1. BANCHETUL<br />sau<br />DESPRE AMOR (dialog etic)<br />A.în primul rând:Apolodor , un prieten al lui Apolodor, GlauconB.înal doilea rând:SocrateAristodem,<br />Agaton Fedru Pausanias, Eriximah, Aristofan, Diotima, Alcibiade.<br />APOLODOR ŞI UN PRIETEN<br />Introducere Povestitorul Aristodem<br />APOLODOR: Sunt în stare, cred, să vă istorisesc asupra celor ce mă întrebaţi. Că doar mai ieri, venind de-acasă,din Faleros înspre oraş, un cunoscut, zărindu-mă din spate, m-a strigat de departe. Apoi, a adăugat cu ton deglumă:—Apolodor, falerianule! Hei, ce, nu te opreşti puţin? M-am oprit şi l-am aşteptat.—Ce întâmplare, Apolodor, reluă dânsul. Tocmai te căutam; voiam şi eu să ştiu ceva de la ospăţul lui Agaton,unde au fost şi Socrate şi Alcibiade şi atâţia alţii. Am auzit că s-au ţinut atunci cuvântări asupra amorului; darvezi, nu ştiu ce anume s-a spus. Mi-a povestit unul câte ceva, însă vorbea şi el... din auzite, ce-a prins de la Fenixal lui Filip. Nu era în stare să ne spună lucru lămurit; a adăugat însă că şi tu ştii ce-a fost acolo. Să-mi povesteşti,prin urmare, că tu eşti cel mai în drept să ne împărtăşeşti convingerile prietenului tău. Spune-mi, mai întâi, ai fostori nu la acel ospăţ?I-am răspuns:— Pe bună dreptate ţi s-a părut că povestitorul tău n-a fost în stare să spună ceva lămurit, de vreme ce ai rămasde la el încredinţat că172a79<br />PLATON<br />adunarea de care te interesezi a avut loc acum de curând şi c-am participat şi eu.<br />— Aşa credeam.<br />—Da de unde, Glaucon! Nu ştii că de mulţi ani Agaton n-a dat p-aici? Că nu-s nici trei ani de când am începutsă mă duc pe la Socrate şi m-am făcut ucenicul lui de fiecare zi, dorind să învăţ ce predică şi face el? Mai înaintede asta umblam şi eu la întâmplare, de colo-colo; şi eram încredinţat că fac vreo ispravă. în fapt, mă simţeam mainefericit173a ca oricine; de pildă, nu mai puţin decât tine acum, eu, care credeam că omul e mai bine să facă orice, decâtsă se îndeletnicească vreodată cu filosofia!—Lasă gluma, zise el, şi spune-mi mai bine când a fost întrunirea?I-am răspuns:—De mult. Eram copii pe vremea când a luat Agaton premiul, la cea dintâi tragedie. Ospăţul a avut loc a douazi după ce şi-a sărbătorit biruinţa şi a adus zeilor, în mijlocul coriştilor săi, prinosul de jertfe.—Pe cât se pare, zise el, lucruri vechi de tot. Dar cine ţi le-a povestit? Nu cumva însuşi Socrate?b<br />— Da de unde! Mi le-a spus tot cine i le-a istorisit şi lui Fenix,adăugai eu. Unul mic de stat, pe nume Aristodem Kydatenianul; unul care umbla totdeauna desculţ. Fusese faţăla adunare şi era, pe cât se pare, dintre cei mai aprinşi iubitori ai lui Socrate. De altminteri, l-am întrebat şi peSocrate despre unele ce auzisem de la dânsul, şi mi-a vorbit la fel.—Atunci de ce nu începi povestirea? zise el. Iată, drumul ce vom face până în oraş e potrivit unor călători canoi, atât spre a istorisi, cât şi pentru a asculta.c<br />Şi astfel, umblând, am depănat cele petrecute la banchet. De aceeaam şi spus, din capul locului, că nu mă simt incapabil să vi le povestesc. Acum iată, dacă-mi este îngăduit a văvorbi, mă supun şi-o fac. în ce mă priveşte, şi fără de asta simt o nespusă plăcere când se discută filosofie, ori căam cuvântul eu însumi, ori că ascult pe alţii... afară de folosul ce cred că-1 trag. Când, dimpotrivă, se întâmplă săv-aud vorbind te miri ce, îndeosebi când v-ascult şi pe voi discutând cu oamenii bogaţi şi încărcaţi de afaceri,atunci oftez din adânc şi vă compătimesc ca pe nişte prieteni ai lor, care socotiţi că faceţi vreo ispravă în viaţă,când de80<br />BANCHETUL<br />fapt nu faceţi nimic de seamă. Poate că şi voi credeţi despre mine că sunt nefericit. Eu chiar înclin să iau dreptadevăr părerea voastră, cu od deosebire: la mine — când vă plâng — nu-i o simplă părere, ci o ştiu sigur.PRIETENUL LUI APOLODOR: Eşti veşnic acelaşi, Apolodor! Vorbeşti rău totdeauna şi de tine şi de alţii. Pecât se pare, consideri nefericit pe orice om, începând cu tine însuţi, afară bineînţeles de Socrate! Din care faptăţi-a ieşit cândva porecla „furiosquot;
, nu ştiu; bag seamă însă că în susţinerile tale eşti pururea astfel. Te arăţi aspru şicu tine şi cu ceilalţi, afară de Socrate.APOLODOR: Preascumpe, să fie oare aşa de sigur că, judecându-mă astfel pe mine însumi ca şi pe voi, eu suntcu adevărat furios şi nebun?<br />PRIETENUL: Nu-i frumos, Apolodor, să ne hărţuim cu astfel de vorbe. Şi nu da uitării ce te-am rugat. Spune-ne<br />