Patrascu Mihaela Hanelore Rolul mediatorului european

6
CUPRINS
INTRODUCERE ............................................................................................................... 7
CAPITOLUL 1. Consideraţii introductive privind conceptul de ,,ombudsman” la nivelul
Uniunii Europene ................................................................................................................. 10
1.1. Abordări terminologice ale noţiunii de ,,ombudsman”(avocat al poporului,
mediator) ............................................................................................................................. 10
1.2. Apariţia şi evoluţia conceptului la nivelul diferitelor sate ................................. 12
1.3. Justificarea teoretică şi practică a instituţiei Mediatorului European ............... 17
1.3.1. Conceptul de ,,mediator european” – necesitate şi importanţă ....................... 20
CAPITOLUL 2. Statutul Mediatorului European ........................................................... 22
2.1. Originalitatea instituţiei. Trăsăturile generale ale Ombusmanului European .... 22
2.2. Modalitatea de desemnare a Mediatorului European ......................................... 23
2.3. Domeniile de competenţă ale Mediatorului European ................................... 26
2.4. Misiunea Mediatorului European ...................................................................... 28
2.5. Funcţionarea instituţiei Mediatorului European. Atribuţiile Mediatorului
European ................................................................................................................... 31
2.6. Răspunderea Mediatorului European ................................................................ 35
CAPITOLUL 3. Relaţiile Mediatorului European cu alte organe şi instituţii ............. 38
3.1. Relaţiile dintre Mediatorul European şi celelalte instituţii ale UE .................... 38
3.2. Cooperarea cu mediatori şi organe similare din statele membre ale UE ........... 41
3.3. Asemănări/deosebiri dintre Avocatul Poporului din România şi Mediatorul
European ................................................................................................................... 44
3.4. Determinarea noţiunii de drept la o bună administrare în baza Codului de bună
conduită administrativă ............................................................................................ 45
3.5. Studiu de caz: un aspect relevant al activităţii Mediatorului European ............. 50
CONCLUZII ....................................................................................................................... 53
BIBLIOGRAFIE .............................................................................................................. 55

7
INTRODUCERE
Lucrarea abordează tema „Rolul Mediatorului European” pornind de la considerentul
că rolul său în Uniunea Europeană dezvoltă cel mai mare interes pentru apărarea drepturilor
cetăţenilor europeni.
Tema mea doreşte să prezinte noţiuni legate despre Mediatorul/Ombudsmanul
European, Mediatorul Republicii, Defensor del Pueblo, Provedor de Justicia, Avocatul
Poporului, Procuror Parlamentar, Apărător Public, Comisar pentru drepturile omului, Avocat
General, Comisar Parlamentar, Controlor de Stat etc. Descrierea misiunii acestora a constituit
obiectul de interes al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, adoptată la Roma, la 4
noiembrie 1950, al Pactului Internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi
culturale, adoptat de Adunarea Generală a ONU la 16 decembrie 1966, al Pactului
Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, adoptat de Adunarea Generală a ONU la
16 decembrie 1966. Am ales această temă deoarece pe parcursul acestor ani de Master în
domeniul Ştiinţelor Administrative, materia faţă de care am dezvoltat cel mai mare interes a
fost Drepturile Cetăţenilor Europeni. Lucrarea de faţă are ca incipit introducerea şi este
structurată pe trei capitole, concluzii studiu de caz dar şi o bibliografie.
Astfel, Capitolul I abordeaza o temă generală şi anume Consideraţii introductive
privind conceptul de ,,ombudsman” la nivelul Uniunii Eurpene. În cuprinsul acestui capitol
am realizat o prezentare detaliată pentru următoarele subcapitole: abordări terminologice ale
noţiunii de ,,ombudsman” (avocat al poporului, mediator), apariţia şi evoluţia conceptului la
nivelul diferitelor state, justificarea teoretică şi practică a instituţiei Mediatorului dar şi un
subsubcapitol ce constă în prezentarea conceptului de ,,mediator european” – necesitate şi
importanţă.
Capitolul II face referire la Statutul Mediatorului European mai exact la: originalitatea
instituţiei şi trăsăturile generale ale Ombusmanului European, la modalitatea de desemnare a
ME, domeniile de competenţă ale Mediatorului European, misiunea Mediatorului European,
funcţionarea instituţiei şi atribuţiile Mediatorului European dar şi la răspunderea acestuia.
În Capitolul III sunt prezentate Relaţiile Mediatorului European cu alte organe şi
instituţii adică relaţiile dintre Mediatorul European şi celelalte instituţii ale UE, cooperarea cu
mediatori şi organe similare din statele membre ale UE, asemănări/deosebiri dintre Avocatul
Poporului din România şi Mediatorul European, determinarea noţiunii de drept la o bună

8
administrare în baza Codului de bună conduită administrativă şi nu în ultimul rând, Studiul de
caz care face referire la Un aspect relevant al activităţii Mediatorului European.
Instituţia Mediatorului European a fost iniţiată printr-un proiect al delegaţiei spaniole
la întâlnirea şefilor de stat şi guverne ai Comunităţii Europene ţinută la Roma în Decembrie
1990. Scopul avut în vedere de către iniţiator, nu era de a institui un Ombudsman în sensul
propriu, ci un fel de procuror general pentru drepturile comunitare.
Potrivit acestui proiect, Mediatorul European ar fi trebuit sa asigure controlul
asigurării respectării drepturilor cetăţenilor europeni la nivel naţional, sa informeze şi sa
protejeze cetăţenii în planul drepturilor comunitare însă acest proiect a fost modificat, în final
ajungându-se la o soluţie de compromis bazata pe propunerea delegaţiei daneze.
Mediatorul European este instituit la nivel comunitar şi nu la nivel naţional, iar
mandatul său este limitat la cazurile de proastă administrare imputabilă instituţiilor şi
organelor comunitare.
Raporturile existente dintre Mediatorul European şi autorităţile naţionale ale statelor
membre s-au dovedit a fi motive de dispută între acestea, punctul cel mai critic fiind
delimitarea puterilor de anchetă şi mai ales puterea de a accesa diferite documente ale statelor
membre aflate în posesia comisiei. Multe dintre statele federale din comunitate s-au
confruntat cu dificultăţi în ceea ce priveşte puterile ombudsmanului local şi federal,
ajungându-se până la renunţare la instituţia Ombudsmanului naţional, fie cum este cazul
Belgiei sa creeze un mediator competent doar pentru cazurile federale. În cadrul Uniunii
Europene, în cazurile de proastă administrare în aplicarea drepturilor comunitare, cetăţenii
europeni se adresează adesea Mediatorului chiar şi când problema priveşte o autoritate
naţională. Mediatorul European este numit la începutul fiecărui ciclu legislativ al
Parlamentului European, pe durata acestuia, fiind ales dintre candidaţii ce dovedesc că sunt
independenţi şi îndeplinesc condiţiile de înaltă competenţă profesională în domeniul
drepturilor cetăţeneşti.
La cererea Parlamentului, Mediatorul European poate fi revocat de Curtea de Justiţie,
atunci când acesta nu mai corespunde condiţiilor de exercitare a funcţiilor sale sau pentru
culpa grava în exercitarea atribuţiilor sale profesionale.
În exercitarea atribuţiilor sale, Mediatorul European este independent faţă de orice
organism profesional politic sau administrativ pe toată durata exercitării mandatului său.
Mediatorul poate conduce şi investigaţii din propria iniţiativă, la plângerea persoanelor
afectate în drepturilor lor, iar cei care se pot adresa Mediatorului cu plângeri, sunt persoane

9
fizice sau juridice europene sau orice necetăţean european care are rezidenta într-un stat
membru sau sediul social în cazul persoanelor juridice.
Chiar după ce introducerea Mediatorului European a fost acceptată, Parlamentul
European a afirmat ca rolul ombudsmanului va trebui sa rămână pur complementar.
Regulamentul Parlamentului stabileşte dreptul şi obligaţia Mediatorului European (în
exercitarea funcţiei sale) acela de a fi ascultat de Comisia pentru petiţii din parlament.
Cazurile de plângeri împotriva proastei administrări privesc situaţia când instituţiile publice
europene nu reuşesc sa acţioneze potrivit regulilor şi principiilor obligatorii instituite de
Comunitatea Europeana. Mediatorul European are un mandat special, definit în relaţie cu
administrarea defectuoasă.
De aici rezultă că toate investigaţiile privitoare la accesul liber la informaţie trebuie
filtrate prin prisma existentei unui caz de administrare defectuoasa, ceea ce poate reprezenta o
povara pentru Mediator şi un obstacol în calea fructificării de către cetăţeni a drepturilor şi
libertăţilor individuale. Neglijenta, întârzierea nejustificată, lipsa de respect fata de regulile de
procedura aplicabile, refuzul de luare în considerare stări de fapt pertinente sunt exemple de
comportament nepotrivit care devin punctul de plecare în plângerile formulate şi înaintate
Mediatorului European, investindu-l pe acesta cu rezolvarea lor.

10
CAPITOLUL I
Consideraţii introductive privind conceptul de
,,ombudsman” la nivelul Uniunii Europene
Într-un sens larg, mecanismul de tip Ombudsman, atât din sectorul public, cât şi din
cel privat, este generat pentru a soluţiona disfuncţiile sau neînţelegerile ce apar între un
furnizor de bunuri şi servicii (guvern, instituţie, industrie, companie etc.) şi beneficiarul acelor
bunuri/servicii (membru al societăţii, client etc.) sau un angajat al furnizorului. Deşi ,,fiecare
adaptare a instituţiei Ombudsmanului pentru sectorul public duce la alterări ale acesteia,
fiecare variantă este o încercarea guvernului, a unei instituţii sau a unei companii de a
rezolva problemele legale şi administrative întâlnite de membrii societăţii, de angajaţi sau
clienţi în conflictele lor cu birocraţia din sectorul privat sau guvern”1
.
1.1. Abordări terminologice ale noţiunii de ,,ombudsman” (avocat
al poporului, mediator)
,,Termenul ,,ombudsman”, a intrat în limba engleză din suedeză, mai exact din
forma umbothsmathr, din vechiul dialect nordic( unde însemna omul care administrează,
compus din um – despre şi both – comandă), fiind utilizat în scopuri exclusiv oficiale în
1960”2
; consemnăm, de asemenea, ca posibilă rădăcină, cuvântul celt ambactos, însemnând
servitor, mesager. În anul 1241, danezii exersează forma umbozman (desemnând un slujitor
regal civil dintr-o unitate teritorială), devenită ulterior ombudsmand; după anul 1552, forme
asemănătoare ale cuvântului întâlnim şi la alţi nordici, precum islandezii şi norvegienii.
Noua Zeelandă a fost primul stat anglofon care şi-a asimilat termenul, în 1962, urmată, după
4 ani, de Marea Britanie.
1
M.A. Marshall şi L.C. Reif, The Ombudsman: Maladministration and Alternative Dispute Resolution
(1995)34 Alberta Law Rev, pp. 225-238.
2
Ioan Ceterchi, Instituţia Ombudsman-ului în Suedia, Revista „Studii de drept românesc”, Editura
Academiei Române, Bucureşti, anul 3, nr. 1 – 2, 1991; Constantin Brânzan, Avocatul poporului.O instituţie la
dispoziţia cetăţeanului, Editura Juridică, Bucuresti, 2001, p. 72.

11
Modificările semantice accesorii termenului ombudsman au fost, în general, limitate,
din momentul apariţiei sale în Suedia, în secolul al XVIII-lea, şi până la preluarea lui de
către guvernele mondiale, inclusiv câteva din Statele Unite, de la începutul anilor 60.
Aprioric, ombudsmanul era o figură publică, un oficial ce investiga şi, în unele situaţii,
trimitea spre judecată încălcări ale drepturilor, libertăţilor, cazuri de depăşire a unor atribuţii
de către alţi oficiali ai administraţiei centrale sau locale.
Termenul ,,ombudsman” apare consemnat şi în legislaţia primară a vechilor triburi
germanice, care recurgeau, în cazul comiterii unor contravenţii faţă de interesele comunităţii,
la două tipuri de pedepse: fie comunitatea îl declara pe cel vinovat în afara legii, caz în care
oricine lar fi putut ucide, pentru argumentul că satisfăcea, în acest mod, voinţa comunităţii –
fie, cu timpul, familia celui vinovat era obligată să achite familiei victimei o sumă, cu titlu
de despăgubire sau amendă. Deoarece colectarea acesteia direct de către un membru al
vreuneia dintre familiile implicate ar fi dus, inevitabil, la noi violenţe, a fost desemnată,
pentru acest scop, o persoană neutră.
,,Ombudsmanul suedez, ca mandatar al Riksdag-ului, dă expresie concretă
conştiinţei personale, într-un mod similar aplicării amenzilor de către triburile germanice,
care, astfel, îşi exprimau propria conştiinţă (Volkgeist)”3
.
Extinderea conceptului de ombudsman a fost un proces derulat pe perioada a două
secole, fiind introdus, terminologic, în noua Constituţie finlandeză din 1919, care
reglementează un birou al ombudsmanului aflat sub controlul legislativului, deşi în
Finlanda exista un birou al Cancelarului pentru justiţie ce făcea parte din latura executivă a
guvernului, cu rol de procuror şi gardian al respectării legilor. Până în anul 1933,
Ombudsmanul finlandez îşi asumase deja rolul de investigare şi identificare, în detrimentul
celui de trimitere în judecată şi îi fusese impusă responsabilitatea de a ancheta plângerile ce
priveau armata şi închisorile.
În acest context, ,,multe state au recunoscut că instituţiile tradiţionale de protecţie
juridică a cetăţenilor şi de control a autorităţilor administraţiei publice nu mai erau apte
să soluţioneze aceste conflicte, impunându-se conceperea şi instituţionalizarea unor
instrumente noi şi eficace, care să se alăture celor deja existente”4
.
,,La sfârşitul primului război mondial, dar în special al celui de-al doilea, în anii
50, în majoritatea statelor europene, s-a configurat necesitatea introducerii, în sistemele
3
Monica Vlad, Ombudsmanul în dreptul comparat, Ed. Servo-Sat, Arad, 1999, p. 8.
4
Cezar Corneliu Manda, Ovidiu Predescu, Ion Popescu Slăniceanu, Ombudsmanul. Instituţia fundamentală
a statului de drept, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1997, p. 135.

12
naţionale de drept, a unor mijloace necontencioase de soluţionare a cazurilor de încălcare
a drepturilor omului, fundamentându-se, astfel, elementele instituţiei Mediatorului, cu
punct de pornire în modelul suedez al ombudsmanului”5
.
1.2. Apariţia şi evoluţia conceptului la nivelul diferitelor state
Denumirea instituţiei diferă de la o ţară la alta : Mediateur de la Republique
(Franţa), Defensor del Pueblo (Spania), Provedor de Justica (Portugalia),
Volksanwaltscheft (Austria), Diwan el Mezalem (Egipt), Difensore Civoco (Italia),
Parlamentar Commisoner for Administration (Marea Britanie) .
Ombudsman-ul , cuvânt suedez, semnificând : cel care pledează pentru altul
adoptat de limbajul universal, este o instituţie condusă de o persoană independentă, care
răspunde de actele sale în faţa Parlamentului, primeşte plângerile cetăţenilor şi acţionează
din proprie iniţiativă pentru a apăra legalitatea actelor administrative, face recomandări ori
sugestii şi face publice informări anuale.6
Ombudsmanul este întâlnit sub varii termeni, precum: Mediatorul/Ombudsmanul
European (în sistemul Uniunii Europene); Mediatorul Republicii (Franţa); Defensor del
Pueblo (Spania); Provedor de Justicia (Portugalia);
Avocatul Poporului (România)7
etc. De asemenea, înregistrăm şi denumirea de
procuror parlamentar, apărător public, comisar pentru drepturile omului8
, Avocat general,
Comisar parlamentar, Controlor de stat etc. (notăm generic că, în Zambia, există o Comisie
de investigaţii, iar în Israel un Controlor de stat etc.). Unele state chiar au o denumire
expresă pentru înlocuitorii feminini ( Ombudswoman, Ombudsfrau, Mediatrice). În
România, instituţia Avocatul Poporului, nominalizată prin art. 58 din Constituţie, se
încadrează în aceste dimensiuni clasice şi tradiţionale ale Ombudsmanului European.
Apariţia sa inedită în mecanismul politico-statal este efectul intenţiei de a replica
faţă de insuficienţa sistemului de garanţii jurisdicţionale în materie de acţiune
administrativă, ea având rolul ca, separat de acţiunea politică, să garanteze legalitatea
5
Ibidem, p. 136.
6
Ibidem. p. 40-41.
7
Irina Moroianu Zlătescu, Instituţia Avocatul Poporului, în Revista Drepturile Omului nr. 1/1992, p. 3.
8
Alina Dinu, Mediatorul republicii în Franţa, RDP 1/2008, p. 73.

13
activităţii administraţiei publice, urmând, ca finalitate, ca cetăţenii să dispună de o altă cale
instituţională pentru apărarea drepturilor şi intereselor lor9
.
Ca persoană, ombudsmanul este desemnat avându-se în vedere, primordial, calităţile
sale morale, a căror apreciere permite câteva nuanţări. Astfel, ombudsmanul trebuie să fie
apt să perceapă multiplele motivaţii ale acţiunii umane, în general, şi nu să impună o
viziune obtuză despre „virtutea pură”; el trebuie să fie o persoană care să se caracterizeze
prin corectitudine şi obiectivitate10
şi care să ştie să asculte plângerile ce-i sunt adresate.
,,În majoritatea statelor lumii, instrumentul principal al ombudsmanului îl
constituie autoritatea lui, puterea de a admonesta şi critica, suportul major al opiniei
publice, receptivitatea şi sprijinul tuturor autorităţilor publice11
. Precizăm, de asemenea,
că autoritatea sa morală se bazează pe absenţa legăturilor partizane cu orice partid politic
sau sindicat”12
.
Puterea ombudsmanului „se reduce”, deci, la autoritatea sa. Experienţa Suediei şi, în
general, a Ţărilor Scandinave demonstrează că aserţiunea că Ombudsmanul este o instituţie
independentă, exterioară ierarhiei administrative pe care o controlează, trebuie percepută ca
referire la trăsătura sa esenţială, independenţa.
O a treia ţară ce a înfiinţat un birou al ombudsmanului a fost Norvegia, aceasta
fundamentând Ombudsmanul militar în 1952, pentru ca, mai târziu, să înfiinţeze şi un
Ombudsman cu atribuţiuni generale. Modelul a fost preluat de Danemarca, în 1955, când a
fost numit un ombudsman care avea puteri şi responsabilităţi, în general, diferite faţă de
modelul dat, printre acestea distingându-se că nu avea jurisdicţie asupra autorităţii
judecătoreşti, că nu avea nicio putere de a trimite în judecată oficiali din administraţie
pentru comportament inadecvat sau abuziv. În ciuda acestor diferenţe între birourile
ombudsmanului, se poate constata că, aşa cum erau în 1960, toţi aveau competenţe şi
practici similare, respectiv puteau primi şi investiga orice plângere scrisă, ce putea fi
trimisă într-un plic sigilat, fără a face referire la oricare altă instituţie superioară, puteau
iniţia investigaţii şi face inspecţii, fără a primi dinainte o plângere; în acest sens, puteau
solicita oricărei structuri a statului rapoarte, având puterea de a cere dosare oficiale. Cu
titlu generic, notăm că aceştia sunt numiţi de către parlament, sunt independenţi de
executiv şi prezintă un raport anual, putând face comentarii critice asupra unor activităţi
9
Corneliu Manda op. cit., p. 138.
10
Monica Vlad, op.cit., p. 14.
11
Gheorghe Uglean, Drept constituţional şi instituţii politice, vol. II, Ed. Fundaţiei „România de mâine”,
Bucureşti, 2007, p. 22. Preluând expresia lui Erich Fromm, din Frica de libertate, Editura Teora, 1998, p. 67.
12
Corneliu Manda, op cit., p. 43.

14
sau acţiuni ale reprezentanţilor administraţiei, în conţinutul acestora identificând
problemele pe care le considerau urgente.
Ombudsmanului ,,cunoaşte” următoarele determinante13
:
1) Ombudsmanul legislativ din sectorul public este:
a) Stabilit de un guvern naţional, subnaţional sau municipal;
b) Numit şi răspunzător în faţa segmentului legislativ al guvernului;
c) Consacrat prin prevederi constituţionale şi/sau legislaţie;
d) Cu jurisdicţie asupra legalităţii şi corectitudinii administraţiei guvernamentale
într-un număr mare de departamente, agenţii şi corporaţii statale.
2) Ombudsmanul executiv din sectorul public este:
b) Numit de ramura executivă a guvernului şi răspunzător în faţa ramurii executive
şi/sau legislative;
c) Consacrat prin prevederi constituţionale, legislaţie sau un act executiv;
d) Cu jurisdicţie asupra legalităţii şi corectitudinii administraţiei guvernamentale
într-un număr mare de departamente, agenţii şi corporaţii statale.
3) Ombudsmanul hibrid din sectorul public (pentru drepturile omului,
anticorupţie, codul privind funcţia publică, securităţii etc.) este14
:
b) Numit şi răspunzător în faţa ramurii executive sau legislative a guvernului;
c) Consacrat prin prevederi constituţionale, legislaţie sau acte executive;
d) Mandatat expres pentru analizarea plângerilor privind drepturile omului, corupţie
etc. împotriva administraţiei guvernamentale, în plus faţă de monitorizarea corectitudinii şi
legalităţii generale a administraţiei;
e) Cu jurisdicţie asupra mai multor departamente, agenţii şi corporaţii statale;
f) Câţiva ombudsmani pentru drepturile omului pot să primească şi plângeri
privitoare la încălcări ale drepturilor omului din sectorul privat.
4) Ombudsmanul legislativ sau executiv din sectorul public cu jurisdicţie
obiectivă limitată( ombudsmanul specializat pe un singur sector, un singur scop sau
specialitate) este:
b) Numit şi răspunzător în faţa ramurii executive şi/sau legislative a guvernului;
13
Grigore Alexandru Jianu, Instituţia Ombudsmanului la Nivel European, Editura I.R.D.O, Bucureşti, 2013, p.
13.
14
Ibidem, p. 14.

15
c) Consacrat prin prevederi constituţionale, legislaţie sau acte executive;
d) Are jurisdicţie numai asupra unei singure ramuri din domeniul respectării
drepturilor omului – drepturile copilului, prevenirea discriminării (pe bază de gen,
minorităţi etnice, dizabilităţi), limba oficială, viaţă privată, libertatea informării, poliţie,
forţele de apărare.
5) Ombudsmanul organizaţional executiv creat de către departamentele
guvernamentale, corporaţii de stat sau agenţii, pentru soluţionarea plângerilor
interne şi/sau externe este:
a) Stabilit de un departament al guvernului, agenţie sau corporaţii de stat la un nivel
naţional sau subnaţional al guvernului;
b) Numit şi răspunzător în faţa ministrului, a şefului de departament sau a unui alt
oficial;
c) Consacrat în mod normal printr-un instrument intern al departamentului
guvernamental şi ocazional prin legislaţie;
d) Mecanismul plângerilor este (i) extern: pentru membrii publicului care au venit în
contact cu departamentul şi/sau (ii) intern: pentru angajaţii departamentului sau agenţiei
(ombudsmanul de la locul de muncă).
6) Ombudsmanul hibrid pentru sectorul public/privat pentru o industrie
anume sau un sector creat prin legislaţie pentru a soluţiona plângerile înaintate de
către clienţi este15
:
a) Stabilit de către un guvern naţional sau subnaţional;
b) Numit şi răspunzător faţă de ramura executivă sau legislativă a guvernului sau
faţă de o entitate juridică separată;
c) Consacrat prin legislaţie;
d) Cu jurisdicţie asupra unui singur sector de servicii – bănci, a unei singure
industrii sau instituţii financiare, servicii legale.
7) Ombudsmanul pentru autoreglementare pentru o anumită industrie sau
sector de servicii creat de industria respectivă sau sectorul de servicii pentru a
soluţiona plângerile înaintate de clienţi este16
:
a) Ombudsmanul pentru o anumită industrie sau sector de servicii stabilit de
industria respectivă sau sectorul de servicii acţionând colectiv(bănci, companii de
asigurări);
15
Ibidem.
16
Ibidem, p. 15.

16
b) Stabilit printr-un acord al industriei, adesea prin crearea unei entităţi juridice
umbrelă (corporaţii nonprofit, fundaţii, comisii) şi finanţate de industrie;
c) Trebuie numit şi, totodată, să raporteze unui organism din organizaţia umbrelă ce
conţine un număr, preferabil o majoritate, din membrii din afara industriei (consiliul de
directori al corporaţiei sau fundaţiei);
d) Preia plângeri de la membri ai industriei/sectorului de servicii sau clienţi ce
participă în schemă.
8) Ombudsmanul organizaţional creat de instituţii şi corporaţii din sectorul
privat este17
:
a) Stabilit de către o instituţie sau companie, ziar sau o corporaţie ce oferă
bunuri/servicii, universitate, colegiu;
b) Numit şi răspunzător în faţa executivului sau administraţiei instituţiei/companiei
(comitetul de audit, consiliul de directori, şeful executiv, redactorul şef);
c) Consacrat prin instrumente legale sau prin elemente de politică internă a
instituţiei/companiei;
d) Cu jurisdicţie asupra plângerilor interne sau externe de la locul de muncă
înaintate de studenţi, clienţi etc. împotriva instituţiei sau companiei.
9) Organizaţia internaţională a Ombudsmanului de la locul de muncă este:
a) Stabilit de către o organizaţie internaţională;
b) Stabilit conform instrumentului intern al organizaţiei internaţionale;
c) Numit şi răspunzător faţă de secretarul general sau secretar general adjunct al
organizaţiei internaţionale;
d) Prezintă un mecanism intern de primire a plângerilor din partea angajaţilor
organizaţiei internaţionale, pe probleme legate de angajări.
10) Ombudsmanul clasic de la nivelul guvernării internaţionale sau
supranaţionale este:
a) Stabilit de către o organizaţie internaţională sau supranaţională;
b) Numit şi răspunzător faţă de ramura legislativă a organizaţiei internaţionale;
c) Consacrat printr-un tratat constitutiv şi/sau un instrument legal intern şi formal al
organizaţiei internaţionale;
d) Primeşte plângeri de la persoane din exteriorul organizaţiei ce au fost afectate de
activităţile organizaţiei (şi pot, de asemenea, primi plângeri din partea angajaţilor
organizaţiei) funcţia publică, securităţii etc.).
17
Ibidem.

17
1.3. Justificarea teoretică şi practică a instituţiei Mediatorului
European
,,La nivelul Uniunii Europene, instituţia Mediatorului European a fost înfiinţată prin
Tratatul de la Maastricht în anul 1995. Rolul Ombudsmanului European este de a
supraveghea activităţile instituţiilor Uniunii Europene şi de a se asigura că acestea respectă
principiile unei bune guvernări. Primul titular al acestui post a fost Jacob Söderman (1995-
2003)”18
, care anterior îndeplinise aceeaşi funcţie în Parlamentul Finlandez. ,,În doctrina şi
practica constituţională recentă este constant subliniată importanţa instituţiei
Ombudsmanului pentru garantarea şi îndeosebi, pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor
cetăţeneşti”19
.
Conform art. 43 din Carta Drepturilor Fundamentale: ,,fiecare cetăţean al Uniunii şi
fiecare persoană fizică sau juridică care are domiciliul, sau sediul statutar într-unul din
Statele Membre are dreptul să se adreseze Mediatorului European al Uniunii în cazurile
conduitei administrative necorespunzătoare în activitatea instituţiilor sau organelor
comunitare, cu excepţia Curţii de Justiţie şi a Tribunalului Primei Instanţe care îşi exercită
funcţiile judecătoreşti”.
Activitatea Ombudsmanului este în principiu publică, ceea ce nu împiedică ca
persoanele lezate să solicite ombudsmanului caracterul confidenţial al plângerii. De
asemenea, Ombudsmanul poate decide din proprie iniţiativă caracterul secret al activităţii sale
pentru motive temeinice20
. ,,Actele emise de Ombudsman pot fi decizii, cereri, recomandări,
citaţii”21
.
Explicaţia pentru care instituţia Ombudsmanului, înfiinţată în 1713, nu este
considerată drept bază a tuturor instituţiilor de tip Ombudsman din lume, este motivată prin
legătura sa evidentă cu puterea executivă, ceea ce elimina independenţa principială la care s-a
ajuns astăzi. Însă rolul său în evoluţia conceptului de Ombudsman este absolut semnificativ.
Evenimentele istoriei suedeze confirmă că, deşi suficient de puternică sub domnia lui Charles
şi a urmaşilor săi, monarhia decăzuse după moartea acestuia din noiembrie 1718, în timp ce
18
European Ombudsman, http://referate.rol.ro/download-referate/drept/European_Ombudsman.doc (accesat pe
data de 18.05.2015).
19
Ionescu Cristian, Drept Constitutional si Institutii politice, Editura Lumina Lex, 1996 , p.124.
20
data de 18.05.2015).
21
European Ombudsman, http://www.referateok.ro/?x=referat&id_p=938 (accesat pe data de 18.05.2015).

18
puterile Parlamentului creşteau exponenţial. Ca efect, modelul instituţiei înfiinţate în 1713,
redenumită în mai 1719 de către Cancelarul de Justiţie, justitiekanslern, s-a transformat într-o
instituţie mai degrabă a Parlamentului decât a regelui. Din a doua jumătate a secolului al
XVIII-lea, în care regele a devenit din nou conducător absolut, instituţia a fost asociată cu
executivul, însă fără ca Parlamentul să fie un capitol închis.
După convulsiile armate, noua Constituţie suedeză din 1809 a configurat
Ombudsmanul parlamentar al Suediei(justitieombudsmannen) ca o nouă instituţie
independentă a Parlamentului. Aproape 200 de ani mai târziu, aceasta şi-a demonstrat
funcţionalitatea constantă în societatea suedeză, având sub supraveghere funcţionarii publici,
prin intermediul inspecţiilor şi criticilor din plângerile individuale, consiliind cetăţenii şi
impunând exemple de bună administrare. În acest context, Cancelarul pentru Justiţie rămâne o
parte funcţională şi integrată a cadrului constitutional suedez, cu atât mai mult, cu cât, după
moartea lui Charles XII, în Suedia s-a instaurat, în 1718, un nou model parlamentar de
guvernare, care a ajuns, începând cu 1739, să instituie obligaţia ca Biroul Cancelarului pentru
justiţie să transmită rapoarte către Riksdag(parlament).
Între 1766 – 1776, Riksdag-ul, care exercita, de facto, întreaga putere a regelui, preia
şi dreptul de a-l numi pe Cancelarul justiţiei. Aceasta este perioada pe care suedezii o numesc
„Era libertăţii”, care poate coborî mult în timp, până spre 1720 şi 1772, respectiv în intervalul
dintre domnia lui Charles al XII-lea şi cea a lui Gustav al III-lea. Începând cu anul 1739,
Justitiekanzlerul (J.K.) are dreptul de a recepţiona petiţii ale persoanelor fizice şi de a le
analiza, atribuţii care le enunţă pe cele ale Justitie ombudsmanului actual. De asemenea,
acesta nu doar investiga sesizările de nereguli ale administraţiei, dar era mandatat şi să-i
trimită în judecată pe oficialii din administraţie care au comis o ilegalitate sau au neglijat să-şi
ducă la îndeplinire sarcinile stabilite în mod legal. Este evident, deci, că funcţiile sale se
modelează după schimbările politice survenite; astfel, dacă, în timpul „Erei libertăţii”, el
devenise, din funcţionar şi persoană de încredere a regelui, un mandatar al reprezentanţei
naţionale, după lovitura de stat a lui Gustav al III-lea, în 1772, el revine la vechiul statut.
Caracterul său de funcţionar supus regelui se augmentează ca efect al autocraţiei reinstaurate.
,,Atmosfera politică a anului 1809 – asasinarea lui Gustav al III-lea în 1792 şi
detronarea succesorului său Gustav-Adolf- favorizează revenirea la starea pierdută şi
anulează luptele pentru putere, instituind un echilibru între atribuţiile regelui şi cele ale
parlamentului”22
.
22
R.Corbett, F.Jacobs, M.Schakleton, Parlamentul European, Editia a 6-a, Editura Monitorul Oficial, Bucureşti,
2007, p. 93.

19
,,Însă, pe măsura evoluţiei timpului, rolul său se transferă mai mult spre acela de
apărător al cetăţenilor, cel de anchetator în justiţie fiind aproape ignorat. În perioada celui
de-al doilea război mondial, Suedia a creat un ombudsman adiţional, care avea sarcina de a
supraveghea autorităţile militare, urmând ca, în 1968, să consolideze cele două tipuri de
ombudsman. Extinderea conceptului de ombudsman a fost un proces derulat pe perioada a
două secole”23
, fiind introdus, terminologic, în noua Constituţie finlandeză din 1919, care
reglementează un birou al ombudsmanului aflat sub controlul legislativului, deşi în Finlanda
exista un birou al Cancelarului pentru justiţie ce făcea parte din latura executivă a guvernului,
cu rol de procuror şi gardian al respectării legilor. Până în anul 1933, Ombudsmanul finlandez
îşi asumase deja rolul de investigare şi identificare, în detrimentul celui de trimitere în
judecată şi îi fusese impusă responsabilitatea de a ancheta plângerile ce priveau armata şi
închisorile.
,,În a doua jumătate a secolului al XX-lea, răspândirea instituţiilor de tip ombudsman
a fost favorizată de o serie de factori politico-administrativi, pe măsura complexităţii din ce
în ce mai accentuate a vieţii economice şi sociale, ale cărei efecte au repercutat negativ
asupra desfăşurării raporturilor dintre cetăţeni şi administraţie, conlucrarea dintre aceştia
nefiind deloc facilă”24
. Astfel, sporirea evidentă a sarcinilor puterii legislative, dar şi a
administraţiei publice, a făcut anevoioasă derularea raporturilor dintre cetăţeni şi
administraţie, consecinţa fiind neîncrederea, reticenţa şi resemnarea primilor, care au început
să manifeste indiferenţă faţă de structurile administrative, excesiv de birocratice şi de
formalizate.
Pe acest fond socio-administrativ, tensiunile erau previzibile iar soluţionările obligau
autorităţile administraţiei publice la sporirea interesului pentru eliminarea disfuncţiilor apărute
în planul relaţiilor administraţie-cetăţeni, mare parte dintre aceste conflicte fiind favorizate de
inducerea, în conştiinţa colectivă, a unei presupuse subordonări a cetăţeanului faţă de
autoritatea administrativă. În acest context, multe state au recunoscut că instituţiile
tradiţionale de protecţie juridică a cetăţenilor şi de control a autorităţilor administraţiei publice
nu mai erau apte să soluţioneze aceste conflicte, impunându-se conceperea şi
instituţionalizarea unor instrumente noi şi eficace, care să se alăture celor deja existente.
La sfârşitul primului război mondial, dar în special al celui de-al doilea, în anii 50, în
majoritatea statelor europene, s-a configurat necesitatea introducerii, în sistemele naţionale de
drept, a unor mijloace necontencioase de soluţionare a cazurilor de încălcare a drepturilor
23
Groza Anamaria, Uniunea Europeană. Drept instituţional. Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2008, p. 330.
24
Augustin Fuerea, Manualul Uniunii Europene, Editura Universul Juridic,Bucureşti, 2007, p. 74.

20
omului, fundamentându-se, astfel, elementele instituţiei Mediatorului, cu punct de pornire în
modelul suedez al ombudsmanului.
1.3.1. Conceptul de ’’mediator european” – necesitate şi
importanţă
,,Organul denumit Mediatorul European a fost creat prin Tratatul de la Maastricht,
în strânsă legătură cu emergenţa cetăţeniei europene si cu accentuarea procesului de
constituţionalizare al Comunităţilor. Instituţia a fost creată cu scopul de a fi un intermediar
între cetăţenii UE şi autorităţile UE. Statutul, funcţionarea şi competenţele sale sunt
reglementate de art 21 si 195 TCE, precum şi de deciziile Parlamentului European privind
statutul şi condiţiile generale de exerciţiu a funcţiei de Mediator. Parlamentul stabileşte
statutul şi condiţiile generale de exerciţiu ale funcţiei Mediatorului”25
.
,,Autorităţile publice au obligaţia de a pune la dispoziţia ombudsmanului toate datele,
informaţiile şi documentele de care acesta ar avea nevoie pentru a-şi exercita atribuţiile.
Obudsmanul îşi exercită atribuţiile la plângerea persoanelor ale căror drepturi au fost
vătămate sau din oficiu, când are informaţii” 26
, date privind încalcarea unor drepturi
cetăţeneşti sau când constată el însuşi asemenea încălcări. În general, excede competenţei de
investigaţie a ombudsmanului membrii Guvernului, parlamentarii şi membrii aleşi ai
administraţiei publice locale. ,,Motivul unei asemenea derogări este că deputaţii, senatorii,
membrii aleşi ai organelor administraţiei publice locale sunt reprezentanţi ai poporului iar
ministrii raspund politic in faţa Parlamentului”27
.
,,Instituția Ombudsmanului este caracterizată prin faptul că accesul la serviciile
prestate este gratuit și accesibil tuturor fără nici o deosebire și prin eficacitatea si celeritatea
serviciilor. Această instituție introduce un plus de comunicare și echitate în relațiile dintre
cetățean și autoritățile publice. Are ca scop fundamental protecția particularilor în relațiile
acestora cu administrația”28
. Din acest punct de vedere instituția are un rol deoesbit de
25
Groza Anamaria, Uniunea Europeană. Drept instituţional. Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2008, p. 329.
26
Ombudsmanul European, http://referate.rol.ro/download-referate/drept/European_Ombudsman.doc (accesat pe
data de 19.05.2015).
27
European Ombudsman, http://www.referateok.ro/?x=referat&id_p=938 (accesat pe data de 19.05.2015).
28
Teză de Doctorat- Mijloace necontencioase de promovare şi protejare a drepturilor omului-Ombudsmanul
European,
http://doctorat.snspa.ro/sites/default/files/doctorat/jianu%20alexandru/Rezumat%20teza%20limba%20romana%
20bun.doc(accesat pe data de 19.05.2015).

21
important prin contribuția pe care o aduce garantării drepturilor oamenilor la o bună și dreaptă
administrație.
Cererile care se adreseaza Ombudsmanului trebuie făcute în scris şi semnate. În
principiu, anonimele nu se iau in considerare, ceea ce nu împiedică însă că o plângere
anonimă să fie motivul sesizării din oficiu al ombudsmanului şi punctul de declanşare al unei
expertize de rutină. În legislaţia statelor referitoare la organizarea şi funcţionarea instituţiei
ombudsmanului, se prevede că nu se iau în considerare plângerile cetăţenilor ale căror
drepturi au fost incălcate cu unu sau după caz, cu doi ani înainte de sesizarea
ombudsmanului29
.
29
Ibidem.

22
CAPTOLUL II
Statutul Mediatorului European
Utilitatea evidentă a ombudsmanului în ţările care au receptat această instituţie şi
extinderea sa extrem de rapidă în majoritatea statelor europene, cu precădere în a doua
jumătate a secolului trecut, au condus la consacrarea unei instituţii echivalente şi la nivelul
Uniunii Europene.
Încă de la înfiinţarea sa, Ombudsmanul European a apărut ca o modalitate a
controlului parlamentar asupra executivului – în vechea tradiţie constituţională nordică –,
precum şi ca un gardian independent al drepturilor cetăţenilor.
,,În cadrul instituit de Tratate şi de condiţiile prevăzute în acestea, Ombudsmanul
European sprijină descoperirea cazurilor de administrare defectuoasă”
30
din activitatea instituţiilor şi organismelor Uniunii, cu excepţia Curţii de Justiţie şi a
Tribunalului de Primă Instanţă, atunci când acţionează în calitate juridică, şi face
recomandări în vederea stopării acestora. Nicio acţiune a unei alte autorităţi sau persoane nu
poate face obiectul unei plângeri adresate Ombudsmanului European.
2.1. Originalitatea instituţiei. Trăsăturile generale ale
Ombusmanului European
În ultimele decenii, tot mai multe ţări au introdus în sistemul juridic naţional o
instituţie receptată din practica parlamentară suedeză, care are ca rol soluţionarea
plângerilor ce i se adresează de către cetăţenii care pretind că drepturile lor au fost
încălcate de funcţionari sau autorităţi ale administraţiei publice. Este vorba de instituţia
„Ombudsmanului”.
Iniţial instituţia ombudsmanului s-a format în Suedia în anul 1809. Anterior însă, în
această ţară exista practica ca Parlamentul (Riksdag) să numească un împuternicit al său,
30
Antonie Iorgovan, Tratat de Drept Administrativ, vol I, Editura Nemira, Bucureşti, 2002, p. 74.

23
investit cu prerogativa de a cerceta şi soluţiona plângerile persoanelor vătămate în
drepturile lor prin abuzuri ale administraţiei regale.
,,Ombudsmanul avea sarcina de a promova aplicarea uniformă a legilor, şi de a
semnala inadvertenţele legislative”31
. Avea posibilitatea de a îşi îndeplini atribuţiile prin
efectuarea de inspecţii şi prin primirea de plângeri. ,,În limba suedeză „ombud” înseamnă
mandat, procură, împuternicire”32
. Astfel, ombudsman desemnează instituţia învestită de
Parlament printr-un mandat de reprezentare să examineze plângerile ce i se adresează de
cei ce pretind că le-au fost încălcate drepturile garantate de Constituţie. Urmând modelul
suedez, Finlanda a creat postul de Ombudsman Parlamentar în 1919. Prin urmare instituţia
Ombudmanului din Finlanda a fost a doua înfiinţată din lume. Instituţia Ombudsmanului s-
a răspândit în toate ţările nordice la jumătatea secolului 20.33
În Danemarca instituţia
Ombudsmanului a fost creată în 1955 iar în Norvegia în 1962.
Instituţia Ombudsmanului a deveni răspândită în toate părţile lumii. Anii 1970 au
demonstrat că instituţia Ombudsman –ului a găsit terenul potrivit pentru a se răspândi în
Noua Zeelandă şi provinciile canadiene şi statele australiene. Până în prezent instituţii
asemănătoare au fost înfiinţate în aproape toate ţările europene. Instituţii asemănătoare
funcţionează în unele ţări africane dar şi în state central şi sud americane. În fiecare an,
Ombudsmanul European transferă aproximativ 35% din plângerile primite care nu le poate
rezolva instituţiilor similare la nivel naţional sau altor organisme similare.
Informarea a 350 de milioane de cetăţeni din 15 state membre şi în 12 limbi naţionale
prevăzute de Tratat, în legătură cu dreptul lor de a adresa plângeri nu este o sarcină deloc
uşoară34
. Dar Ombudsmanul European a depus eforturi pentru a aduce la cunoştinţa a cât mai
mulţi cetăţeni despre obiectul activităţii sale. Fie prin intermediu media, discursurilor,
seminariilor sau vizite în statele membre Ombudsmanul European depune eforturi pentru a se
asigura că cetăţenii uniunii europene cunosc activitatea sa35
.
Site-ul de internet al Ombudsmanului European furnizează informaţii pentru oameni
cu o largă gamă de interese de la cetăţeni care doresc să adreseze petiţii până la studenţi care
se documentează pentru teze şi lucrări, până la jurnalişti interesaţi de ultimele comunicate de
31
data de 20.05.2015).
32
Ibidem.
33
Ionescu Cristian, Drept Constitutional si Institutii politice, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1996, p.123.
34
European Ombudsman, http://en.wikipedia.org/wiki/European_Ombudsman (accesat pe data de 20.05.2015).
35
data de 20.05.2015).

24
presă. Actualizat în permanenţă şi disponibil în 11 limbi europene, reprezintă o soluţie pentru
ca activitatea Ombudsmanului European să fie cunoscută.
Ombudsmanul European a încercat din greu să îmbunătăţească modul în care
instituţiile comunitare lucrează în folosul cetăţenilor europeni36
. Fiecare petiţie soluţionată de
către Ombudsmanul European a avut un rezultat pozitiv, nu numai pentru petiţionarul direct
interesat de acest lucru ci pentru toţi cetăţenii Europei în general. Succesul său în a
îmbunătăţii activitatea instituţiilor a fost recunoscut în întreaga Uniune Europeană. De la
înfiinţarea sa în 1995, Ombudsmanul European a primit numeroase premii şi i s-au acordat
numeroase distincţii pentru realizările sale37
. Institutul European pentru Administraţie Publică
a acordat premiul „Alexis de Tocqueville” pe anul 2001 Ombudsmanului European pentru că
a îmbunătăţit administraţia publică în Europa şi pentru munca sa neostenită pentru creşterea
transparenţei la nivelul instituţiilor Uniunii Europene.
În anul 2001 Ombudsmanul European a fost desemnat printre primii „50 de europeni
ai anului” în cadrul unui eveniment organizat de ziarul Vocea Europei. Premiul a fost acordat
celor mai influenţi europeni în anul 2001 şi a recunoscut realizările Ombudsmanului
European în eforturile sale pentru creşterea transparenţei în administraţie şi îmbunătăţirea
libertăţii de exprimare. În anul 2001, Ombudsmanul European i-a fost acordat titlul de
Cavaler al Legiunii de Onoare Franceze. Legiunea de Onoare este cea mai prestigioasă
distincţie militară şi civilă din Franţa.
2.2. Modalitatea de desemnare a Mediatorului European
Cadrul legislativ care reglementează instituția Ombudsmanului European este stipulat
prin art. 8 alin.2 din Tratatul de la Maastricht, potrivit căruia " orice cetățean al Uniunii se
poate adresa Mediatorului instituit în conformitate cu dispozițiile art. 138 E".
În cadrul art. 138 E se prevăd următoarele: "Parlamentul European numește un
mediator, abilitat să primească plângerile emanând de la orice cetățean al Uniunii sau de la
orice persoană fizică sau morală rezidând sau având sediul statutar într-un stat membru și
relative la cazuri de proastă administrare în acțiunea instituțiilor sau organelor comunitare,
cu excepția Curții de Justiție și a Tribunalului de Primă Instanță în exercițiul funcțiunilor lor
jurisdicționale.
36
Ibidem.
37
Ombudsmanul European, http://www.ombudsman.europa.eu (accesat pe data de 20.05.2015).

25
Conform misiunii sale, mediatorul efectuează anchetele pe care le consideră
justificate, fie din proprie inițiativă, fie pe baza plângerilor care i-au fost prezentate direct
sau prin intermediul unui membru al Parlamentului European, afară de cazul în care faptele
respective fac sau nu obiectul unei proceduri jurisdicționale
În cazul în care mediatorul a constatat un caz de proastă administrare, sesizează
instituția în cauză, care dispune de un termen de 3 luni pentru a lua măsuri. Mediatorul
transmite apoi un raport Palramentului European și instituției în cauză.
Persoana de la care emană plângerea este informată de rezultatul acestor anchete. În
fiecare an, mediatorul prezintă un raport Parlamentului European asupra anchetelor sale.
2. Mediatorul este numit după fiecare alegere a Parlamentului European pentru
durata legislatuii. Mandatul său poate fi reînnoit. Madiatorul poate fi declarat demisionar de
către Curtea de Justiție, la cererea Parlamentului European, dacă nu mai îndeplinește
condițiile necesare exercitării funcțiunilor sale sau dacă a comis o greșeală gravă.
3. Mediatorul își exercită funcțiunile în deplină independență. În îndeplinirea
îndatoririlor sale, el nu solicită și nici nu acceptă instrucțiuni de la nici un organism. Pe
durata funcțiunii lui, mediatorul nu poate exercita nici o activitate profesională, remunerată
sau nu.
4. Parlamentul European fixează statutul și condițiile generale de exercitare a
funcțiunilor mediatorului după avizul Comisiei și cu aprobarea Consiliului, statuând cu
majoritate calificată.38
"
La preluarea îndatoririlor sale, Ombudsmanul European se angajează solemn în faţa
Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene că îşi va îndeplini îndatoririle în mod complet
independent şi imparţial, şi că pe parcursul mandatului său şi după încheierea acestuia va
respecta obligaţiile care decurg din acesta, în special îndatorirea de a proceda cu integritate şi
discreţie în ceea ce priveşte acceptarea unor funcţii, numiri sau beneficii după încheierea
mandatului său.
,,Numirea Ombudsmanului European se realizează conform prevederilor Articolului
194 din Regulamentul Interior al Parlamentului. Potrivit acestui document, Preşedintele
proaspat ales în funcţie lansează un apel de prezentare la candidatură, fiecare candidat poate
susţine o singură candidatură, votut este vsecret, iar decizia se adoptă cu majoritatea
voturilor exprimate. În cazul în care nici unul dintre candidaţi nu este ales la sfârşitul
38
European,

26
primelor două tururi, numai cei doi candidaţi care au obţinut cel mai mare număr de voturi
în cel de-al doilea tur se pot menţine, iar în toate cazurile de egalitate de voturi, candidatul
cel mai vârstnic câştigă”39
.
Ombudsmanul European este unic și independent, nu poate exercita nici o altă funcție
politică sau administrativă, nici una profesională, indiferent dacă este remunerat sau nu. Este
ales de Parlament pentru un mandat egal ca durată cu cel al parlamentarilor. El nu poate fi
demis din funcție decât de Curtea de Justiție, la cererea Parlamentului, căruia, de fapt, îi
prezintă și rapoarte.
În principiu, numirea de către adunările legiuitoare a Ombudsmanului presupune că tot
ele îl și pot revoca: aceasta mai presupune și că mandatul său este afectat de o scadență în
timp pe o durată determinată. Legislația românească precizează că, Avocatul Poporului, numit
pe o perioada de patru ani, poate fi revocat din funcție în cazul încălcării Constituției și a
legilor naționale, numai la propunerea Biroului permanent al Senatului, după analizarea
raportului Comisiei juridice de numiri, disciplină, imunități și validări, cu votul majorității
senatorilor.
În Articolul 196 a Regulamentului Interior al Parlamentului European se aduc la
cunoştiinţă situaţiile în care Ombudsmanul poate fi destituit. Astfel în aliniatul 1 este
prevăzută prevederea conform căreia cu o zecime dintre deputaţii Parlamentului se poate
solicita destituirea Ombudsmanului pe motiv că nu mai îndeplineşte condiţiile necesare
exercitării funcţiilor sale sau pentru că a comis o abatere gravă. Cererea se trimite
Ombudsmanului şi comisiei competente care, în cazul în care majoritatea membrilor săi
consideră că motivele invocate sunt întemeiate, prezintă un raport Parlamentului.
La cererea sa, Ombudsmanul este audiat înainte de supunerea la vot a raportului.
Parlamentul, după dezbatere, hotărăşte prin vot secret. Înainte de începerea votului,
Preşedintele se asigură de prezenţa a cel puţin jumătate dintre membrii care compun
Parlamentul. În cazul unui vot favorabil destituirii Ombudsmanului şi în cazul în care acesta
nu i-a dat curs, Preşedintele sesizează Curtea de Justiţie cel mai târziu în perioada de sesiune
următoare votului, solicitându-i să se pronunţe în cel mai scurt timp asupra cererii vizând
declararea destituirii Ombudsmanului. Altă situaţie în care mandatul Ombudsmanului poate
să înceteze înainte de termen este aceea în care, acesta demisionează în mod voluntar.
39
Ibidem.

27
2.3. Domeniile de competenţă a Mediatorului European
Domeniile importante în care îşi desfăşoară activitatea ombudsmanul sunt
următoarele: garantarea drepturilor fundamentale; asigurarea unei administraţii deschise
şi eficiente; îmbunătăţirea serviciilor asigurate de către instituţiile comunitare; garantarea
respectării regulilor şi ormelor juridice; protecţia drepturilor funcţionarilor din instituţiile
U.E.
Garantarea drepturilor fundamentale este unul dintre obiectivele de bază pe care şi
le-a propus Uniunea Europeană, în acest sens având loc la Nisa, în decembrie 2000,
întâlnirea dintre preşedinţii celor trei instituţii fundamentale ale Uniunii – Comisia,
Parlamentul şi Consiliul – care s-a finalizat cu proclamarea Chartei Europene a Drepturilor
Omului. Prin intermediul elaborării acestui act, s-a urmărit ca toţi cetăţenii să cunoască
toate drepturile fundamentale pe care instituţiile şi organismele UE trebuie să le respecte,
precum şi facilitarea accesului cetăţenilor la aceste drepturi.
Ombudsmanul urmăreşte, prin activitatea pe care o întreprinde, dacă prevederile
trecute în Chartă sunt respectate chiar de către instituţiile care au proclamat-o. Rolul său
este de a actualiza, în permanenţă, promisiunile făcute către cetăţenii UE, precum şi de a
oferi sprijin în vederea respectării lor în exercitarea activităţilor zilnice.
Un alt rol al ombudsmanului este acela de a asigura o administraţie deschisă şi
eficientă, lucru prezent şi în Carta Europeană a Drepturilor Omului, care vizează şi dreptul
la o bună administrare.
Dreptul acesta a fost introdus la propunerea Ombudsmanului European, el
argumentând inserţia prin faptul că cetăţenii sunt îndrituiţi să beneficieze de o administrare
deschisă şi eficientă.
Pentru a conferi o bază solidă expresiei bună administrare40
, s-a elaborat Codul
European pentru bună conduită adminstrativă, adoptat de Parlament în septembrie 2001. În
cuprinsul acestui Cod, sunt identificate aşteptările cetăţenilor faţă de administraţia UE,
stabilindu-se , în consecinţă, un program de lucru cu publicul. Raţionamentul pentru care s-
a constituit acest cod este ca, prin respectarea lui, funcţionarii UE să fie siguri că se vor
evita posibilele cazuri de proastă adiministrare. În efect, serviciile oferite cetăţenilor au
cunoscut serioase îmbunătăţiri. În prezent, codul se utilizează de către ombudsman când se
40
Emil Bălan, Instituţii administrative, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2008, pp. 32-33.

28
investighează plângerile înaintate de către cetăţeni în ceea ce priveşte administrarea. Pe
baza acestui Cod, Ombudsmanul European a formulat o propunere Comisiei, ce urmărea
elaborarea unei legi a administraţiei, care urma să fie aplicată tuturor instituţiilor şi
organismelor UE.
O parte importantă a activităţii ombudsmanului o reprezintă îmbunătăţirea
serviciilor asigurate de instituţiile comunitare, motivată de faptul că cetăţenii au dreptul la
o administraţie publică funcţională şi corectă. De asemenea, transparenţa fiind o parte
esenţială a democraţiei, în calitate de cetăţean, oricine are dreptul de a fi la curent cu modul
şi scopul în care sunt luate deciziile. Instituţiile europene sunt obligate să apere şi să
promoveze principiul transparenţei. Însă, deşi articolul 1 din Tratatul instituind
Comunitatea Europeană prevede că „deciziile sunt luate cât mai deschis posibil”, această
sarcină nu a fost întotdeauna îndeplinită, multe dintre plângerile adresate Ombudsmanului
European fiind referitoare la lipsa transparenţei în unele dintre instituţiile europene. Unele
din rezultatele aşteptate şi prevăzute ca urmare a îmbunătăţirii serviciior asigurate de
instituţiile comunitare ar putea fi primirea răspunsului la petiţiile formulate în limba
maternă a petiţionarului, primirea la timp a salariilor, respectarea obligaţiilor contractuale,
funcţionarea mai bună a instituţiilor.
Instituţiile europene sunt obligate să apere şi să promoveze principiul transparenţei.
Articolul 1 din Tratatul instituind comunitatea europeană prevede că “ deciziile sunt luate
cât mai deschis posibil” Această sarcină nu a fost întotdeauna îndeplinită. Multe dintre
plângerile adresate Ombudsmanului European erau referitoare la lipsa transparenţei în
unele dintre instituţiile europene. Unele din rezultatele prevăzute ca urmare a îmbunătățirii
serviciior asigurate de instituțiile comunitare ar fi: primirea răspunsului la petițiile
formulate în limba maternă a petiționarului, primirea la timp a salariilor, respectarea
obligațiilor contractuale, funcționarea mai bună a instituțiilor.
Ombudsmanul European a făcut eforturi pentru ca instituţiile europene să ofere un
acces cât mai larg la informaţii. Anchetele sale referitoare la accesul public la documentele
Uniunii Europene a condus la adoptarea şi publicarea de către aproape toate instituţiile şi
organismele comunitare a unor regulii de acces la documente. Dacă instituţiile urmează cu
stricteţe principiul accesului liber când aplică aceste reguli, cetăţenii vor putea înţelege
mult mai uşor modul în care aceste instituţii îşi desfăşoară activitatea
Comisia Europeană este responsabilă pentru asigurarea faptului că Statele Membre
respectă legile comunitare. În îndeplinirea acestei atribuţii, este cunoscută în mod neoficial

29
ca „Apărător al Tratatului”. Se bazează foarte mult pe sesizări ale cetăţenilor pentru a
identifica cazuri în care Statele membre nu respectă legile comunitare.
Numeroşi cetăţeni au fost nemulţumiţi de modul în care Comisia Europeană a
rezolvat aceste cazuri. Aceştia s-au adresat Ombudsmanului European susţinând că
procedura a fost secretoasă şi timpul îndelungat de soluţionare, a fost o lipsă de informare
cu privire la stadiul dosarului şi că, Comisia Europeană a refuzat să dea motivele pentru
care a clasat cazul. Constrâns de necesitatea unei mai mari transparenţe şi de nevoia ca
cetăţenii să fie trataţi corespunzător, Ombudsmanul European a solicitat Comisiei
Europene să îmbunătăţească procedurile sale. Ca răspuns, Comisia Europeană a acceptat să
informeze persoana care a depus reclamaţia despre intenţia sa de a clasa un dosar, înainte
de a lua decizia finală. După ce Ombudsmanul European a primit şi mai multe plângeri a
solicitat Comisiei Europene să elaboreze un cod care să guverneze activitatea sa referitoare
la relaţia cu cetăţenii în timpul investigaţiilor sale.
În activitatea instituției ombudsman este cuprinsă și protecția dreptului
funcționarilor din cadrul instituțiilor UE, ca urmare a plângerilor adresate ombudsmanului
cu privire la problemele întâmpinate de aceștia, din partea angajatorilor, aceste probleme
fiind din cele mai diverse: nerespectarea obligațiilor contractuale, nerespectarea dreptului
la asigurări de sănătate și pensii.
Un alt obiect al plângerilor adresate Ombudsmanului European a fost secretul
referitor la procedurile prin care instituţiile şi organismele Uniunii Europene recrutează
personal. Aceste fapt este cu atât mai serios cu cât de obicei acesta este primul contact pe
care oamenii îl iau cu administraţie comunitară.
2.4. Misiunea Mediatorului European
,,Într-o societate întemeiata pe respect fata de justitie, mediatorul îndeplineste un rol
eminent. Într-un Stat de drept, mediatorul are sarcina de a încerca solutionarea conflictelor
pe cale amiabila, în conditii de neutralitate, impartialitate si confidentialitate . Mediatorul nu
are si nu poate avea o obligatie de rezultat, ci doar de prudenta si diligenta. Solutionarea
conflictului depinde exclusiv de acordul partilor, misiunea principala a mediatorului fiind

30
aceea de a depune toate efortul de care este capabil si priceperea pe care o are pentru a
sprijini partile sa ajunga la un acord”41
.
În 2009, Ombudsmanul European a adoptat următoarea declarație de misiune:
Ombudsmanul European caută să obțină rezultate echitabile la plângerile împotriva
instituțiilor Uniunii Europene, încurajează transparența și promovează o cultură
administrativă a serviciilor. El dorește să clădească încrederea prin dialogul între cetățeni și
Uniunea Europeană și să dezvolte cele mai înalte standarde de comportament în instituțiile
Uniunii.
Principiile directoare care reprezintă cadrul pentru activităţile interne si extrerne sunt:
Integritatea, prin tratarea plângerilor cu obiectivitate si impartialitate, echitatea, principiu
esenţial al unei bune administrări, responsabilitatea, dialogul si serviciile, Ombudsmanul
existând pentru a servi cetățenii și părțile interesate si pentru a asigura servicii de o calitate cât
mai înaltă.
Comunicarea permanentă cu cetăţenii U.E. Ombudsmanul European a depus eforturi
pentru a aduce la cunoştinţa cetăţenilor UE obiectul activitaţii sale. Fie prin intermediul
media, discursurilor, seminariilor sau vizite în statele membre Ombudsmanul European
depune eforturi pentru a se asigura ca cetăţenii Uniunii Europene cunosc activitatea sa.
Ombudsmanul European organizează regulat întâlniri cu media. Acesta elaborează
comunicate de presa pentru a atrage atenţia asupra deciziilor importante pe care le-a luat.
Conferinţele de presa şi dineurile sunt organizate pentru a prezenta raportul anual al
Ombudsmanului European, oferind şansa de a se pune întrebari şi de a primi răspunsuri în
legatură cu activitatea sa.
Ombudsmanul European şi angajaţii săi iau parte la seminarii, conferinţe şi întâlniri
pentru a informa despre dreptul de a adresa petiţii şi despre rezultatele ce au fost obţinute.În
martie 2001, Ombudsmanul European a prezentat un discurs important "Lupta pentru
deschidere in Uniunea Europeana” în cadrul unei conferinţe organizată de catre European
Citizens Action Service la Bruxelles. Conferinţa a fost organizată de catre ONG-uri,
reprezentanţi ai autorităţii locale, firme de avocatură şi experţi media.
Pentru a se asigura ca cetaţenii Uniunii Europene sunt corect informaţi în legatură cu
activitatea Ombudsmanului European, este foarte important să ştie de unde să se obţina
informaţii relevante. În statele membre birourile Comisiei Europene şi ai Parlamentului
41
Codul de etică şi deontologie profesională a mediatorilor, http://www.cmediere.ro/download/8/codul-de-
etica-si-deontologie-profesionala-a-mediatorilor (accesat pe data de 21.05.2015).

31
European reprezintă de obicei prima posibilitate pentru ca cetăţenii Uniunii Europene să afle
mai multe despre uniune.
Mediatorul este dator să desfăşoare investigaţii pe care la considera întemeiate.
Plângerile către Mediatorul European sunt tratate într-o maniera transparentă câtă vreme
petentul nu cere confidenţialitate. Acestea se depun la Mediatorul European numai după ce
toate canalele administrative şi/sau judiciare de soluţionare au fost epuizate42
. Intervalul de
timp nu poate totuşi depăşi 2 ani de la data comiterii faptei care face obiectul plângerii. Acest
interval ţine cont de durata rezonabilă de soluţionare a problemelor administrative şi/sau
judiciare de mare complexitate, în condiţiile în care Curţile Europene fac dovada unui grad
ridicat de celeritate.
,,Este important ca Mediatorul să acţioneze într-o manieră cat mai deschisă şi mai
transparentă, pentru ca, astfel, cetăţenii să înţeleagă şi să îi poată urmări activitatea,
respectiv pentru a servi drept exemplu pentru alte instituţii”43
. Ca prim pas în investigaţia
unei plângeri este trimiterea acesteia şi a anexelor sale instituţiei sau organismului vizat
pentru o opinie informativă. Odată primit punctul de vedere al forumului vizat, Mediatorul are
obligaţia să-l trimită petentului în vederea formulării de observaţii. Nu de puţine ori se
întâmplă ca instituţia/organismul vizat să depună toate diligenţele să rezolve cererea
petentului.
A. În acest caz Mediatorul constată buna credinţă a forumului şi închide cazul ca fiind
soluţionat de instituţie.
B. Dacă instituţia vizată nu soluţionează cazul, iar petentul insistă în soluţionarea
plângerii, Mediatorul continuă investigaţiile procedând după cum urmează44
:
- închide cazul şi informează instituţia sau organismul vizat atunci când nu exista caz
de administrare defectuoasă;
- caută o soluţionare amiabilă pentru satisfacerea petentului când găseşte motive de
administrare defectuoasa;
- dacă rezolvarea amiabilă nu este posibilă sau nu eşuează, închide cazul cu o
observaţie critică la adresa instituţiei vizate, fie elaborează un raport formal asupra
administrării defectuoase. În raport sunt incluse recomandări în legătură cu procedurile
interne ale instituţiei vizate.
42
Mediatorul, http://www.cursuri-formare-mediere.ro/docs/articles/f5579c91ce-Mediatorul%20European.pdf
(accesat pe data de 21.05.2015).
43
Proceduri şi drepturi, https://www.yumpu.com/ro/document/view/28084720/iustitia-nr-2-baroul-dolj/21
(accesat pe data de 21.05.2015).
44
Ibidem.

32
C. În cazurile grave de administrare defectuoasă sau cu implicare generală asupra
bunului mers al instituţiilor comunitare, Mediatorul trebuie sa continue investigaţia făcând
recomandări pertinente instituţiei vizate.
Instituţia trebuie ca în maxim 3 luni de la primirea recomandărilor să trimită
Mediatorului o opinie, fie de acceptare a deciziei Mediatorului, fie de refuz a recomandărilor.
În urma refuzului de a răspunde satisfăcător unei recomandări, potrivit statutului, Mediatorul
va trimite un raport Parlamentului European şi instituţiei respective. În raport Mediatorul
poate cuprinde şi recomandări suplimentare. Organele şi instituţiile comunitare vizate au
obligaţia ca în timpul anchetei să coopereze cu Mediatorul European.
Procedurile şi prevederile prin care instituţiile europene sunt obligate să răspundă sunt
clar definite, explicite şi nu lasă spaţiu pentru evitare sau interpretare. Asemenea reglementări
au fost introduse la solicitarea insistentă a Mediatorului şi, în cele din urmă, acceptate şi
sprijinite de instituţiile investigate, care au recunoscut nevoia Mediatorului de a avea la
dispoziţie instrumente adecvate pentru investigaţiile sale.
2.5. Funcţionarea instituţiei Mediatorului European. Atribuţiile
Mediatorului European
În primele luni, ombudsmanul a fost obligat să adopte un profil atenuat, din cauza
noutăţii instituţiei şi a controverselor ce au marcat crearea sa. Urmând strict litera
Tratatelor şi statutelor ce îi defineau funcţiile. În primul său raport, înaintat după câteva
luni de activitate, a declarat, în mod clar, că el nu ar soluţiona problemele politice, dar ar
evalua admisibilitatea plângerilor şi le-ar studia cu atenţie.
De asemenea, ,,a specificat că nu intenţiona să-şi restrângă misiunea numai la
cazuri de administrare defectuoasă”45
, conferindu-şi o dublă misiune – atât implementarea
drepturilor cetăţenilor la toate nivelele de guvernare a Uniunii, cât şi transparenţa în
activităţile instituţiilor şi organismelor Comunităţii, adică a subliniat intenţia sa de a-şi
asuma dublul rol jucat de către ombudsmanul din tradiţia nordică – să-i sprijine pe cetăţeni
în problemele acestora cu administraţia şi să promoveze, din proprie iniţiativă, principiile
transparenţei şi responsabilităţii inerente pentru conceptul de practici pentru o bună
45
Ioan Alexandru, Drept Administrativ în Uniunea Europeană, Editura Lumina Lex, Bucuresti 2006, p. 84.

33
administrare. Din acel moment, a declarat, în mod constant şi repetat, că obiectivul său era
nu numai de a rezolva anumite probleme, ci şi de a contribui la consolidarea unei
administraţii deschise, democratice şi responsabile.
,,Instituţia Ombudsmanului European a fost garanţia respectării drepturilor
individului, în condiţiile mixajului evident al sistemului administrativ, îndeplinind o funcţie
de mediere, paralel cu cea de educare a cetăţeanului în relaţiile sale cu birocraţia, de
protecţie a lui, impunând-o ca o autoritate de facto”46
.
Numirea Ombudsmanului European se realizează conform prevederilor Tratatului
privind Funcţionarea Uniunii (art. 227, 228) şi ale Articolului 194 din Regulamentul Interior
al Parlamentului. Potrivit acestui document, Preşedintele proaspat ales în funcţie lansează un
apel de prezentare a candidaturii. Fiecare candidat poate susţine o singură candidatură, votul
fiind secret, iar decizia adoptată cu majoritatea voturilor exprimate în Parlament. În cazul în
care niciunul dintre candidaţi nu este ales la sfârşitul primelor două tururi, numai cei doi
candidaţi care au obţinut cel mai mare număr de voturi în cel de-al doilea tur se pot menţine,
iar, în toate situaţiile de egalitate de voturi, candidatul cel mai vârstnic câştigă.
Ombudsmanul este ales de Parlament pentru un mandat egal ca durată cu cel al
parlamentarilor. El nu poate fi demis din funcţie decât de Curtea de Justiţie, la cererea
Parlamentului, căruia, de fapt, îi prezintă şi rapoarte. În principiu, numirea de către adunările
legiuitoare a Ombudsmanului presupune că tot ele îl şi pot revoca; aceasta mai înseamnă şi că
mandatul său este afectat de o scadenţă în timp pe o durată determinată.
La preluarea îndatoririlor sale, Ombudsmanul European se angajează solemn în faţa
Curţii de Justiţie a Uniunii Europene că îşi va îndeplini îndatoririle în mod complet
independent şi imparţial, şi că, pe parcursul mandatului său şi după încheierea acestuia, va
respecta obligaţiile care decurg din acesta, în special îndatorirea de a proceda cu integritate şi
discreţie în ceea ce priveşte acceptarea unor funcţii, numiri sau beneficii după încheierea
mandatului său.
În Articolul 196 al Regulamentului Interior al Parlamentului European, se invocă
situaţiile în care ombudsmanul poate fi destituit. Astfel, în alineatul 1, este prevăzută
dispoziţia conform căreia, cu o zecime dintre deputaţii Parlamentului, se poate solicita
destituirea Ombudsmanului, pe motiv că nu mai îndeplineşte condiţiile necesare exercitării
funcţiilor sale sau pentru că a comis o abatere gravă. Cererea se trimite ombudsmanului şi
comisiei competente care, în cazul în care majoritatea membrilor săi consideră că motivele
46
Beşteliu, Drept internaţional public, volumul I, Editura All Beck, Bucureşti, 2005, p. 101.

34
invocate sunt întemeiate, prezintă un raport Parlamentului. La solicitarea sa, ombudsmanul
este audiat înainte de supunerea la vot a raportului. Înainte de începerea votului, Preşedintele
se asigură de prezenţa a cel puţin jumătate dintre membrii care compun Parlamentul.
Parlamentul, după dezbatere, hotărăşte prin vot secret. În cazul unui vot favorabil destituirii
ombudsmanului şi dacă acesta nu i-a dat curs, Preşedintele sesizează Curtea de Justiţie cel mai
târziu în perioada de sesiune următoare votului, solicitându-i să se pronunţe în cel mai scurt
timp asupra cererii vizând declararea destituirii ombudsmanului. Altă situaţie în care
mandatul ombudsmanului poate să înceteze înainte de termen este aceea în care acesta
demisionează în mod voluntar.
Ombudsmanul European a făcut eforturi ca instituţiile europene să ofere un acces cât
mai larg la informaţii. Astfel, anchetele sale referitoare la accesul public la documentele
Uniunii Europene a favorizat adoptarea şi publicarea de către aproape toate instituţiile şi
organismele comunitare a unor regulii în acest sens. Dacă instituţiile urmează cu stricteţe
principiul accesului liber când aplică aceste reguli, cetăţenii vor putea înţelege mult mai uşor
modul în care aceste instituţii îşi desfăşoară activitatea.
Comisia Europeană este responsabilă pentru asigurarea garanţiei că Statele Membre
respectă legile comunitare 47
iar, în îndeplinirea acestei atribuţii, este cunoscută în mod
neoficial ca „Apărător al Tratatului”. În acest sens, Comisia se bazează foarte mult pe sesizări
ale cetăţenilor prin care se poate realiza o radiografie a calităţii administraţiei europene. În
acest spirit, numeroşi cetăţeni au fost nemulţumiţi de modul în care Comisia Europeană a
rezolvat aceste cazuri, ceea ce a făcut ca aceştia să se adreseze Ombudsmanului European,
susţinând că procedura a fost secretoasă şi timpul de soluţionare a fost îndelungat; de
asemenea, cetăţenii reclamau lipsa de informare cu privire la stadiul dosarului şi că au lipsit
motivele Comisiei Europene de clasare a cazului. Constrâns de necesitatea unei transparenţe
extinse şi de nevoia ca cetăţenii să fie trataţi corect, Ombudsmanul European a solicitat
Comisiei Europene să optimizeze procedurile sale. Ca răspuns, Comisia Europeană a acceptat
să informeze persoana care a depus reclamaţia despre intenţia sa de a clasa un dosar, înainte
de a lua decizia finală. După ce Ombudsmanul European a primit şi mai multe plângeri, a
solicitat Comisiei Europene să elaboreze un cod care să guverneze activitatea sa referitoare la
relaţia cu cetăţenii în timpul investigaţiilor sale.
În atribuţiile instituţiei Ombudsmanului, este cuprinsă şi protecţia dreptului
funcţionarilor din cadrul instituţiilor UE, ca urmare a plângerilor adresate ombudsmanului cu
privire la problemele întâmpinate de aceştia, din partea angajatorilor, aceste probleme fiind
47
Ioan Vida, Drepturile Omului în Reglementări Internaţionale, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1999, p. 56.

35
din cele mai diverse: nerespectarea obligaţiilor contractuale, nerespectarea dreptului la
asigurări de sănătate şi pensii.
Un alt obiect al plângerilor adresate Ombudsmanului European a fost secretul referitor
la procedurile prin care instituţiile şi organismele Uniunii Europene recrutează personalul.
Acest fapt este cu atât mai acid, cu cât, de obicei, acesta este primul contact pe care oamenii îl
iau cu administraţie comunitară. În efect, prin activitatea Ombudsmanului European, în acest
sens, listele cu candidaţii admişi sunt publicate iar aceştia pot verifica fişele de concurs şi pot
afla cine a făcut parte din Comisia de Selectare. Această noutate este menită să sporească
transparenţa în ceea ce priveşte recrutarea, să permită candidaţilor să aibă mai multă încredere
în procedurile de angajare, favorizând, în consecinţă, o mai bună percepţie asupra instituţiei.
De asemenea, ,,Parlamentul European a fost de acord să dea tuturor candidaţilor la
concursurile de recrutare o copie după fişa de examinare, la cerere, ca urmare a investigaţiei
Ombudsmanului European, bazată pe plângerea unor candidaţi italieni, care s-au adresat
acestuia, după ce, în cadrul unei competiţii organizate de către Parlamentul European, li s-a
refuzat accesul la lucrările lor”48
.
Atribuţiile Ombudsmanului European decurg din misiunea şi scopul acestei instituţii,
care sunt următoarele49
:
a) activitatea de înregistrare a petiţiilor presupune înştiinţarea petiţionarului cu
privire la primirea solicitării şi la persoana căreia i-a fost repartizată, identificarea şi
numerotarea petiţiei, posibilitatea redirecţionării acesteia. Plângerile ce pot fi soluţionate de
către ombudsman sunt următoarele: nereguli administrative, incorectitudine, discriminare,
abuz de putere, lipsă de răspuns, nefurnizare de informaţii, întârziere nejustificată;
b) analizarea şi pronunţarea cu privire la admisibilitatea petiţiei sau plângerii
include şi posibilitatea solicitării petiţionarului a unor detalii considerate vitale pentru
soluţionarea cauzei. În situaţia în care plângerea este apreciată ca inadmisibilă, petiţionarul va
fi informat asupra motivelor ce au dus la această soluţie şi, eventual, la îndrumarea
petiţionarului către autoritatea competentă să soluţioneze plângerea sa;
c) anchetele cu privire la plângerile admisibile se declanşează numai dacă
ombudsmanul consideră că există suficiente motive care să justifice demararea lor. În cazul
acesta, se va trimite o înştiintare petiţionarului şi instituţiei în cauză, căreia i se solicită să
formuleze un punct de vedere într-un termen stabilit, ce nu poate depăşi 3 luni. Pe parcursul
48
Rolul instituţiilor şi organismelor europene, http://referate.rol.ro/download-
referate/drept/Rolul_instituriilor_si_organismelor_europene.doc (accesat pe data de 21.05.2015).
49
Grigore Alexandru Jianu, op.cit, p. 27.

36
anchetei, ombudsmanul este îndreptăţit să solicite şi să primească de la instituţiile sau
organismele vizate toate actele şi situaţiile necesare pentru a finaliza ancheta.
d) medierea soluţionării problemelor pe cale amiabilă presupune colaborarea cu
instituţia vizată, în scopul identificării unei soluţii pentru rezolvarea plângerii. În cazul în care
ombudsmanul consideră că nu se poate ajunge la o soluţie amiabilă sau că nu va exista niciun
rezultat pozitiv ca urmare a medierii, poate recurge la închiderea speţei, prin intermediul
emiterii unei decizii motivate sau poate elabora un raport care să cuprindă o propunere de
recomandare către instituţia în cauză;
e) efectuarea propriilor anchete intervine în cazul autosesizării, procedura fiind
aceeaşi ca şi în cazul plângerilor;
f) informarea anuală se concretizează în realizarea unui raport ce cuprinde descrierea
exhaustivă a actitvităţilor sale.
2.6. Răspunderea Mediatorului European
Ombudsmanul European are ca obiectiv principal realizarea transparenţei administrative
unionale, concretizată prin realizarea unor anchete proprii în cazurile deduse50
; statutul şi
condiţiile generale de exercitare a atribuţiilor sunt stabilite de Parlamentul european, cu avizul
Comisiei şi aprobarea Consiliului, votată de acesta cu majoritate calificată51
.
La textul din tratatele invocate, se adaugă următoarele reglementări, prin care se asigură
funcţionarea specifică a Ombudsmanului European:
 Decizia nr. 94/262 a Parlamentului European privind statutul şi condiţiile generale
de exercitare a funcţiilor mediatorului;
 În iunie 2008, s-a modificat statutul Ombudsmanului European, noile regulementări
acordând acestuia acces deplin la documentele Uniunii Europene în cadrul
anchetelor lui, clarificând regulile privind mărturiile funcţionarilor care nu depun
declaraţii nici ca persoană fizică, nici în cadrul unei anchete, ci ca funcţionar
responsabil de un anumit dosar şi recunosc necesitatea ca Ombudsmanul European
50
Elise Nicoleta Vâlcu, Drept comunitar european, Ed. SITECH, Craiova, 2008, p. 219.
51
Liviu Coman-Kund, Avocatul Poporului din România şi Mediatorul European în lumina Tratatului
instituind o Constituţie pentru Europa, RDP 3/2006, p. 32.

37
să colaboreze cu instituţiile naţionale pentru promovarea şi protecţia drepturilor
fundamentale52
.
 Decizia Ombudsmanului European cu privire la adoptarea dispoziţiilor de executare,
adoptată la 8 iulie 2002, care reglementează funcţionarea internă a funcţiei
Mediatorului şi care au intrat în vigoare la 1 ianuarie 2003. Dreptul de a se adresa cu
plângere Mediatorului este prevăzut în textul Constituţiei art. I-10 la Titlul II
„Drepturile Fundamentale şi Cetăţenia Uniunii” şi în Carta drepturilor fundamentale
art. II-10353
.
 Codul european de bună conduită administrativă.
Din reglementările menţionate, rezultă următoarele caracteristici esenţiale54
:
1. Ombudsmanul European este un organ unipersonal, având natura juridică de împuternicit
cu atribuţii precise al Parlamentului European, care îl numeşte pentru un mandat de 5 ani,
ce poate fi reînnoit fără restricţii. El îşi exercită atribuţiile în deplină independenţă, în
interesul general al Comunităţilor şi în interesul cetăţenilor Uniunii Europene. Pentru a-şi
putea îndeplini misiunea, Ombudsmanul European dispune de un secretariat, care este o
adevărată organizaţie. El este asistat de 30 de persoane calificate (jurişti, administratori,
secretare etc.).
2. Misiunea Ombudsmanului European este apărarea persoanelor în cazurile de proastă
administrare în activitatea instituţiilor şi organelor comunitare, cu excepţia Curţii de
Justiţie a Uniunii Europene, în ceea ce priveşte activitatea jurisdicţională.
3. Principalele mijloace de acţiune ale Ombudsmanul European sunt:
a. ,,Raportul anual, susţinut în faţa Parlamentului European, în care prezintă
rezultatele anchetelor sale, şi care conţine date privitoare la petiţiile soluţionate de către
Ombudsman, diferitele probleme cu care s-a confruntat în exercitarea competenţelor sale.
Raportul se publică pentru a fi accesibil oricărei persoane”55
.
b. ,,Raportul special, care se transmite la sfârşitul anchetei Parlamentului European
şi instituţiei sau organului comunitar reclamat şi care poate conţine recomandări de natură a
elimina cazul de proastă administrare şi de a da satisfacţie reclamantului”56
. Ombudsmanul
stabileşte un raport conţinând recomandări, dacă estimează că:
52
Europa Union, http://europa.eu/publications/reports-booklets/general-report/index_en.htm (accesat pe data de
21.05.2015).
53
Elena Ştefan, Ombudsmanul European în lumina Constituţiei Europene, RDP 1/2006, anul XII, p. 105.
54
data de 21.05.2015).
55
Gheorghe Iancu, Avocatul Poporului, 2004, p. 21.
56
Liviu Coman-Kund, op. cit., p. 32.

38
- este posibil ca instituţia să elimine cazul de proastă administrare;
- cazul de proastă administrare are implicaţii generale.
În termen de 3 luni, se impune ca instituţia respectivă să trimită opinia sa
circumstanţială Ombudsmanului European; aceasta poate consta în a accepta decizia
ombudsmanului şi a detalia măsurile luate pentru punerea în practică a recomandărilor. ,,Dacă
ombudsmanul analizează şi admite că opinia nu este satisfăcătoare, poate trimite un raport
special Parlamentului European, pentru cazul de proastă administrare. El trimite un
exemplar al raportului petentului şi instituţiei în cauza”57
. ,,Raportul anual şi raportul
special pot conţine recomandări, iar Comisia de petiţii a Parlamentului este responsabilă de
redactarea raportului asupra activităţii Ombudsmanului. Aceste rapoarte sunt apoi dezbătute
şi adoptate în plen. Raportul este tradus în toate limbile oficiale ale Uniunii Europene”58
.
c. Anchetele sunt modalitatea prin care se stabileşte starea de fapt, ce ar putea
reprezenta un caz de proastă administrare, în cadrul cărora are dreptul să solicite instituţiilor şi
organelor comunitare orice informaţii sau documente necesare clarificării situaţiei şi să
audieze funcţionarii sau agenţii ce aparţin acestora 59
. În termenii praxisului comun,
Ombudsmanul European desfăşoară anchete pe baza sesizărilor primite, dar poate desfăşura şi
anchete din propria iniţiativă; ,,capacitatea de a recurge la o anchetă din proprie iniţiativă
permite Ombudsmanului să analizeze un caz de proastă administrare, precizat într-o
plângere, chiar dacă ea este făcută de o persoană neabilitată să sesizeze Ombudsmanul”60
.
d. Comentariile critice pot fi formulate dacă se estimează că61
:
- nu este posibil pentru instituţia în cauză să elimine cazul de proastă administrare;
- cazul de proastă administrare are implicaţii generale.
57
Elena Ştefan, Ombudsmanul European în lumina Constituţiei Europene, RDP 1/2006, anul XI , p. 111.
58
Idem, pag. 112.
59
Liviu Coman-Kund, op.cit., p. 32.
60
Elena Ştefan, op. cit., p. 111.
61
Idem, pag. 110.

39
CAPITOLUL III
Relaţiile Mediatorului European cu alte organe şi
instituţii
Ombudsmanii naţionali de la nivelul Europei sunt constituiţi în Reţeaua Europeană a
Ombudsmanilor (European Network of Ombudsmen), fiind compusă din mai mult de 90 de
birouri, existente în 32 de ţări europene. Reţeaua Europeană a Ombudsmanilor s-a înfiinţat în
anul 1996 şi, începând cu acel moment, s-a dezvoltat ca un puternic şi eficient instrument de
colaborare pentru ombudsmani şi personalul din cadrul birourilor, fiind privită ca un
mecanism oportun în cooperarea şi soluţionarea cazurilor înaintate, dat fiind faptul că, de o
importanţă deosebită pentru Ombudsmanul European, libertatea de a se ocupa cu
promptitudine şi eficacitate de plângerile care intră în competenţa sa este esenţială.
Externalizarea activităţilor desfăşurate, diseminarea experienţelor şi a practicii sunt
concretizate în cadrul seminarelor şi întâlnirilor, al corespondenţei electronice periodice sau al
forumurilor de discuţii. Reţeaua Europeană a Ombudsmanilor cuprinde atât ombudsmani
naţionali, cât şi ombudsmani regionali, precum şi organisme similare din statele membre sau
din alte state din Europa. Această extensie a instituţiilor care se ocupă de promovarea şi
protejarea drepturilor omului prin mijloace necontencioase, şi în structurile administrative ale
statelor europene care nu sunt membre ale UE demonstrează că, în îndeplinirea idealului de
bună administrare, autorităţile publice admit că respectarea drepturilor cetăţenilor este cel mai
important obiectiv.
3.1. Relaţiile dintre Mediatorul European şi celelalte instituţii ale
UE
,,Ombudsmanul desfăşoară anchete cu privire la plângerile legate de cazurile de
administrare defectuoasă din partea instituţiilor şi a organelor Uniunii Europene, şi anume
Comisia Europeană, Consiliul Uniunii Europene, Parlamentul European, Comitetul
Regiunilor, Comitetul Economic şi Social European şi toate agenţiile UE. Singurele instituţii

40
care nu intră în jurisdicţia sa sunt Curtea de Justiţie, Tribunalul de Primă Instanţă şi
Tribunalul Funcţiei Publice, atunci îşi exercită rolul judiciar”
62
. În general, Ombudsmanul întreprinde anchete în urma plângerilor care îi sunt adresate, dar
este în măsură să deschidă anchete şi din proprie iniţiativă.
Ombudsmanul European sprijină acțiunile de identificare a cazurilor de proastă
administrare din activitatea instituţiilor şi organismelor comunitare, cu excepţia Curţii de
Justiţie şi a Tribunalului de Primă Instanţă, atunci când acţionează în calitate juridică, şi face
recomandări în vederea stopării acestora. Instituţiile includ, de exemplu, Comisia Europeană,
Consiliul Uniunii Europene şi Parlamentul European. Agenţia Europeană a Mediului şi
Agenţia Europeană pentru Siguranţa şi Sănătatea la Locul de Muncă constituie exemple de
organe ale Comunităţii pe care acesta le poate investiga. Nicio acţiune a unei alte autorităţi
sau persoane nu poate face obiectul unei plângeri adresate Ombudsmanului European.
Ombudsmanul investighează și cazurile de administrare neproductivă sau incorectă
sîvârșite de funcționari. Astfel, multe din plângerile adresate Ombudsmanului European
privesc întârzieri administrative, lipsa de transparenţă sau refuzul la accesul la informaţii,
câteva se referă la relaţiile de muncă dintre instituţiile europene şi agenţiile acestora,
angajarea de personal şi desfăşurarea concursurilor, altele sunt legate de relaţiile contractuale
dintre instituţiile europene şi firmele private, de exemplu, cazuri de terminare neaşteptată a
contractelor.
Ca procedură, orice cetăţean al Uniunii Europene, orice persoană fizică sau juridică
având sediul într-un stat membru al Uniunii poate să depună o plângere prin poştă, fax sau
prin e-mail la Ombudsmanul European sau poate îi transmite, în mod direct sau prin
intermediul unui membru al Parlamentului European, o plângere privind un caz de proastă
administrare în activitatea instituţiilor sau a organismelor comunitare( cu excepţia Curţii de
Justiţie şi a Tribunalului de Primă Instanţă atunci când acţionează în calitate juridică).
Ombudsmanul European informează instituţia sau organismul în cauză imediat ce îi este
adresată plângerea. Textul acestei înștiințări trebuie să permită identificarea persoanei care o
depune şi a obiectului plângerii, însă petentul poate solicita ca aceasta să rămână
confidenţială.
Plângerile se depun în maximum doi ani de la data la care faptele invocate intră în
atenţia persoanei care o depune şi trebuie să fie precedate de demersurile administrative
adecvate pe lângă instituţiile şi organismele în cauză. Ombudsmanul European poate sfătui
62
Ombudsmanul European,
http://www.europarl.europa.eu/atyourservice/ro/20150201PVL00038/Ombudsmanul-European (accesat pe data
de 22.05.2015).

41
persoana care depune cererea să o adreseze altei autorităţi, în cazul în care constată că aceasta
nu e de competența sa. Plângerile adresate Ombudsmanului European nu afectează termenele
de apel din cadrul procedurilor administrative sau juridice. Ombudsmanul European
informează cât mai curând posibil persoana care depune plângerea asupra acţiunii pe care a
întreprins-o cu privire la conținutul acesteia. În ceea ce priveşte statutul său şi raporturile cu
autorităţile publice, trebuie menţionat că ombudsmanul este independent faţă de toate celelalte
autorităţi publice, inclusiv faţă de Parlament, care îl numeşte şi îl poate revoca înainte de
expirarea mandatului său. De altfel, nu este permisă nicio ingerinţă în activitatea
ombudsmanului, nici chiar din partea Parlamentului. Deşi este independent faţă de celelalte
autorităţi publice, Ombudsmanul prezintă însă anual un raport Parlamentului privind cazurile
pe care le-a investigat, soluţiile date etc. De asemenea, în raportul anual pot fi făcute
recomandări Parlamentului şi Guvernului privind perfecţionarea legislaţiei în materie sau a
activităţii unor departamente sau alte autorităţi guvernamentale ori ale administraţiei publice
care interesează drepturile omului. Pentru a consolida independenţa ombudsmanului,
legislaţia referitoare la organizarea şi funcţionarea instituţiei stabileşte o serie de
incompatibilităţi între calitatea de ombudsman şi orice alte funcţii publice sau private.
Ombudsmanul European nu poate investiga plângeri împotriva autorităţilor naţionale,
regionale sau locale, chiar dacă acestea vizează aspecte legate de Uniunea Europeană.
Exemple de asemenea autorităţi sunt departamentele guvernamentale, agenţiile statului şi
consiliile locale. Ombudsmanul nu constituie un organ de apel pentru deciziile luate de
tribunale sau de ombudsmani naţionali și nu poate investiga plângerile împotriva unor
activităţi sau persoane private.
3.2. Cooperarea cu mediatori şi organe similare din statele
membre ale UE
,,Ombudsmanii naționali de la nivelul Uniunii Europene și al Europei sunt constituiți
în Rețeaua Europeană a Ombudsmanilor (European Network of Ombudsmen), fiind compusă
din mai mult de 90 de birouri, existente în 32 de țări europene. Rețeaua Europeană a
Ombudsmanilor s-a înființat în anul 1996 și, începând cu acel moment, s-a dezvoltat ca un
puternic și eficient instrument de colaborare pentru ombudsmani și personalul din cadrul

42
birourilor, fiind privită ca un mecanism oportun în cooperarea și soluționarea cazurilor
înaintate, dat fiind faptul că, de o importanță deosebită pentru Ombudsmanul European,
libertatea de a se ocupa cu promptitudine și eficacitate de plângerile care intră în competența
sa este esențială”63
. Externalizarea activităților desfășurate, diseminarea experiențelor și a
practicii sunt concretizate în cadrul seminarelor și întâlnirilor, al corespondenței electronice
periodice sau al forumurilor de discuții. Ombudsmanii naționali și organismele similare din
cadrul Rețelei au numit, fiecare, o persoană de legătură care să îndeplinească rolul de contact
pentru ceilalți membri ai acesteia.
Rețeaua Europeană a Ombudsmanilor cuprinde atât ombudsmani naționali, cât și
ombudsmani regionali, precum și organisme similare din statele membre sau nemembre ale
Uniunii Europene, din țările candidate la statutul de membru al U.E. Această extensie a
instituțiilor care se ocupă de promovarea și protejarea drepturilor omului prin mijloace
necontencioase, și în structurile administrative ale statelor europene care nu sunt membre ale
UE demonstrează că, în îndeplinirea idealului de bună guvernare, autoritățile publice admit că
respectarea drepturilor cetățenilor este cel mai important obiectiv.
Astfel, înființarea Ombudsmanului Parlamentar pentru Administraţie Publică în Norvegia are
rolul de a supraveghea autorităţile administrației publice, în cazul în care intervin situații de
administrare defectuoasă sau nedreptate din partea acestora, în raporturile cu cetățenii,
configurate prin plângerile înregistrate.
Practic, instituţia ombudsmanului a căpătat caracter universal, fiind întâlnită pe toate
continentele, indiferent dacă este consacrată la nivel naţional sau regional, sau dacă are
atribuţii generale sau numai pentru anumite domenii.
Analizând competenţele si atribuţiile ce intră în sarcina ombudsmanilor de la nivelul
ţărilor membre din Reţeaua Europeană a Ombudsmanilor, admitem că protejarea drepturilor
omului, a libertăţilor fundamentale şi a oricăror forme de discriminare faţă de cetăţeni
reprezintă punctele comune ce constituie misiunea ombudsmanilor naţionali. Un alt aspect
relevant îl constituie faptul că, pentru majoritatea ombudsmanilor naţionali, modelul de
organizare și formare a instituţiei îl constituie cel al primului ombudsman din Suedia,
împrumutând de la acesta şi o parte din ideile şi scopurile pentru care a fost înfiinţat, dar
dezvoltate, individualizate pe parcurs, în funcţie de specificul fiecărei ţări şi de problemele cu
care se confruntă cetăţenii în raporturile lor cu autoritățile publice.
63
European,

43
Realitatea de fapt din Europa actuală, revelată prin prezența activă a instituțiilor de tip
Ombudsman, demonstrează că, practic, acestea au căpătat un caracter universal, fiind
mijloacele necontencioase de promovare și protecție a drepturilor omului.
Operaționalizând o sinteză a formelor de organizare și de manifestare a ombudsmanilor
naționali din Europa, membri în Reţeaua Europeana a Ombudsmanilor, se observă faptul că
majoritatea sunt numiţi de Parlamentul statului din care fac parte și sunt noemnclaturizați în
funcție de opțiunile naționale.
,,O excepţie o constituie ombudsmanii numiţi de către preşedinte(de exemplu, în
Franţa și Irlanda) sau la propunerea reginei (Marea Britanie). Numirea în funcție a
persoanelor desemnate a exercita atribuțiile ombudsmanului național se realizează pentru
perioade diferite, cuprinse între 5 și 7 ani. În majoritatea statelor, ombudsmanul este ajutat
de unul sau mai mulţi adjuncţi, în funcţiile de complexitatea sarcinilor care îi intră în sfera de
atribuţii. În acest sens, în analizele efectuate supra, am identificat și practica numirii unui
adjunct(sau mai multora) pe probleme specifice, cum ar fi drepturilor copilului, pentru
populaţia romani (de exemplu, în Grecia), pentru cei ale căror drepturi au fost încălcate în
cadrul sistemului sanitar (de exemplu, Marea Britanie), dar şi pentru cei care sunt
încarceraţi sau privaţi de libertate dintr-un motiv sau altul, ca urmare a implementării
Mecanismului Național de Prevenire a Torturii”64
. În privinţa dimensiunii competenţelor,
observăm că, din ombudsmanii membri ai Reţelei europene, un număr redus are în
competenţă și investigarea judecătorilor şi sesizarea cu privire la abaterile disciplinare ale
acestora, săvârșite în procesul de exercitare a atribuţiilor ce le revin.
Unul din ombudsmanii investigați există inițiativa de realizare a unui forum pentru
depunerea unei petiţii publice, la care să contribuie toţi cei care se consideră lezaţi în
problema supusă atenţiei pe acest canal de comunicare.
Ca obligaţii generale și comune, constatăm că, pentru toţi ombudsmanii statelor membre ale
UE, se impune îndatorirea de a prezenta anual un raport Parlamentului, privitor la activitatea
desfășurată pe parcursul anului respectiv, în probleme legate de respectarea drepturilor omului
de către autoritățile publice.
,,De asemenea, în afară de prezentarea raportului anual, ombudsmanul membru al
Rețelei nu primește ordine sau recomandări de la nicio autoritate, fiind o instituție
independentă. O altă trăsătură comună ce apare la majoritatea ombudsmanilor din Reţea
este reprezentată de instituirea Mecanismului Național de Prevenire a Torturii, implementat
64
Ibdem.

44
ca urmare a ratificării Protocolului Opțional la Convenția împotriva torturii și a altor
tratamente crude, inumane sau degradante, adoptată de Adunarea Organizației Națiunilor
Unite de la New York, la 18 decembrie 2002”65
.
3.3. Asemănări/deosebiri dintre Avocatul Poporului din România
şi Mediatorul European
I. Generalităţi. ,,Avocatul Poporului este denumirea constituţională sub care s-a organizat şi
funcţionează în România clasica instituţie a ombudsmanului. Ombudsmanul este de orgine
suedeză şi s-a răspândit îndeosebi în Europa sub denumiri diferite precum: comisar
parlamentar; apărătorul poporului (Spania); apărătorul public; mediatorul public, provedor
de justiţia (Portugalia); mediatorul republicii (Franţa); avocatul poporului; procuror
parlamentar. Este ştiut că în ţările vest-europene în afara ombudsmanilor cu competenţă
generală, există şi ombudsmani (mediatori, comisari parlamentari etc.) specializaţi pe
domenii precum: pentru protecţia consumatorilor; pentru drepturile copilului; pentru
protecţia persoanelor cu handicap; pentru presă; pentru armată; pentru pensii etc. în unele
state, în afara ombudsmanului naţional există şi ombudsmani locali (Olanda)”66
. Există, de
asemenea, şi un mediator european care se află în fruntea Asociaţiei Ombudsmanilor
Europeni. Mai mult, există şi Asociaţia Ombudsmanilor Francofoni.
,,Ombudsmanul, de fapt, este o persoană independentă, numită de regulă de către
Parlament, pentru a supraveghea administraţia în relaţia sa cu cetăţeanul. Ombudsmanul
încearcă să deblocheze conflictele cetăţean-administraţie publică, conflicte datorate
îndeosebi birocratismului, care a fost şi a rămas o gravă maladie a administraţiei”67
.
II. Terminologie. Constituantul român a optat pentru denumirea Avocatul Poporului,
considerându-se că este denumirea care exprimă cel mai clar şi, mai ales, pe înţelesul tuturor,
rolul şi semnificaţiile juridice ale acestei instituţii. Din experienţa practică a statelor în care
funcţionează ombudsmanul rezultă că eficienţa instituţiei constă în calităţile persoanei care
este desemnată şi din maniera de lucru.
65
Ibidem.
66
Articolul 58 Numirea şi rolul Avocatului Poporului, http://legeaz.net/constitutia-romaniei/articolul-58-
constitutie (accesat pe data de 23.05.2015).
67
Ibidem.

Patrascu Mihaela Hanelore Rolul mediatorului european

Patrascu Mihaela Hanelore Rolul mediatorului european

Recommended

Recommended

More Related Content

Similar to Patrascu Mihaela Hanelore Rolul mediatorului european

Similar to Patrascu Mihaela Hanelore Rolul mediatorului european (20)

More from Marketing Communication Health &Medicine

More from Marketing Communication Health &Medicine (20)

Patrascu Mihaela Hanelore Rolul mediatorului european