A presentation about how, who and why has been using the black color in contemporary art. (Slide-ul este despre cum si cine a folosit negrul in arta contemporana.)

1. negrul.în arta
contemporană

2. o scurtă
a t i l a g o m b o s
incursiune.

3. 01. Istoria negrului
02. Sfumato, chiaroscuro, tenebroso
03. Fotografia low-key
04. Negrul în pictura abstractă
05. Sculptură
06. Estetica negrului
cuprins

4. Istoria negrului
Mitologie, filozofie, psihologie, culoare - non-culoare
Tranziția istorică a negrului în pictură
De la sfumato la tenebrosso
Pictorialismul și depașirea acestui curent
Definiție. Alfred Stieglitz: The Steerage
Ansel Adams, Edward Weston, Man Ray
Fotografia low-key
Ce reprezintă. Contemporani: Yousuf Karsh, Irving Penn,
Post-moderniști: Bill Henson, Juha Arvid Helminen.
Depășirea postimpresionismului
Abstractizarea artei. Expresionismul German.
Kandinsky.
Suprematismul
Malevich. Opere și concept. Avangarda rusă.
Expresionismul American (action painting)
Ad Reinhardt, Franz Kline și Pierre Soulages.
Comparație.
Nouveau Realisme și Minimalismul
Lucio Fontana vs. Frank Stella
Desfășurarea prezentării
Pop Art
Robert Rauschenberg
Negrul în sculptură. Concluzii.
Louise Nevelson
cuprins

5. Istorianegrului
Scurt istoric
 Negrul a precedat lumina: linia genezei religioase sau a astrofizicii
 Mitologia greacă face din Nyx, zeița nopții, fiica lui Chaos, vidul
primordial, si mamă lui Uranus si Gaia, cerul si pământul
 Republica lui Platon. Mitul Peșterii. Cunoaștere. Lumea Ideilor
 Jean Chevalier, simbolistica negrului (bine/rău, viață/moarte etc)
 Psihanaliză (Freud – conștient/subconștient)
 Este sau nu negrul o culoare? (Newton 1665 – spectrul de culoare,
prisma, fascicolele luminoase, ROGVAIV). Posibilă discuție liberă.
 Da Vinci in al sau "Tratat despre pictura", afirma că „negrul nu este o
culoare”.
 La începutul secolului al XX-lea artiștii au început să redea treptat
albului și negrului statutul de culori autentice.

6.  Ochiul uman poate sesiza contrastul doar dacă diferența dintre lumina
emisă sau reflectată de două suprafețe alăturate depășește un anumit prag.
 Atât Kandinsky cât și Paul Klee au studiat contrastele de coloare însă o
contribuție majoră o are elvețianul Johannes Itten care definește cele șapte
tipuri de contraste (contrastul culorilor în sine, contrastul clar-obscur,
contrastul cald-rece, contrastul complementarelor, contrastul simultan,
contrastul de calitate, contrastul de cantitate)
 Contrastul cel mai pregnant unde putem încadra negrul și albul este cel
închis-deschis (C-O). Denumirea contrastului clar-obscur vine din it.
“chiaroscuro” (apoi lat.).
 Acesta este contrastul care corespunde închisului și deschisului având la
bază valorația, adică raportul dintre valorile deschise și cele închise, dintre
culorile luminoase și întunecate, fie policrome sau monocrome. Contrastul
dintre alb și negru reprezintă „vârful” acestui contrast.
 Atât albul pur cât și negrul pur sunt noțiuni teoretice fără corespondent în
lumea obiectelor naturale, unde cel mai luminos alb este sulfatul de bariu,
iar cel mai întunecat negru este catifeaua neagră cu o luminozitate de 1-2%.
Percepția culorilor și a contrastelor
Percepțiaculorilor

7. 1
Sfumato
2
Chiaroscuro
Sfumato
Leonardo da Vinci a pionierat tehnica
sfumato pentru a înmuia tranziția
graduală de la lumină la întuneric. În
notele sale despre pictură, el spune că
lumina și umbra ar trebui să se
amestece „fără linii sau granițe, ca și
fumul” (mai multe straturi translucide
pentru a crea un spectru tonal gradual
de la întuneric la lumină)
Descrie contrastul proeminent dintre
lumină și umbră și măiestria artistului
de a se juca cu acestea pentru a crea
iluzia unor forme tridimensionale.
Totul pleacă de la ideea că forma este
detectabilă numai în prezența luminii.
1503, L.
În Renaștere, tehnica a devenit una esențială pentru toți pictorii „religioși”
care urmau viziunile Sfintei Brigitta de Suedia, care susținea că a văzut
lumina lui Hristos. În picturile cu scene religioase, artiștii au redat această
“lumină sfântă” ca sursă de iluminare, bazându-se puternic pe clar-obscur.

8. Renaștere
Asemănări
și
diferențe
între
chiaroscuro
și
tenebroso
Dacă clar-obscurul religios din Renaștere a servit pentru a
crea scene de liniște și calm, în Baroc, pictori precum
Caravaggio, Rubens, Rembrandt ș.a., au avut tendința să
folosească stilul pentru un efect cât mai dramatic.

9. Tenebroso
Pictura Tenebriştilor dă
întunericului o valoare
pozitivă transformându-l
într-un negru "activ".
Contrastele foarte puternice dintre zonele luminoase și
cele foarte întunecate (adeseori negre, răspândite uneori
pe zone foarte mari) în picturile din secolul al XVII-lea au
fost expresia unei tendințe stilistice definite drept Pittura
tenebrosa. Negrul face ca celelalte culori să trăiască.

10. Fotografia trebuie
să reprezinte ceva
prin ea însăși
Pictorialismul, care a dominat scsena fotografică de la
sf. sec XIX și începutul sec. XX, a fost o mișcare în care
nu penetrase încă fotografia "straight", fotografii
încercând să creeze diverse scene care păreau mai
degrabă pictate decât fotografiate. S-au utilizat plăci de
sticlă, metal alte suporturi, care s-au supus la diverse
procese chimice pentru a produce efecte variate.
Pictorialismulșidepășireaacsteimișcări
Pictorialismul
George Seeley, The Black Bowl, cca. 1907

11. Alfred Stieglitz (1864–1946), cu timpul, schimba ideea că o
fotografie trebuie să semene cu o pictură, susținând că o
fotografie trebuie să exprime ceva prin ea însăși.
Alfred
Stieglitz
1864-1946
AlfredStieglitz
The Steerage, cca. 1907, pub. 1915

12. În anul 1932, Weston și Adams au înființat Grupul
f/64 care s-a orientat spre promovarea a ceea ce
numeau ei „straight photography”, adică
fotografia realistă, neretușată în niciun fel,
impunând astfel renunțarea la pictorialism.
Edward
Weston
1886-1958
EdwardWeston
Pepper No. 30 (1930)

13. Muntele Moran, lumina naturală cade doar pe
piscul vârfului muntelui, iar restul fotografiei
este un amestec de griuri foarte închise;
Ansel
Adams
1902-1984
AnselAdams

14. Yousuf
Karsh
( 1 9 0 8 – 2 0 0 2 )
În stilul fotografic al unuia dintre cei mai notabili
portretiști din toate timpurile, canadianul
Yousuf Karsh (1908–2002), lumina doar
conturează chipul, alteori ea doar o luminează
mai mult sau mai puțin intens, dar din punct de
vedere artistic lumina joacă parcă un rol
secundar pe o scenă alături de subiectul
principal. Astfel, portretele sale au zone mari de
negru și subiectul apare ca o pată în acel neant
acromatic.
YousufKarsh

15. YousufKarsh

16. Dintre postmoderniști, se pot menționa
australianul Bill Henson al cărui subiect
principal este in genere nudul uman in
diverse ipostaze, adeseori vulnerabil dar
expresiv dând impresia de fragilitate
BillHensen
Bill
Hensen
n. 1955

17. BillHenson

18. Low-key
Juha Arvid Helminen
n. 1977
Un alt artist care a creat o serie de
fotografii low-key pe care le-a expus
în numeroase expoziții din lume este
finlandezul Juha Arvid Helminen care
își intitulează seria The Invisible
Empire (Imperiul invizibil) și face
trimitere la scutul pe care îl oferă
negrul, la ororile celui de-al II-lea
Razboi Mondial, s.a.
“

19. TheInvisibleImpire

20. TheInvisibleImpire

21. KazimirMmalevich
Kazimir
Malevich
(1878 - 1935)

22. KazimirMmalevich

23. A fost pentru prima data când cineva
picta ceva ce nu reprezenta ceva
anume, punând accent doar pe formă
și culoare. Malevich a dorit sa creeze
un punct de plecare de la zero
intitulându-si, sugestiv, expoziția din
Petrograd, 1915: Ultima Expozitie a
Picturii Futuriste 0,10.
Într-unul din colturile camerei (loc
destinat icoanei) unde era expoziția
era expus Pătratul Negru, făcând
aluzie la icoana creștină. Printre
exponate era si o cruce neagră
pictată pe fond alb care probabil
avea aceleași aluzii. Era vorba de o
noua icoana pentru lumea artei.
KazimirMmalevich
Ultima Expozitie a Picturii Futuriste 0,10, Petrograd, 1915
Am eliberat arta
de greutatea
moartă a realității
 Bidimensionalitate
 Culori și forme geometrice (aproape) pure
 Există 3 sau 4 versiuni ale Pătratului Negru
 Nu este un negru pur ci rezultatul
amestecului a mai multor pigmenți foarte
închiși (spun unii specialiști)
 principii solide de compoziție
 sub negrul aparent al picturii se regăsesc
alte culori vizibile printre crăpături
 dorința de ruptura totala de ceea ce era
considerata arta, trecerea totală de la
figurativ la non-figurativ absolut, abis.
 La înmormântarea sa pătratul negru, deja
emblemă, l-a urmat.
 Originalitate, autenticitate, raritate
Michelangelo a mutilat o bucata magnifică de piatră pentru al său David

24. AdReinhardt
Ad
Reinhardt
(1913 - 1967)
O pânză pătrată (neutră, fără formă), de 1,5
metri lățime, de 1,5 metri înălțime, la fel de
înaltă ca un om, la fel de largă ca brațele
întinse ale omului (nu mari, nu mici, fără
dimensiuni), fără compoziție, o formă
verticală care neaga o forma orizontala (fără
formă, fără vârf, fără fund, fără direcție), trei
culori (mai puțin sau mai puțin) întunecate
(fără lumină) fără contraste, fără urma
perilor pensulei, fără suprafață (lucioasă,
fără textură, neliniară, fără margini dure,
fără margini moi), care nu reflectă
împrejurimile sale - o pictură pură,
abstractă, fără timp, fără spațiu, fără
schimbare, fără relaționare, conștient de
sine, ideal, transcendent, conștient de nimic
altceva decât de artă.

25. Negrul “aparent”
 Rezistă reproducerii
 1963 MoMA
 Ochiul uman trebuie să se adapteze
 Se poate traduce prin faptul că arta nu se
arată în mod superficial
 La fel ca Malevich, Reinheardt insită pe
separarea totală a artei de viață, de
realitate.
 Influențează arta conceptuală și
Minimalismul anilor ’60 (e.g. Frank Stella)
AdReinhardt

26. Expresionismul American
Franz Kline, Forme albe, 1955 Pierre Soulages, 3 aprilie 1954, 1954

27. PiereSoulages

28. PiereSoulages

29. PiereSoulages
Începând cu
anii 1975–
1980,
Soulages
trece de la
negru la
“ultranegru”
În cazul lui Soulages nu e vorba câtuși de puțin de mono-
cromie, ci de o practică monopigmentară extrem de
subtilă, producând prin reflexie fascicule luminoase
variate ce se interpun între spectator și pânză. Deci,
putem vorbi și de un soi de un soi de transcendență, o
interacțiune cu opera de artă.
.

30. FranzKline
Vreau să transmit, prin
lucrările pe care le
realizez emoțiile, mele!
Kline (abstracționist gestual, de altfel) si-a numit tabloul
Forme albe. Voia, fără îndoiala, sa atragă atenția nu doar
asupra liniilor, ci si a pânzei, pe care o transforma într-o
oarecare măsura.
Oricât de simple ar fi tușele, ele creează o impresie de
spațiu, ca si cum partea de jos s-ar retrage spre centru.
Kline pune o întrebare retorica si anume aceea daca
emoțiile artistului sunt transmise prin lucrările create sau nu
si in același timp își propune sa creeze o conexiune cu
privitorul.

31. Robert
Rauschenberg
( 1 9 2 5 – 2 0 0 8 )
Reprezentant al Pop Art-ului sau Neo
Dadaismului, este un experimentalist american
având printre altele o serie de picturi negre
create intre 1951 si 1953.
A pictat pe bucăți de ziar sau alte materiale
perisabile lipite de pânză, ansamblu pe care
ulterior pictează cu negru.
Are și alte lucrări în care a așezat o capră
mumificată sau diverse păsări pe varii suporturi
(influențe Dada, vezi Duchamp), Riding Bikes
etc.
RobertRauschenberg
.
Untitled (Glossy Black Painting), 1951.

32. Lucio
Fontana
În seria Concetto spaziale, Attesa
din 1959 tratează pânza astfel creata
ca pe un obiect si nu ca pe o
suprafața creând astfel un soi de
relație intre spațiu și opera de artă.
Una dintre operele sale, o pânză
pictată în negru, în forma de ou și
perforata a fost vândută cu 16
milioane de lire sterline in 2015 la o
casa de licitație din Anglia.
LucioFontana
Italianul de origine
argentiniană, Lucio Fontana
(Nouveau Realisme), tot prin
anii `50, abordează mai multe
medii țintind ideea de spațiu
cosmic si vid.
Tehnica caracteristica a acestui
artist era perforarea sau tăierea
pânzei, cartonului sau metalului
pictate cu tușe negre,
abundente creând diverse
forme care se întrezăreau prin
perforările fizice.
.

34. LouiseNevelson
Loiuse
Nevelson
1 8 9 9 - 1 9 8 8
Artista americana de origine ucraineană, Louise
Nevelson, a creat sculpturi de dimensiuni
considerabile asamblând diverse obiecte din
lemn peste care aplica vopsea neagra.
Sculpturile din lemn ale artistei sunt
emblematice mai multor mișcări diferite,
printre care expresionismul abstract, cubismul
și suprarealismul.
Monocromatice și de obicei negre, Nevelson a
asamblat sculpturile folosind bucăți de lemn pe
care le-a primit sau le-a găsit pe aruncate pe
stradă. Abordează identitatea de loc si director
(vezi Mona Hautum, Shirin Neshat s.a.).
.

35. LouiseNevelson
Palatul Doamnei N. (1964-1977)

36. LouiseNevelson
Louise Nevelson Plazza, anii ‘70.

37. C o p y r i g h t : R o b e r t G o m b o s , 2 0 1 9
D i s t r i b u t i o n a l l o w e d w i t h
p r o p e r c r e d i t : R o b e r t G o m b o s o f
J a s m i n e D i r e c t o r y
mulțumesc.