1. SISTEME DE JOC IN FOTBALUL MODERN
Sistemele de joc in fotbalul modern, arata in ce fel si in ce numar sunt dispusi jucatorii pe teren pt
a acoperii cele trei zone: defensiva, mijloc, atac. Un sistem de joc pare neimportant, pt ca
jucatorii castiga meciul ,nu cifrele, dar este vital ca antrenorul sa aseze in teren fotbalistii potriviti,
in pozitiile potrivite pt a le oferii cele mai bune optiuni de a se apara si a ataca. Tactic-Zone isi
propune sa enumere modulele de joc practicate in fotbalul actual, cu particularitatile fiecaruia, cu
avantajele si dezavantajele lor.
1) Sistemul 4-4-2.
Patru aparatori (doi centrali, doi laterali), patru mijlocasi (doi centrali, doi laterali) ,doi atacanti.
Avantajul acestui sistem este faptul ca echipa care il foloseste are intotdeauna cel putin doi
oameni in careul sau in preajma careului advers. De asemenea se poate incepe mai usor
pressingul direct pe fundasii adversi impiedicandu-i sa construiasca ,pt ca de obicei sunt doi
atacanti impotriva a doi stoperi. Particularitatile acestui modul, ca a oricarei asezari cu patru
aparatori: fundasii laterali trebuie sa urce in atac doar pe rand, unul trebuind sa ramana mereu in
spate, pt a nu isi lasa fundasii centrali expusi la dueluri unu la unu, fara dublaj. Mijlocasii centrali
(ideal ar fi o pereche formata dintr-un mijlocas box to box si un inchizator) , contribuie la
constructie pe rand. Cand unul urca ,celalalt trebuie sa joace mai retras ,la acoperire, pt a nu lasa
spatii intre linii. Mijlocasii laterali sunt jucatori cu o buna capacitate de efort, pt ca acest sistem
solicita foarte mult efort fizic pe benzi: mijlocasii laterali sprijina atacantii si desfac jocul pe
flancuri, centreaza, dar in acelasi timp trebuie sa pastreze echipa scurta si sa isi dubleze
permanent colegul de flanc, fundasul lateral. Uneori, pt a suplini faptul ca adversarii au un om in
plus in centrul liniei mediene, sunt nevoiti sa intre mult in centru pe faza defensiva, pt a anula
aceasta superioritate. Neajunsul modulului 4-4-2 este faptul ca de cele mai multe ori adversarul
care foloseste un singur varf, castiga un om la mijloc sau in defensiva. Asta inseamna ca echipa
care joaca 4-4-2 ,are deseori un dezavantaj numeric la mijloc sau in lupta dintre atacantii proprii
si fundasii adversi. In privinta atacantilor, ideal ar fi ca unul sa fie de forta, iar celalat mai mobil,
mai tehnic, pt a specula spatiile creeate de primul, dar in general se folosesc doi atacanti masivi,

2. mai potriviti pt a castiga duelurile la cap.
2) Sistemul 4-2-3-1.
In acest sistem este foarte important rolul mijlocasilor centrali. Pt ca mijlocasii laterali sunt mai
avansati in teren decat in sistemul 4-4-2, deseori mijlocasii centrali trebuie sa se ocupe si de
dublarea fundasilor laterali in duelurile cu adversarii, deoarece este mai dificil si mult mai
solictitant fizic pt un mijlocas de banda, sa "are" flancurile terenului, aparare-atac in acest modul.
Se poate epuiza fizic relativ repede. Una din caracteristicile mijlocasilor laterali ,trebuie sa fie
capacitatea de efort, dar si viteza. De asemenea, revenind la mijlocasii centrali,avantajul de a
folosi doi ,de obicei inchizatori (sau macar unul dintre ei, inchizator) este faptul ca fundasii laterali
pot urca mai mult in jumatatea adversa, pot sprijini mai consistent atacul, pt ca cei doi mijlocasi
centrali ii pot acoperii mai bine decat ar putea-o face unul singur. Un rol foarte important il are
mijlocasul central ofensiv, din linia de trei mijlocasi din spatele atacantului, asa
numitul trequartista. El trebuie sa fie un jucator cu o tehnica peste medie, un bun pasator si sa
aiba si arma sutului de la distanta. In privinta atacantului, cel mai potrivit in acest rol este un varf
puternic, cu un bun joc de cap, capabil sa tina de minge si sa creeze culoare pt cei din linia a
doua. Jocul cu spatele la poarta este extrem de important pt un varf in acest sistem.

3. 3) Sistemul 4-4-1-1.
Este un mix intre 4-4-2 si 4-2-3-1. Multi il confunda cu cel din urma, dar este mult mai apropiat de
clasicul 4-4-2, pt ca mijlocasii trebuie sa aiba aceleasi caracteristici ca cei ce joaca in modulul
mai sus mentionat. Diferenta este data de faptul ca in teren se afla un singur atacant central, cel
de al doilea jucand mai retras, dar cu o foarte mare libertate de miscare. Noi il numim "al doilea
varf", italienii ii spun "volante." Acest jucator trebuie sa fie speculativ, sa vina totdeauna cu fata la
poarta, sa aiba un sut bun si sa fie si un marcator. Este un rol in care pot juca doar fotbalistii cu
calitati tehnice peste medie, mobili si inteligenti. Fizic, nu este cel mai solicitant rol, pt ca un
volante are mereu in spate doi mijlocasi centrali care il pot acoperii pe faza defensiva.

4. 4) Sistemul 4-1-3-2.
Un singur inchizator in fata apararii, trei mijlocasi ofensivi si doi atacanti. Este un sistem si el
derivat din 4-4-2, dar extrem de ofensiv si vulnerabil in acelasi timp. Se joaca in centru cu un
singur om la recuperare, iar acesta trebuie sa fie extrem de inteligent tactic, agresiv si cu
capacitate de efort peste medie, pt ca acopera de unul singur zona din fata liniei de fundasi.
Mijlocasul central ofensiv, trebuie evident sa aiba calitati tehnice deosebite ,dar sa si fie dispus la
efort, pt ca spre deosebire de un trequartista sau un volante, el nu are decat un inchizator in
spatele sau, deci faza defensiva trebuie facuta si de el, extrem de riguros. Avantajul vine din
faptul ca acest modul pune in teren cinci jucatori ofensivi, trei mijlocasi si doi atacanti centrali.
Daca echipa are o posesie buna si jucatorii potriviti , poate inscrie un numar impresionant de
goluri intr-un sezon. Dar dezavantajul vine din faptul ca un singur inchizator poate fi lejer depasit
de o echipa care foloseste trei mijlocasi centrali ( 4-2-3-1 sau 4-3-3 ).

5. 5) Sistemul 4-3-3 si 4-1-4-1 .
Este un modul care acopera foarte bine suprafata de joc. Mourinho spunea ca cel mai bine. Cei
trei mijlocasi centrali sunt asezati in triunghi cu varful in jos. Inchizatorul este cel aflat cel mai jos,
in fata apararii. Cei doi interi ar fi ,in mod ideal ,un mijlocas care sa faca foarte bine ambele faze
(box to box) si un play-maker. In general ,echipele care folosesc acest sistem sunt rar prinse in
inferioritate numerica la mijloc. Mijlocasii centrali trebuie sa actioneze ca un bloc, sa joace foarte
aproape unii de altii ,iar cand unul dintre ei se apara,de exemplu, in partea stanga, ceilalti doi
trebuie sa se mute in aceasi directie pt a nu creea brese intre ei. De asemenea, folosirea a trei
mijlocasi centrali permite fundasilor laterali sa urce mai mult in ofensiva. In atac, jucatorii de pe
benzi trebuie sa aiba ca principale caracteristici viteza ,capacitatea de efort si tehnica, iar
atacantul central, in mod normal, este un jucator de gabarit ,capabil sa fructifice centrarile si sa
protejeze foarte bine balonul , exemplul Messi de la Barcelona aplicandu-se greu pt ca implica o
dinamica de joc pe care nimeni nu o stapaneste in afara de acestia si nationala Spaniei.
Diferenta intre 4-3-3 si 4-1-4-1 este data de pozitionarea mijlocasilor laterali, in ultimul sistem fiind
mai defensivi, stand mai aproape de linia de mijlocasi centrali si mai departe de atacantul central.
In general sistemul 4-1-4-1 este adoptat cand se doreste o mai mare siguranta defensiva pe
benzi. In cursul unui meci ,o echipa trece foarte repede de la 4-3-3 la 4-1-4-1 in functie de faza.

6. 6) Sistemul 4-3-1-2 sau 4-4-2-diamant.
Caracteristica acestui modul este data de faptul ca cei patru mijlocasi sunt asezati in forma de
romb. Practic, se joaca fara mijlocasi laterali. Sunt doi atacanti sprijiniti din spate de un play-
maker, ale carui calitati primordiale trebuie sa fie tehnica, calitatea pasei si sutul de la distanta.
La randul sau ,acesta era in spate trei mijlocasi centrali, dispusi ca in sistemul 4-3-3. Acesti trei
mijlocasi centrali trebuie sa fie foarte disciplinati tactic si dispusi la efort. Ei nu doar ca au datoria
de a stapanii zona centrala a liniei de mijloc, dar trebuie sa migreze in lateral pt a dubla la
fundasii de banda, pt a acoperii lipsa unor mijlocasi laterali clasici. Plusul acestui modul este dat
de faptul ca echipa care uzeaza de el stapaneste numeric cea mai importanta zona, centrul liniei
de mijloc. Minusul vine din faptul ca echipa poate fi vulnerabila pe zonele laterale, unde fundasii
de banda adversi , pot urca foarte mult in atac pana sa intalneasca opozitie, caci nu au adversari
directi care sa-i opreasca. De asemenea, echipa depinde mult de calitatile play-maker-ului, daca
acesta este blocat, cam tot jocul este blocat. Pe faza de atac, echipa este foarte ingusta si este
extrem de importanta ca fundasii laterali sa aiba calitati tehnice peste medie, la fel si viteza si o
buna capacitatea de efort, pt ca ei sunt cei care trebuie sa "faca" intreaga banda si defensiv si
ofensiv, pt a putea deschide jocul de constructie pe flanc. Este indicat ca macar unul dintre cei
doi atacanti sa fie mai mobil ,sa iasa in lateral, din acelasi motiv.

7. 7) Sistemul 4-3-2-1 sau "Pomul de Craciun."
Diferenta dintre el si 4-3-1-2 este data de faptul ca in loc pe un trequartista (play-maker) si doi
atacanti, in teren sunt doi trequartista si un atacant. Aceleasi avantaje (superioritatea in zona
centrala) aceleasi dezavantaje (echipa ingusta, fundasii laterali fac toata banda, expusi pe flanc
in faza defensiva). Totusi, folosirea a doi trequartista este benifica pt ca adversarilor le este foarte
greu sa aleaga omul care sa-i marcheze, daca o fac fundasii laterali, risca sa intre prea mult in
centru si sa expuna benzile, daca o fac inchizatorii, risca sa le dea spatiu celor trei mijlocasi
centrali, iar daca o fac stoperii, creeaza culoare pt adversari, in spatele lor.

8. 8) Sistemul 3-4-3.
Implica trei fundasi centrali, patru mijlocasi si trei atacanti. Daca este jucat corespunzator, este
unul dintre cele mai spectaculoase si ofensive sisteme de joc. Mijlocasii laterali trebuie sa aiba
viteza si capacitate mare de efort, pt ca ei ara intregul flanc. Mijlocasi centrali trebuie sa aiba o
tehnica foarte buna, sa fie capabili sa tina posesia, pt ca orice minge pierduta lasa echipa expusa
pe benzile terenului. Asta fiind si dezavantajul acestui modul, faptul ca in teorie se joaca fara
fundasi laterali clasici, deci echipa poate fi vulnerabila pe partile laterale. De asemenea, in fata
unui adversar ce foloseste mult benzile terenului in faza de atac, asezarea poate fi riscanta, pt ca
cei trei fundasi centrali sunt scosi din centru si expusi la dueluri unu la unu , iar in cel mai bun
caz, mijlocasii laterali coboara foarte mult pt a acoperii acest neajuns, transformand asezarea
dintr-un ultraofensiv 3-4-3 ,intr-un ultradefensiv, 5-4-1. Revenind la avantaje, faptul ca sunt trei
fundasi centrali in spate, permite fundasilor/mijlocasilor laterali sa urce mult in atac, pt ca au un
om in plus la acoperire. Acest lucru permite la randul sau, atacantilor laterali sa joace foarte
aproape de atacantul central si sa "stranga" linia de fundasi adversa in jurul lor, sa faca un
pressing sufocant si sa ofere mai multe solutii la finalizare. Totusi, ca orice asezare cu trei
aparatori centrali, devine inutila in fata unui oponent care are doar un atacant central ,pt ca se
pierde un om la mijloc sau in atac, asadar este conditionata de asezarea adversarului, care
trebuie sa aiba mereu doi atacanti centrali. *Diferenta dintre 3-4-3 si 3-4-2-1 este data
pozitionarea celor trei din fata: in prima asezare, atacantii laterali joaca mult in tusa, in a doua
ocupa spatiul din spatele varfului impins.

9. 9) Sistemul 3-4-1-2.
Fata de 3-4-3, acest modul foloseste doi atacanti centrali si un mijlocas ofensiv in spatele lor.
Dezavantajele sunt cam aceleasi, destul de expusi pe benzi, mai ales in fata unor echipe ce
folosesc 4-3-3 sau 4-2-3-1, mijlocasii laterali trebuie sa faca singuri intreaga banda, deci este
musai sa aiba o capacitate de efort si viteza peste medie iar in fata unui oponent ce are un singur
atacant central in teren, folosirea a trei fundasi centrali devine inutila.

10. 10) Sistemul 3-5-2.
Superioritatea numerica in defensiva si in centrul linie de mijloc, dar si folosirea a doi atacanti
centrali, sunt punctele forte ale acestul modul. Cei trei mijlocasi centrali au aceleasi caracteristici
ca cei din sistemul 4-3-3 (un inchizator si doi interi) deci nu ma mai repet. La fel ca si in celelalte
sisteme cu trei aparatori, jucatorii de banda trebuie sa aiba viteza, capacitate de efort si au o
mare libertate de a urca in atac, de a impinge jocul catre poarta adversa, pt ca au in spate pe cei
trei stoperi, care le pot acoperii raidurile. De asemenea, folosirea a doi atacanti ii ajuta sa inceapa
pressingul foarte sus in terenul advers si ofera mai multe solutii pt centrari in careul advers. La fel
ca orice echipa ce are in componenta trei fundasi centrali, aceasta este vulnerabila in fata
adversarilor ce folosesc sitemul 4-3-3 sau 4-2-3-1. Diferenta dintre sistemul 3-5-2 si 5-3-2 este
data doar de pozitionarea jucatorilor de banda, in cazul ultimului, mai jos in terenul propriu, mai
aproape de linia de fundasi ,decat cea de mijloc.