1. Apa Sâmbetei – Blajinii – Rohmanii
La moldoveni, români, ukraineni, ruși și sârbi se zice că...
Blajinii sunt oamenii primordiali care locuiesc la
hotarul dintre lumea văzuta și cea nevăzută, pe
insule înconjurate de Apa Sâmbetei. Ei au luat
parte la facerea lumii și de atunci susțin stâlpii de
sprijin ai Pământului. Blajinii se roagă permanent
pentru oameni, necerând nimic pentru ei. Din
recunoștință, oamenii le consacră o mare
sărbătoare populară – Paștele Blajinilor. Blajinii
trăiesc în afara timpului, de aceea sunt anunțați de
mersul acestuia inclusiv prin oameni – atunci când
aceștia trimit pe ape curgătoare în Vinerea sau
Sâmbăta Paștelui ouă roșii sau cojile acestora, care
plutind vor ajunge într-o săptămână în Apa
Sâmbetei, apoi și la Blajini în trei săptămâni și
jumate sau patru, vestindu-i că la oameni a venit iarăși vremea Paștelui. Ajungând
în țara rohmanilor, cojile de ouă se transformă în ouă, iar un ou este consumat de
12 rohmani în decurs de un an.
Pământul blajinilor este reprezentat ca o
imagine în oglindă a Pământului oamenilor,
sau ca o insula-casă celor cu suflet bun. Ei se
mai numesc Rohmani. Rohmanii sunt
asemenea oamenilor, dar pot să fie și mai
scunzi, sau chiar având cap alungit ca de
șobolan. Rohmanii au un mare respect
pentru Dumnezeu, dar pot fi și aspri. Ei duc
o viață fără de păcat. Ei ar fi urmașii lui Set,
fiul lui Adam.
Apa Sâmbetei sau Apa Morților este un râu,
ocean sau flux de ape, care izvorăște de sub
Pomul Vieții. Pomul Vieții sau Bradul Lumii, de unde izvorăște Apa Sâmbetei,
este patronat de Sfânta Sâmbătă. Apa Sâmbetei creează hotarul dintre lumea
noastră și cea de dincolo, lumea nevăzută, lumea morților și celor blajini. Această
Apă este matca tuturor apelor. Ea înconjoară Pământul de 3, 7 sau 9 ori, devenind
din ce în ce mai impură, apoi intră în Sorbul, Vârtejul Pământului și se transformă
2. în flăcări. Obiecte sfinte, lucruri care nu pot fi date de pomană și care trebuiesc
ferite de spurcare sunt aruncate pe Apa Sâmbetei, care le va duce pe lumea
cealaltă. Apa Sâmbetei înconjoară o insulă sau anumite insule – Ostroavele Albe –
pe care trăiesc cei Blajinii, ziși și Rohmani. Insula nicicând nu duce lipsă de roade,
care într-un loc dau în floare, în altul deja cresc, iar în al treia dem dă în rod. Aici
cresc și uriașe nuci indieni cu miros foarte plăcut. Se găsesc aici și pietre
magnetice.
Rahmanii sunt pioși și nu urmăresc dobândă, trăiesc goi lângă ape și întotdeauna
laudă pe Dumnezeu. Ei dorm în peșterile pământului. Ei nu au nici animale, nici
agricultură, nici fier, nici temple, nici foc, nici aur, nici vin, nici carne, nici rege,
nici comerț, nici certuri, nici bătăi, nici invidie, nici furt. Ei nu aspiră la sațietate,
dar se satură cu umezeala dulce a ploii și sunt liberi de orice boală și
descompunere, sunt satisfăcuți de o cantitate mică de fructe și apă dulce, sincer
cred în Dumnezeu și se roagă neîncetat. Apa dulce pe care o beau Rohmanii sau
Rahmanii vine de sub rădăcina unui copac.
Bărbații și femeile rahmani locuiesc separat și se întâlnesc doar o dată pe an. După
ce soția dă naștere la al doilea copil, sau în orice caz nu mai târziu de cinci ani,
soțul nu mai merge la ea, și nici ea nu se mai întorloacă cu nimeni, trăind în
abstinență. Astfel, țara rahmanilor nu este aglomerată.
Mesagerii îngeri îi înștiințează despre cei drepți și cei răi de pe pământ, iar
rahmanii se roagă pentru oameni. În post rahmanii, în loc de fructe, mănâncă mană
din cer, astfel cunoscând schimbarea timpului. Ei știu momentul morții lor, și mor
fără boală și frică.
În unele tradiții, miercurea din săptămâna a patra după Paște se socoate a fi marea
zi a rahmanilor. În acea zi, de pildă, se rup crengi de mesteacăn, cărora li se
atribuie valoare medicinală (lecuitoare pentru oase).
Acest popor are la noi mai multe denumiri: blajini, rahmani, rohmani, rocmani,
rugmani.
Pastele Blajinilor este sărbătorit de obicei după o săptămână de la Paști, și în unele
meleaguri după două luni. Se întâlnesc și păreri că rahmanii sunt copiii care mor
nebotezați. Rahmanii sunt un popor vechi, a căror credință și înțelepciune este mult
mai puternică decât cea a oamenilor moderni. După sfârșitul lumii, ei ar putea lua
locul oamenilor pe pământ.
3. Numele de Rohman amintește de biblicul Rehav sau Recab, tatăl lui Ionadab sau
Ionadav, care lăsă progeniturii sale, adică recabiților anumite precepte de urmat,
iarăși similare celor urmate de rohani. Citat din Biblie, Ieremia, c.35:6-7, Recabiții:
Dar ei au răspuns: „Noi nu bem vin! Căci Ionadab, fiul lui Recab, tatăl nostru, ne-a
dat următoarea poruncă: ‘Să nu beţi niciodată vin, nici voi, nici fiii voştri, şi nici să
nu zidiţi case, să nu semănaţi nicio sămânță, să nu sădiţi vii, nici să nu stăpâniţi vii,
ci toată viaţa voastră să locuiţi în corturi, ca să trăiţi multă vreme în ţara în care
sunteţi străini.’ Astfel, noi ascultăm tot ce ne-a poruncit Ionadab, fiul lui Recab,
tatăl nostru; nu bem vin toată viaţa noastră, nici noi, nici nevestele noastre, nici fiii,
nici fiicele noastre; nu zidim nici case ca locuinţe pentru noi şi nu stăpânim nici
vii, nici ogoare, nici pământuri însămânţate, ci locuim în corturi şi urmăm şi
împlinim tot ce ne-a poruncit tatăl nostru Ionadab.
Desigur, vorbind de etimologie, nu putem remarca și similitudinea numelui de
rahan cu cel de brahman.
A.O.