cine il protejeaza pe senatorul c.

1. Cine il protejeaza pe senatorul C.V. Tudor?
H.-R. PATAPIEVICI
Scandalul starnit impotriva presedintelui Constantinescu acum o saptamana de
calomniile senatorului Corneliu Vadim Tudor este atat de fals, atat de vulgar, atat de
jalnic in esenta lui ultima, incat nu merita nici o mentiune suplimentara din partea presei,
cu exceptia publicarii, la momentul potrivit, a sentintei sale de condamnare in justitie.
Pana atunci insa, toata lumea lucida din Romania este confruntata cu adevarata
problema pe care o pune imperativ in fata noastra acest al nu stiu catelea scandal in
care este implicat senatorul PRM. Problema este: cum e cu putinta existenta lui
Corneliu Vadim Tudor in societatea noastra?
Pentru a raspunde la aceasta intrebare, trebuie, mai intai, sa raspundem altor trei, pe
care prima intrebare se sprijina. Aceste trei intrebari sunt: Cine l-a inventat? Cine il
sustine? Cine il protejeaza? Sa le luam pe rand.
Mai intai, cine l-a inventat pe C.V. Tudor? Inainte de revolutie, Vadim Tudor a fost unul
dintre cele mai active instrumente al Securitatii lui Ceausescu, in lupta acesteia de
intimidare si de hartuire a intelectualitatii romanesti, in viata ori decedate. Atacurile
orchestrate de revista Saptamana, un oficios al Securitatii ceausiste, impotriva lui E.
Lovinescu, mort de mult, si a Monicai Lovinescu ori a lui Virgil Ierunca, foarte activi
adversari in viata ai regimului, au ramas in memoria noastra ca unele dintre cele mai
murdare campanii de desfiintare. Corneliu Vadim Tudor era vioara intai. Prin urmare,
inainte de 1989, C.V. Tudor a fost inventat de Securitate. Dupa '89, el a fost resuscitat
de cuplul Iliescu-Roman, in urma unei scrisori in care Eugen Barbu si Vadim Tudor, intr-
un limbaj de batausi, isi ofereau serviciile. Cei care le-au inlesnit relansarea publica
sperau ca, prin intermediul unui om deopotriva lipsit de scrupule si perfect manevrabil,
sa poata lovi cat mai eficient in adversarii lor politici. Si au lovit. Toata murdaria retoricii
lui C.V. Tudor s-a revarsat impotriva partidelor istorice si a intelectualitatii critice. Ziarul
Azi, oficiosul Frontului Salvarii Nationale, ataca la fel de dur intelectualitatea critica de
atunci ca si Romania Mare de azi: ceea ce este interesant este ca o facea in acelasi
limbaj si invocand aceleasi motive. Prin urmare, actualul senator C.V. Tudor a fost
reinventat dupa Revolutie de interesele de manipulare politica ale cuplului, pe atunci
foarte unit, Iliescu-Roman.
Odata reaparut pe scena publica, sa vedem cine anume l-a sustinut pentru a deveni
ceea ce este azi. Ca sa gasim raspunsul la aceasta intrebare trebuie sa ne readucem in
memorie cateva fapte semnificative. In mai '93, in urma unei altercatii violente, se
descopera ca garzile de corp ale lui Vadim Tudor sunt lucratori ai SRI. Un an mai tarziu,
in martie '94, Conducerea Diviziei de Protectie a SRI e destituita pentru ca a dat
informatii confidentiale publicatiei Romania Mare. Ofiterii SRI care dezvaluie presei
ilegalitati ale SRI o fac sistematic in oficiosul Partidului Romania Mare, iar dupa ce sunt
dati afara din serviciu se inscriu, tot sistematic, in PRM. In iunie '96, un raport denunta
faptul ca senatorul Corneliu Vadim Tudor patroneaza o structura informativa ilegala,
constituita din fosti angajati ai Securitatii ceausiste si actuali lucratori SRI. In fine, dupa

2. ce isi paraseste functia, Virgil Magureanu face dezvaluirea ca in interiorul SRI a existat
o intreaga retea informativa, condusa de un membru PRM, fost ofiter de Securitate,
care furniza date secrete senatorului Vadim Tudor. Toate aceste fapte sugereaza ca
senatorul PRM este sustinut in activitatea sa de calomniere, amenintare, denunt si
dezinformare de catre anumite elemente din fosta Securitate ceausista, care au fost
integrate, dupa Revolutie, in SRI. Prin urmare, la intrebarea "cine il sustine?" o jumatate
de raspuns este, fara dubiu, urmatoarea: parti ale fostei Securitati comuniste, reciclate
in serviciile secrete postdecembriste. Cealalta jumatate de raspuns este ca de
sustinerea lui Corneliu Vadim Tudor se fac vinovati toti cei care il admira si/sau voteaza.
Exemplul clasic este inocenta ori vina celor care il voteaza pe Hitler. Cred, in ce ma
priveste, ca nimeni nu este nevinovat cand ii ofera sprijin lui Hitler, chiar daca acesta
inca nu si-a depanat toata panoplia de orori. Ca si inaintasul sau german, Corneliu
Vadim Tudor nu face nici un secret din nelegiuirile pe care intentioneaza sa le comita in
eventualitatea ca va dobandi puterea. Prin urmare, in afara securistilor de ieri, prost
deghizati in uniforma ofiterilor de informatii de azi - care ii furnizeaza senatorului PRM
informatii confidentiale si materia dosarelor cu ajutorul carora tine in sah toata clasa
politica romaneasca -, C.V. Tudor este sustinut si de nemultumitii iresponsabili, cei care
isi pun sperante vinovate in dictatura dura pe care o promite acesta. Cred ca nici primii,
nici ultimii nu au vreo scuza. Vinovati sunt si securistii, si nemultumitii care cer violenta
impotriva altora ca plata pentru suferintele lor.
In fine, ultima intrebare la care trebuie sa raspundem este: ce anume il mentine in
functii si imunitati? Altfel spus, din ce motiv, desi improasca cu noroi si balacareste pe
aproape toata lumea, senatorului Corneliu Vadim Tudor nu i se intampla nimic? Inca o
data, sa ne reamintim. In '90, procurorul general este grav calomniat de Vadim Tudor.
Colegii de putere nu reactioneaza. In '93, garzile de corp ale lui Vadim Tudor bat, in
interiorul Parlamentului, pe un deputat PD. Colegii de Parlament ai celui batut nu se
solidarizeaza cu el, ci, din motive de partizanat politic, flateaza agresiunea senatorului
huligan. I s-a ridicat imunitatea parlamentara abia atunci cand injuriile aduse
presedintelui Iliescu au fost atat de mari si de nerusinate, incat, din motive tot politice,
senatorii puterii, pana mai deunazi aliati cu el, au decis sa-l abandoneze. Nu l-a
abandonat insa Justitia, care, in rastimpul cat senatorul PRM nu a beneficiat de
imunitate, a tergiversat infinit solutionarea cazurilor pendinte si, astfel, Corneliu Vadim
Tudor a putut pasi nevatamat in Parlamentul actual, care i-a confirmat imunitatea.
Tehnica tergiversarii isi va dovedi in curand toata eficacitatea, deoarece in acest an
incep sa se prescrie majoritatea delictelor pentru care a fost chemat in justitie. Chiar
daca a fost complice cu senatorul huligan datorita incompetentei si nu a coruptiei,
contributia Justitiei la incurajarea agresiunilor lui Vadim Tudor este considerabila. Mai
mult: se stie bine ca reputatiei oricui, azi, rasismul ii este fatal. Lui nu. De ce? E limpede
ca acest senator huligan si instigator la violenta este protejat. De cine? Oare e de ajuns
protectia celor care il voteaza? Cred ca nu. Prin urmare, cine, dintre cei de sus, il tine in
palma pe Corneliu Vadim Tudor?
Am impresia ca, din punctul de vedere al ratiunii neajutate de alte informatii decat cele
deja publice, nu este posibil decat un singur raspuns. Senatorul huligan este protejat de
doua retele: reteaua simpatiilor si reteaua vinovatiilor. Din reteaua simpatiilor fac parte

3. bezmeticii, sovinii, nationalistii rudimentari, cei care, din fosta Securitate (acum in
serviciile secrete), din fosta Militie (acum in Politie sau noul MI), din fosta Armata
comunista (acum in noul MApN) regreta plini de resentiment vechile privilegii apuse. Din
reteaua vinovatiilor fac parte toti cei care, avand un trecut rusinos si un prezent tulbure,
vor totusi sa se mentina in pozitii publice importante si, pentru a-si atinge acest scop, nu
precupetesc nici un compromis, nu cruta nici o ilegalitate si nu se dau in laturi de la nici
o alianta, oricat de injositoare.
Combinand cele doua retele si simplificand, Corneliu Vadim Tudor imi pare a fi protejat
(1) de ramasitele inca active ale fostei Securitati ceausiste, pe care noile servicii secrete
nu au fost capabile sa le reorienteze democratic; (2) de parvenitismul celor care stiu
bine ca au un trecut rusinos si un prezent inavuabil si care, totusi, doresc sa fie mereu
in varful puterii, cu orice pret personal si jertfind orice bine comun; (3) de fostii
privilegiati (nu neaparat mari mahari), care nu s-au putut resemna cu pierderea pozitiilor
pe care le detineau in fostul angrenaj politico-administrativ al regimului comunist si care,
nutrind resentimente mioape si absurde sperante de revansa, dovedesc atat de putina
minte, incat sunt in stare sa il identifice pe acest huligan vulgar cu un salvator al patriei