5. ANALIZA CALITATIVA SI CANTITATIVA
1. Metoda curbei de calibrare
Concentratia, mL/mL Area
0,200 1,43
0,400 2,86
0,600 4,29
0,800 5,73
1,000 7,16
Proba 4,10
0,573
y = 7,165x - 0,005
R² = 1
0,00
1,00
2,00
3,00
4,00
5,00
6,00
7,00
8,00
0,000 0,200 0,400 0,600 0,800 1,000 1,200
Area
Concentratia, mL/mL
Area
6. ANALIZA CALITATIVA SI CANTITATIVA
2. Metoda normării ariilor
cu A =
n
1
j
j
A
Compus Area suma A i Concentratia (%)
A 14171 70499 20.10
B 21573 30.60
C 34755 49.30
Compus Area Factor raspuns Area corectata suma arii corectate Concentratia (%)
A 14171 1 14171 91136.54 15.55
B 21573 1.28 27613.44 30.30
C 34755 1.42 49352.1 54.15
7. ANALIZA CALITATIVA SI CANTITATIVA
3. Metoda adaosului
100 %
i
i St
St
A
c c
A
Solutie standard - 100 mL
Set 1 Concentratia, g/L Area
A - 250 mg 2,5 38801
B - 250 mg 2,5 14236
C - 250 mg 2,5 26301
D - 250 mg 2,5 39594
1000 mg proba solida
Proba - 100 mL
Set 2 A 68994
B 19050
C 53480
D + St (100 mg) 84922
O proba solida de 1000 mg a fost analizata pentru a afla concentratia de
A, B, C si D. Proba a fost supusa unei proceduri de extractie cu
solvent. In extrasul rezultat s-au adaugat 100 mg compus D ca standard
intern (SI) intr-un volum final de 100 mL.
De asemenea a fost analizata o solutie standard care ii contine pe cei 4
compusi (250 mg), in raport procentual de 1:1:1:1, intr-un volum de
100 mL. Sa se determine compozitia probei folosind datele din tabel.
8. ANALIZA CALITATIVA SI CANTITATIVA
4. Metoda standardului intern
100 %
i
i St
St
A
c c
A
O proba de sol a fost analizata prin GC‐FID pentru a determina
concentratia compusului X. Rezultatele masuratorilor sunt:
tr (minute) area peak
Cromatograma 1 21,1 ppm Toluen SI 10,05 38774
concentratia X 14,77 39115
Care este concentratia lui X in proba?
9. ANALIZA CALITATIVA SI CANTITATIVA
4. Metoda standardului intern
100 %
i
i SI
SI
A
c c
A
Caracterisitici SI :
- să nu fie conţinută de amestecul de analizat,
- să fie complet separată de restul componenţilor, dar cu un timp de retenţie
apropiat de cel al componentului de determinat,
- să nu difere prea mult în concentraţie faţă de componentul de determinat.
10. • Q1. Care sunt principalele diferențe între cromatografia de lichide de înaltă
performanță și cea de gaze?
• Q2. Ce tip de detector de GC este utilizat cel mai frecvent? Explicați principiul
său de lucru și care sunt limitele sale?
• Q3. Care sunt gazele purtătoare utilizate în mod obișnuit în analiza GC atunci
când se utilizează detectorul FID?
• Q4. Care sunt caracteristicile dorite ale unui detector GC?
• Q5. Ce înțelegeți prin specificitatea unui detector?
• Q6. Care sunt tipurile de coloane capilare cel mai frecvent utilizate?
• Q7. Ce înțelegeți prin eficiența coloanei și cum se exprimă?
• Q8. Ce înțelegeți prin programarea temperaturii în analiza GC?
• Q9. Când este util modul de lucru izoterm?
• Q10. Ce măsuri ati adopta pentru a prelungi durata de viață utilă a unei coloane?
Test 4
11. Ans1.
• În HPLC faza mobilă este un lichid; în cromatografie în fază gazoasă faza mobilă sau
purtătorul este un gaz.
• Cromatografia de gaze se aplică pentru analiza compușilor volatili; compușii nevolatili
pot fi ușor analizati prin HPLC.
• Cromatografie de gaze nu poate fi utilizata pentru analiza moleculelor cu masă
moleculară mare; HPLC are aplicații pentru separarea și identificarea compușilor cu
greutate moleculară foarte mare.
• HPLC necesită presiuni de lucru mai mari decât GC, deoarece lichidele necesită
presiuni mai mari decât gazele pentru transport prin intermediul sistemului.
• Coloane HPLC sunt scurte și late, în comparație cu coloanele GC.
12. Ans2.
Detectorul cel mai frecvent utilizat este detectorul cu ionizare in
flacără. Compusul separat care a ajuns la detector este ars cu ajutorul
gazului combustibil și produce ioni și electroni care pot conduce
electricitate prin flacără. Prin aplicarea unei diferențe mari de potențial
la vârful arzătorului și la electrodul colector localizat deasupra flăcării
si se măsoara curentul dintre electrozi. Detectorul este dependent de
debitul masic și răspunsul nu este afectat de schimbările debitului de
gaz purtător. Cu toate acestea, detectorul nu detecteaza gaze
anorganice, cum ar fi CO, O2, NH3, N2, CS2, CO2, etc.
13. Ans3.
Atunci când se utilizează detectorul FID gazele inerte frecvent utilizate
în analiza sunt azot si heliu. Azotul este mai frecvent utilizat, deoarece
este mai puțin costisitor decât heliu. Puritatea gazului purtător ar trebui
să fie mai mult de 99,995%, de aceea ar trebui folosite capcane on-line
pentru a preveni umezeala reziduală sau alte impurități de la intrarea în
sistem.
14. Ans4.
Alegerea detectorului pentru analize are la baza criteriile:
• Reproductibilitate la modificări ale concentrației compușilor de eluat.
• Domeniu dinamic liniar larg.
• Sensibilitate ridicată.
• Ar trebui să aibă volum intern mic pentru a da peak-uri înguste și, de
asemenea, sa facilitează spălarea urmelor din proba anterioara.
• Ar trebui să fie, de preferință, non-distructiv.
15. Ans5.
Detectoarele se împart în trei categorii, în funcție de răspunsul la
compușii eluati:
• neselectivi – dau răspuns pentru toti compusii din faza mobila cu
excepția gazului purtător.
• selectivi - răspund la o anumită clasă de compuși cu proprietăți fizice
sau chimice comune.
• specifici - răspunsul la un singur compus specific.
16. Ans6.
Coloanele capilare sunt în general tuburi lungi de 10 - 100 m, cu un
diametru interior cuprins între 0,1 - 0,5mm, realizat din material
flexibil, cum ar fi silice topită. Tipuri de coloane capilare:
• Wall coated open tubular (WCOT) - peretele intern este acoperit cu o
peliculă foarte fină de lichid adsorbant
• Surface coated open tubular (SGOT) - peretele interior este căptușit
cu un strat de suport solid pe care este absorbită faza lichidă.
Coloanele sunt flexibile și înfășurate în mai multe bobine; fixate în
interiorul cuptorului.
17. Ans7.
Prin utilizare continuă, o coloană își pierde treptat puterea de rezoluție originală.
Eficiența coloanei este exprimată pe baza conceptului teoriei talerelor. In timpul
separarii, fiecare component de separat petrece un timp finit în fiecare taler teoretic.
Eficiența coloanei este cu atat mai buna cu cat înălțimea talerului este mai mică, ceea
ce inseamna un număr de talere (N) cat mai mare.
unde N = număr de talere teoretice; tr = timpul de retenție al unui peak
w = lățimea peak-ului la bază;
N poate fi de asemenea exprimat ca:
unde w1/2 este lățimea peak-ului la jumătatea înălțimii
Eficiența coloanei este exprimată în termeni de înălțime echivalentă a talerelor
teoretice (HETP): HETP = L/N, unde L = lungimea coloanei în de mm; o valoarea
mică a HETP semnifică o eficiență mai mare coloanei.
18. Ans8.
Programarea temperaturii înseamnă schimbarea temperaturii coloanei
cu o viteză predeterminată în timpul ciclului de analiză. Aceasta are
aceeași influență asupra timpului de eluție a componentelor separate ca
programarea gradientului în analiza HPLC. Programul de temperatura
ajută la reducerea timpului de analiză permițând eluarea timpurie a
componentelor mai puțin volatile.
19. Ans9.
Modul de lucru izoterm este util atunci când este necesară o rezoluție
ridicată pentru separarea compușilor cu interval de fierbere îngust.
Temperatura este setată la mijlocul intervalului de puncte de de fierbere
ale constituenților. Acest lucru permite obtinerea unei rezolutii bune la
separarea unor componenti cu puncte de fierbere mici, dar ar putea
conduce la peak-uri cu largite in cazul componentilor cu puncte de
fierbere mai mari, datorită retenției lor în coloană timp mai indelungat.
20. Ans10.
• Conditionarea coloanei înainte de prima utilizare sau după depozitare
timp îndelungat.
• Aveți grijă să nu depășească limita superioară de temperatură
specificată de producător
• A se evita injectarea soluțiilor care sunt puternic acide sau bazice în
natură
• Spalarea coloanei prin injectare cu solvenți cum ar fi metanol, clorură
de metilen sau hexan pentru a îndepărta contaminarea coloanei după
utilizare excesivă.
