3. Cum mi-am petrecut vacanta de vara.
Mă numesc Jibu Robert şi în următoarele rânduri vă voi povesti
cum mi-am petrecut vacanţa de vară. De trei ani practic un sport
numit rugby, pe care l-am descoperit cu ajutorul doamnei diriginte
din clasa a VIII- a.
Aceasta avea un fost coleg de facultate,
antrenor, care m-a determinat să învăţ şi să încerc să fiu cel mai
bun. Prima mea reuşită a fost la un an după ce m-am înscris în
echipă, în 2009, când am ocupat locul II la Turneul Final.
Această vară a fost extrem de solicitantă pentru mine datorită
faptului că în luna iulie am fost în cantonament în judeţul Harghita.
Programul a fost strict şi foarte solicitant: în fiecare zi mă trezeam
la ora 7, făceam înviorarea de dimineaţă, luam micul-dejun, după
care participam la primul antrement. Acesta se termina la prânz şi
după ce luam masa, aveam o perioadă de relaxare, care dura până
la ora 16.00, când începea al doilea antrenament. Datorită acestui
stil de viaţă şi al programului riguros, am dezvoltat aptitudini fizice
necesare oricărui sportiv dar în acelaşi timp mi-am însuşit calităţi
precum: munca în echipă, perseverenţa, ambiţia, seriozitate. Ele îmi
sunt necesare atât în activitatea şcolară cât şi în provocările de zi
cu zi.
În luna august a avut loc turneul pe plaja „ Oval Beach”, la
care au participat 14 echipe din toată ţara. Competiţia a durat o
săptămână, în fiecare zi fiind programate două meciuri. La acest
turneu am ieşit pe primul loc, fiind avantajaţi de faptul că echipa
noastră era obişnuită cu jocul pe nisip.
Un motiv de mândrie este câştigarea campinatului naţional la
U17, la care participă numai jucători sub 17 ani, în anul 2011 iar în
prezent încercăm să ne păstrăm poziţia de lider împotriva echipei de
la Hura Humorului.
Robert Jibu
4. Amorul
Din munţi înalţi şi văi adânci,
Vezi izvoare curgătoare
Ce formează valuri creţe
Şi se sparg în stânci măreţe.
Ce lung e drunul până-n vale,
Şi câte scări au să coboare,
Săpând adânc din piatră-n piatră
Şuvoiul apei care saltă.
Şi vezi în jos cum s-adânceşte,
Pas cu pas izvorul creşte,
Apele încet se varsă
Iar pe noi ne-nviorează.
În urmă-i brazii se apleacă,
Mulţumindu-i apei parcă,
Totul în jur e doar lumină
Iar natura ne alină.
De Harademiuc Dan
5. Pasiune mea
Totul a început la calculator; vorbeam pe skype cu un prieten şi a început să scoată
nişte sunete ciudate dar plăcute la auz. L-am întrebat” Ce reprezintă sunetele pe care le aud?”
El mi-a spus că se numeşte beatbox şi mi-a dat un filmuleţ la care să mă uit. L-am vizionat,
titlul era „ Beardy man beatboxing”; am rămas uimit de ce am auzit acolo. Am început să
ascult din ce în ce mai des. Ritmurile pe care le auzeam mi se păreau uimitoare, nu ca acum,
când le ascult din nou şi mi se par banale şi uşoare.
Am început să exersez prin casă. Prma reacţie a mamei a fost să râdă şi să îmi zică să
nu mă mai prostesc aşa. Mă enervam că nu îmi ieşea nimic dar tot nu m-am lăsat şi am
continuat. . Făceam asta de patru-cinci ore pe zi, poate chiar şase. După câteva luni, am
învăţat sunetele care se numesc beaturi. Am început să arăt colegilor la şcoală, care după
părerea mea, m-au ajutat cel mai mult să evoluez.
După un an şi jumătate, am început să merg la concursuri; la prima competiţie am luat
locul patru iar la ultima am reuşit să câştig primul loc.
Mă bucur că acum mă uit la filmuleţele cu
care am început şi pot să le imit sau chiar să fiu mai
bun.
Lavinia Mocrei
6. Mens sana in corpore sano
Suntem obişnuiţi să mâncăm pe fugă, la şcoală în pauze să bem suc şi să ronţăim diverse
snack-uri. Suntem tineri şi credem că aceste excese ne sunt iertate sau că ele nu contează mai
târziu. Această idee ne-a fost infirmată mai devreme decât ne aşteptam.
În cadrul activităţilor dedicate Zilele Liceului am avut ocazia să ne vorbească despre
alimentaţia sănătoasă o doamnă doctor nutriţionistă. Mi-au captat atenţia informaţiile legate
de consumul de alimente nesănătoase deoarece acestea conduc la distrugerea organismului şi
induc grave boli de nutriţie. Ceea ce am reţinut este faptul că o alimentaţie sănătoasă,
raţională include o varietate de alimente, care oferă organismului energia şi nutrientele
necesare unei dezvoltări psiho-somatice normale. Exemplele oferite de doamna doctor dar şi
pozele pe care le-am văzut cu tineri de vârsta noastră, chinuiţi de obezitate, m-au pus pe
gânduri.
Am realizat că fac greşeli de alimnetaţie şi acestea se manifestă încă de acum: stările
mele de oboseală pe care nu mi le pot explica, apatia, lipsa de energie, sunt semnale de alarmă
pe care de-abia acum le conştientizez. Dacă mai luăm în calcul şi faptul că nu fac mişcare
decât două ore pe săptămână, în cadrul orelor de educaţie fizică de la şcoală, îmi dau seama că
nu fac nimic pentru a avea o viaţă activă şi că nu depun niciun efort pentru a-mi maximiza
resursele.
Sunt mândru să recunosc că am reuşit să rezist tentaţiilor oferite de viaţa cotidiană şi
să îmi impun un stil de viaţă sănătos. Iată câteva sfaturi pe care am început deja să le urmez:
Nu săriţi peste micul dejun!
Beţi multă apă!
Încercaţi să folosiţi mai puţină sare - nu mai mult de 6 grame pe zi!
Reduceţi din grăsimile saturate şi zahăr!
Mâncaţi multe fructe şi legume colorate!
Uitaţi de băuturile răcoritoare!
Nu uitaţi de produsele lactate!
Cheia este moderaţia!
7. Tutunul
Respiri mai greu, neaşteptat
Deşi ştiind, ai continuat,
In loc sa te alegi cu bunul,
În schimb ai folosit TUTUNUL.
Tutunul e un vici murdar
Si care-ţi lasă un gust amar
Poţi să renunţi, nu ezita
Astfel cruţindu-ţi viaţa ta.
Îmi fumez destinul,
Îmi beau supărarea,
Îmi injectez fericirea,
Îmi inhalez amarul...
Viciile UCID...
Aşadar...
Acordă prioritate vieţii tale!
Renunţă până nu e prea târziu!
Lazurca
Daniel
8. Tu vrei sa fi fericit?
De multe ori ignorăm
lucrurile simple, gesturile
frumoase şi ne aşteptăm la
ceva mai mare – un
„boom“, ca să fim cu
adevărat fericiţi şi ca de la
griul obişnuit, brusc să fie
roz. De multe ori vedem
oameni stresaţi care nu se
mulţumesc niciodată cu
ce au şi vor mai mult, tot
mai mult. Dacă tot
timpul priveşti numai
partea proastă a
lucrurilor, va deveni o
obişnuinţă şi vei ignora
involuntar lucrurile care
merită apreciate. Când
vine vorba de fericire, ne
gândim la o stare
permanentă de entuziasm
sau de euforie, cu toate că
nu este aşa. Mulţi oameni
nu sunt fericiţi pentru că
nu ştiu cum.
Cunoscutul psiholog şi
profesor George Vaillant
s-a implicat într-un studiu
(„Grant study“) care
durează de peste 70 de
ani, la Universitatea
Harvard, cu scopul de a
găsi răspunsul unor
întrebări printre care şi
„Ce ne face fericiţi?“ sau
„Ce fac unii oameni de
sunt mai fericiţi decât
alţii?“. Urmărind vieţile
oamenilor, ajunge la
concluzia că cei fericiţi
sunt cei optimişti, cu
căsnicii de lungă durată
sau educaţie superioară.
Iar alcoolicii, nehotărâţii,
depresivii mor mai repede
şi nici nu au parte de o
viaţă fericită, lucrul acesta
fiind de aşteptat.
Oamenii religioşi sunt
mai mulţumiţi, arată
studiul, cel puţin spiritual.
Cei care strâng bani
pentru zile negre sau
pentru a procura un bun
material sunt mai puţin
fericiţi decât cei care îi
investesc în experienţe.
Oamenii care practică
sau participă la
evenimente culturale
sunt deasemenea mai
împăcaţi cu ei înşişi. Un
factor important îl are
natura – în oraşele cu mai
multă vegetaţie, locuitorii
au o sănatate mai bună şi
nivelul de stres este mult
mai redus.
Vaillant mai spune:
„Fericirea are mai mult
de-a face cu eleganţa,
decât cu bogăţia.
Fericirea ţine de o
anumită ordine în
mediul înconjurător şi
de oamenii pe care îi
iubim şi care ne iubesc“.
El consideră că femeile ar
fi mai fericite decât
bărbaţii, datorită
maturiţătii şi dăruirii.
Acceptă uşor schimbarea,
bărbaţii rămânând cu o
treaptă mai jos când e
vorba de asta. Aici
părerile pot fi împărţite,
plus că la studiu au luat
parte doar bărbaţi –
femeile nu aveau voie să
studieze la Harvard când a
fost iniţiat studiul, în anii
’40.
Concluzia finală a
psihologului şi
profesorului George
Vaillant este că iubirea
este cheia spre fericire.
A primi este la fel de
important precum a dărui,
mulţi dintre noi ştim asta.
Că ţinem cont sau nu,
depinde de fiecare în
parte. Încă un studiu,
publicat în revista
„Health Psychology“,
demonstrează că
oamenii care îşi ocupă
timpul liber cu
voluntariat sunt mai
multumiţi. Iar cei care
fac voluntariat pentru
fericirea celorlalţi
trăiesc mai mult în
comparaţie cu cei care o
fac pentru satisfacţia
personală.
9. Impresii la prima vedere: instinct sau interpretare?
Care este prima întrebare pe care i-ai adresa-o unui străin ca să îl cunoşti mai bine?
M-a măcinat întrebarea asta de fiecare dată când am văzut o persoană care mi se părea
interesantă, sau un tip simpatic. Cine ştie, poate e vreun psihopat sau poate că e timid.
Oare ascultă „The Kooks“? Poate că ascultă Metallica. Pare înalt, poate că îi place să
joace baschet. Se uită într-una la ceas, cred că a întârziat la o întâlnire. Cu prietenii la o bere,
sau cu iubita? Ori poate se duce la meditaţii. Aceleaşi gânduri le-am avut şi în momentul în
care persoane necunoscute mi-au pus întrebări.
Curioasă să aflu cum reacţionează alţi oameni în situaţia prezentată, am întrebat aleatoriu
mai multe persoane care ar fi cea dintâi întrebare pe care i-ar adresa-o unui om, pe care
îl întâlnesc pentru prima oară.Răspunsurile au fost mai variate decât mă aşteptam şi mi-am
dat seama că se pot afla multe despre personalitatea unui om, după prima întrebare pe
care o pun unei alte persoane.De exemplu, oamenii care întreabă „Cum te numeşti?“,
„La ce liceu/facultate înveţi?“, „Câţi ani ai?“, sunt obiectivi, realişti. Vor să afle întâi
informaţiile de bază, pentru a hotărî dacă îşi pot face un prieten, sau dacă pot obţine anumite
avantaje dintr-o eventuală prietenie.
Persoanele care întreabă despre hobby-uri, activităţi uzuale, îşi doresc să vadă dacă se
regăsesc într-o anumită măsură în interesele persoanei cu care vorbesc. Astfel de
întrebări pot fi „Ce muzică asculţi?“, „Ce zodie eşti?“, „Pepsi sau Cola?“, „Ce mâncare îţi
place?“.
Apoi, mai sunt indivizii care surprind cu întrebări „psihologice“, pe care nu le auzim
prea des. Sunt acele persoane atente la detalii, deseori cu o imaginaţie bogată, greu de
desluşit la prima vedere, care sunt comunicative şi sunt interesate să îşi facă prieteni noi.
Întrebările pot fi „Ce te face diferit faţă de alţii?“, „Care sunt lucrurile care te bucură?“, „Ce
este dragostea?“, „Care sunt cele trei obiecte pe care le-ai lua cu tine pe o insulă pustie?“. De
reţinut este că există o linie destul de subţire între o persoană care este interesată de astfel de
aspecte distinctive şi o persoană cu probleme la mansardă. Dacă începe să povestească despre
conspiraţiile extratereştrilor sau despre cum să îţi fabrici o cărămidă acasă, atunci trebuie
avută grijă.În anumite cazuri, conversaţia poate să nu aibă loc „face to face“, iar prima
întrebare poate face referire la aspectul fizic, „Cum arăţi?/Ce culoare au ochii tăi?“.
Persoana care adresează o astfel de întrebare, este clar interesată mai presus de toate de
modul în care arată cel/cea cu care poartă conversaţia, deoarece prima impresie este
esenţială, chiar dacă nu este împărtăşită vizual. Unii pot considera că oamenii de acest gen
sunt uşor superficiali. Întrebarea poate fi încadrată în prima categorie, cea a informaţiilor de
bază.
În concluzie, toate micile detalii, precum îmbrăcămintea, limbajul corpului, ori cuvintele
folosite pot lăsa suficient loc de interpretare, dar nu trebuie uitată zicala conform căreia
prima impresie e cea mai importantă.
12. Contents
Cum mi-am petrecut vacanta de vara. ....................... 3
Amorul ...................................................................... 4
Pasiune mea .............................................................. 5
Mens sana in corpore sano ........................................ 6
Tutunul...................................................................... 7
Tu vrei sa fi fericit? .................................................. 8
Impresii la prima vedere: instinct sau interpretare?.. 9
Imagini Balul Bobocolor 2013 ................................ 10
Frumuseii din 11 A ........................................... 11
