2. I.OBIECTUL DE STUDIU AL TEORIEI ŞI
METODICII HANDBALULUI
Jocurile sportive, deci şi handbalul, sunt
studiate din trei puncte de vedere:
ca discipline ştiinţifice, în teoria şi metodica
respectivă;
ca mijloc al educaţiei fizice;
ca disciplină sportivă.
I.1. Handbalul ca disciplină ştiinţifică face
parte din teoria şi metodica educaţiei fizice şi
sportului, având ca domeniu propriu de studiu jocul de
handbal sub aspect tehnic, tactic, teoretico-metodic,
fizic, psihologic precum şi cel organizatoric, al selecţiei
sau al implicaţiilor sociologice şi pedagogice.
3. Rolul teoreticienilor domeniului poate fi sintetizat
prin următoarele sarcini (I.K. Ghermănescu, V.
Hnat, 2000):
1. Studiază conţinutul jocului de handbal din
perspectiva componentelor pregătirii: fizic, tehnic,
tactic teoretic, psihologic.
2. Analizează şi generalizează practica înaintată.
3. Studiază istoria şi evoluţia jocului.
4. Face legătura cu alte jocuri şi discipline sportive.
5. Face legătura cu alte discipline ştiinţifice (igienă,
fiziologie, biochimie)
6. Studiază metodica învăţării şi pregătirii sportive în
handbal (de masă şi de performanţă)
7. Studiază regulile jocului şi interpretarea corectă a
acestora, precum raportarea acestora la tendinţele
de evoluţie a jocului.
4. Cercetarea ştiinţifică în acest domeniu la noi în
ţară a avut drept rezultat elaborarea unor lucrări
dintre care cele mai importante vizează:
pregătirea handbaliştilor de performanţă
selecţia şi pregătirea copiilor şi juniorilor
pregătirea tehnico-tactică pe diferite posturi de
specializare
modelarea pregătirii
predarea handbalului ca disciplină de studiu
pentru studenţii de al facultăţile de educaţie
fizică şi sport.
5. I.2. Handbalul ca mijloc al educaţiei fizice
contribuie la însuşirea unor deprinderi motrice de bază
şi specifice, a unor cunoştinţe speciale de tehnică şi
tactică sportivă.
Este un joc dinamic şi solicită din partea
subiecţilor un efort fizic intens şi un mare angajament
psihic. Practicat în mod ştiinţific şi metodic contribuie,
prin efectele efortului fizic şi psihic, la întărirea
sănătăţii, la dezvoltarea capacităţilor fizice şi
intelectuale, morale şi volitive ale practicanţilor. De
aceea, ca mijloc al educaţiei fizice, handbalul este
prezent în lecţiile de educaţie fizică din şcolile de toate
gradele, începând de la clasa a V-a sau chiar mai de
timpuriu, când se însuşesc elementele tehnico-tactice
de bază, prin jocuri pregătitoare şi până la clasele mari
şi la învăţământul superior, în condiţii competiţionale.
6. În cadrul orelor de activităţi sportive handbalul
este practicat de către elevii care doresc să
aprofundeze cunoaşterea acestui joc, şi să facă parte
din echipele reprezentative ale clasei, şcolii. Dintre
aceştia cei mai buni vor fi selecţionaţi în formaţiile din
eşalonul bazei de masă a sporului de performanţă –
licee cu program sportiv, cluburi sportive şcolare,
cluburi şi asociaţii sportive de performanţă.
7. I.2.1.Handbalul în ciclul gimnazial.
Efectele handbalului asupra organismului uman au
determinat introducerea lui în programele de educaţie
fizică şi de activităţi sportive la clasele de gimnaziu.
Prin caracterul său complex şi complet,
angrenând întreaga musculatură a corpului în
activitate precum şi marile funcţii, handbalul este
preferat altor sporturi atât de către profesori cât şi de
către elevi.
Baza materială necesară practicării handbalului
este una simplă, fără costuri prea mari. Întrucât sunt
puţine şcolile care dispun de sală de dimensiuni
regulamentare, este necesară structurarea şi
planificarea conţinutului acestei discipline pe parcursul
anilor de studiu astfel încât să se adapteze conţinutul
materialului de predat la posibilităţile materiale:
8. pentru şcolile care dispun de o sală de dimensiuni
reduse şi de un teren în aer liber, conţinutul
handbalului va putea fi planificat pe tot parcursul
anului şcolar, abordând în perioadele favorabile
lucrului în aer liber mijloace ce presupun utilizarea
integrală a terenului (joc bilateral, contraatacul), iar
în sezonul rece structurile de elemente tehnico-
tactice, calităţile motrice , diferite jocuri şi ştafete cu
conţinut specific.
pentru şcolile care dispun doar de un teren în aer
liber, handbalul va fi practicat la începutul semestrului
–I - lunile septembrie, octombrie şi prima parte din
noiembrie) şi ultima parte a semestrului al II-lea – a
doua parte a lunii martie, aprilie, mai şi iunie.
9. I.2.2. Handbalul în ciclul liceal. Şi în acest
ciclu handbalul este prevăzut în programa şcolară la
orele de educaţie fizică şi la cele de activităţi sportive.
La acest nivel se regăsesc două categorii de
practicanţi ai handbalului:
avansaţii – cei care au mai practicat jocul în ciclul
anterior şi care urmează să-şi consolideze
elementele învăţate şi să cunoască cerinţele
handbalului competiţional.
începătorii –elevi care nu au practicat jocul de
handbal în ciclul anterior de învăţământ şi care
urmează să-şi însuşească principalele elemente
tehnico-tactice şi regulile de bază ale jocului, astfel
ca după doi ani să poată aborda jocul bilateral.
10. I.2.3. Handbalul în învăţământul superior.
Şi în învăţământul superior există două situaţii
distincte în ce priveşte practicarea jocului de handbal:
studenţii de la învăţământul de specialitate, viitorii
specialişti în domeniul culturii fizice, au prevăzute
în programa acestei discipline la majoritatea
facultăţilor din ţară trei semestre de handbal cu
câte două ore de lucrări practice săptămânal, unul
din aceste semestre având şi două ore de curs
săptămânal.
11. studenţii de la alte specializări la care
educaţia fizică şi sportul reprezintă activităţi
obligatorii, au în planurile de învăţământ
una sau două ore săptămânal. În cadrul
activităţii la aceste ore, studenţii pot opta
pentru o ramură de sport, iar handbalul este
una dintre cele mai solicitate şi îndrăgite de
studenţi, mai ales dacă au practicat acest
joc în ciclurile anterioare de învăţământ. Ei
pot practica handbalul ca mijloc de
întreţinere şi îmbunătăţire a capacităţii
generale de efort sau ca sport de masă în
cadrul competiţiilor sportive studenţeşti. (pe
grupe, ani de studiu, facultăţi, centre
universitare sau la finalele pe ţară a
Campionatului Naţional Universitar).
12. I.3. Handbalul ca disciplină sportivă. Acest
joc sportiv este considerat unul tânăr – a apărut în
Europa la sfârşitul sec. al IX-lea şi începutul sec. al XX-
lea – şi a cunoscut mai multe schimbări pe parcursul
evoluţiei sale în ce priveşte organizarea practicării,
precum şi regulamentul de joc.
Studiul handbalului ca disciplină sportivă se va face în
cadrul cursului de pregătire specializată într-o ramură
de sport de către studenţii care vor opta pentru
această disciplină
13. I.3.1. Organizarea handbalului pe plan
internaţional. Activitatea competiţională de handbal
este coordonată la nivel mondial de către Federaţia
Internaţională de Handbal alcătuită prin afilierea
federaţiilor naţionale care conduc activitatea de
handbal din ţările respective.
Federaţiile naţionale se recunosc reciproc ca
fiind singurele organizaţii îndreptăţite să conducă
handbalul din ţările respective şi să stabilească relaţii
internaţionale
Organele de conducere ale Federaţiei
Internaţionale de Handbal sunt:
congresul (ordinar sau extraordinar);
consiliul de conducere;
comitetul executiv.
14. Congresul F.I.H. are loc o dată la doi ani.
Limbile oficiale sunt: germana, franceza şi engleza.
Fiecare federaţie naţională are dreptul la un singur
vot.
Pentru realizarea diferitelor sarcini
(organizatorice, administrative, medicale, de
propagandă) au fost constituite comisii de specialitate.
15. I.3.2. Organizarea handbalului în
România.
Activitatea de practicare a jocului de handbal
din ţara noastră este coordonată de Federaţia Română
de Handbal la care sunt afiliate cluburile şi secţiile de
handbal ale acestora.
Sarcinile ce revin F.R.H. sunt:
organizarea competiţiilor sportive interne şi
internaţionale;
îndrumarea şi supravegherea calităţii procesului de
selecţie atât în ce priveşte cadrele de specialitate, cât
şi a nivelului valoric al sportivilor.
stabileşte concepţia de joc precum şi conţinutul şi
metodologia procesului de instruire la toate
eşaloanele competiţionale;
16. acordă titluri şi categorii de clasificare sportivă;
stabileşte şi dezvoltă relaţii de colaborare cu
federaţii naţionale din alte ţări, cu organisme sportive
naţionale şi internaţionale, cu autorităţi publice, cu
societăţi comerciale care susţin material şi financiar
practicarea handbalului;
organizează cursuri de perfecţionare şi calificare
pentru antrenori, arbitrii şi alte categorii de tehnicieni;
selecţionează sportivii şi antrenorii din loturile
naţionale;
elaborează reglementări necesare organizării şi
desfăşurării activităţii handbalistice;
administrează şi gestionează bunurile materiale şi
bugetul propriu.
17. Organele de conducere ale F.R.H. sunt:
Adunarea generală – organ legislativ;
Biroul federal – organ executiv şi administrativ
Biroul executiv al biroului federal – organ operativ
care rezolvă problemele şi sarcinile între două şedinţe
ale biroului federal.
18. Comisiile şi colegiile care stau la baza activităţii
biroului federal sunt:
colegiul central al antrenorilor;
colegiul central al arbitrilor;
comisia centrală de juniori;
comisia centrală de competiţii, legitimări,
transferări şi clasificări;
comisia centrală de disciplină;
comisia centrală medicală;
comisia centrală de propagandă şi mass-media.
În teritoriu, activitatea de practicare a
handbalului este coordonată de asociaţiile judeţene de
handbal, subordonate F.R.H. şi respectând Statutul şi
Regulamentul de organizare şi funcţionare a
F.R.H..(F.R.H. –Statute şi Regulamente - Bucureşti,
2000)
19. I.3.3.Aria de practicare a jocului de handbal
Există 137 de federaţii afiliate la F.I.H., de pe cele patru
mari continente: Europa, Africa, America şi Asia. În ţările
dezvoltate, sportul alături de alte activităţi destinate
petrecerii utile a timpului liber (culturale, ştiinţifice,
artistice), contribuie la dezvoltarea generală a
personalităţii, la o dezvoltare fizică armonioasă, la
întărirea sănătăţii, la creşterea motricităţii generale. Prin
participarea sistematică a copiilor şi tinerilor la un proces
organizat de instruire în handbal se realizează o
contribuţie însemnată la rezolvarea sarcinilor ce revin
educaţiei fizice şi sportului, realizându-se totodată şi
extinderea practicării jocului de handbal de către un
număr tot mai mare de cetăţeni pe scară largă, atât ca
sport de masă (sportul pentru toţi), cât şi ca sport de
performanţă. Handbalul este prevăzut în programele
şcolare din învăţământul de toate gradele, este inclus în
competiţiile sportive de masă la toate categoriile de vârstă
şi este practicat în cadrul baze de masă a sportului de
performanţă.
