Dumnezeu îţi dă putere să
n-ai teamă de nimic!
47. 2. Samuele, Samuele,
Domnul din cer l-a chemat!
El era doar un copil
dar într-o clipă-a ascultat!
Dacă şi pe noi ne cheamă,
s-ascultăm şi noi la fel,
Să-mplinim tot ce ne cere,
ca profetul Samuel!
48. Să asculți și tu în viaţă,
de eşti mare, de eşti mic!
Dumnezeu îţi dă putere
să n-ai teamă de nimic!
Nu după multă vreme, Dumnezeu a ascultat rugăciunea Anei. Ce fericiți au fost, ea și soțul ei, când s-a născut băiețelul. I-au pus numele „Samuel”, care înseamnă ”cerut de la Dumnezeu”.
De îndată ce a crescut suficient de mult ca să poată pleca de acasă, Samuel a fost luat la Silo, așa cum făgăduise mama lui.
Acolo, la templu, ei au vorbit cu Eli, marele preot. „Ia-l pe Samuel și învață-l cum să slujească Domnului”, a spus Ana.
Eli îmbătrânea și știa că trebuia să înceapă să învețe pe cineva care să-i ia locul într-o zi, așa că el l-a luat bucuros pe Samuel ca să locuiască în Casa Domnului.
Cu timpul, Samuel a putut să îndeplinească câteva îndatoriri la templu și să-l ajute pe Eli. El deschidea și închidea ușile și ținea candelele curate, pline cu ulei și arzând.
Ce bucuros era Samuel să-și vadă părinții când ei vizitau Casa Domnului! În fiecare an mama lui îi aducea o haină nouă, pe care s-o poarte peste veșmântul lui simplu de in. Anei îi era greu să-l lase pe Samuel la templu și să se întoarcă la casa ei de la țară…
Când Samuel a mai crescut, Eli l-a învățat să citească sulurile care conțineau legile și istoria poporului lui Dumnezeu, Israeliții.
Oamenii au început să-l iubească pe Samuel și erau gata să asculte când le citea din cărțile legii. Dar Biblia spune: „Samuel nu cunoștea încă pe Domnul”. El era în Casa lui Dumnezeu și știa despre Dumnezeu, dar aceasta era totul.
Într-o noapte, în timp ce Samuel dormea în patul lui, a fost trezit dintr-o dată de o voce care chema: „Samuel!, Samuel!” El s-a ridicat repede. Cine îl striga? Trebuie să fie Eli”
El a alergat în camera marelui preot. „Iată-mă, căci m-ai chemat!”
Eli a fost foarte surprins: „Nu te-am chemat. Întoarce-te și te culcă!”
Așa ca Samuel s-a întors în pat, așa cum i se spusese. Curând vocea l-a strigat din nou: „Samuel!, Samuel!” Din nou Samuel a fugit la Eli. Și când Samuel a spus: ”Iată-mă, căci m-ai chemat!”,,,
Eli a scuturat din cap. „Nu te-am chemat. Întoarce-te și te culcă!”
Samuel s-a întors în patul său, dar era încurcat. Cine l-ar fi putut trezi? Cine l-ar fi putut chema?
Nu după multă vreme vocea clară l-a chemat a treia oară: „Samuel! Samuel!” Băiatul a fugit din nou în camera bătrânului preot.
De data aceasta Eli și-a dat seama că se întâmplă ceva neobișnuit și că era Domnul Însuși Cel care îl chema pe Samuel.
Eli a spus: „Du-te de te culcă; și dacă vei mai fi chemat, să spui: „Vorbește, Doamne, căci robul Tău ascultă.”
De data aceasta Samuel n-a mai putut adormi. El a așteptat pe întuneric, cu inima bătându-i în piept. Să fi vrut Eli să spună că Domnul Dumnezeu îl cheamă? Ar putea Dumnezeu care a venit în slavă la Silo să aibă o solie pentru un băiețel?
Și din nou s-a auzit vocea cea minunată: „Samuel! Samuel”” Samuel a răspuns: „Vorbește, Doamne, căci robul Tău ascultă.” Domnul era acolo, i-a vorbit lui Samuel și i-a spus multe lucruri care urmau să se întâmple în viitor.
