2. Ce este destinul ?
• Termenul “destin” se referă la un ansamblu de evenimente consecutive care
au loc independent de voinţa unui om şi care compun viata lui.
• Conceptul de destin, respectiv soartă, este proeminent în majoritatea
religiilor si a fost aprofundat de-a lungul timpului de la Epictet, un filozof
grec ce susţine: “Ca şi convingere adânc înrădăcinată, soarta este cea mai
rea formă de sclavie; pe de altă parte, există o oarecare uşurare ştiind că
Dumnezeu poate fi înduplecat de rugăciunile tale” până la Friedrich
Nietzsche : “Ar trebui să confruntăm destinul cu curaj.”
3. Ce este libertatea ?
• Libertatea, ca noţiune pură, reprezintă posibilitatea de a acţiona în viaţă
după propria voinţă, după dorinţă, dar în sens filosofic reprezintă un
ansamblu de idei, opinii adoptate în special în epoca în care trăim,
indisolubil legată de necesităţi pentru că exprimă raportul dialectic în care
se află activitatea umană faţă de legile naturii, precum şi cerinţele impuse
de societatea în care trăim.
• Noţiunea de libertate este uşor abstractă, la fel ca fericirea, dacă ne
raportăm la individualitate, pentru că nu toţi avem aceeaşi viziune despre
ea, nu toţi suntem capabili să discernem dacă avem libertatea de a alege sau
dacă nu cumva suntem gândiţi. De aici rezidă şi ideea că destinul ne este
trasat încă dinainte de a ne naşte, că el este inclus inevitabil în om, atât la
interior, cât şi la exterior.
4. Friedrich Nietzsche şi libertatea
• Celebrul filosof Friedrich Nietzsche, susţinea ideea că nu toţi oamenii sunt
egali, că ei se împart în două categorii: cei cu voinţa slabă şi cei cu voinţă de
putere, numindu-i pe aceştia din urmă supraoameni. Supraoamenii au
capacităţi mai profunde de sinteză, sunt mai deştepţi şi se autopropun ca
suprem etalon de inteligenţă şi aptitudini. Filosoful ajunge la concluzia că
biserica şi slujitorii ei au avut nevoie de religie şi credinţă pentru a-şi crea
dreptul de a pedepsi. Preoţii admiteau libertatea ca pe o calitate a fiinţei
umane, pentru ca în virtutea acestui fapt să poată fi judecaţi, declaraţi
vinovaţi şi pedepsiţi. Dacă Dumnezeu este mort, atunci totul este posibil, în
locul divinităţii fiind postulată ideea supraomului.
5. Jean-Paul Sartre şi libertatea
• Pe de altă parte, contemporanul său Jean-Paul Sartre, vine cu o perspectivă
inovatoare, că omul este condamnat la libertate, că are capacitatea de a face
singur alegeri şi că, în funcţie de alegerile sale, îşi poate trasa propriul
destin. Din această libertate, deci responsabilitate uriaşă se naşte şi
neliniştea, disperarea pentru că angajăm toată umanitatea în acţiunile
noastre, ceea ce este fals. Acest aspect general generează ideea că liberul
arbitru există în totalitate şi anihilează noţiunea de destin, ca parte dintr-
un plan inteligent superior pe care creştinătatea îl adoptă şi şi-l însuşeşte.
Omul crede că e liber când face ceea ce doreşte, dar niciodată nu
menţionează că are şi o responsabilitate şi că ar trebui să aibă grijă la
consecinţele propriilor acte.
6. Note finale
• Aşadar, contradicţia dintre libertatea umană şi existenţa unor constrângeri
impuse de zei, divinitate sau destin va rămâne o problemă deschisă pentru
gândirea filosofică a epocilor următoare. Creştinismul a dezvoltat doctrina
liberului arbitru pentru a da sens responsabilităţii omului în faţa lui
Dumnezeu, determinându-l să creeze mijloace tehnice şi tehnologii care să-i
schimbe rolul şi statutul în Univers. Libertatea apare aici privită din două
perspective diferite, dar amândouă o leagă de responsabilitate.
• Fie că există o divinitate sau nu, omul este liber, dar este şi responsabil în
aceeaşi măsură pentru faptele sale. Fie că privim libertatea ca pe un dar sau
ca pe o condamnare, cert este că o deţinem, mai mult sau mai puţin, mai
filosofic sau mai real.
