1. the storefront (partea 1 din 3)
Portobello Locul unde se coase la vedere
„Ce e în stare să facă un grafic designer fără pretenţii de creator de
modă, pentru a-şi pune amprenta pe un business? Un tricou.”
PAG. 12
E s q u i r e B i g B l a c k B o o k p r i m ă v a r ă ’ 1 1
Portobello ar putea fi
primul şi singurul mag-azin
de îmbrăcăminte
din Bucureşti unde hainele
pe care le cumperi se croi-esc
şi se cos chiar sub privirile
tale, în incinta unui atelier de
lângă Ateneul Român. Aici poţi
nimeri când Nadia Popescu,
patroana şi cea care schiţează
modelele a tot ce se vede în ate-lier,
desenează un nou mod-el
de fustă sau când doamna
Nina, modista, cea care face ti-parele
şi crează produsele după
indicaţiile Nadiei, finisează o
bluză din mătase la maşinile de
cusut din fundul încăperii cu
pardoseală colorată.
Nadia e de profesie graf-ic
designer şi, la 33 de ani, nu
se declară pasionată de modă.
„Sunt doar o femeie cu simţ es-tetic,
ale cărei gusturi s-au sta-bilizat.
Portobello s-a vrut a fi
afacerea mea de suflet, ţinând
cont că de-a lungul timpului
am ajutat la înfiinţarea multora
şi am creat identitatea vizuală
a numeroase cafenele, cluburi
şi fastfood-uri – Cafepedia,
Fratelli, SpringTime – dar nu
am avut nici un proiect care să
îmi aparţină în totalitate.”
Pe piaţa românească, i
se părea că lipseşte baza –
îmbrăcămintea uní, din ma-teriale
naturale, modele-le
clasice de pantaloni şi
fuste. „Avem toate branduri-le
de lux, dar ca să îţi formezi
o bază vestimentară, nu prea
ai unde să te duci. Iar baza e
importantă. Poţi să ai aceeaşi
ţinută clasică şi, în funcţie de
tendinţe, să accesorizezi o
născocite de Nadia sau de client.
În nouă luni de funcţionare,
Nadia a experimentat, a
strâns clienţi cât să asigure
supravieţuirea afacerii fără să-şi
facă site sau să apeleze la alte
mijloace de promovare (pe in-ternet
chiar şi adresa magazi-nului
este greşită) şi se gândeşte
deja să mai angajeze două
croitorese. Ar vrea să extindă
gama destinată bărbaţilor sau
chiar afacerea în sine, depar-te,
în Marea Britanie, pe stra-da
Portobello sau în cartierul
Marais din Paris, unde crede că
metoda de a coase la vedere ar
fi apreciată la justa valoare: un
proces care-ţi inspiră încredere.
geantă, o broşă sau o cravată
nouă.” Portobello (numele
magazinului vine de la denu-mirea
unei străzi londoneze din
cartierul Nothing Hill) a pornit
cu o gamă de produse simple, în
culori neutre, purtabile tot anul
şi la orice ocazie. Nadiei i-a ve-nit
ideea în vis, în prima noapte
din 2010, după ce a revăzut un
film despre viaţa lui Coco Cha-nel.
„Mi-am imaginat fiecare
detaliu al unei afaceri în dome-niu
şi, culmea, totul se întâm-pla
aici, pe strada asta pe care o
vizitasem mai bine de şase ani
mergând la cumpărături sau la
o cafenea din zonă.
În martie anul trecut, a af-lat
din întâmplare că unul din-tre
puţinele spaţii comerciale
de lângă Ateneu e disponibil şi a
semnat contractul de închiriere.
Nu ştia ce urma să se întâmple
acolo, ştia doar că găsise locul
ideal unde ar fi vrut să se întâm-ple
ceva. A găsit-o apoi pe Ni-na,
fostă modistă a designeru-lui
Răzvan Ciobanu, a cumpărat
trei maşini de cusut şi mate-riale
naturale şi a început să
se gândească la ce ar putea să
creeze de la un cap la altul un
grafician care nu vrea să „rein-venteze
apa caldă în domeniul
vestimentar”, dar care visează
să-şi pună amprenta pe un busi-ness.
Aşa s-a născut cel mai pop-ular
produs de la Portobello,
purtat deopotrivă de bărbaţi şi
femei: tricoul simplu, din bum-bac,
personalizat cu inscripţii
Portobello: Str. Constantin Esarcu,
nr. 1-3, sector 1, Bucureşti
De Sin tia Radu