Fragmentul ființelor elementale din nuvela ”Noua Isis” de Willem Frederik Veltman după o legendă relatată de Rudolf Steiner.

1. Fragmentul ființelor elementare – spirite-
lor stihiilor – din nuvela ”Noua Isis” de
Willem Frederik Veltman după o legendă
relatată de Rudolf Steiner.
În Ro/Md – de Andrei Onea
Noua Isis
...
Tabloul cinci
(Intervin spiritele celor patru elemente)
Gnomi (venind dinspre nord):
Ca duhuri terestre,
noi totul audem,
creăm și mișcăm,
demolăm și sculptăm,
tăria o strângem,
tăria o-mpingem,
gândirea umană
cețoasă ne-amuză!
Audem, audem
și știm foarte multe
din cele ce sună
puternic din ’nalturi:
"Trezească-se Isis –
măicuța celestă –
nevârstincă, jună,
născându-și copilul,
în veacul ce vine!"
Silfide (venind dinspre est):
Ca duhuri de aer,
noi totul audem
și țesem, păstrăm

2. curentul de viață,
în care luminii
cu dor se dedau
robustele plante,
și-n care trăiesc
ferice-n senzații
energicii oameni!
Audem, audem,
simțim cunoștința,
de care tânjesc
și-o doresc în adâncuri
ființele toate
în calmă-așteptare:
"Trezească-se Isis –
măicuța celestă –
nevârstincă, jună,
născându-și copilul,
în veacul ce vine!"
Ondine (venind dinspre vest):
Ca duhuri ai apei,
noi totul audem,
cu toată ființa
trăim în visare,
legăm, împărțim
și hrană aducem
în seva naturii
și farmecul ei!
Audem, audem,
visăm cunoștința,
ce-o împărtășește
în sferele vieții
Hristos înviatul:
"Trezească-se Isis –
măicuța celestă –
nevârstincă, jună,
născându-și copilul,
în veacul ce vine!"

3. Salamandre (venind dinspre sud):
Ca duhuri de foc,
noi totul audem,
cu grijă-nsoțim
albini, fluturi, gâze,
din cosmice-ntinderi
aducem căldură
semințelor, plantelor,
florilor, fructelor!
Audem, audem
Cunoașterea-n flăcări
a zeilor vremii,
a vocii solare
și-a șoaptei stelare:
"Trezească-se Isis –
măicuța celestă –
nevârstincă, jună,
născându-și copilul,
în veacul ce vine!"
Gnomi:
Din nord noi venim.
Silfide:
Din est purtăm calea.
Ondine:
Venim dinspre-apus.
Salamandre:
Venim dinspre sud.
(Forma crucii N-S, E-V se schimbă. Din nou devine vizibilă Noua Isis. În
mijlocul grupului - Copilul Solar.)

4. Toate spiritele împreună:
Tu, sfântă măicuță,
revino-ți, privește –
feciorul, de fapt,
acesta îți este.
Să piară, dispară
Acea-nșelăciune:
ce-a pus stăpânire
de-o vreme pe tine!
Nu duhul cel rău –
Tifon – este tatăl
feciorului tău,
ci este de fapt el
din soare născut.
Primește-ți, deci, maică,
solarul tău fiu
din mâinile noastre
și-a celor fideli,
din sferele vieții,
cu-a ei elemente,
din sacrul temei
al zeilor cosmici.
(Copilul solar îi este adus
Izidei. Ea îl primește la sân.
Apare imaginea Izidei-Mariei-
Fecioarei Născătoare de
Dumnezeu cu pruncul...)