1. SĂPTĂMÂNA SPIRITUALITĂȚII
LECȚIO DIVINA
„DAR VOI
CINE SPUNEȚI CĂ SUNT EU?” Mc (8,27-36)
Sfaturi:
Atunci când vrem să facem lectio divina în grup trebuie să știm că:
- e important să stabilim cu grijă timpul şi locul cel mai potrivit pentru persoanele
care participă, pentru a favoriza reculegerea;
- nu este un studiu biblic: citim, recitim, aprofundăm cuvântul şi ascultăm ce vrea să
ne spună;
- pregătirea locului este importantă; pot fi folosite: o icoană, o biblie mai mare, o
lumânare, flori, uneori un fond muzical, scaunele aşezate în cerc;
- persoana ce conduce lectio stabileşte forma: începutul, trecerea de la o fază la alta,
încheierea. Se recomandă să dureze 40-60 de minute;
- scopul principal nu este de a ne mări cunoştinţele, ci a descoperi Cuvântul viu pe
care Dumnezeu îl pronunţă azi în viaţa fiecăruia dintre noi.
1. INVOC PE DUHUL SFÂNT…
Tată Atotputernic, tu ne-ai dăruit Cuvântul tău. Nu un
cuvânt rece, din vocabular, dar un cuvânt viu, făcut om, care
poate fi atins și ne poate atinge. El este Fiul Tău, Isus. Acest
cuvânt a străbătut timpurile și culturile fără să-și piardă din
savoare și eficacitate: se adresează celor mici și celor mari; celor săraci și
celor bogați; își oferă timp pentru cei ce cred, dar și pentru cei ce nu cred
sau nu înțeleg. Uneori, deși cred, simt că nu le înțeleg, Doamne, pe toate,
de aceea te rog: Trimite pe Duhul Sfânt să-mi lumineze ochii și mintea
pentru a vedea și a înțelege Cine este Cuvântul tău! Amin.
Vino Duhule preasfânt…
2. DESCHID BIBLIA, CITESC… (Marcu 8,27-36)
«27Isus şi discipolii săi au plecat spre satele Cezareii
lui Filip. Pe drum i-a întrebat pe discipolii săi, spunându-
le: „Cine spun oamenii că sunt eu?” 28Iar ei i-au spus:
„«Ioan Botezătorul», alţii «Ilie», iar alţii «Unul din
profeţi»”. 29Atunci el i-a întrebat: „Dar voi cine spuneţi
că sunt eu?” Răspunzând, Petru i-a spus: „Tu eşti Cristos!” 30Şi le-a
poruncit să nu vorbească nimănui despre el.
1
2. SĂPTĂMÂNA SPIRITUALITĂȚII
31
Atunci a început să-i înveţe că Fiul Omului trebuie să sufere multe,
să fie respins de bătrâni, de arhierei şi cărturari, să fie ucis şi a treia zi
să învie. 32Şi le spunea aceasta în mod deschis. Dar Petru, luându-l
deoparte, a început să-l certe. 33Iar el, întorcându-se şi privindu-şi
discipolii, l-a certat pe Petru şi a spus: „Mergi în urma mea, Satană,
căci nu te gândeşti la cele ale lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor”.
34
Chemând la sine mulţimea şi pe discipolii săi, le-a spus: „Dacă
cineva vrea să vină după mine, să renunţe la sine, să-şi ia crucea şi să
mă urmeze. 35Căci cine vrea să-şi salveze viaţa, o va pierde; cine însă îşi
pierde viaţa pentru mine şi pentru evanghelie, o va salva».
3. CAUT SĂ ÎNŢELEG…
Contextul: fragmentul din capitolul 8,27-35 se
constituie ca punte de legătură între cele două secţiuni ale
Evangheliei Sfântului Marcu: 1) Misterul lui Isus 1,1 – 8,27 -
care cuprinde minunile lui Isus şi ascunderea statutului său de
Mesia; 2) Misterul Fiului Omului 8,33 – 16,8 – care cuprinde învăţătura
lui Isus, instruirea ucenicilor şi conştientizarea misiunii sale de către
aceștia. Această recunoaştere a mesianismului din partea lui Petru, care
apare în fragmentul de astăzi, este punctul de cotitură - Isus își ascunde
identitatea în fața oamenilor, dar o arată ucenicilor.
Tema: În fragmentul evanghelic de astăzi este concentrată esenţa
teologiei lui Marcu cu privire la Isus: tema Mântuitorului în suferinţă
care-i invită pe discipoli să ia parte la misiunea sa plină de suferinţă,
dar mântuitoare. Această temă este dezvoltată pe parcursul a trei
momente: a. mărturisirea lui Petru (vv 27-29); b. anunţul pătimirii (vv
31-33); c. invitaţia de a-l urma pe Isus (vv 34-35).
Puncte exegetice:
a. Primul moment – mărturisirea lui Petru (vv 27-29): în
împrejurimile regiunii Cezareea, o zonă relativ calmă şi
îndepărtată de mulţimea care îl urma pe Isus şi de populaţia
entuziasmată, Isus adresează discipolilor câteva întrebări cu
privire la ceea ce cred oamenii despre el (v 27). Din răspunsurile primite
se poate trage concluzia că, deşi diferite, aceste opinii aveau un element
2
3. SĂPTĂMÂNA SPIRITUALITĂȚII
comun: prezenţa lui Isus era legată de aşteptarea timpului mesianic1, în
care Duhul lui Dumnezeu s-ar fi manifestat în persoana lui Ilie sau a altui
profet, cum ar fi Ioan Botezătorul. Răspunsul lui Petru: „Tu eşti Cristos!”
(v 29), demonstrează faptul că şi între discipoli își făcuse loc ideea
mesianică cu privire la Isus: Cristos înseamnă Mesia, Regele mesianic.
Acest titlu era, într-un mod mult prea profund şi periculos, legat de o
dimensiune politică, de o concepţie de putere, de forţă, care a purtat
mulțimile la o aşteptare greşită, eronată. Isus reacţionează oprindu-i pe
discipoli să vorbească despre aceasta; acest „secret mesianic”,
caracteristic evangheliei lui Marcu, scoate în evidenţă faptul că Isus este
Mesia, dar ascuns, învăluit în misterul vieţii sale pământeşti.
b. Al doilea moment – vestirea pătimirii (vv 31-33): acesta este
momentul împotrivirii şi al corectării. Isus corectează viziunea politică a
mărturisirii lui Petru în două momente distincte: 1. introducând titlul de
„Fiul omului”, care subliniază demnitatea escatologică 2, dar şi coborârea
la condiţia umană a acestui personaj, Mesia; 2. prezicerea cu privire la
necesitatea (necesitate profetică) de a înfrunta refuzul, condamnarea la
moarte din partea autorităţilor poporului, pentru ca apoi să învie a treia zi.
c. Al treilea moment – invitaţia de a-l urma pe Isus (vv 34-35): acesta
este un moment de concluzie care-i solicită pe toți, atât pe discipoli, cât
şi mulţimea adunată în jurul lui, la a da un răspuns. A-l urma pe Isus nu
înseamnă doar a-i acorda încredere şi a împărtăşi aceleaşi idei cu ale sale,
e mai mult: înseamnă a împărtăşi condiţia de Mesia suferind. De aici
rezultă două atitudini: una de dezlipire („să renunţe la sine”) şi alta de
adeziune („să-şi ia crucea”).
A lua crucea înseamnă acceptarea martiriului şi a persecuţiei aşa cum
este ea în strânsă legătură cu moartea mântuitoare a lui Cristos. Dacă
unul acceptă o astfel de urmare, a-şi „pierde viaţa” (în perspectiva
umană) înseamnă a o regăsi în Dumnezeu şi aşadar „o va salva”. Cel
care, însă, se va închide faţă de această urmare, vrând să-şi salveze -
omenește vorbind - propria viaţă, se va închide prin aceasta şi faţă de
mântuire şi, în fond, îşi va fi pierdut şi propria viaţă (v 35). Elementul
principal care face ca această alegere să fie una care condamnă, este
1
Timpul mesianic – este timpul mult aşteptat de evrei în care Mesia (mântuitorul, salvatorul, eliberatorul cel
promis de Dumnezeu) avea să elibereze poporul de orice asuprire, urmând un timp de glorie şi bunăstare.
2
Demnitate escatologică – acea demnitate care se va arăta la sfârşitul lumii, atunci când Cristos va fi aşezat
pe scaunul de judecată.
3
4. SĂPTĂMÂNA SPIRITUALITĂȚII
refuzul dat, nu unui ideal abstract, ci lui Isus Cristos însuşi prezent în
Evanghelia sa: „pentru mine şi pentru evanghelie” (v 35).
Puncte doctrinare:
Pentru Isus, răspunsul apostolilor este important. Răspunsul
lui Petru confirmă faptul că a reușit să-i atragă cu afecțiune pe
ucenici și poate conta pe ei în a împlini misiunea de a forma
noul popor, Biserica. Urmarea lui Isus este un lucru bulversant.
El e Servitorul Suferind. Crucea, atâta timp cât rămâne un simbol, nu
deranjează și e plăcută. O folosește oricine - la gât, în tatuaje, în postere;
devine provocatoare și deranjantă atunci când trebuie dusă și devine grea.
4. MĂ ROG LUI DUMNEZEU…
Doamne, e o plăcere să te însoțesc atunci când sufletul
mi-e cald, speranța vie și toate sunt frumoase în viața mea.
Dar, sunt momente când pășesc greu, fără speranță și fără
orizont, mai ales când uit cine ești tu și la ce misiune m-ai
chemat. Mă întreb și eu astăzi: „Cine ești tu pentru mine, Doamne? Cât
de apropiat am fost de tine ca să pot da un răspuns corect?”… Meditez
și îmi este greu să îmi dau seama: De ce nu reușesc să cunosc cine ești?
De ce nu reușesc să înțeleg ce îmi ceri și să te urmez? Ce mă oprește,
Doamne?... TE ROG, ajută necredinței și slăbiciunii mele! Amin.
5. CONTEMPLU…
6. ÎMPĂRTĂŞESC…
7. PĂSTREAZĂ ÎN INIMĂ CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU…
- Ce spune textul în sine? Ce-mi spune mie / nouă? Ce ne-a marcat?
- Ce mă face acest text să-i spun lui Dumnezeu?
- Care este părerea lumii, a prietenilor, a celor din AC despre Isus?
- Cât de apropiat sunt de Isus pentru a-l cunoaște? Ce aștept să fie
Isus pentru viața mea? Unde îl pot întâlni și recunoaște? Cum îl caut?
- Dacă ştiu cine este el, care este alegerea pe care eu mi-o asum?
8. SĂ NU UIT! ASCULTAREA CUVÂNTULUI PRESUPUNE URMARE…
„Dar voi cine spuneți că sunt eu?” – apropierea de Isus îmi va da
posibilitatea de a răspunde acestei întrebări, de aceea îmi propun…
Viaţa veşnică începe azi cu răspunsul tău!!!
4
