1. ‘;ljm09t

3. Embriogeneză
•
•
•
•
•
Placa neurală: axial, din
ectoderm
Ziua a 24-a: şanţul neural
Marginile şanţului neural
fuzionează
 Tub neural
 Creste neurale
Tubul neural: formează
componentele SNC
Crestele neurale
 Elementele SNP
 Medulosuprarenala
 Melanocitele

4. Componente celulare
• Neuronii
 Unităţile morfofuncţionale ale ţesutului nervos
 Recepţionează stimuli
 Formează şi conduc impulsul nervos
 Transmit impulsul prin sinapse
• Celulele de susţinere (Neuroglia)
 Celule gliale sau nevroglii în SNC
 Celule Schwann şi satelite în SNP şi SNV
 Suport fizic şi izolare electrică pentru neuroni
 Asigură schimburile metabolice
 Nu generează, nu conduc, ci doar modulează impulsul nervos

5. Neuronii
•
•
•
•
•
•
Unităţile structural funcţionale ale ţesutului nervos
Specia umană: 10-100 miliarde neuroni
Clasificarea funcţională
 Senzoriali: transmit impulsul de la receptori la SNC
 Motori: transmit impulsul de la SNC la organe efectoare
 Interneuroni: interpuşi între senzoriali şi motori
Componente: corp celular şi prelungiri (axon şi dendrite)
Corpul celular: nucleu şi organite care menţin viabilitatea celulei
Clasificarea morfologică: numărul de poli din care se formează
prelungiri
 Multipolari
 Bipolari
 Unipolari

7. • Multipolari
 Un axon, mai multe
dendrite
 Dendritele şi corpul celular:
componenta receptoare
 Axonul: componenta
conductoare
 Neuronii motori şi
interneuronii
• Bipolari
 Un axon, o dendrită
 Retină, ganglionul nervului
cranian VIII
• Unipolari
 O singură prelungire
 Ramură periferică şi
centrală
 Senzoriali
 Ganglionii n. cranieni şi
spinali
Tipuri de neuroni

9. Corpul celular al neuronului
• Centrul trofic al celulei
• Nucleu central, rotund, eucromatic
(“veziculos”), cu nucleol
proeminent
• Corpii Nissl: agregate de reticul
endoplasmic rugos
 Se colorează cu reactivi
tiazidici
 Microscopie electronică
• Organite nespecifice: complex
Golgi, mitocondrii, ribozomi
liberi, lizozomi
• Citoschelet: neurofilamente şi
neurotubuli
 Neurofilamentele agregă şi
formează neurofibrilele

12. Microscopie electronică
Cisterne paralele de reticul
endoplasmic rugos
(corpii Nissl din MO)
N

13. Neurofibrile

14. Neurofibrile, impregnare argentică

15. Dendritele
• Prelungiri neuronale care
primesc stimuli
• Diametru gros la origine
• Ramificate şi nemielinizate
• Ramificaţiile cresc suprafaţa de
contact
• Conţin corpi Nissl, ribozomi,
elemente golgiene,
neurofilamente şi neurotubuli
• Realizează sinapse cu mai mulţi
neuroni
• E.g. Un neuron Purkinje din
cerebel: 10.000 de dendrite,
peste 200.000 sinapse

16. Ramificaţia dendritică
a neuronului Purkinje

17. Axonul
• Conduce impulsul la alt neuron sau celulă efectoare
• Fiecare neuron: un singur axon
• Lungimea axonului
 Lung, peste 1 m (neuroni Golgi tip I)
 Scurt, la interneuroni (Golgi tip II)
• Ramură recurentă lîngă corpul celular
• Con de emergenţă: lipsit de organite
• Segment iniţial: între con şi porţiunea mielinizată,
generează potenţial de acţiune
• Segment de conducere: mielinizat
• Porţiune efectoare: terminală, cu ramificaţii şi butoni
terminali

19. Sistemul de transport axonal
• Transportul de substanţe prin axon
• Direcţie
 Anterograd: de la corpul celular la axonul terminal
 Retrograd: de la axonul terminal la corpul celular
(resturi de organite, mediatori în exces, toxine
bacteriene, virusuri)
• Viteză
 Lent: 0.2-4 mm/zi, doar variantă anterogradă
 Rapid: 20-400 mm/zi, bidirecţional
• Mecanism: neurotubuli şi neurofilamente

22. Celulele gliale

23. Generalităţi
• De 10 ori mai numeroase decît neuronii
• Nu generează potenţial de acţiune şi nu participă la
realizarea sinapsei
• Pot endocita şi inactiva unii neuromediatori (GABA,
acetilcolina)
• Preparate colorate cu metode uzuale: se observă doar
nucleii
• Histochimic: impregnări argentice Cajal şi Hortega
• Imunohistochimic: proteina glială fibrilară acidă (GFAP,
markerul generic al celulelor gliale)

24. Astrocitele
•
•
•
•
•
•
•
•
Cele mai mari, prezente în substanţa cenuşie şi albă
Transportă metaboliţi şi cataboliţi
Reglează concentraţia în electroliţi
Acoperă segmentul iniţial (nemielinizat) al axonului,
nodurile Ranvier şi sinapsele
Pot prelua şi inactiva neurmediatorii în exces
Prelungiri citoplasmatice ramificate, interpuse între vasele
sanguine şi neuroni: element al barierei hemato-encefalice
Porţiunea terminală a ramificaţiilor aplicate pe peretele
vascular: dilatată – pedicele
Tipuri: protoplasmatică, fibroasă, pilocitică, Bergmann

25. Astrocite
Impregnare
Bielschowsky

26. Oligodendrocitele
• 75% dintre celulele gliale
• Sinteză de mielină în SNC
• Celule mici, cu prelungiri
puţine (“butonate”)
• Un oligodendrocit:
mielina pentru mai mulţi
axoni
• Nucleul: situat la distanţă
de axonul pe care îl
mielinizează
Oligodendrocite, impregnare Gomori

27. Celulele ependimare
• Delimitează cavităţile
SNC şi canalul spinal
• Celule epiteliale
diferenţiate secretor
• Microvili la polul apical
• Cuboidale la ventriculi şi
columnare la canal spinal
• Formează plexurile
coroide împreună cu
extensii ale piei mater

28. Microglia
• Cea mai mică dintre glii
• Rare la normal
• Numeroase în leziunile SNC
(traumatisme, infarct cerebral,
tumori, infecţii)
• Aparţine sistemului
mononuclear-macrofagic,
origine în măduva hematogenă
• Citoplasmă: lizozomi,
incluziuni, vezicule
• Tipuri: amoeboidală (în leziuni
cerebrale), ramificată (de
repaus)

32. Mielina
• Biochimic: lipide 75%, proteine 25%
• Slab bazofilă, sudanofilă, osmiofilă
• Formată prin fuziunea membranelor celulei Schwann;
intern şi extern: mezaxon
• ME: lamele paralele concentrice – linii interperiodice
• Izolant electric biologic
• Permite transmiterea saltatorie a impulsului
• Mielinizarea: adaptare evoluţionistă, permite creşterea
velocităţii de conducere fără creşterea axonului în diametru

34. Ranvier
Schmidt-Lanterman

35. Dispoziţia concentrică
a lamelelor de mielină
în jurul axonului

36. Mielinizarea
• Teaca de mielină: straturi concentrice ale membranei
celulei Schwann
• Celula Schwann se răsuceşte în jurul axonului
• Mielinizarea
 Şanţ în citoplasma celulei Schwann
 Fuziunea şanţului: mezaxonul intern
 Ultimul strat extern de mielină: mezaxon extern
• Nucleul celulei Schwann
• Fibrele nervoase amielinice: mai mulţi axoni incluşi în
citoplasma aceleiaşi celule Schwann

37. Axon
Spaţiu periaxonal
Mezaxon intern
Citoplasma
c. Schwann

40. Răspunsul neuronilor la leziune
• Leziunea fibrei nervoase
 Întreruperea transportului axonal
 Sistarea transmiterii impulsului nervos
 Consecinţe asupra corpului neuronal şi prelungirilor
• Vindecarea
 Formarea de cicatrice
 SNP: celulele Schwann şi ţesutul conjunctiv
 SNC: proliferare glială (limitează regenerarea)
 Cicatrice mică: posibilă apoziţia chirurgicală

42. Consecinţele leziunii
• Axonul distal de leziune degenerează (fragmentarea tecii
de mielină, endocitată de celule Schwann)
• Degenerarea a 2-3 segmente internodale proximale
(retrograd)
• Corpul celular al neuronului: nucleu excentric, tumefiere
citoplasmatică, cromatoliză
• Cromatoliza: debut după 1-2 zile, maximă la 1-2 săptămîni
• Lezarea unor fragmente mari de axon: degenerarea
neuronului motor, fără propagare la neuronii vecini
• Unitatea motorie se atrofiază

43. Regenerarea fibrei nervoase
• După două săptămîni de la leziune: cromatogeneză
• Reîncepe transportul axonal
• Creşte extremitatea proximală (restantă) a axonului, cu
viteza de 3 mm/zi
• Ghidul: celulele Schwann, care se divid activ
• Axonul nou format este mielinizat
• Interpoziţia de ţesut cicatricial: neurinom de amputaţie
• Dacă nu se stabileşte contact funcţional: neuronul
degenerează, unitatea motorie devine atrofică

45. Receptorii
• Structuri specializate în recepţionarea stimulilor
• Localizare: limita distală a prelungirii periferice a neuronilor
senzitivi
• Tipuri
 Exteroceptori: reacţionează la stimuli din mediul extern
(sunet, lumină, temperatură, tactili)
 Interoceptori: reacţionează la stimuli din mediul intern (stare
de plenitudine a organelor cavitare)
 Proprioceptori: postura, tonus muscular (fusul neuromuscular),
gradarea mişcărilor
• Cel mai simplu receptor: terminaţia nervoasă liberă
• Terminaţii încapsulate: Vater-Pacini, Meissner, Ruffini, Krause

48. Sinapsa
• Structură specializată în transmiterea impulsului nervos de la
un neuron la altul sau la o celulă efectoare
• Tipuri: axodendritice, axosomatice, dendrodendritice,
axoaxonice
• Componente
 Presinaptică: buton terminal, vezicule cu neuromediatori
 Fanta sinaptică
 Postsinaptică: membrana următorului neuron, cu receptori
pentru neuromediator
• Transmisia sinaptică
• Generarea impulsului în neuronul postsinaptic: suma
impulsurilor excitatorii - inhibitorii

50. Neuromediatorii
•
•
•
•
•
•
SNP: acetilcolina, norepinefrina
SNC: GABA, glicina, acid glutamic, dopamina, serotonina
Rol mediator: VIP, colecistokinină, neurotensină
60% sinapse ale SNC: neuropeptide
Mediatori în exces: recaptaţi, degradaţi sau reutilizaţi
Sinaptogeneza
 Contact funcţional viabil
 Recunoaşterea neuronală
 Numărul şi natura sinapselor se modifică toată viaţa
(plasticitate)

52. Învelişurile conjunctive ale
nervului periferic
• Endonerv: ţesut conjunctiv subţire de tip lax, asociat
fibrelor nervoase individuale; precursorii colagenului sunt
sintetizaţi în mare parte de celulele Schwann; slab
vascularizat
• Perinerv: înconjoară fascicule nervoase, ţesut conjunctiv
de tip lamelar, celularitate de tip miofibroblastic; rol de
barieră semipermeabilă
• Epinerv: ţesut conjunctiv dens (cu sau fără adipocite),
înconjură toate fasciculele unui nerv periferic; conţine
vasele sanguine mari ale nervului

54. Ganglionii nervoşi
•
•
•
•
•
•
•
•
•
Ataşaţi nervilor spinali
Ataşaţi nervilor cranieni
Capsulă conjunctivă
Neuroni unipolari
Corpul neuronal: periferic,
înconjurat de celule satelite
Prelungirile: concentrate axial
La distanţă de corpul celular:
ramificarea prelungirii (ramură
centrală şi periferică)
Ramura periferică: rol de
dendrită
Ramura centrală: rol de axon
CN
F

55. Celulele satelite
• Celule de susţinere de la
nivelul ganglionilor
nervoşi
• Similare celulelor
Schwann, dar nu produc
mielină
• Dispuse pe un singur strat
(continuu) în jurul
neuronilor unipolari
• Cuboidale sau aplatizate
• Strat discontinuu în jurul
neuronilor multipolari din
ganglionii autonomi

57. Măduva spinării
• Substanţă albă: periferic
• Substanţă cenuşie: central
(“H”, fluture)
• În centru: canalul spinal,
delimitat de celule
ependimare
• Coarne anterioare
(motori), posterioare
(senzitivi) şi intermediolaterale (interneuroni)

60. Cerebelul
• Substanţă albă central,
conţine nucleii cerebeloşi
• Nucleii cerebeloşi primesc
colaterale de la fibrele
aferente şi eferente
• Substanţă cenuşie
periferic, organizată în trei
straturi
 Molecular: extern
 Mijlociu: corpul neuronilor
Purkinje
 Granular: intern

61. Componentele scoarţei cerebelului
• Celule
 Neuroni Purkinje
 Neuroni granulari
 Neuroni Golgi tip II
 Neuroni stelaţi
 Neuroni “în coşuleţ”
(interneuroni)
 Glii Bergmann
• Fibre
 Aferente: aduc
impulsuri la scoarţa
cerebelului
• Agăţătoare
• Muşchioase
 Eferente: conduc
impulsul nervos care
modulează echilibrul
• Axonii neuronilor
Purkinje

63. Componentele straturilor cerebelului
•
•
•
Molecular
 Dendritele neuronilor Purkinje
 Fibrele agăţătoare şi muşchioase
 Axonii ramificaţi în T ai neuronilor granulari
 Prelungirile gliilor Bergmann
 Astrocite
Stratul neuronilor Purkinje
 Corpul neuronilor Purkinje
 Neuroni de asociaţie
 Celule gliale (corpul gliilor Bergmann)
Granular
 Corpul neuronilor granulari
 Dendritele neuronilor granulari
 Segmentul iniţial al axonilor neuronilor Purkinje

65. Creierul
• Substanţă albă situată central
• Substanţă cenuşie situată periferic (cortexul cerebral)
• Componentele cortexului cerebral:
 Corpul celular al marilor neuroni piramidali
 Neuroni piramidali mici, mijlocii şi stelaţi
 Celule gliale şi capilare sanguine
• Organizare arhitecturală
 Laminară: neuroni dispuşi pe şase straturi
 Modulară: coloane verticale de neuroni care aparţin
celor şase straturi
 Creierul uman: 4 milioane de module (elaborarea unui
număr infinit de scheme temporo-spaţiale)

66. Organizarea laminară
• I – molecular (plexiform): neuroni rari, mici (neuroni
Cajal), fibre amielinice paralele cu suprafaţa
• II – granular extern: neuroni piramidali mici şi stelaţi
• III – piramidal extern: neuroni piramidali de dimensiuni
mijlocii
• IV – granular intern: numeroşi neuroni stelaţi de
dimensiuni mici
• V – piramidal intern: marii neuroni motori piramidali
• VI – polimorf: neuroni mari de diferite forme
• Interneuroni: în toate straturile, rol excitator şi inhibitor

67. 1
Straturile scoarţei
cerebrale
2
3
4
1 – molecular
2 – granular extern
3 – piramidal extern
4 – granular intern
5 – piramidal intern
6 - polimorf
5
6
celularitate
fibre

68. frontal
Variaţii
anatomice
parietal

71. Bariera hemato-encefalică
• Celule endoteliale
 Joncţiuni strînse
 Suprapuneri
 Vezicule puţine sau absente
• Membrana bazală a
endoteliului
• Expansiunile dilatate ale
astrocitelor
• Cea mai selectivă barieră a
organismului
• Lipseşte la neurohipofiză,
substanţa neagră şi locus
ceruleus