1. AN II C I
GRÂUL GERMINAT ŞI CÂTEVA REŢETE CU GRÂU GERMINAT
(continuare la Cursul Supliment 4 an II)
82. CLĂTITE CU GRÂU GERMINAT
Se prepară un aluat pentru clătite. Se coc foile de clătite
după procedeul clasic. Se prepară umplutura formată din o parte
grâu germinat şi o parte gem de fructe (vişine, prune, etc).
Pentru persoanele care au probleme cu dantura se recomandă ca
să se treacă grâul germinat prin maşina de tocat. Se formează
clătitele.
83. COMPOT DE CAISE ŞI PIERSICI CU GRÂU
GERMINAT
Se preferă caisele şi piersicile jumătăţi. Se desface
recipientul de conserve, se scurge siropul. Fructele scurse se
aşează pe un platou cu cupa în sus. Se distribuie grâu germinat în cupele fructelor şi se servesc ca
atare.
84. CREME CU GRÂU GERMINAT
I. 300 g frişcă, 150 g grâu germinat, 150 ml lapte, 150 g miere, 3 ouă.
Albuşurile se bat spumă, se adaugă 100 g miere şi se amestecă uşor. Gălbenuşurile se
freacă cu 50 g miere într-un castron şi apoi se adaugă treptat laptele. Compoziţia se bate cu telul
circa 10 minute, încălzind-o pe un vas cu apă clocotită, până când aceasta se leagă (şodou
subţire). Se ia de pe foc, se lasă să se răcească într-un vas cu apă. Când este complet rece se
adaugă albuşul, jumătate din cantitatea de frişcă, amestecând uşor cu telul şi grâu germinat.
Crema se pune în pahare sau cupe şi se ornează cu restul de frişcă. Crema se ţine în frigider 2-3
ore, după care trebuie consumată, deoarece apoi se lasă şi nu mai are aspect plăcut,
II. 3/4 1 lapte, 5 ouă, 7 linguri miere, vanilie, sare. Laptele în care s-a pus vanilia se fierbe
la foc mic. Se dă deoparte şi se acoperă ca să nu-şi piardă aroma. Ouăle şi cu mierea se bat bine
împreună. Se adaugă laptele şi sarea, amestecând tot timpul. Se lasă să se răcească şi se pune la
gheaţă. Se garniseşte cu frişcă şi grâu germinat.
III. 0,750 g lapte, 400 g caise bine coapte, 60 g miere, zeamă de la o lămâie, 200 g grâu
germinat.
Laptele se fierbe şi se lasă să se răcească. Între timp se spală caisele, se pun într-un vas cu
apă clocotită, se acoperă şi se lasă 5 minute. Se scot caisele din apă, se decojesc, se înlătură
sâmburii şi se trec prin sită. Piureul de caise se amestecă cu laptele, mierea, germenii de grâu şi
zeama de la o lămâie. Se dă la frigider şi se serveşte îndată ce s-a răcit bine. La fel se poate
proceda şi cu alte fructe.
IV. 200 g iaurt, 100 g miere, 50 g grâu germinat verde, 2 albuşuri, 200 g frişcă, 1 lămâie,
gem de coji de portocale. Albuşurile se bat spumă se adaugă zeama de lămâie şi se continuă
baterea până se întăresc bine. În iaurt se adaugă coaja de lămâie şi puţin gem de portocale; în
compoziţie se înglobează spuma de albuş, apoi frişca, amestecând uşor cu o lingură. Crema se
pune într-o forma unsă cu puţin unt şi, după ce este ţinută la frigider 2-3 ore, poate fi răsturnată
pe un platou. Se poate orna cu fructe din compot dulceaţă, cu frişcă şi grâu germinat,
85. FRUCTE CU GRÂU GERMINAT
500 g fructe diverse (caise, prune, piersici etc), 100 g grâu germinat, 1 lingură suc de
lămâie, 150 g iaurt, 1 lingură de miere. Fructele se condiţionează şi se amestecă cu componentele.

2. 86. ÎNGHEŢATĂ DE VANILIE CU GRÂU GERMINAT
300 ml lapte, 100 g miere, 1 ou, 100 g grâu germinat, 100 g năut prăjit. Se freacă oul cu
mierea şi se subţiază cu lapte călduţ. Se amestecă cu telul, aşezându-se vasul într-o baie cu apă,
până ce compoziţia se leagă. Grâul germinat se trece prin maşina de tocat şi se amestecă cu 50 g
miere şi cafeaua din năut prăjit, se introduc în compoziţie repartizându-se uniform.
87. MERE CU DULCEAŢĂ ŞI GRÂU GERMINAT
8 mere mari, 200 g grâu germinat, 8 linguri miere, 2 ouă, 3 linguri făină, 3 linguri
dulceaţă, 25 g unt, coajă de lămâie. Se scobesc merele şi se umplu cu un amestec făcut din două
linguri de miere amestecată cu albuşurile bătute spumă, 3 linguri de apă, gălbenuşurile şi la urmă
făina şi dulceaţa. Se aşează merele într-o formă unsă cu unt, se dau la cuptor 20-30 minute, apoi
se opăresc cu un sirop făcut din miere, 2 ceşti de apă, coaja de la o lămâie. Se servesc reci, după
ce s-a presărat grâu germinat.
88. MUSLI CU GRÂU GERMINAT
500 g de fructe - poame (struguri, căpşuni, coacăze, agrişe, etc), 100 g grâu germinat, 150
g iaurt, 100 ml lapte, 1 lingură de miere, 1/2 lingură vanilie.
Fructele condiţionate se amestecă cu celelalte componente
89. PAPANAŞI FIERŢI CU GRÂU GERMINAT
I. 250 g brânză vacă, 50 g grâu germinat verde, 1 ou mare sau 2 ouă mici, 2 linguri griş, 1
lingură făină, sare, 2 linguri unt, 1 lingură pesmet.
Se amestecă într-un castron brânza, ouăle, grişul, făina şi sarea, până se obţine o
compoziţie suficient de tare. Se fac cu mâna găluşte mici, rotunde, care se dau prin făină şi se
turtesc puţin. Din timp se pune la fiert o cratiţă cu apă şi puţină sare. Când apa dă în clocot, se
pun papanaşii şi se ţin până se ridică, cu toţii, la suprafaţă. Se trage cratiţa la o parte şi se mai lasă
să fiarbă 10 minute la foc foarte mic (dacă fierb la clocote mari, papanaşii se terciuiesc). Se
scurg, se opăresc cu unt şi se presară deasupra pesmet prăjit şi grâu germinat, dat eventual prin
maşina de tocat. Se servesc simpli sau cu smântână.
II. Papanaşi din iaurt şi grâu germinat
200 g iaurt (lapte bătut), 50 g griş, 50 g grâu germinat verde, 60 g unt, 30 g pesmet, 1 ou,
vanilie, sare, coajă de lămâie.
Într-o cratiţă, se amestecă bine iaurtul cu oul, jumătate din cantitatea de unt, grişul, puţină
sare şi coaja de lămâie. Se încălzeşte la fierbere, la foc mic, circa 10 minute, ca să fiarbă grişul şi
compoziţia să se îngroaşe. Se rumeneşte uşor pesmetul cu restul de unt şi în el se tăvălesc găluşti
lunguieţe, luate din compoziţie cu ajutorul unei linguri. Se aşează unele lângă altele într-un vas
termorezistent şi se introduc în cuptor circa 10 minute. Când se servesc, se presară cu grâu
germinat.
97. PLĂCINTE CU GRÂU GERMINAT
I. 1 pachet, de unt, 200 g smântână, 400 g făină, 200 g grâu germinat verde, sare, 2 ouă,
vanilie.
Se freacă untul spumă, apoi se pune smântâna şi se încorporează frecând mereu. Făina se
pune în ploaie apoi se pun ouăle, pe rând. Aluatul se frământă cu mâna, se adaugă vanilia, la
urmă. Când este gata, se pune la frigider circa 2 ore. Se foloseşte, întinzând cu sucitorul. Jumătate
din aluat, apoi se aşează în tavă unsă cu unt şi tapetată cu făină. Peste foaie se pune umplutura de
plăcintă apoi se pune cealaltă jumătate din aluat. Dacă e nevoie, marginile foii se rotunjesc cu un
cuţit ascuţit. Plăcinta trebuie să rămână în cuptor circa 40 minute, până ce se rumeneşte. Se unge
cu miere şi se presară cu grâu germinat, dat eventual prin maşina de tocat.
II. Umplutura se prepară astfel: 2 kg mere se dau prin răzătoare, necurăţate de coajă. Se
călesc într-o cratiţă la foc mic. Când s-au înmuiat, se pune miere după gust şi scorţişoara pisată.

3. Se pune compoziţia peste prima foaie de plăcintă. Plăcinta se unge cu miere, se presară cu grâu
germinat şi apoi taie în pătrate.
III. 500 g făină, 6 ouă, 160 g unt, 200 ml lapte, 300 g miere, 1 plic praf de copt, 750 g
prune, 200 g grâu germinat, sare.
Se amestecă mierea cu untul, se adaugă gălbenuşurile, unul câte unul. Se adaugă laptele,
făina, praful de copt, sare iar la sfârşit se încorporează albuşurile bătute spumă, amestecându-le
uşor. Se toarnă compoziţia într-o tavă unsă cu unt, se aşează deasupra prunele desfăcute în două
şi cărora li s-au scos sâmburii. Se coace plăcinta la foc moderat, apoi se ung cu miere şi se
pudrează cu grâu germinat, dat eventual prin maşina de tocat. Se poate pregăti cu orice fel de
fructe.
IV. 1 kg vişine, 250 g miere, 150 g grâu germinat.
Aluatul: drojdie cât o nucă, 1 ou, o ceaşcă ulei, 1 lingură miere, 1 ceaşcă şi jumătate cu
lapte sau apă, făină cât cuprinde, sare, vişinele curăţate de sâmburi se aşează în straturi cu miere
într-o strecurătoare, deasupra unui vas în care să se scurgă. Se desface drojdia în puţin lapte sau
apă călduţă, cu o linguriţă de miere şi se lasă să crească. Se toarnă într-un castron uleiul, laptele
sau apa, mierea, oul întreg şi 1/2 linguriţă sare. Se amestecă cu drojdia, apoi se toarnă făina, câte
puţin, amestecând cu o lingură de lemn până ce se obţine un aluat moale. Se strânge ca o minge şi
se lasă să se odihnească o oră. Se unge o tavă. Se ia jumătate din aluat, se întinde în tavă şi se lasă
în cuptorul încins timp de 7-10 minute, până ce se albeşte. Se scoate şi se lasă să se răcească
puţin. Se aştern vişinele puţin scurse, se acoperă cu restul de aluat şi se coace până se rumeneşte
puţin. Se unge cu miere şi se pudrează cu grâu germinat, dat eventual prin maşina de tocat.
V. 1 pachet unt, 1 ou, 1 pahar de lapte, 1/2 linguriţă amoniac stins cu zeamă de lămâie,
400-500 g făină.
Untul se lasă la temperatura camerei ca să se înmoaie. Se freacă spumă, apoi se adaugă
laptele în care s-a dizolvat mierea, se pune amoniacul şi apoi făina în ploaie. Se amestecă repede,
apoi se frământă un aluat elastic şi moale care se ţine la frigider 2 ore. Se întinde foaia de
plăcintă. După ce s-a copt, se adaugă compoziţia de grâu germinat.
98. PRĂJITURI CU GRÂU GERMINAT
I. Aluatul: 100 g miere, 200 g unt, 300 g făină, 1 ou, praf de copt.
Umplutura: 1 kg mere, 200 g grâu germinat verde, 1 vârf cuţit scorţişoara pisată, 200 g
miere.
Merele curăţate se rad pe răzătoarea mare şi se călesc uşor. Se iau de pe foc, se adaugă
scorţişoara şi se lasă să se răcească. Între timp, cu ingredientele de mai sus se frământă un aluat
din care se întind două foi. Prima foaie se pune într-o tavă presărată cu făină. Peste ea se întind
merele într-un strat uniform. Pe deasupra se pune cea de-a doua foaie. Se dă la cuptor, la foc
potrivit, 30-40 minute. Când este gata, se unge cu miere, se lasă să se răcească şi se adaugă grâu
germinat dat în prealabil prin maşina de tocat.
II. 400 g miere, 400 g făină, 4 oul, coajă de lămâie, 150 g grâu germinat verde pisat, 1/2
linguriţă bicarbonat.
Mierea se bate cu telul adăugând gălbenuşurile, unul câte unul şi bicarbonatul. Se adaugă
coaja de lămâie rasă, făina şi, după ce se amestecă cu lingura timp de 10 minute, se pun şi
albuşurile bătute spumă. Cu această compoziţie se umplu pe trei sferturi formele de tarte unse cu
untdelemn, se aşează pe o tavă de copt şi se dau la cuptor (bine înfierbântat) lăsând să se coacă la
foc potrivit până se rumenesc. Când este gata, se ung tartele cu puţină miere şi se presară
deasupra grâu germinat verde.
III. 175 g miere, 0,250 l untdelemn, 0,200 l lapte, o linguriţă de miere, sare, coaja rasă de
la o lămâie, drojdie (de mărimea unei nuci), făină.

4. Umplutura: 4-5 oul, 175 g miere, 175 g grâu germinat pisat, vanilie.
Se amestecă într-un vas drojdia cu puţină miere, cu 2-3 linguri de lapte, puţină făină şi se
lasă să crească. Se bate restul de miere cu untdelemnul, se adaugă laptele, sarea, coaja de lămâie
şi maiaua şi se frământă bine ca un aluat potrivit de moale. Se acoperă şi se lasă să crească 1/2 de
oră. Se împarte aluatul în două, una din jumătăţi se întinde pe o tavă de copt unsă cu untdelemn.
Se lasă 15 minute să crească, apoi se întinde umplutura. Gălbenuşurile frecate cu mierea se
amestecă cu vanilia şi albuşurile bătute spumă, se acoperă cu cea de-a doua foaie şi se dă cuptor,
la foc potrivit, lăsând să se rumenească. Când este gata, se presară cu grâul germinat şi se taie la
rece în bucăţi.
IV. 6 mere, 150 g miere, 0,250 l lapte, 1 1/2 linguriţă griş, 100 g grâu germinat, coajă rasă
de lămâie, 250 g frişcă.
Se pune la fiert laptele. Se adaugă grişul, puţin câte puţin, amestecând neîncetat până se
îngroaşă. Se ia de pe foc şi se adaugă coaja de lămâie rasă. După ce s-a răcit se adaugă mierea şi
se întinde în strat uniform pe un platou, se pun deasupra merele rase amestecate cu miere şi grâu
germinat şi se îmbracă cu frişcă.
V. 3 oul, 250 g miere, 250 g făină, 150 ml ulei, 100 ml lapte rece, 1 kg grâu germinat, praf
de copt, coaja de lămâie;
Se bat ouăle întregi cu mierea până devin spumoase. Se adaugă treptat uleiul şi la sfârşit
făina, laptele, coaja rasă de lămâie şi praful de copt (1/2 de pacheţel), dizolvat într-o lingură de
lapte. Se toarnă compoziţia într-o tavă unsă cu ulei tapetată cu făină. În perioada de sezon se
adaugă şi fructe (caise, piersici tăiate în patru, prune tăiate în două, cireşe sau vişine fără
sâmburi). Se coace la foc mic, timp de 40-45 minute. Se taie în tavă, după răcire. Deasupra se
presară grâul germinat verde.
VI. 200 g unt, 200 g miere, 5 ouă, 200 g grâu germinat, 1 lingură scorţişoară, coaja de la
1/2 de lămâie, 200 g pesmet, 1 ceaşcă vişine fără sâmburi.
Se freacă untul cu mierea până se face spumă, se adaugă gălbenuşurile nebătute,
scorţişoara, coaja de lămâie, pesmetul şi la urmă albuşurile bătute spumă. Se toarnă compoziţia în
forma unsă de tort, se împing uşor înăuntru vişinele scurse bine de zeamă. Se coace la foc
potrivit. După ce s-a răcit, se adaugă grâu germinat
VII. 150 g miere, 100 g grâu germinat uscat, 200 g făină, 7 gălbenuşuri, vanilie, 1/2
linguriţă praf de copt. Glazura: 1 albuş, 200 g miere, 1 linguriţă zeamă de lămâie.
Se trece grâu germinat uscat prin maşina de cafea. Într-un vas se freacă spumă mierea cu
untul şi vanilia, iar în altul mierea cu gălbenuşurile. Se reunesc apoi într-un singur vas şi se
freacă, adăugând praful de copt şi câte puţină făină. Compoziţia se pune, întinzând-o în strat
uniform, într-o tavă de copt dreptunghiulară unsă cu unt sau cu ulei. Se dă la cuptor, la foc
potrivit. După ce s-a răcit bine se unge întreaga suprafaţă cu glazura pregătită între timp, în felul
următor: se freacă albuşul cu mierea, până se obţine o pastă groasă şi spumoasă. Se adaugă apoi
zeama de lămâie, se amestecă şi se întinde imediat. Se lasă până a doua zi, să se întărească.
Această prăjitură se păstrează la rece, în tava de copt acoperită cu un şervet şi se taie
după dorinţă, pătrate sau dreptunghiuri. Se poate servi unsă cu miere şi grâu germinat
VIII. 300 g miere, 100 g unt încălzit, 2 ouă, 1 linguriţă rasă bicarbonat. 1/4 nucşoară rasă,
2 mere rase, 2 linguri de zeamă de lămâie, făină.
Umplutura: 750 g fructe (de sezon), 250 g miere, 500 g grâu germinat.
Se freacă bine untul până devine ca o spumă. Se adaugă, pe rând, amestecând mereu,
mierea, ouăle, merele rase, nucşoara, bicarbonatul dizolvat în zeama de lămâie, iar la sfârşit făina;
se frământă un aluat potrivit de moale După ce se lasă să se odihnească 10 minute se împarte în
două parţi egale şi se întind două foi de mărimea tăvii de copt. Prima se aşează pe fundul tăvii

5. unsă cu unt sau ulei, se pune umplutura în strat uniform şi se acoperă cu a doua, se introduce la
cuptor la foc potrivit. Se unge cu miere şi se presară cu grâu germinat.. Se taie după dorinţă în
bucăţi pătrate sau dreptunghiulare.
99. SARAILIILE CU GRÂU GERMINAT
500 g făină, 500 g miere, 500 g grâu germinat, 250 g unt, vanilie, 20 de nuci.
Din făină şi apă se prepară o cocă, care se frământă timp de 90 minute apoi se lasă să se
odihnească 30 minute. Pe o masă cu suprafaţă mare se taie coca în două-trei bucăţi, se aşează o
bucată în mijlocul mesei şi se întinde din ea o bucată foarte subţire. Se rup marginile groase, se
lasă ca să zvânte şi se taie în bucăţi ceva mai mari decât tava în care se coace sarailia. La fel se
procedează şi cu celelalte bucăţi de cocă. Se întind două foi, una peste alta, stropite între ele cu
unt şi unse cu miere şi nucă măcinată, se acoperă cu alte două foi stropite cu unt şi presărate cu
nucă. În una din părţi se întoarce o margine de 3 cm, se aşează în marginea foilor o vergea cu
grosime de 8-5 mm şi se rulează foile, dar fără a le strânge. Se apucă blatul de ambele capete şi se
strânge sarailia ca o armonică, până la lăţimea tăvii. Se aşează sulurile astfel preparate în tava
unsă cu unt şi se taie cu un cuţit bine ascuţit şi încălzit în ulei fierbinte, în bucăţi cu lungimea de
6-8 cm. Se coc la foc domol, timp de circa 1 oră, se toarnă pe deasupra siropul şi se dă tava din
nou la cuptor, lăsând să mai fiarbă câteva minute cu siropul. După ce s-a răcit se presară grâul
germinat care a fost bine mărunţit.
100. UMPLUTURĂ (COMPOZIŢIE) CU GRÂU GERMINAT
I. Se trece grâul germinat verde prin maşina de tocat. Se amestecă cu miere şi arome după
gust.
II. Se trece grâul germinat verde prin maşina de tocat. Se amestecă o parte grâul germinat
tocat cu o parte gem, dulceaţă, marmeladă.
101. TARTE CU GRÂU GERMINAT
I. 200 g unt, 5 linguri miere, 5 gălbenuşuri, 300 g făină, 250 g compoziţie din grâu
germinat, sare. Se freacă untul spumă, se adaugă mierea, gălbenuşurile, sarea şi la sfârşit făina
cernută, turnată în ploaie. Se lasă să se odihnească două ore. Din această cantitate de aluat se fac
25-30 tarte. Se iau formele de tartă şi cu mâna udă se îmbracă cu aluat pereţii lor; în fiecare formă
se pun 7-8 boabe de fasole sau porumb uscat pentru a nu lăsa fumul să se ridice. Se ţin 20 minute
în cuptorul încins şi se controlează să nu se ardă. Când sunt uşor rumenite se scot, se lasă 5-7
minute, apoi se răstoarnă cu atenţie. Se umplu cu compoziţie din grâu germinat.
II. 125 g unt, 125 g miere, 175 g făină, 200 g compoziţie din grâu germinat, 1 gălbenuş
crud, 1 gălbenuş fiert.
Gălbenuşul fiert, trecut prin sită, se amestecă bine cu cel crud. Se freacă untul cu mierea.
Se adaugă făina şi gălbenuşurile. Aluatul obţinut se ţine 30 minute la rece; se îmbracă formele cu
un strat foarte subţire de aluat, se coc la foc iute 20-25 minute. Se scot şi se lasă să se răcească.
Se răstoarnă cu grijă şi se umplu cu o cremă de vanilie, iar deasupra se pune compoziţia din grâu
germinat. Se servesc reci, după 15 minute de la umplere.
III. 300 g făină, 200 g unt, 100 g miere, 1 ou.
Se frământă într-un castron, până se curăţă aluatul de pe mâini şi de pe pereţii
castronului. Se lasă să se odihnească 2-3 ore. Se freacă tartele ca în reţeta precedentă. Acest aluat
se poate folosi şi pentru o singură tartă mare peste cere se adaugă compoziţia din grâu germinat.
IV. 100 g unt, 50 g miere, 170 g făină, 1 gălbenuş, 1 linguriţă zeamă de lămâie, sare. Se
amestecă untul cu gălbenuşul, 1 praf de sare, oţetul, mierea şi făina şi se formează o minge de
aluat. Se lasă să se odihnească 1-2 ore. Se rup bucăţele din aluat şi se îmbracă formele de tartă
care se pun pe o tavă în cuptor să se coacă 20-25 minute. Se lasă să se răcească. Se umplu cu
compoziţie din grâu germinat.

6. V. 125 g unt, 4 gălbenuşuri, 200 g făină, 2 linguri miere, sare.
Se freacă untul cu mierea, se adaugă 3 gălbenuşuri şi puţină sare, apoi făina. Se lasă să se
odihnească o oră, apoi se umplu formele şi se ung cu gălbenuş de ou. Se umplu cu compoziţie din
grâu germinat.
-SFÂRŞIT
AN 2 C 2
YONI ASANA
În limba sanscrită, cuvântul yoni desemnează organul
sexual feminin sau, cu alte cuvinte, vulva. În cadrul anatomiei
subtile ale fiinţei umane, există un centru de forţă secundar,
subordonat lui SWADHISTHANA CHAKRA, numit YONI
CHAKRA, plasat la nivel subtil în zona clitoridiană la femeie şi
care se află la nivel subtil în zona de inserţie a penisului la
bărbaţi.
Această ASANA permite trezirea gradată a acestui
centru secundar de forţă şi punerea fiinţei în rezonanţă cu
energiile specifice lui YONI CHAKRA. Ea nu este considerată o
postură care să fie realizată numai de femei, căci este necesar să
fie executată în egală măsură şi de bărbaţi, deoarece acţionează specific şi, la femei amplifică
feminitatea, iar la bărbaţi virilitatea. YONI CHAKRA este cum am menţionat deja, un centru de
forţă secundar, subordonat lui SWADHISTHANA CHAKRA. În general, centrii de forţă
secundari în fiinţă au o precisă dependenţă subtilă, fiind pe deplin subordonaţi faţă de unul dintre
cei 7 centrii de forţă fundamentali.
Energia specifică lui YONI CHAKRA este corelată cu energia orgasmică creatoare a
fiinţei şi aici, spre deosebire de formă în care se află ea la nivelul lui MULADHARA unde este
oarecum inertă, brută, fiind creatoare doar în potenţialitate, ea se prezintă la acest nivel dinamică
şi oarecum rafinată, fiind capabilă în sine să încununeze procesele de polarizare ale forţei
creatoare-erotice în fiinţa umană. În fiinţa umană YONI CHAKRA permite trăirea şi
conştientizarea plenară atât a stărilor preorgastice, cât şi a orgasmului propriu-zis.
ORGASM. În concepţia yoghină, orgasmul este expresia fuziunii a energiilor solare (HA (+)) şi
lunare (THA (-)) în sfera microcosmosului fiinţei umane, ce se declanşează şi se manifestă graţie
angrenării plenare a potenţialului erotic al fiinţei.
Cuvântul ORGASM provine de la cuvântul grecesc ORGAO care înseamnă " a fi plin de
încântare şi pasiune ". În concepţia milenară a sistemului HATHA YOGA referitoare la eros şi
sexualitate, orgasmul punctează momentul dătător de fericire, în care, graţie efervescenţei plenare
şi interacţiunii corelate a potenţialului sexual al celor doi parteneri, cât mai potriviţi unul pentru
celalalt, se declanşează manifestarea atât în sfera psihică, cât şi în cea mentală a unei complexe
polarizări a subtilelor energii bioelectromagnetice angrenate polar opus prin jocul sexual-erotic şi
manifestate sub forma unei extrem de plăcute tensiuni generatoare de încântare şi plăcere intensă
(ce se poate asemăna în mod analogic cu un TRAZNET ce se declanşează prompt în situaţia în

7. care sunt îndeplinite condiţiile îndeplinite de natură), făcând astfel să fie trăită mai mult sau mai
puţin plenar de către unul sau de către celălalt dintre cei doi sau chiar de către amândoi simultan,
o profundă şi intensă plăcere amoroasă, cu ecouri sincrone în diferite sfere specifice ale
universului lăuntric al fiinţei umane.
În fiinţa umană, centru subtil de forţă YONI CHAKRA are un rol important deoarece
satisfacţia erotică şi orgasmul presupun declanşarea şi coordonarea unor procese psihice şi
fiziologice în care componentele sexuale substanţiale atât ale femeii cât şi ale bărbatului (în cazul
acestuia cea mai mare evidenţă este sperma) intră într-o stare specifică de efervescenţă şi
alimentează ca un combustibil trezirea şi amplificarea stărilor plăcute de polarizare resimţite,
culminând la un moment dat cu starea maximă care este ORGASMUL. În fiinţă, această stare
poate fii asemănată cu naşterea şi declanşarea unui trăznet în natură.
Pornind de la această analogie, putem să înţelegem mult mai bine fenomenul orgasmului
în fiinţa umană. De regulă, în momentul orgasmului, anumite fenomene care se declanşează
conex odată cu acesta (dar care nu sunt obligatorii şi pot fii suspendate la voinţă de cel care le
controlează) fac să fie expulzată o cantitate considerabilă de componente substanţiale sexuale,
care prin uriaşa pierdere fluidică pe care o generează, fac să apară la un anumit interval de timp
după aceea, o stare specifică de scădere a potenţialului vital, somnolenţa şi chiar vlăguire sau
veştejire în cazul repetării ori a excesului, toate acestea conducând la diminuarea lăuntrică a stării
plăcute care era resimţită la începutul trăirii erotice, manifestându-se printr-o stare plenară
euforică în momentul orgasmului.
Pornind de la această realitate în care, la modul obişnuit, aproape imediat după atingerea
stării de maxim a orgasmului survine descărcarea substanţială a potenţialului care a alimentat
acea stare, această descărcare fiind cunoscută în general sub numele de ejaculare la bărbat şi fiind
resimţită ca o pierdere fiziologică la femeie, yoghinii au constatat că în cazul controlului deplin
exercitat asupra energiilor şi funcţiei sexuale, ORGASMUL poate avea loc de un număr nelimitat
de ori dacă această descărcare fiziologică, care nu este neapărat necesară decât în cazul intenţiei
de a se procrea (cu alte cuvinte de a face copii) va fi controlată şi suspendată nedefinit, graţie unei
stăpâniri naturale realizabilă şi caracteristică numai fiinţei umane înzestrată cu inteligenţă şi
conştiinţă. În situaţia în care această descărcare fiziologică, caracteristică în cazul exercitării
funcţiei sexuale atât la bărbat cât şi la femeie, este controlată şi suspendată, elementele specifice
componente ale secreţiilor sexuale, atât în cazul bărbatului cât şi al femeii, vor fi transmutate
chiar la temperatura corpului uman în altceva şi astfel, energia uriaşă care va rezulta în mod
spontan, va produce atât în universul său lăuntric, cât şi în universul lăuntric al celuilalt o gamă
uluitoare de fenomene şi procese, făcând să devină cu putinţă inefabilele fenomene de sublimare
ce vor putea fi angrenate ulterior.
În cazul suspendării complete a ejaculării, graţie stăpânirii mecanismului de descărcare,
acest control va pune la dispoziţia fiinţei umane care îl exercită, o potenţialitate uriaşă care,
printre altele, va face cu putinţă strângerea unui număr nelimitat de orgasme neînsoţite de
descărcarea ulterioară şi astfel nu mai apare starea de slăbiciune, somnolenţă sau epuizare care
este provocată de această descărcare fiziologică. Acest control complet şi perfect natural va face
cu putinţă apariţia unor fenomene, procese şi realizări cu totul extraordinare, datorită modificării
sensului de manifestare a potenţialului sexual în fiinţă. În loc să coboare şi să se piardă în mod
iremediabil, acest potenţial se va păstra, transformându-se în energie din ce în ce mai rafinată,
urcând de la un nivel la altul şi permiţându-i fiinţei să rezoneze cu diferite planuri şi energii
subtile din univers.
Prin conştientizarea proceselor de transmutare, fiinţa umană realizează cu încântare că
atomii propriului său corp conţin o energie imensă care poate fi trezită, modulată şi controlată

8. prin intermediul trăirilor sexuale-erotice stăpânite pe deplin prin voinţă. La ora actuală se ştie că
fiecare atom al corpului nostru conţine o energie echivalentă cu două sute de milioane
(200.000.000) electro-volţi. Fenomenologia complexă a proceselor de transmutare, în
desfăşurarea lor gradată, facilitează controlul lor volitiv, asupra acestei energii colosale,
permiţându-i fiinţei umane care o declanşează şi o stăpâneşte să ajungă la rezultate cu totul
extraordinare.
Prin urmare, în fiinţă, YONI CHAKRA este centrul de forţă secundar prin intermediul
căruia se conştientizează şi se produce descărcarea tensiunilor amoroase sexuale cât şi trăirea
plăcerii sexuale şi erotice. Trezirea acestui centru de forţă face cu putinţă satisfacerea erotică şi
coordonează anumite fenomene fiziologice şi psihice produse ca urmare a unei stimulări fizice
(tactile) şi/sau psihice. Prin trezirea şi energizarea acestui centru de forţă (YONI CHAKRA), se
produc în fiinţă unele modificări fiziologice plăcute care se manifestă prin creşterea ritmului
cardiac şi a tensiunii arteriale, a temperaturii cutanate, a ritmului respirator, a debitului sanguin în
ţesutul erectil în organele genitale, buze, lobul urechii, ca şi o contractură euforică a musculaturii
întregului corp şi uşoare contracţii spastice însoţite de fiori de plăcere ale muşchilor perineali. La
bărbat, graţie naturii sale specifice, orgasmul e însoţit de o stare de plăcere mult mai scurtă şi
foarte intensă, fiind urmat de o revenire rapidă la starea normală, însoţită de sentimente de
mulţumire intensă, plenitudine şi euforie remanentă. La femeie, atingerea maximului plăcerii
generatoare de orgasm se face mult mai lent decât la bărbat, uneori declanşându-se după 35-40 de
minute de la angrenarea contactului intim şi se menţine un timp mai îndelungat în platou,
perioada în care femeia poate avea în mod spontan unul sau chiar mai multe orgasme diferite,
uneori fără a implica descărcarea fiziologică, revenirea la starea iniţială cunoscând o curbă
descendentă mult mai puţin abruptă decât la bărbat. Declinul stării de orgasm este însoţit şi aici
de sentimentul de mulţumire, fericire şi încântare, uneori manifestându-se prin tandreţe şi
afecţiune crescută faţă de partener.
Atingerea orgasmului de către femeie este condiţionată în general de virilitatea bărbatului,
altfel spus, durata contactului intim trebuie să coincidă cu intervalul de timp la care aceasta va
atinge orgasmul. Dacă perioada de timp este inferioară atingerii orgasmului, aceasta va atrage
după sine o stare de frustrare şi insatisfacţie pronunţată. Această defazare în ceea ce priveşte
atingerea stări, de orgasm existentă la bărbat şi femeie face ca un mare număr de femei să fie
dezavantajate şi să nu poată atinge aproape niciodată orgasmul în cazul nesincronizării cu un
partener suficient de viril. Femeia mai prezintă, spre deosebire de bărbat, şi o dublă particularitate
sexuală din punct de vedere anatomic şi emoţional. Zonele erogene principale care participă la
realizarea satisfacerii sexuale şi a trăirii de plăcere erotică sunt situate în regiunea clitoridiană şi
în cea vaginală după cum predomină una sau ambele zone erogene, orgasmul se produce prin
stimularea acesteia sau, consecutiv, prin stimulare clitoridiană urmată de cea vaginală. În
concepţia yoghină, predominanţa unei zone asupra celeilalte este în strânsă legătură cu încărcarea
cu energie lunară sau solară la nivelul lui SWADHISTHANA CHAKRA.
În cazul contactului sexual, la femeie, lipsa orgasmului şi deci a satisfacerii sau plăcerii
sexuale este determinată de factori diverşi, dintre care un rol important îl joacă factorii psihici şi
mai puţin cei fiziologici. Menţinerea acestui fenomen în timp, poate avea urmări grave ca
tulburări psihice şi frigiditate, sau se poate datora chiar frigidităţii în cazul în care acesta face
parte din tabloul unei structuri nevrotice. Frustrarea erotică şi insuficienţa sau absenţa orgasmului
apar în toate situaţiile tulburărilor de dinamică sexuală cu determinarea somatică, psihică sau
chiar mentală.
Prin slaba dinamizare a centrului YONI CHAKRA ne confruntăm cu absenţa orgasmului
la bărbaţi, care face parte din tablourile impotenţei, fie ca ejaculare dureroasă, fără orgasm, fie că

9. imposibilitate de erecţie, ejaculare şi orgasm. În cazul dinamizării insuficiente sau a unei
perturbări a activităţii lui YONI CHAKRA, se instalează frigiditatea la femei, determinată
aparent nevrotic sau doar circumstanţial, care se caracterizează fie prin absenţa orgasmului, fie
prin insuficienţa orgasmică (orgasme scurte, forţate, repetate). Insuficienţa orgasmică se poate
manifesta şi ca urmare a unei stări compensatorii în legătură cu o inhibiţie sexuală profundă de
natură psihică sau mentală. Prin trezirea şi conştientizarea plenară a activităţii lui YONI
CHAKRA se dezvoltă în fiinţă o forţă euforică specifică ce poate fi numită forţă orgasmică.
Această forţă se trezeşte foarte uşor atunci când nu are loc descărcarea potenţialului sexual
creator (orgasmul). Prin amplificarea acestei forţe orgasmice în fiinţă se constată o înflorire a
întregii fiinţe, remarcându-se că ea armonizează organismul în întregime, lipsa ei determinând
rămânerea individului ca prizonier al angoasei. În asemenea situaţii, subiectul încearcă adesea să
se apere prin refulare, una din consecinţe fiind lipsa de relaxare, tensiunea surdă sau chiar
hipertonia musculară în anumite zone ale corpului.
Energia biologică euforică generată prin orgasm este dătătoare de plenitudine şi circulă
liberă în corpul sănătos, amplificându-se extraordinar de mult în cazul controlului energiei
sexuale în timpul stărilor amoroase. Blocarea acestei energii în cazul refulărilor, inhibiţiilor sau
frustrărilor, duce atât la apariţia unor tulburări psiho-fiziologice cât şi la afecţiuni somatice.
Practica lui YONI ASANA urmăreşte depărtarea obstacolelor din libera curgere a acestor
energii în vederea obţineri unui echilibru psiho-emoţional. Practica consecventă a acestei posturi
facilitează revenirea la o activitate sexuală satisfăcătoare, permiţând totodată conştientizarea
energiei orgasmice care trebuie manifestată.
TEHNICA DE EXECUŢIE
Pornind din poziţia în genunchi, se aşează bazinul pe sol, în timp ce labele picioarelor
stau pe lângă coapse fără să le atingă, orientate uşor spre exterior.
Pentru a realiza o execuţie corectă a acestei ASANA, călcâiele vor trebui depărtate la
aproximativ 10 cm de coapse. În cazul în care flexibilitatea ligamentelor zonei este redusă şi laba
piciorului nu poate fi perfect întinsă, atunci aceasta va fi orientată spre exterior. Din acest punct

10. de vedere, practica lui VAJRASANA poate fi considerată ca pregătitoare pentru execuţia
oarecum dificilă a acestei ASANA, deoarece ea măreşte considerabil flexibilitatea ligamentelor.
Muşchii coapselor vor fi cât mai relaxaţi în situaţia practicării acestei posturi, pentru a nu solicita
în mod inutil articulaţia genunchiului; În cazul în care bazinul nu poate fi încă pus direct pe sol,
se va aşeza sub acesta o pernă, iar cu timpul, pe măsură ce elasticitatea articulaţiilor gleznelor,
genunchilor şi bazinului (coxo-femurală) se va mări, va putea, după o anumită perioadă de timp,
renunţa la acest suport. Aşezăm apoi mâinile de o parte şi de alta a bazinului, cu degetele
sprijinite pe sol (nu şi palma). Degetul mare va fi aşezat cât mai departe de celelalte degete.
Coatele sunt perfect întinse iar mâinile se aşează pe sol pe aceeaşi linie cu umerii, susţinând
astfel trunchiul. Vom avea de asemenea grijă să menţinem coloana vertebrală cât mai dreaptă,
capul fiind aranjat pe aceeaşi linie în continuarea coloanei vertebrale.
CONŞTIENTIZAREA
În cazul acestei ASANA ne vom concentra să percepem activarea lui YONI CHAKRA
aflată la nivel subtil în zona clitorisului la femeie şi în zona de inserţie a penisului la bărbat. Vom
sesiza ulterior, după ce vom percepe activarea centrului de forţă, consonanţa telepatică cu centrul
subtil macrocosmic al energiilor erotice, BRAHMAYONI, urmărind să remarcăm o sintonanţă
perfectă prin perceperea reflexiei acestei sfere de forţă în microcosmosul fiinţei la nivelul lui
YONI CHAKRA Gradat, vom începe să remarcăm trezirea capacităţii de control asupra
energiilor sexuale, precum şi posibilitatea de a transmuta şi sublima rapid aceste energii în forme
superioare, ceea ce va avea ca rezultat rafinarea şi elevarea trăirilor lăuntrice în cazul
ORGASMULUI. Toate aceste stări vor fi conştientizate independent de starea ejaculatorie şi vor
avea ecouri ample în întreaga fiinţă, făcând cu putinţă să se realizeze primul pas spre cosmizarea
orgasmului.
EFECTE
Ca şi în cazul altor posturi la care picioarele sunt în poziţie strânsă, compresia generală a
ţesuturilor musculare, a vaselor sanguine şi a tecilor nervilor, realizată la nivelul genunchilor,
frânează foarte mult circulaţia sanguină în membrele inferioare. Ca urmare a acestui fapt,
cantitatea de sânge care nu mai poate ajungă în gambe şi tălpi va iriga în exces alte zone ale
corpului şi în primul rând organele existente în cavitatea abdominală. Creşterea presiunii
sanguine în zona inferioară a corpului va determina totodată şi o circulaţie mult îmbunătăţită la
nivelul capilarelor sanguine, fapt care se traduce în timp prin creşterea elasticităţii şi tonicităţii
unor zone deficitare, cum ar fi ligamentele, ţesuturile capsulelor articulare şi ţesutul osos.
Astfel se explică de ce practicarea lui YONI ASANA constituie un excelent exerciţiu
pregătitor pentru execuţia lui SIDDHASANA (postura perfectă) şi PADMASANA (postura
lotusului). Răsucirea coapselor spre interior duce la tendinţa de mişcare laterală spre în afară a
colului femural din articulaţia coxo-femurală. În consecinţă, creşte gradul de libertate al acestei
articulaţii în cazul mişcării în sens opus, cum ar fi aşezarea laterală pe sol a coapselor, necesară
în PADMASANA. În mod similar se petrec lucrurile şi cu articulaţia trunchiului şi a gleznei,
rezultatul practicii perseverente a lui YONI ASANA fiind şi o creştere apreciabilă a elasticităţii şi
flexibilităţii articulaţiilor membrelor inferioare. Practica asiduă a lui YONI ASANA creează
posibilitatea conştientizării separate a acţiunii diverselor contracţii ale musculaturii profunde din
zona abdomenului inferior, cum ar fi sfincterele anale, muşchii perineului sau muşchii
intervertebrali din zona lombară. În felul acesta vom putea ajunge să controlăm contracţiile
musculare în cazul execuţiei corecte a ASWINI MUDRA şi să le diferenţiem de contracţiile
musculaturii vaginale profunde la femeie, sau a musculaturii pelviene, care fac obiectul lui
VAJROLI MUDRA, sau chiar a musculaturii perineului care reprezintă MULA BANDHA.
La femeie, poziţia particulară a bazinului, a regiunii lombare şi sacrale, ca şi activarea

11. circulaţiei în partea de jos a abdomenului, contribuie la eliminarea unor tulburări ale ciclului
menstrual sau provocate de menopauză. YONI ASANA are ca efect eliminarea problemelor de
natură sexuală, cum ar fi frigiditatea, impotenţa, amplificând energia sexuală transmutată, fără a
provoca însă surescitare. Prin controlul şi conştientizarea realizată la nivelul zonei de proiecţie a
centrului subtil de forţă în fiinţă, se pot de asemenea, ameliora cazuri de ejaculare precoce şi se
poate realiza mai uşor BRAHMACHARIA prin continenţă, în această direcţie amintim că, doar
contracţia acestei zone poate favoriza considerabil transmutarea şi sublimarea gradată a energiei
libidoului, numită în unele texte secrete KULAMRITA. Practica perseverentă a acestei ASANA
elimină printre altele tensiunile şi stresurile, conferind o stare de seninătate şi spontaneitate.
Graţie lui YONI ASANA, respiraţia se realizează în mod preponderent în zona abdominală, ceea
ca are un dublu efect benefic de energizare a organelor abdominale şi de reînvăţare a procesului
de respiraţie abdominal.
AN II C 3
JIVABALASANA
Într-o traducere literală, JIVABALASANA înseamnă "POSTURA VOINŢEI ENERGIEI
vieţii".

12. TEHNICA DE EXECUŢIE
Stăm în picioare, cu tălpile paralele, depărtate la o distanţă
egală cu cea a umerilor. Îndoim uşor genunchii ca şi cum am vrea
să ne aşezăm pe un scaun dar oprim mişcarea de flexie în
momentul în care unghiul dintre coapse şi gambe e de aproximativ
90 grade. Spatele rămâne drept, iar capul se menţine în prelungirea
coloanei vertebrale. Ridicăm apoi mâinile întinzându-le în faţă
astfel încât, în poziţia finală ele vor fi plasate exact la nivelul
umerilor, nici mai sus şi nici mai jos, perfect paralele, cu palmele
orientate în sus şi cât mai relaxate, coatele fiind de asemenea
perfect întinse. Rămânem în această poziţia nemişcaţi, cât mai
mult timp, respirând normal, de voie, fără a încorda abdomenul,
muşchii spatelui sau ai gâtului.
CONŞTIENTIZAREA
În timpul executării posturii ne vom concentra intens să
percepem fluxurile de energie telurică prin membrele
inferioare, energizând cei 6 centri de forţă secundari
(CHAKRAS MINORE) situaţi în plan subtil la nivelul
gleznelor, al genunchilor şi al articulaţiei coxo-femurale,
simultan sesizând energia cosmică ce va fi receptată direct prin
palme şi degete, dinamizând pregnant cei 6 centri de forţă
secundari (CHAKRAS MINORE) situaţi în plan subtil la
nivelul încheieturilor mâinilor, coate şi umeri. Se va percepe de
asemenea aspectul polar al acestor energii, sesizând la nivelul
centrilor secundari corespunzători mâinii şi piciorului drept o energie specific solară, YANG, în
timp ce la nivelul centrilor secundari corespunzători mâinii şi piciorului stâng se va resimţi o
energie specific lunară, YIN. La revenire se conştientizează starea globală de fuziune cu energiile
cosmice şi telurice, se percepe în acelaşi timp energizarea celor 12 centri secundari de forţă,
precum şi starea de dinamism lăuntric ce rezultă din transferul mare de energie în zona de
proiecţie fizică a acestor centri secundari de forţă. În tradiţia yoghină secretă, energiile polare
HA-THA nu se manifestă în fiinţă numai prin raportarea la o axă verticală, ci şi în sensul că în
aproape toată partea stângă a corpului se află preponderent energii de tip lunar (THA), iar în
aproape toată partea dreaptă se află preponderent energii de tip solar (HA), acestea fiind raportate
la o axă orizontală a fiinţei ce trece aproximativ prin dreptul lui ANAHATA CHAKRA, ce
împarte fiinţa în două jumătăţi: jumătatea inferioară a corpului în care se găsesc oarecum în mod
preponderent energii telurice şi jumătatea superioară a corpului în care se găsesc oarecum în mod
preponderent energii cosmice. Energiile telurice şi energiile cosmice se află şi ele într-o opoziţie
polară, primele fiind de natură lunară (THA), iar celelalte de natură solară (HA). Deci, într-o
reprezentare schematică a circulaţiei acestor energii, vom avea diagrama următoare, în care
polaritatea de tipul teluric-cosmic a fost figurată într-un cerc. În timp ce cea de tip stânga-dreapta
a fost figurată într-un pătrat.
JIVABALASANA creează o stare de energizare globală, complexă, în care vom putea
distinge toate aceste tipuri de energii (stânga-dreapta, teluric-cosmic).
EFECTE:
Practica acestei ASANA măreşte foarte mult vitalitatea, deoarece aceşti 12 centri

13. secundari de forţă sunt în legătură cu aspectele vitale, regeneratoare ale fiinţei; dinamizează
magnetismul individual, conferind, atunci când este realizată sistematic, amplificarea
capacităţilor magnetice curative (aceasta permiţându-ne "SĂ LUĂM DURERILE CU MÂNA").
JIVABALASAHA are efecte deosebite asupra îmbunătăţirii circulaţiei sanguine
periferice, stimulând de asemenea acţiunea inimii. Ea întăreşte articulaţiile mâinilor şi
picioarelor, ameliorând gradat şi vindecând reumatismul articular. Prin exersarea ei consecventă,
muşchii mâinilor şi picioarelor devin suple şi puternice.
Umerii şi pieptul devin largi, iar atitudinea corporală se îmbunătăţeşte, devenind mult mai
fermă şi demnă, câştigând în sensul proporţionalităţii şi simetriei fizice.
MIRACOLE CE DEVIN POSIBILE PRIN ORIENTAREA POZITIVĂ A MINŢII
ŞI
TEHNICA EFICIENTĂ A SUCCESULUI
(CONTINUARE 2)
La ora actuală se ştie că graţie fenomenelor inefabile de punere la unison, ruga realizată
cu o aspiraţie ardentă şi sinceră, elevează inconştientul să ne pună în consonanţă cu misterioasele
forţe benefice din Univers, care ne ajută şi ne apără dacă recurgem la ele.
Yoghinii şi înţelepţii acestei planete au sperat dintotdeauna şi speră ca în viitor un număr
din ce în ce mai mare de oameni să facă tot ce le stă în putinţă pentru a-şi educa subconştientul
într-un sens favorabil atât fericirii şi armoniei lor interioare cât şi a celei sociale prin crearea unui
climat subtil energetic de pace, înţelegere şi dragoste la nivelul întregii planete.
7. SĂ MEDITĂM ŞI SĂ APLICĂM CONSECVENT
În toate momentele existenţei noastre este util să urmărim a realiza o sănătoasă disciplină
a gândirii.
Este important să nu consideram trecutul decât din punctul de vedere al lecţiilor pe care
acesta ni le oferă în ceea ce priveşte prezentul şi chiar viitorul.
Este extrem de important să avem deplină încredere în "steaua" noastră atotputernică şi
nemuritoare, care nu este altceva decât Sinele nostru Suprem (ATMAN).
Cât mai, adesea este bine să cultivăm seninătatea.
Este bine să fim indulgenţi cu ceilalţi şi indiferenţi cu cei răi care se menţin şi se afundă
conştient în eroare.
Este minunat să cultivăm şi să radiem în jurul nostru bucurie, bună-dispoziţie,
generozitate afectuoasă.
Este excelent pentru evoluţia noastră spirituală să preferăm prezenţa sau frecventarea
persoanelor elevate, puternice şi pozitive.
În măsura posibilului este util să fim vigilenţi, nelăsându-ne să fim influenţaţi de ideile
aberante ale celor mediocri ori ale celor foarte negativi sau vicioşi.
Plini de încredere în puterea noastră alimentată de spiritul divin atotputernic, trebuie să
afirmăm şi să credem pe deplin că puterea noastră interioară ne protejează împotriva oricărui rău.
Pentru a trăi într-un univers lăuntric cât mai elevat şi dătător de fericire spirituală, este
important să facem apel cât mai adesea la forţele spirituale ale universului.
Pentru a deveni instrumente prin care Divinul se manifestă în lume, să ne oferim în mod
spontan serviciile (fără a ne gândi la nici un fel de avantaje sau scopuri meschine) celor care o
merită.
Să fim pe deplin conştienţi de importanţa gândurilor noastre deoarece acestea ne
marchează şi ne modelează faţa, influenţându-ne gradat chiar organismul şi prin urmare propria

14. sănătate.
Este esenţial pentru bunăstarea noastră lăuntrică să cultivăm gânduri puternice de
bunătate, bunăvoinţă şi compasiune, în ciuda răutăţii şi perversităţii anumitor fiinţe umane.
Este benefic să practicăm consecvent autosugestia creatoare pentru a ne satura şi îmbiba
subconştientul cu elemente şi energii pozitive graţie punerii în rezonanţă cu inefabile energii de
acelaşi fel din Univers.
Nu este suficient să ne aşteptăm la rezultate miraculoase după ce ne-am mulţumit să ne
hrănim cu dorinţe vagi sau contradictorii sau cu aspiraţii nebuloase sau fantasmagorică, dacă noi
vrem să reuşim minuni într-o direcţie dată.
Dacă dorim succesul lăuntric este important să ne alimentăm reflecţiile noastre meditative
cu elemente precise pentru a extrage din acestea o forţă.
Atunci când dorim sincer şi din tot sufletul Fericirea, Pacea, Sănătatea, Prosperitatea
tuturor fiinţelor, prin punerea inefabilă în rezonanţă cu aceste forţe din univers, această aspiraţie
dezinteresată va face să se mărească şi să se intensifice propria noastră radiaţie lăuntrică,
amplificându-ne astfel propriile noastre şanse de succes şi de mai bine.
Când urmărim un anumit lucru sau realizare care nu contravine legilor firii, şi ne este
permisă, este util să ne alegem un scop precis şi să gândim adesea la succesul nostru.
Frecvent este bine să dorim să dobândim armonia interioară, pacea profundă, fericirea
adevărată.
Este util în încheiere să ne amintim sfatul doctorului VICTOR PAUCHET: "Totdeauna să
ai deplină încredere în tine însuţi".
Este foarte important să crezi în ajutorul necondiţionat al stelei tale norocoase, repetându-
ţi plin de convingere că tu deţii în tine însuţi calităţile necesare care-ţi vor permite să realizezi cu
succes orice operă. În orice situaţie, fii propriul tău stăpân, şi nu conta decât pe tine însuţi în
starea de fuziune cu Supremul Infinit: iată prima virtute esenţială.
FRUCTELE ŞI LEGUMELE - ALIMENTE IDEALE
Fructele încă nu au locul pe care s-ar cuveni să-l aibă în alimentaţia noastră. Ele sunt
consumate ca desert, dar aceasta le face greu digerabile. Fructele zemoase şi acide trebuie să fie
consumate înainte de masă şi, dacă este posibil, în afara meselor sau să constituie ele singure o
masă.
Distingem mai multe feluri de fructe: fructe acide ca: lămâile, portocalele, stafidele albe
sau roşii; fructe dulci ca: smochinele; fructe care conţin amidon ca: bananele, castanele; fructe
oleaginoase ca: migdalele, nucile. Toate fructele zemoase sunt purificatoare pentru organism, în
timp ce fructele dulci şi oleaginoase au proprietăţi nutritive deosebite. Deci ele vor fi folosite
diferit, în funcţie de necesităţi. Fructele culese din copac, coapte, crescute fără fertilizatori
chimici, furnizează elemente care vitalizează organismul: fier, calciu, sodiu, sulf, siliciu, iod,
arsenic şi astfel constituie remedii valoroase pentru anumite boli.
Totodată, trebuie să evităm fructele coapte artificial, întreţinute cu substanţe chimice şi
conservate în diferite moduri. Pentru că fructele sunt adesea consumate necoapte, elementele
dăunătoare pe care le conţin nu sunt eliminate. Deci în multe cazuri este preferabil să decojim
fructele, chiar dacă prin aceasta îndepărtăm elementele valoroase conţinute în coajă. Un aparat
digestiv bun, sănătos, tolerează toate fructele. Oricum, este preferabil ca fructele acide să fie
consumate devreme (dimineaţa) separat de orice alt aliment, pentru a evita fermentaţia. Nu
trebuie să vă îngrijoreze faptul că fructele acide, ca de pildă portocalele, lămâile, grefele, ar putea
decalcifia organismul. Aceşti acizi naturali sunt arşi în celule şi lasă doar reziduuri alcaline.

15. Fierte, fructele pierd o parte din vitamine şi pierd chiar şi mai mult dacă sunt îndulcite. Sucul
fructelor constituie sângele plantei iar curele cu sucuri de fructe proaspete sunt recomandate
pentru dezintoxicarea organismului. Intestinul este curăţat, sângele este purificat iar conţinutul
rinichilor este eliminat eficient. Fructele sunt prin excelenţă utilizate în tratamentele de frumuseţe
şi întinerire, fiind o cale de a învinge hipertensiunea, colesterolul, acidul uric, boli reumatice în
general.
Pe lângă reguli de igienă generală: evitarea aerului închis, buna oxigenare a sângelui prin
exerciţii respiratorii şi plimbări în aer liber, menţinerea deschisă a porilor pielii prin duşuri
zilnice, menţinerea curată a rinichilor prin evitarea alcoolului şi produselor acidului uric,
curăţenia colonului, mai este absolut nevoie ca organismul să primească hrană organică vie.
Consumul continuu de alimente gătite sau prelucrate este urmat de degenerarea progresivă
a celulelor şi ţesuturilor. Nu există nici o doctorie care să fie folosită permanent de organism
pentru refacere sau regenerare.
Sucurile de fructe sunt purificatori ai corpului. Fructele trebuie să fie mature şi nu
trebuiesc mâncate la masă odată cu alte alimente care conţin amidon (pâine, făinoase, dulciuri).
Dacă sunt alese fructe suficient de variate, ele pot da organismului toate zaharurile de care are
nevoie.
Sucurile de legume sunt regeneratoare şi îmbunătăţesc metabolismul, ele conţin toţi
aminoacizii, mineralele, sărurile, enzimele şi vitaminele necesare, cu condiţia să fie consumate
proaspete, crude, fără conservanţi şi să fie extrase în mod corect din legume.
Partea vitală a legumelor este în suc, de aceea omul trebuie să se hrănească cu legume
crude, adică nefierte, pe care trebuie să le mestece complet. Cum nu se poate schimba brusc un
obicei de-o viaţă, trecerea la alimentaţie mai mult sau mai puţin exclusivă cu crudităţi poate
produce la început deranjamente de neînţeles pentru individ, dar în realitate folositoare. În orice
caz, sucurile de legume crude, proaspete, sunt foarte necesare ca supliment în orice alimentaţie
chiar dacă NU se urmează o dietă specială şi se mănâncă orice. Dacă urmăm un regim alimentar
întâmplător, neraţional, asemenea sucuri sunt de cel mai mare folos, pentru că dau corpului
elementele active şi vitaminele ce lipseau din alimentaţia gătită şi conservată.
Pe de altă parte, un regim exclusiv din crudităţi nu cuprinde o cantitate suficientă de
calorii, fiindcă o mare parte din conţinutul hrănitor al alimentelor crude este folosit drept
combustibil pentru producerea energiei necesară organelor digestive la digerare şi asimilare,
proces ce durează 3, 4 chiar 5 ore după masă. Când însă bem sucul de legume crude, situaţia este
alta, deoarece acestea sunt asimilate în 10-15 minute, ele sunt folosite aproape la întregime pentru
hrănirea şi regenerarea ţesuturilor, cu un minim efort din partea aparatul digestiv. La extragerea
sucului este esenţial ca fibrele să fie complet terciuite, pentru ca elementele vitale să treacă în
lichid.
Pentru extragerea sucului aste necesară o presă hidraulică inoxidabilă, un mixer electric
sau ceva echivalent. Altfel, vitaminele, enzimele şi toate elementele vitale din legume nu se vor
regăsi la suc.
Sucurile de legume nu trebuie considerate alimente concentrate sau medicamente; de fapt
ele sunt printre cele mai puţin concentrate şi, totuşi, cele mai hrănitoare alimente.
Fasolea, soia, făina soia, zahărul, sunt de 10 ori mai concentrate decât sucul cu morcovi
ori ţelină, ceea ce explică aciditatea produsă în organism ca urmare a consumului unor asemenea
alimente. Laptele de vacă aste, probabil, alimentul cu concentraţia cea mai apropiată de cea a
sucului de morcovi, dar laptele este producător de mucozităţi. Conţinutul lui în caseină este peste
măsură de mare, de 3 ori mai mare decât al laptelui femeiesc, de unde frecvenţa mărită a apariţiei
mucozităţilor, răcelilor (nas care curge), adenitelor, amigdalitelor, a tulburărilor bronhice la copiii

16. crescuţi cu lapte de vacă. Exagerata generare de mucozităţi în urma consumului laptelui de vacă,
nu se manifestă doar la copii, ci se produce şi la adulţi, cu efect şi mai distrugător deoarece, pe
măsura îmbătrânirii, imunitatea organismului scade. Pe de altă parte, starea de sănătate a copiilor
care, după înţărcare, au fost crescuţi cu alimente crude din abundenţă, cuprinzând sucuri de
legume şi de fructe, este mult mai bună. Energia intelectuală şi randamentul lor depăşesc cu mult
pe al celor hrăniţi cu lapte, băuturi dulci şi mâncăruri preparate. Desigur că felul, precum şi
modul în care sunt preparate sucurile au o influenţă deosebită asupra rezultatelor obţinute. Dacă
sunt extrase incomplet, vor conţine apă vitală organică, folositoare, însă vor avea totuşi o calitate
redusă datorită lipsei vitaminelor şi enzimelor.
Celulele corpului se uzează şi se refac continuu, de unde rezultă necesitatea ca hrana să
conţină provizii ample de substanţe minerale, organice şi săruri.
Cât suc poate fi consumat fără pericol ?
Atât cât se poate bea fără a simţi că exagerăm; în general, o jumătate de litru pe zi este un
minimum pentru a avea efecte perceptibile şi de preferinţă 1/4 litri sau mai mult. Cu cât bem o
cantitate mai mare de suc, cu atât mai repede se vor observa rezultatele. Cantităţile de suc
necesare se pot prepara de preferinţă cu maşina electrică de presat şi zdrobit. Maşinile manuale
nu pot extrage toate elementele vitale din legume. Extragerea prin centrifugare a legumelor rase
este numai parţială în ceea ce priveşte vitaminele. Totuşi şi ea are importanţă, deoarece sucurile
astfel extrase conţin apă organică, foarte folositoare.
Comparând cu apa potabilă obişnuită, observăm că apa din legume este vital organică, cu
condiţia ca legumele să fie crude (nepreparate).
Transformarea legumelor într-un terci fluid sau semifluid, fără eliminarea celulozei, este
fără valoare, fiindcă sucurile sunt indicate tocmai pentru a permite organismului să asimileze
toate elementele vitale, fără a împovăra aparatul digestiv.
Consumarea sucurilor din care nu s-a extras celuloza, împovărează mai mult decât
consumarea legumelor şi fructelor bine mestecate, deoarece mestecarea şi salivaţia sunt esenţiale
digestiei complete pentru tot ce conţine celuloză.
Recomandări generale de ţinut minte:
1. În regenerarea organismului pe cale naturală, trebuie să se ţină seama că acţiunea de
curăţire pe care o au sucurile din legume poate, fi - şi chiar este - însoţită de o perioadă de jenă
sau dureri pe sistemul care acţionează.
- VA URMA -

17. AN II C 4
BADRASANA
(POSTURA TRONULUI)
În limba sanscrită BADRA înseamnă "tron". Deci
BADRASANA se poate traduce prin "postura tronului". Această
ASANA mai este numită şi GORAKSHASANA după numele
marelui yoghin GORAKSHA care obişnuia adesea să stea
perioade foarte lungi în această postură (ASANA).
Uneori ea mai este numită BADDHA KONASANA în
care BADDHA înseamnă în sanscrită "prins", "reţinut" iar
KONA -"unghi". Nu trebuie însă niciodată să o confundăm
cumva cu BHADRASANA, o altă postură diferită de aceasta şi
care se traduce prin "postura binecuvântării" şi se execută cu
totul altfel decât BADRASANA.
În celebrul tratat secret HATHA YOGA PRADIPIKA, BADRASANA este descrisă
astfel:
Plasaţi călcâiele de o parte şi de cealaltă a perineului, păstrând călcâiul stâng în partea
stângă şi călcâiul drept în partea dreaptă, ţineţi picioarele ferm unite între ele cu ambele mâini.
Aceasta este BADRASANA care distruge aproape toate bolile.
Maeştrii yoghini o numesc GORAKSHA ASANA. Stând în această ASANA, yoghinul
elimină rapid oboseala.
TEHNICA DE EXECUŢIE
Ne aşezăm pe sol cu picioarele întinse înainte şi
uşor depărtate. Îndoim genunchii apropiind simultan
ambele picioare de trunchi. Lipim tălpile una de
cealaltă şi apucând, cu mâinile degetele mari de la
picioare, aducem în continuare călcâiele cât mai
aproape de perineu. Exteriorul ambelor labe ale
picioarelor trebuie să stea pe sol, iar partea posterioară
a călcâielor, dacă este cu putinţă, trebuie să atingă
perineul. Depărtăm în continuare coapsele cât mai mult,
încercând chiar să atingem podeaua cu genunchii. Cu
degetele de la mâini plasate în brăţară tragem puternic
picioarele spre trunchi şi căutam să avem cât mai
dreaptă coloana vertebrală. Capul, în cazul acestei posturi, stă de asemenea drept, în continuarea
coloanei. Respiraţia este normală şi nu vom interveni deloc asupra ei. Postura poate fi şi chiar
trebuie să fie menţinută cât mai mult timp deoarece este oarecum uşor de executat.
CONŞTIENTIZAREA
La execuţia acestei posturi conştientizăm fluxul amplificat de energie telurică dinamizând
şi energizând mai puternic decât în alte posturi MULADHARA CHAKRA. Putem de asemenea
să remarcăm o amplificare considerabilă a energiei noastre vitale.

18. EFECTE ŞI BENEFICII
În BADRASANA se realizează o intensă îndoire laterală ce va solicita articulaţiile
genunchilor, care vor determina întinderea foarte accentuată a muşchilor părţii interne a
coapselor. Aceasta va exercita o influenţă binefăcătoare atât asupra muşchilor şi ligamentelor
planşeului pelvian cât şi asupra sistemului uro-genital, elasticizând în mod binefăcător
articulaţiile coapselor şi genunchilor. Execuţia perfectă a acestei ASANA ridică unele dificultăţi
ce sunt eliminate gradat printr-o practică constantă, deoarece genunchii ajung să atingă podeaua
abia după ce s-a obţinut, printr-o practică de lungă durată, o elasticitate foarte mare a articulaţiei
coxo-femurale.
În această postură, ca şi în PADMASANA (postura lotusului) se realizează o întindere
excepţională a muşchilor şi ligamentelor şi această stare provoacă o excitaţie intensă a
proprioreceptorilor, care, prin intermediul centrilor vegetativi din hipotalamus stimulează în mod
armonios activitatea inimii şi respiraţia. Acesta este unul din modurile specifice prin care
posturile yoghine, în pofida absenţei unei activităţi dinamice, acţionează binefăcător asupra inimii
şi aparatului respirator, fortificându-le.
Această postură este recomandată în special în cazul afecţiunilor ano-rectale. Persoanele
care suferă de hemoroizi îşi pot ameliora şi vindeca afecţiunea practicând constant această
ASANA. Ea este de un real folos celor care suferă de rinichi sau care se confruntă cu anumite
afecţiuni urinare. Pelvisul, abdomenul şi spatele sunt suplimentar alimentate cu sânge şi
considerabil stimulate. În plus, prin practica acestei posturi, rinichii, prostata şi vezica urinară
sunt readuse sau menţinute într-o stare de perfectă sănătate. Este cunoscut de exemplu, că
afecţiunile sistemului urinar sunt foarte rare la cizmarii indieni, iar cauza acestei stări este legată
de faptul că aceştia stau aproape toată ziua într-o poziţie foarte asemănătoare cu BADRASANA.
Anumite lucrări de YOGA interzic executarea acestei ASANA în cazurile de sciatică, aceasta mai
ales în perioadele de crize. Totuşi, practicată cu moderaţie, fără a exagera deloc, BADRASANA
alină gradat durerile sciatice. Ea previne de asemenea apariţia cazurilor de hernie, tonificând
foarte mult diafragma. Practicată consecvent, această postură face să fie eliminate durerile sau
starea de tensiune ce poate apare în anumite situaţii în zona testiculelor, la bărbat. Această
postură este de o foarte mare utilitate pentru femei. În anumite texte YOGA, BADRASANA mai
este şi numită "postura binefăcătoare pentru femei, deoarece ea ajută la vindecarea sterilităţii şi la
eliminarea anumitor forme de frigiditate.
Practicată împreună cu SARVANGASANA şi SHALABHASANA, această ASANA
regularizează declanşarea ciclului menstrual şi normalizează activitatea internă a ovarelor.
Amintim totodată că femeile însărcinate care stau în această postură zilnic, timp de câteva
minute, au dureri mult atenuate în timpul naşterii, în anumite cazuri fiind chiar posibil să nască
FĂRĂ DURERI.
Femeile care practică consecvent această postură nu mai sunt confruntate cu problemele
penibile legate de apariţia şi proliferarea varicelor la picioare.
Anumite texte yoghine recomandă această postură, împreună cu PADMASANA, mai ales
pentru exersarea tehnicilor de PRANAYAMA (controlul suflurilor subtile) şi pentru DHYANA
(meditaţie). În cazul în care se face meditaţie în această postură, mâinile se plasează în dreptul
pieptului, iar pentru a realiza aceasta păstrând spatele drept, este necesară o practică perseverentă
timp de câteva luni. BADRASANA poate fi abordată chiar imediat după masă, deoarece ea
stimulează şi uşurează digestia. De asemenea, BADRASANA este considerată ca trezind şi
mărind apetitul. Această ASANA este foarte folositoare pentru înlăturarea rigidităţii
încheieturilor genunchilor şi coapselor, fiind considerată, dintr-un anumit punct de vedere, drept

19. o etapă pregătitoare pentru execuţia de lungă durată a lui PADMASANA.
EFECTE ÎN PLAN SUBTIL
Celebrul yoghin BRAHMACHARY afirmă că BADRASANA unifică PRANA VAYU
(suflul subtil al energiilor ascendente în fiinţă) cu APANA VAYU (suflul subtil al energiilor
descendente în fiinţă) şi, prin acest melanj polar, energia rezultată este direcţionată prin
SUSHUMNA NADI (canalul subtil esenţial) în sens ascendent. Aceasta are ca principal efect
trezirea şi orientarea binefăcătoare a energiei fundamentale latente în fiinţă, KUNDALINI
SHAKTI.
FRUCTELE SI LEGUMELE ALIMENTE IDEALE
(continuare)
Dacă sucurile sunt proaspete şi sunt consumate după prescripţii nu pot face rău. În
general, însănătoşirea este cu atât mai rapidă cu cât cantitatea sucului consumat este mai mare.
Nu trebuie să ne aşteptăm ca o acumulare de toxine de o viaţă întreagă să poată fi eliminată
printr-o minune, peste noapte.
2. Dacă după o perioadă de tratament apare o coloraţie galbenă sau brună a pielii, ea
indică o evacuare de bilă reziduală şi alte substanţe dăunătoare în cantităţi mai mari decât pot
elimina organele cu această funcţie. După un timp, coloraţia dispare. Alteori coloraţia apare chiar
dacă ne simţim bine, din cauza unui efort fizic excesiv sau lipsă de somn; dar, după puţină
odihnă, coloraţia dispare.
În orice caz, după regenerarea organismului prin folosire a combinată a sucurilor de
legume şi fructe şi a alimentelor proaspete naturale, când corpul a fost curăţit de toate
impurităţile, se capătă atâta sănătate, energie şi vitalitate, încât rezultatele benefice devin evidente
pentru oricine.
3. De o importanţă primordială este curăţirea şi sterilizarea aparaturii în care se face sucul,
ca şi a vaselor.
Sucurile crude sunt foarte alterabile şi trebuie luate toate măsurile pentru a le prepara
igienic. După folosire, maşina de stors trebuie spălată imediat cu apă rece, apoi cu apă clocotită.
Sucul nu se va altera dacă legumele sunt de bună calitate şi vor fi curăţate şi bine spălate.
Pentru dezintoxicare
Orice acumulare sau reţinere de substanţe moarte, ca deşeuri de orice fel în organism,
întârzie procesul de refacere.
Căile naturale de eliminare sunt plămânii, porii pielii, rinichii şi intestinele. Intestinele
elimină resturile de alimente, celulele şi ţesuturile uzate prin activitatea organismului; dacă nu
sunt evacuate, are loc o putrefacţie a proteinelor şi se produce o stare toxică sau acidă. Prezenţa
acestor resturi are un efect mult mai insidios defavorabil asupra sănătăţii, decât s-ar crede.
Eliminarea lor este primul pas către o îmbunătăţire substanţială a stării de sănătate.
O metodă eficace pentru a efectua repede o asemenea eliminare, în special la adulţi, este
următoarea:
Dimineaţa la sculare, un pahar mare de apă cu o linguriţă de sulfat de sodiu. Scopul este
de a atrage în intestine toate substanţele toxice şi reziduurile şi a le elimina prin scaun. Deşeurile
sunt duse de limfă în intestin de unde se elimină prin scaun.
Pentru a preveni deshidratarea corpului se vor lua 2 l de sucuri de fructe citrice proaspăt
preparate, diluate cu 2 l apă: grape-fruit, lămâi sau portocale.
Primul pahar se va bea la o jumătate de oră după luarea soluţiei saline; se continuă cu câte

20. un pahar la 26-30 minute, nu se mănâncă nimic toată ziua. Spre seară, dacă ni se va face foame,
mâncăm câteva portocale, grape-fruit sau puţină ţelină. Această operaţie de dezintoxicare se
repetă 3 zile la rând. Ea face să se elimine circa 12 l limfă toxică, pe care o înlocuim cu tot atâta
suc alcalin, ajutând refacerea organismului. Din a 4-a şi începem să bem sucuri de legume şi
fructe, astfel:
De exemplu: Dimineaţa se va mânca o raţie din 3-4 fructe de sezon, felii sau rase,
îndulcite cu miere şi presărate cu 8 linguriţe de nuci sau migdale rase mărunt, apoi se vor bea 2
pahare de suc proaspăt de legume sau fructe. Prânzul va consta din fructe şi 0,3 l suc proaspăt de
legume şi fructe. Seara: o combinaţie din mai multe sucuri.
După această cură vă veţi simţi puţin slăbiţi, dar nu trebuie să vă alarmaţi. Curând vă veţi
simţi complet transformaţi, plini de vitalitate.
Sucul de morcovi - se poate lua între 0/5 şi 3/4 l pe zi. Are cele mai sănătoase şi
miraculoase efecte cunoscute de normalizare în întregul organism. Este izvorul cel mai bogat în
vitamina A uşor asimilabilă şi conţine cantităţi însemnate de vitamina B2, C, E, D, F. Stimulează
pofta de mâncare şi ajută digestia. Este un ajutor preţios în menţinerea structurii osoase a dinţilor.
Femeile însărcinate trebuie să bea mult suc de morcov în ultimele luni de graviditate;
aceasta va reduce riscul infecţiei puerperale. Valoarea unui litru şi jumătate de suc băut zilnic este
mai mare decât a II tablete de calciu. Sucul de morcovi este solvent natural al formaţiunilor
ulceroase şi canceroase, este antiinfecţios pentru ochi, nas, gât, sinusuri şi organele respiratorii în
general.
Bolile de intestine şi ficat se datorează uneori lipsei unor elemente pe care sucul de
morcov le conţine sub forma potrivită. Prin consumul acestui suc se produce o curăţire sensibilă a
ficatului. Adesea pielea se colorează din cauza eliminării în limfă a deşeurilor de culoare
portocalie acesta este un semn că ficatul se curăţă. Dar şi lipsa de somn şi odihnă poate pricinui o
colorare asemănătoare a pielii.
Glandele endocrine în special, au nevoie de substanţele din sucul de morcovi. Uneori,
sterilitatea se combate cu acest mijloc.
Pielea uscată, dermatite diverse, tulburări ale văzului, oftalmia, conjunctivita, sunt
datorate lipsei elementelor conţinute în sucul de morcovi. Acest suc este bogat în elemente
alcaline: K, Na, Ca, Mg, Pe, cantităţi de Pb, Si, Cl, se echilibrează perfect cu primele în
activitatea internă a organismului uman. Acţiunea de ajutorare în ulcer şi cancer este miraculoasă,
dar esenţial este ca orice urmă de zaharuri sau amidon concentrat să fie eliminată din alimentaţie.
Uneori, după consumarea unor cantităţi de suc, se întâmplă să apară o oarecare suferinţă. Aceasta
este o consecinţă normală şi un semn că natura a început să facă curăţenie şi că sucul este unealta
necesară. Sucul de morcovi este cea mai bună hrană pe care o poate primi corpul. Când reacţia
neplăcută produsă tinde să ne întoarcă împotriva sucului, putem îndulci monotonia adăugând
puţină smântână în suc, ceea ce îi dă un gust exotic. Este bine să ne amintim, când suntem
cuprinşi de oboseală sau suferinţă, că intestinul gros este probabil pricina mai multor suferinţe în
organism şi că e imposibil ca el să funcţioneze bine atât timp cât omul trăieşte cu mâncare gătită
sau conservată.
Experienţa a arătat că cea mai bună hrană pentru intestin este sucul de morcovi cu
spanac. Cantitatea necesară este dependentă de calitatea sucului. Prepararea cu un aparat manual
este necesară o cantitate de 6,5-9 l zilnic, iar dacă e la storcător cu presă hidraulică, acelaşi
rezultat se obţine cu 1-2 l Sucul de morcov hrăneşte întregul organism, normalizând echilibru. El
întăreşte în special sistemul optic.
Suc de lucernă. Lucerna este un aliment bogat în clorofilă. Sucul extras din lucerna
proaspătă este prea tare pentru a fi folosit singur. Este bine să fie amestecat cu suc de morcovi.

21. Este indicat la bolile arterelor şi inimii.
Clorofila este de mare folos în tulburările respiratorii, infecţiile sinusurilor şi plămânilor,
ca şi ale bronhiilor.
Vegetarienii care nu consumă făină şi zaharoase concentrate, nu suferă de aceste boli, mai
ales dacă au fost obişnuiţi să evite şi laptele de vacă.
Suc de lăptucă - adăugat celui de morcov şi lucernă, îmbogăţeşte combinaţia de elemente
necesare rădăcinii părului: un consum zilnic de 0,5 l din această combinaţie poate ajuta în mare
măsură creşterea părului. Este bogat în K, Na, Mg ca şi în Si şi F. După morcov şi lucernă, ocupă
al treilea loc ca valoare nutritivă pentru refacerea celulelor nervoase şi a ţesuturilor; are aproape
toate vitaminele.
Suc de sparanghel - are un alcaloid - "sparanghina"- cu acţiune diuretică, mai ales
combinat cu morcov (nu se bea singur). Este folosit în tulburări renale şi în reglarea glandelor
endocrine.
Diabetul şi anemia sunt combătute, când e combinat cu alte sucuri specifice acestui scop.
În tulburări de prostată folositor, împreună cu sucul de morcov, sfeclă şi castravete. Ajută la
descompunerea cristalelor de oxalaţi în nefrite. Acidul uric este un produs final al digestiei
proteinelor complexe, în cazul consumului mare de proteine din carne care oboseşte rinichii şi
alte organe, eliminarea acidului uric devine incompletă, el acumulându-se şi depunându-se în
ţesuturi şi articulaţii.
Sucul de sfeclă- este unul dintre cele mai preţioase pentru refacerea globulelor roşii şi a
sângelui în general. În special femeilor li se recomandă să consume sucuri de sfeclă cu morcov,
minim 0,5 l zilnic. Băut simplu, mai mult de un pahar odată, are efect de purificare, dar dă greaţă
şi ameţeală tocmai datorită efectului asupra ficatului, se recomandă deci, iniţial, să se consume
mai puţin suc de sfeclă, până ce acţiunea lui de curăţire este tolerată, apoi să se crească proporţia,
un pahar mare de două ori pe zi fiind suficient. La menopauză are un efect durabil şi este mult
mai eficient decât medicamentele sau hormonii sintetici. Deşi conţinutul în fier nu este ridicat la
sfecla roşie, el este de o calitate care-l face hrănitor pentru globulele roşii. În cazul sfeclei,
raportul dintre calciu şi sodiu ajută la menţinerea calciului în stare solubilă. Astfel nu se vor
forma depozite în vasele sanguine, îngroşându-le pereţii, cum se întâmplă la venele varicoase sau
la arterele întărite şi îngroşate, ceea ce duce la variaţii ale tensiunii arteriale şi la boli de inimă.
Potasiul constituie un susţinător pentru funcţiile organismului. În timp ce sulful şi clorul
au rol minim de curăţitor al ficatului, rinichilor, vezicii biliare şi de activator al acţiunii limfei.
Amestecul de sfeclă cu morcov procură o bună parte din calciu şi potasiu, ca şi din alte
elemente alcaline care, împreună cu vitaminele (mai ales A), sunt o bună hrană naturală a
organismului şi deosebit de utilă globulelor roşii.
Suc de morcovi, sfeclă şi castravete. Pietrele la fiere şi rinichi sunt urmarea naturală a
consumului de carne, amidon concentrat şi zaharuri, care fac un organism să nu poată elimina
depozitele de Ca anorganic.
Calciul este un element vital, dar numai sub formă solubilă în apă, aşa cum îl găsim în
sucurile proaspete de legume şi fructe; ca atare, el trece prin ficat şi asimilat complet. Cel
anorganic, insolubil în apă, este eliminat prin canalele biliare, este dus la fiere sau în terminaţiile
vaselor sanguine din abdomen şi depunându-se în zona anusului generează hemoroizi. Când se
opreşte în rinichi creează acumulări sub formă de nisip sau pietre.
Suc de lămâie. O lămâie la un pahar de suc, combinat cu morcov, sfeclă, castravete, de 3-
4 ori pe zi, ajută pe mulţi suferinzi să scape de pietre în câteva săptămâni. Eliminarea se face în
mai multe zile, cu dureri mari, dar după aceasta bolnavul se simte deodată sănătos.
Amestecul din suc de morcov, sfeclă şi castravete cu lămâie, este unul din cele mai bune

22. epuratoare ale vezicii biliare, rinichilor, prostatei şi glandelor sexuale. El mai curăţă acidul uric
din organism, produs prin exces de alimentaţie cu carne. Se recomandă, în cursul curei, să se
evite carnea, zaharurile şi amidonul concentrat, pentru ca organismul să aibă răgazul să revină la
normal.
Suc de varză e activ în ulcere duodenale. Singurul dezavantaj este balonarea datorată
acţiunii de descompunere a deşeurilor din tubul digestiv. Este un minunat curăţitor, prin acţiunea
combinată a S şi Cl pe care le conţine în cantitate mare, dar numai dacă sucul este consumat crud
şi fără sare.
Balonarea arată o situaţie anormală în stomac şi intestin. În acest caz, e bine să începem
cu suc de morcovi sau spanac, cu 2-3 săptămâni înainte. El conţine calciu, iod şi vitamina C. Este
util în ulcere, constipaţii şi erupţii ale pielii.
- VA URMA -

23. AN II C 5
BHEKASANA
Cuvântul sanscrit BHEKA înseamnă "broască".
BHEKASANA este, deci supranumită "Postura broaştei".
TEHNICA DE EXECUŢIE
Ne întindem la sol cu faţa în jos, braţele fiind întinse pe lângă corp. Bărbia se va aşeza
ferm pe sol, împingând-o foarte mult în faţă, ceea ce are ca efect o considerabilă întindere a
gâtului şi o comprimare accentuată a zonei cefei; îndoim apoi picioarele în spate, aducând
călcâiele cât mai aproape de coapse, spre exterior. Aşezăm apoi palmele deasupra părţii
superioare a labei piciorului, astfel încât degetele mari de la picioare să fie eventual plasate sub
încheieturile mâinilor. Împingem apoi mâinile cât mai în jos, urmărind să apropiem cât mai mult
degetele mari ale picioarelor şi călcâiele de sol. Unghiul dintre braţ şi antebraţ va fi de
aproximativ 90o
. Când genunchii şi gleznele devin suficient de flexibile, călcâiele pot atinge
solul. Rămânem în această postură cât mai mult timp posibil. Respiraţia va fi menţinută normală,
de voie. La revenire eventual expirăm profund, luăm palmele de pe labele picioarelor, întindem
picioarele în spate şi ne relaxăm, urmărind efectele lăuntrice profunde ale execuţiei acestei
posturi.
CONŞTIENTIZAREA
Vom urmări să percepem vibraţii subtile bioenergetice în afara corpului fizic, la nivelul
plexului cardiac şi activarea pregnantă a lui ANAHATA CHAKRA, stare de afectivitate elevată
care înglobează în mod inefabil toate fiinţele, iubire transfiguratoare pură.
Un efect caracteristic în cazul practicării consecvente a acestei ASANA îl reprezintă
trezirea capacităţii de proiecţie şi dedublare conştientă în plan subtil (ASTRAL), ce va face să
apară în primele faze de practică o stare intensă de dilatare, zbor şi libertate lăuntrică ce va fi
însoţită adesea de un sentiment de bucurie şi de o dilatare a câmpului subtil al conştiinţei.
Efecte şi beneficii ce rezultă prin practica perseverentă a lui BHEKASANA
Poziţia de întindere a gâtului, însoţită de contracţia pronunţată a cefei, are ca efect
energizarea şi stimularea puternică a nervului vag. Pneumogastricul sau nervul vag este o parte
componentă a sistemului parasimpatic care, la rândul său, face parte din sistemul nervos

24. autonom. Tonifierea şi stimularea nervului vag are ca efect imediat activarea armonioasă a
faringelui, laringelui, plămânilor, stomacului şi chiar a rinichilor.
Prin executarea consecventă, zi de zi, a acestei posturi, articulaţiile coxo-femurale, ale
genunchilor şi ale gleznelor sunt masate şi gradat elasticizate, în special zona genunchilor este
tonificată. Iar muşchii picioarelor sunt conturaţi în mod armonios; în plus, această postură alină şi
elimină durerile reumatice, ameliorând chiar cazurile de gută cu manifestări în regiunea
genunchilor.
Presiunea progresivă a mâinilor exercitată asupra zonei labelor picioarelor creează o stare
de tensiune binefăcătoare ce are drept efect eliminarea platfusului, întărirea musculaturii
gleznelor şi restabilirea rapidă în cazurile de luxaţii ale gleznelor. Prin practica sistematică a
acestei posturi, călcâiele îşi recapătă supleţea, iar acumulările haotice de calciu nedorite şi adesea
atât de dureroase din zona calcaneului sunt gradat resorbite.
Organele abdominale beneficiază şi ele considerabil de pe urma acestei posturi deoarece
sunt în mod egal presate de sol. Este demn de semnalat în această direcţie creşterea presiunii
intraabdominale, care va acţiona pozitiv, global, asupra sistemului digestiv şi glandelor sale
anexe, descongestionând ficatul şi accentuând circulaţia sanguină în întregul sistem digestiv.
În plus, BHEKASANA redă sau menţine supleţea coloanei vertebrale, musculatura
spatelui fiind tonificată şi armonios dinamizată, în special în zona lombară; toate acestea
conjugate contribuie la reducerea la minim a riscurilor de deplasare a vertebrelor sau a discurilor
intervertebrale. Se cuvine să mai amintim, de asemenea, că în timpul exersării acestei posturi
coloana vertebrală se întinde considerabil, asigurându-se astfel o descongestionare rapidă a
discurilor intervertebrale.
Această ASANA menţine nealterată sau redă supleţea abdomenului, eliminând în scurt
timp depunerile suplimentare dizgraţioase de grăsime de pe burtă, prezente uneori atât la femei
cât şi la bărbaţi.
FRUCTELE ŞI LEGUMELE - ALIMENTE IDEALE
(continuare la cursul nr. 4 An II)
Conopida - ca toate legumele din familia verzei, are tendinţa de a irita rinichii dacă este
consumată în cantitate mare. Este bogată în potasiu, sulf, fosfor şi are un destul de mare conţinut
în proteine. Este un bun aliment complementar la salate.
Urzicile - sunt bogate în vitamine, potasiu, sodiu şi calciu; mai conţin proteine, grăsimi şi
hidraţi de carbon comparabili ca puritate cu zahărul din struguri.
Sucul de ţelină - are ca valoare principală conţinutul ridicat de sodiu organic, care face să
se menţină calciul în soluţie. Ţelina crudă conţine de patru ori mai mult sodiu organic decât
calciu; prin aceasta ea este preţioasă pentru cei care au consumat multe zaharuri şi amidon
concentrat (pâine, macaroane, orez). În general, calciul din alimentaţia noastră se depune sub
formă insolubilă, îmbătrânind organismul, dând arterite, diabet, hemoroizi, varice, pietre la ficat,
rinichi, etc. Prezenţa sodiului organic îl menţine solubil până se elimină. Sodiul este foarte
important în menţinerea fluidităţi sângelui şi a limfei. Lipsa lui duce la tulburări bronhice şi
pulmonare (agravate de fumul de tutun) şi la îmbătrânirea prematură, în special la femei. Sucul de
morcovi şi ţelină ajută la restabilirea condiţiilor normale, îndepărtând o serie de afecţiuni
nervoase. Un conţinutul de fier şi magneziu, sucul de ţelină este preţios pentru sânge.
Sucul de castravete este cunoscut ca bun diuretic. Prin conţinutul mare în sulf şi siliciu,
ajută la creşterea părului, mai ales amestecat cu suc de morcovi, lăptucă şi spanac. Conţine şi
potasiu, sodiu, calciu şi clor. Sucul de castravete şi morcovi este binefăcător în reumatism, când

25. există un exces de acid uric cu adaos de suc de sfeclă se obţine un efect mai puternic împotriva
reumatismului şi de asemenea, reglează presiunea sângelui. Această combinaţie se mai foloseşte
în afecţiunile dinţilor şi gingiilor, în prevenirea căderii părului şi a crăpării unghiilor.
Sucul de păpădie - este un tonic preţios. Se foloseşte în cazuri de hiperaciditate, ajutând la
reglarea alcalinităţii organismului. Este foarte bogat în potasiu, fier, calciu şi cel mai bogat în
magneziu. Datorită magneziului, este foarte bun pentru sistemul nervos, ca şi în prevenirea
fragilităţii oaselor danturii şi plămânilor.
Sucul de andive - Andiva este o legumă în esenţă asemănătoare cu lăptuca; varietăţii de
iarnă i se mai spune cicoare de iarnă: ea are frunze albe lungi, foarte bogate în clorofilă şi
substanţe minerale indispensabile. Este înrudită şi cu păpădia, având un conţinut asemănător de
substanţe chimice. Elementele sale sunt permanent necesare sistemului optic. Sucul de andive,
morcovi, ţelină şi pătrunjel este hrănitor pentru nervii optici şi pentru sistemul muscular; a dat
rezultate uimitoare în corectarea defectelor de vedere. Dintre legume, este una dintre sursele cele
mai bogate în vitamina A. Amestecul de mai sus, în cantitate de 1,5 l pe zi, a corectat în câteva
luni vederea la multe persoane în aşa măsură încât a făcut de prisos utilizarea ochelarilor. Sucul
de andive cu morcovi şi ţelină are efect curativ în astm şi guturai. Sucul de andive cu ţelină şi
pătrunjel se foloseşte în anemie şi tulburări funcţionale cardiace. Sucul de andive singur
stimulează secreţia biliară.
Sucul de usturoi - poate fi foarte util celor care tolerează mirosul specific cu toate
consecinţele lui şi deranjamentul general dat de o curăţire bruscă a organismului. Este bogat în
uleiuri care, împreună cu elementele purificatoare pe care le conţine, au efecte favorabile - de la
stimularea apetitului şi a secreţiei gastrice până la mărirea peristaltismului şi diurezei. Eterurile
de usturoi sunt atât de puternice şi pătrunzătoare, încât ajută la eliminarea mucozităţilor din
cavităţile sinusurilor, din bronhii şi plămâni. Ajută la eliminarea toxinelor din corp prin pori. Mai
este eficace în eliminarea paraziţilor intestinali.
Sucul de hrean ras - nestors, cu adaos de suc de lămâie, îndoit cu apă, luat câte o jumătate
de linguriţă de două ori pe zi, între mese, ajută foarte mult la dizolvarea mucozităţilor din
sinusuri, fără a dăuna mucoaselor în sine, nici rinichilor, vezicii sau tubului digestiv, cu condiţia
să nu se adauge oţet (care este iritant). Trebuie consumat proaspăt. Se ţine maxim o săptămână în
borcan, înainte de consum se lasă la temperatura camerei, se pune lămâie din abundenţă şi se
continuă cura săptămâni sau luni, până ce poate fi luat fără să apară reacţii de sensibilitate ale
organismului, semn că s-a revenit la normal.
Sucul de pătrunjel - este unul dintre sucurile cele mai tari şi nu trebuie luat în cantităţi
mari deodată. Se amestecă cu suc de morcovi sau ţelină, lăptucă, spanac, el fiind întotdeauna într-
o proporţie foarte mică. Are proprietăţi esenţiale pentru metabolismul oxigenului şi pentru
menţinerea funcţionării normale a suprarenalei şi tiroidei. Proporţia elementelor din pătrunjel
ajută la păstrarea sănătăţii vaselor sanguine, mai ales a capilarelor. Este un aliment cu o acţiune
eficientă în afecţiunile căilor genito-urinare, fiind de un mare ajutor în cazul pietrelor (calculilor)
la rinichi şi vezica biliară; de asemenea, este eficace în afecţiuni ale ochilor; ulceraţii ale corneei,
cataracte, conjunctivite, afecţiuni ale nervului optic şi combinat cu morcov, ţelină. andive, dă
rezultate în afecţiuni ale muşchiului pupilei, împreună cu suc de sfeclă sau cu suc de sfeclă,
morcovi şi castraveţi, luat regulat şi fără a consuma zaharuri deloc, reglează şi vindecă tulburările
menstruale înlăturând durerea.
Sucul legumelor conţinând potasiu. Legumele bogate în potasiu sunt: morcovii, ţelina,
spanacul, pătrunjelul. Această combinaţie conţine toată gama de elemente minerale necesare
organismului. Probabil că nu există alt element mai complet pentru om. Excepţional este efectul
reducerii hiperacidităţii gastrice.

26. Sucul de ridiche - se extrage din frunze şi rădăcină dar, fiind foarte tare, se ia numai cu
suc de morcovi. Astfel combinat ajută la refacerea mucoaselor. Eficacitatea creşte dacă este luat
după sucul de hrean, la o oră; are efectul de a însănătoşi mucoasele, eliminând mucusul dizolvat
de hrean. Datorită conţinutului ridicat în sodiu, fier şi magneziu, dă rezultate de durată în sinuzite,
făcând să nu mai fie necesară intervenţia chirurgicală. Din nou se recomandă regim fără zaharuri,
pâine, cereale, lapte care dau secreţii exagerate
Sucul de varză crudă - împreună cu suc de ţelină, are efect liniştitor pentru tulburările
intestinului şi stimulator al secreţiei normale a sucurilor digestive. În schimb, zeama de varză
murată este iritantă pentru tot tractul digestiv prin sarea anorganică pe care o conţine.
Sucul de spanac - este cel mai bun mijloc natural pentru curăţirea şi regenerarea tractului
digestiv. Consumat în cantitate de 0,5 l pe zi, poate vindeca cele mai grave constipaţii în câteva
zile sau săptămâni. Folosirea laxativelor şi purgativelor nu face decât să agraveze starea
intestinelor şi a tranzitului, pe când sucul de spanac aduce vindecarea. Sângerarea gingiei şi
degenerarea pulpei dentare este o boală foarte răspândită datorită alimentaţiei nepotrivite. Sucul
de spanac cu morcov are un efect valoros asupra dinţilor şi gingiilor, prevenind şi depunerea
tartrului dentar. Combinaţia de suc formată din două părţi suc de morcovi şi o parte suc de
pătrunjel reprezintă un remediu general şi este utilizat în cazuri de alergie, anemie, anghină
pectorală, apoplexie, arterioscleroză, astm, astigmatism, ameţeli, amigdalită, bronşită, carii
dentare, ciroză, colici, conjunctivită, colită, constipaţie, diabet, dizenterie, dureri de mijloc,
encefalită, epilepsie, flebită, furuncule, gastrită, gripă, gonoree, hepatită, guşă, gută,
hipertensiune, hipotensiune, hemoroizi, indigestie, insomnie, laringită, melancolie, meningită,
menopauză, migrene, nefrită, nervozitate, neurastenie, obezitate, oboseală, paralizie infantilă,
peritonită, pleurită, pneumonie, rahitism, regenerare, pojar, sarcină, scarlatină, scleroză multiplă,
sciatică, sinuzită, scorbut, sterilitate, tuberculoză, tulburări ale ficatului, ochiului, prostatei,
tumori ale oaselor, creierului, ulcer gastric (în special), uremie, varice şi vărsat.
Sucul de gulie - este folosit în amestec cu suc de morcovi, spanac, lăptucă şi creson, astfel
fiind conţinute elementele esenţiale regenerării sângelui, activării schimbului de oxigen în
ţesuturi, fiind deci indicat în anemie şi hipotensiune. Fără lăptucă, ajută dizolvarea fibrinei (şi
deci a cheagurilor). Intervine în coagulare şi este util în cazurile de hemoroizi. În asemenea cazuri
se va consuma zilnic un litru, eliminându-se complet zahărurile, făina şi cărnurile. Observaţie:
sucul de gulie se prepară din frunze.
AFORISME
*** Libertatea este legea esenţială a Fiinţei în unitatea ei nelimitată: ea este tainicul şi
nebănuitul stăpân al Naturii. Servitutea este expresia legii iubirii în Fiinţa care se supune din
proprie voinţă spre a servi jocul formelor Naturii în diversitate. (Sri Aurobindo)
*** Ne construim în imaginaţie deşarte idealuri, splendide edificii sau reprezentări ireale
de vis care în cele din urmă se risipesc şi nu lasă nimic sublim în urma lor. (Subhapatti)
*** Sunteţi spirite nemuritoare omnisciente, spirite deja libere, atotputernice,
binecuvântate şi eterne. Nu sunteţi în esenţă nici materie nici corp. Nu voi sunteţi robii materiei,
ci materia este servitorul vostru. (Swami Vivekananda)
*** O femeie profund elevată care caută spre orice bărbat, cu excepţia iubitului ei, ca spre
un copil şi se poartă cu o afecţiune maternă, întocmai ca o mamă, cu orice bărbat, va exercita prin
puritatea ei, o asemenea putere de fascinaţie asupra oricărui om, încât - doar dacă acesta nu este
prea brutal şi grosolan - el va simţi atmosfera de vrajă euforică a prezenţei ei, de fiecare dată când
se va găsi în imediata ei apropiere. (Swami Vivekananda)

27. *** Prin penibila sterilitate a lipsei de roade şi monotonia înnebunitoare a liniştii perfecte,
Natura ne arată clar că ceea ce vrea de la noi este jocul spontan al activităţilor pe solida bază a
odihnei. Divinul este mereu activ fără a fi obosit niciodată. (Sri Aurobindo)
*** Singura realizarea-de-sine (SUPREMUL ATMAN) este naştere adevărată. (Ramana
Maharishi)
*** Prin chin şi suferinţă reaminteşte Natura sufletului neiluminat că plăcerile efemere de
care se bucură sunt doar fărâmiturile de la ospăţul adevăratei fericiri a existenţei cosmice, infinite
şi eterne prin iluminare. (Sri Aurobindo)
*** Când luna e plină - ea va începe să descrească. (China)
*** Corpul sau materia sunt expresii tangibile ale Naturii. Scopul nostru fundamental este
de ai stăpâni pe deplin şi de a face din ele instrumente prin care să se întrupeze şi să se exprime
Sinele Suprem sau Divinul din noi. (Yesudian)
*** Se numeşte natură :mulţimea formelor corporale ce îngrădesc şi protejează parcă de
tangenţa cu spiritualul; totuşi, prin fiecare formă se manifestă modul particular de acţiune şi
reflectare al spiritualului. (Dsuang Dai)
*** Omul, deşi este îngrădit de limitele existenţei sale fizice, în acelaşi timp, în adâncurile
fiinţei sale, tânjeşte nostalgic după libertatea spiritului său nelimitat şi după beatitudinea
sufletului său nemuritor- (Sri Aurobindo)
*** Neliniştea, neodihna şi epuizarea de timpuriu atât a fiinţei noastre active cât şi a
instrumentelor sale sunt semnele Naturii prin care ni se arată că liniştea este fundamentul nostru
adevărat şi tulburarea - o boală a sufletului. (Sri Aurobindo)
*** "Iubeşte pe aproapele tău ca şi pe tine însuţi" căci orice om este propria ta imagine
într-o anumită ipostază. Tu eşti Sinele Suprem - TAT TWAM ASI. (E. Haich)
*** Nici Dumnezeu nu va înceta să se aplece asupra Naturii, nici omul să tindă către
Dumnezeu. Aceasta este relaţia eternă dintre finit şi infinit. Şi chiar când, la prima impresie, par
să-şi întoarcă spatele, este doar pentru a se reîntâlni la un nivel mai profund. (Sri Aurobindo)
*** Scopul esenţial trebuie să fie stăpânirea perfectă a Naturii şi nimic altceva. Trebuie să
ajungem să fim stăpânii Naturii noastre şi nu doar sclavii ei. (Swami Vivekananda)
*** Viaţa omului dă în fruct, dar arareori se atârnă de o ramură - aşa de vesel şi frumos
ca un măr. (Goethe)
*** Animalul este om, deşi se îmbracă în blană şi merge de-a buşilea. Viermele este de
asemenea om. El scormoneşte şi se târăşte spre inferioritatea umanităţii sale. Chiar formele
aparent nediferenţiate ale materiei sunt corpuri incipiente de om. Toate aceste manifestări sunt
om. (Sri Aurobindo)
*** Chiar dacă operele şi cărţile scrise reflectă o mare cantitate de cunoaştere, adevărata
înţelepciune poate veni numai din SINELE nostru SUPREM. (Yesudian)
*** Nefericit, inutil şi părăginit este pământul nelucrat îndelung timp. Ca o femeie
frumoasă ce se complace să rămână în inerţie multă vreme. Acţionează cu dragoste prin forţa
spiritului asupra corpului tău - care este bucăţica ta de pământ - şi el îţi va dărui, drept rod copilul
divin: conştiinţa de sine în Sinele Divin revelat. (E. Hnich)
*** Mama este o binecuvântare şi un sprijin pentru orice om aflat la ananghie. Cine are o
mamă, are un protector puternic, cine n-o are este lipsit de protecţia ei fără egal. (Mahabharata).
*** Cu adevărat binecuvântat şi fericit este omul a cărui femeie este mereu pentru el
(graţie transfigurării) întruchiparea Mamei Divine. (Swami Vivekananda)
*** Natura nu aşteaptă decât să fie descoperită, îmblânzită, înţeleasă şi pusă la lucru.
Doar când simţurile sunt pe deplin ţinute în frâu întocmai ca nişte cai nărăvaşi complet dresaţi,
doar atunci posibilităţile latente infinite ale omului se manifestă şi înfloresc plenar. Până atunci el

28. nu face decât să se târască precum un vierme. (Yesudian)
*** Nimic în om nu trebuie ţinut aşa de perfect strâns în frâu ca imaginaţia - cea mai
minunată şi totodată cea mai periculoasă dintre toate darurile minţii omeneşti. (Herder).
*** Acolo unde femeile trăiesc în chin şi supărare, comunitatea se degradează şi se
destramă curând. Acolo unde femeile sunt fericite, comunitatea prosperă, căci armonia este
mereu prezentă. (China)
*** Ceea ce nu laşi liber nu va creşte niciodată frumos şi puternic. Daţi omului lumina
libertăţii. Este singura condiţie a creşterii naturale echilibrate. (Swami Vivekananda)
*** Unificarea este marele secret teribil al Naturii. Unificarea determină toate lucrurile şi
fenomenele. Cu cât o fiinţă se apropie mai mult de unitate, cu atât mai rapidă şi mai perfectă va fi
creşterea ei. Acesta este un lucru lesne de înţeles pentru oricine poate să realizeze efectiv, prin
experienţă, această taină. (Eckartshansen)
AN II C 6
BRAHMACHARYASANA
(Postura continenţei sexuale)
După cum se ştie, BRAHMACHARYA înseamnă
continenţă, înfrânare, reţinere, dintr-un anumit punct de vedere
înseamnă chiar abstinenţă.
BRAHMACHARYA ASANA este deci o postură
specială care permite transmutarea şi sublimarea potenţialului
creator, sexual, prezent în om sub o formă substanţială,
transformându-l în energie cu o frecvenţă elevată care ne va
permite să atingem astfel o stare de focalizare mentală, dublată
de o considerabilă luciditate spirituală.
TRANSMUTAŢIE = Transformare sau schimbare
însoţită de o declanşare uriaşă de energie a unui element chimic în altul, printr-o nouă grupare a
elementelor constitutive în atomi, conţinută prin dezintegrare radioactivă naturală sau prin reacţii
nucleare posibile în anumite condiţii chiar şi în sfera biologicului la temperaturi slabe.
Cu toate că yoghinii Orientului şi unii rari înţelepţi ai Occidentului, care practicau cu
succes veritabila ALCHIMIE biologică în propria lor structură corporală, au cunoscut şi aplicat
aceste modalităţi secrete în urmă cu mii de ani, abia în deceniile anterioare, diverşi
experimentatori au sesizat şi recunoscut existenţa în fiziologia structurilor de materie vie a unor
procese fizico-chimice care contraveneau în mod evident principiilor clasice ale conservării
materiei. Depăşiţi de aceste mistere, în nenumărate cazuri, cercetătorii respectivi s-au limitat
numai să constate, fără a reuşi să explice, anumite rezultate neobişnuite.
Deşi părea că fizica modernă a clarificat în mod categoric şi indubitabil faptul că
transmutaţia elementelor nu poate fi obţinută decât prin jocul MARILOR ENERGII capabile să
înfrângă forţele ce reţin nucleonii în structurile lor bine determinate, în unele cazuri s-a comutat
în mod evident, experimental, că există şi alte căi, mult mai eficiente şi naturale, pentru iniţierea
acestor procese fizice de transmutaţie, chiar şi la energii slabe, atât în structurile materiei vii