Cine sunt eu? Cine eşti tu?… întrebări pe care ni le punem într-un fel sau altul, mai devreme sau mai târziu. Felul cum răspundem la aceste întrebări va determina viaţa noastră pe acest pământ,

1. Uniti! (Efeseni 4:4-6)
„A fi mare!... înseamnă a fi liber de răutate, de micime, răzbunare şi... prejudicii. Să poţi să vezi
nevoile altuia indiferent de diferenţele de opinie şi să poţi să-i întinzi o mână dând dovadă de o
maturitate creştină solidă. Pur şi simplu pentru că îţi pasă! Asta înseamnă să fii mare! Înseamnă
să trăieşti deasupra etichetelor... să poţi vedea dincolo de răni... înseamnă să îţi pese
necondiţionat, să ajuţi fără aşteptări! ... şi de asta acest lucru este rar! Este aşa de rar precum
găseşti un uliu şi un porumbel în acelaşi cuib, pe o noapte rece de iarnă!” (C.Swindoll)
Trebuie să ne amintim contextul acestui nou capitol...
Ideea cheie din versetul 3 este UNITATEA Bisericii – aceasta fiind primul lucru pe care doreşte
Dumnezeu să îl realizeze cu fiecare din noi care suntem copiii Lui, având o identitate nouă prin
Cristos.
· Vs.3 în NTR „Străduiţi-vă să păstraţi unitatea pe care o dă Duhul, prin legătura păcii.”
- Unitatea este datoria noastră... nu este opţională! – este o PORUNCĂ!
- Este indispensabilă! – fără unitate Biserica nu este operabilă!
Unitatea este CHEMAREA şi PORUNCA lui Dumnezeu peste tot în Noul Testament:
1 Corinteni 1:10
„Vă îndemn, fraţilor, în Numele Domnului nostru Isus Cristos, să aveţi toţi acelaşi fel de vorbire şi
să nu fie dezbinări între voi, ci să fiţi pe deplin uniţi în gândire şi în scop.”
Filipeni 2:2
„...faceţi-mi bucuria deplină şi aveţi o simţire, o dragoste, un duh şi un gând!”
1 Petru 3:8-9
„În cele din urmă, toţi să aveţi aceeaşi gândire, să simţiţi unii cu alţii, să aveţi dragoste de fraţi,
să fiţi plini de compasiune, să aveţi o gândire smerită, 9 să nu întoarceţi rău pentru rău sau insultă
pentru insultă, ci, dimpotrivă, binecuvântaţi, pentru că la aceasta aţi fost chemaţi, să moşteniţi
binecuvântarea!”
Unitatea este foarte importantă:
- Pt că atunci când suntem dezbinaţi (şi deci nu suntem uniţi), nu putem avea succes în
marea însărcinare/misiune pe care Cristos ne-a dat-o ca urmaşi ai Săi – aceea de a duce
Evanghelia (vestea sa bună) în lumea noastră!
- Când nu suntem uniţi, mărturia noastră cu privire la dragostea lui Dumnezeu pt oameni
este AMUŢITĂ! – oamenii se vor poticni/bloca în dezbinările noastre şi vor respinge
mesajul nostru!
„Scriptura este clară cu privire la misiunea Bisericii. Unele din scopurile deosebite ale bisericii este
de a împărtăşi evanghelia cu toţi oamenii, să îi pese de cei în nevoi, ducând o viaţă de închinare,
în dragoste, încurajare şi corectare în lumina adevărului lui Dumnezeu. Nimic însă din acestea nu
vor fi posibile dacă biserica este dezbinată, fie fizic, fie spiritual!” (Charles Stanley)
Satan ştie că unitatea în Biserică este ceea ce aduce roadă în viaţa şi activitatea ei... de aceea el
lucrează „peste program” pt a ataca şi zădărnici unitatea ei! El va semăna schisme şi neînţelegeri,
pt că are intenţia de a opri planurile lui Dumnezeu prin Biserica Sa.
Isus spunea în Marcu 3:25:
„...dacă o casă este dezbinată împotriva ei înseşi, casa aceea nu va putea dăinui!”

2. ... astfel Satan ştie că dacă reuşeşte dezbinare în Biserică, el va paraliza întregul plan al lui
Dumnezeu prin vieţile celor credincioşi!
- Asta înseamnă că putem încerca noi ce vrem (planuri, proiecte...), nimic nu va avea efect!!!
„Este tragic atunci când diferenţele noastre ajung să ne dezbine, atunci misiunea noastră devine
neclară şi ineficientă! Aşa cum perscari nu pot prinde nimic cu o plasă ruptă, nici noi nu vom fi în
stare să fim eficienţi în a-L împărtăşi pe Isus, atunci când relaţiile noastre nu sunt strânse!”
(C.Stanley)
Întrebare: Ce fac acţiunile noastre, bisericii?? - o întăresc sau o distrug?
*Bârfele, negativismul, criticile neconstructive şi insistenţa cu privire la părerile proprii... duc la
Unitatea este aşa de importantă pt Isus, încât a petrecut timp semnifictiv cu ucenicii Săi şi s-a
rugat pt unitatea lor – Ioan 17: 21
„Mă rog ca toţi să fie una, aşa cum Tu, Tată, eşti în Mine, iar Eu în Tine; mă rog ca şi ei să fie în
Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.”
Psalmul 133:1
„Iată, ce plăcut şi ce dulce este să locuiască fraţii împreună!”
NTR - „Ce bine şi ce dulce este când fraţii locuiesc în armonie!”
Dar, cum se realizează/obţine UNITATEA CREŞTINĂ???
- Mulţi încearcă să realizeze această unitate în Biserică prin metode nebiblice... pe baze
nebiblice... adică în moduri străine de Dumnezeu.
oEx. Unii spun: „Noi nu suntem interesaţi de doctrine... ci de dragoste! Hai să nu ne
mai pese aşa de mult de... „slove”... pentru că „slova omoară”!
- Pavel însă nu a început însă această epistolă de învăţătură discutând în primele 3 capitole
despre unitate... ci, mai întâi, a pus bazele unităţii pe un fundament doctrinal.
În timp ce nu toţi creştinii sunt pe aceiaşi linie cu privire la aspecte minore, neesenţiale ale
doctrinei creştine, cu toţii însă sunt de acord cu privire la ADEVĂRURILE FUNDAMENTALE ale
credinţei creştine.
*Unitatea clădită pe altceva decât pe aceste adevăruri fundamentale, este o unitate nesănătoasă,
care nu va rezista prea mult!
Pavel ne arată în vs.4-6 din Efeseni, 7 adevăruri fundamentale care unesc adevăraţii creştini şi
construiesc o adevărată unitate în Biserica lui Cristos:
1. Un singur TRUP
-acesta este, desigur, Trupul lui Cristos, unde fiecare credincios, născut din nou, este un
membru/mădular – 1 Cor.12:12-31
Acest „Trup” este universal, dar şi local, acolo unde fiecare credincios face parte şi se implică prin
darurile spirituale pe care le primeşte de la Duhul Sfânt,
2. Un singur DUH
-acesta este acelaşi Duh Sfânt care locuieşte în fiecare credincios, de la momentul naşterii din
nou şi care ne pune în Trupul Bisericii
-1 Cor.12:13 – „am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup...”

3. -Efes.1:17-18 – „Dumnezeu... să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire în cunoaşterea
Lui, şi să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeţi care este nădejdea chemării Lui...
- există zeci de referinţe cu privire la lucrarea şi importanţa Duhului Sfânt în viaţa creştinului şi a
Bisericii... practic nimic nu se face după voia lui Dumnezeu FĂRĂ Duhul Sfânt!
3. O singură NĂDEJDE a chemării
-această „nădejde a chemării” se referă la promisiunea revenirii/întoarcerii lui Isus Cristos pt
Biserica Sa – iar aceata va uni pe fiecare credincios!!! – „singura nădejde”
- Tit 2:11-13 - „Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat 12
şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu
cumpătare, dreptate şi evlavie, 13 aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui
nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.”
- 1 Ioan 3:2-3 – „Preaiubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi nu s-a arătat încă.
Dar ştim că, atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea aşa cum este. 3
Oricine are nădejdea aceasta în El se curăţă, după cum El este curat.”
4. Un singur DOMN
- acesta este Domnul Isus Cristos, „Dumnezeu din Dumnezeu adevărat”, care s-a întrupat şi a
venit la noi (Ioan 1:11), a murit pt noi, a înviat pt noi şi într-o zi se va întoarce pt noi!
- este dificil de crezut că doi oameni care declară că au acelaşi Domn, pe Isus Cristos, nu pot trăi
în unitate!
-Cineva l-a întrebat pe Ghandi, liderul spiritual indian, „Care este cea mai mare problemă a
creştinismului în India?”, iar el a răspuns: „Recunoaşterea domniei lui Cristos este un pas uriaş pt
înaintarea unităţii spirituale a copiilor Lui.”
5. O singură CREDINŢĂ
- Dacă există un lucru esenţial depozitat în Biserica lui Cristos, acesta este „CREDINŢA”.
- Iuda o numeşte „credinţa care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna!” (Iuda 3)
- Pavel o numeşte aşa „ce-ai auzit de la mine în faţa multor martori, încredinţează la oameni de
încredere, care să fie în stare să înveţe şi pe alţii.” (2 Tim.2:2), iar Corintenilor le-a sumarizează
scurt spunând „Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Hristos, şi pe El
răstignit.”
- depărtarea sau părăsirea credinţei va duce sigur la dezbinare!
6. Un singur BOTEZ
-pt că Pavel discută aici despre unitatea Bisericii, referinţa la botez este una cu privire la „botezul
Duhului” care pune pe fiecare credincios în TRUPUL Bisericii – 1 Cor.12:13 – „noi toţi am fost
botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup...”
- acesta este un adevăr realizat deja Duhul lui Dumnezeu şi care trebuie să îi permitem să ne
conducă în relaţiile noastre ca şi creştini!
7. Un singur DUMNEZEU şi TATĂ
- Pavel îi place să îl numească pe Dumnezeu ca fiind TATĂ (Efes.1:3, 17; 2:18; 3:14; 5:20)
- Isus vorbea mereu despre „Tatăl Său” şi i-a învăţat pe ucenici să se roage „Tatăl nostru...”
- lucrul minunat al unităţii credincioşilor în Biserică este produsul lucrării TATĂLUI în toţi şi
în toate!
- noi suntem „copiii Lui”, parte din „familia lui Dumnezeu” – chemaţi să îl iubim şi să-l slujim
pe acelaşi TATĂ, şi nu putem face acestea decât ÎN UNITATE!!!

4. Astfel, acestea sunt ADEVĂRURILE FUNDAMENTALE care vor produce UNITATE în
Biserică... între noi fiind copii ai lui Dumnezeu... familia Sa!
Efeseni 4:15 – ne va avertiza că ele trebuie spuse şi primite în DRAGOSTE!
Întrebări:
Dorim noi această UNITATE între noi???
* Cei mai mul i dintre cre tini s-au împăcat cu gândul că a a stau lucrurile, ț ș ș dar speră
că poate toate aceste biserici diferite să devină deodată unite, în cer.
O căutăm cu tot dinadinsul??? – Efes.4:3 – „Străduiţi-vă să păstraţi unitatea pe care o dă
Duhul, prin legătura păcii.”
*atitudinea noastră face o mare diferenţă în a păstra unitatea între noi!
*abordarea noastră face diferenţa – DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU face diferenţa!
*Dar tu și eu putem începe acolo unde suntem,
- să ținem tare de ce le-a spus Isus primilor ucenici: să doreşti/fii gata să renunţi la tot... la tine...
să-ți urăști viața proprie, să-ți iei crucea în fiecare zi și să nu faci voia proprie.
- Mai apoi putem să ne rugăm și să căutăm alți creștini care de asemenea doresc să trăiască o
astfel de viață de creștin. Căci unitatea adevărată este posibilă și în timpul nostru!
ILUSTRATIE: Lucrează în unitate!
În anul 1944 imediat dupa încheierea celui de al II –lea Razboi Mondial, un mare comedian a fost
invitat la un spital unde urma sa prezinte un spectacol pentru veteranii de razboi internati acolo.
Acest actor de comedie a încercat sa se scuze, pentru ca in aceeasi zi avea programate mai
multe emisiuni radio. Organizatorul spectacolului l-a asiguratînsa ca va aranja showul în asa fel
încît va ajunge la timp pentru emisiunile radio.
Dupa ce a primit aceasta asigurare, actorul a acceptat sa mearga la spitatul care l-a invitat unde
si-a prezentat numarul. Cînd si-a încheiat spectacolul, audienta, într-o stare de extaz aplauda
continuu solicitînd înca un numar. Organizatorul spectacolului stia ca actorul este într-o mare criza
de timp si trebuie sa ajunga repede la emisiunile lui de radio. Cu toate aceatea ,ceea ce a urmat a
fost o mare surpriza.
Actorul s-a întors si a mai prezentat inca alte doua numere din spectacol. Si dupa aceste numere,
veteranii prezenti au aplaudat frenetic.În acele momente organizatorul spectacolului s-a apropiat
de actorul ce parea profund miscat si i-a zis:
„Ai fost extraordinar; dar acum esti în mare întîrziere! Nu numai ca nu vei mai putea ajunge la
radio pentru emisiunile programate,dar si timpul pentru aceste emisiuni a trecut!”
Cînd actorul a fost întrebat cum de a luat aceasta decizie de a anula emisiunile radio în favoarea
spectacolului de la spital, acesta nu a dat nici un raspuns, ci doar si-a îndreptat degetul spre
randul din fata, identificand doi soldati care în timpul razboiului si-au pierdut fiecare cate o mana.
Pentru ca nu puteau aplauda individual, acestia au început sa aplaude folosind fiecare mana
sanatoasa.

5. Aceşti soldaţi erau asa de entuziasmaţi încât s-au ridicat primii în picioare si impreunand mainile
sanatoase, au aplaudat cu frenezie. Bucuria de pe fetele lor si modul ales pentru a o exprima, l-a
determinat pe actorul de comedie sa-si continuie spectacolul.
Aplicaţie:
Traim într-o societate individualista unde lipseste cooperarea.
Biserica are o nevoie continuă de oameni care sa fie gata sa aloce mai mult timp, să dăruiască
mai mult, punând împreună tot ceea ce au primit, sa împlinească misiunea care le-a fost
încredinţată.

6. Aceşti soldaţi erau asa de entuziasmaţi încât s-au ridicat primii în picioare si impreunand mainile
sanatoase, au aplaudat cu frenezie. Bucuria de pe fetele lor si modul ales pentru a o exprima, l-a
determinat pe actorul de comedie sa-si continuie spectacolul.
Aplicaţie:
Traim într-o societate individualista unde lipseste cooperarea.
Biserica are o nevoie continuă de oameni care sa fie gata sa aloce mai mult timp, să dăruiască
mai mult, punând împreună tot ceea ce au primit, sa împlinească misiunea care le-a fost
încredinţată.