Veniţi, iubitorilor de mucenici, să lăudăm pe mărgăritarele cele înţelegătoare şi nevoitorii Domnului: pe Chiric şi pe maica lui. Căci, hrănindu-l pe el cu lapte timp de trei ani, l-a adus jertfă fără de prihană lui Dumnezeu pentru aceea, a luat de sus, împreună cu dânsul, cununile biruinţei şi se veselesc împreună cu Hristos, către care să strigăm cu credinţă: rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu, să dăruiască iertare de greşeli celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea voastră.

1. Sfânta muceniţă Iulita şi fiul său, Chiric, Turcia (†304)
(15 iulie)
Veniţi, iubitorilor de mucenici, să lăudăm pe mărgăritarele cele înţelegătoare şi
nevoitorii Domnului: pe Chiric şi pe maica lui. Căci, hrănindu-l pe el cu lapte timp
de trei ani, l-a adus jertfă fără de prihană lui Dumnezeu pentru aceea, a luat de sus,
împreună cu dânsul, cununile biruinţei şi se veselesc împreună cu Hristos, către
care să strigăm cu credinţă: rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu, să dăruiască iertare de
greşeli celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea voastră.
Index
Evanghelia şi Apostolul zilei ................................................................................3

2. În această lună (iulie), ziua a cincisprezecea - Sfinţii mucenici Chiric şi Iulita,
maica lui (Minei).................................................................................................6
Canon de rugăciune către Sfinţii mucenici Chiric şi Iulita, mama lui ..................19
Imnografie........................................................................................................28
Vieţile Sfinţilor - Sfinţii mucenici Chiric şi Iulita .................................................30
Sinaxar - Pomenirea Sfinţilor mucenici Chiric şi Iulita........................................35
Arhid. Ştefan Sfarghie - Sfinţii mucenici Chiric şi Iulita; Sfântul Vladimir,
luminătorul Rusiei.............................................................................................36
Calendar Ortodox - Sfinţii mucenici Chiric şi Iulita; Sfântul Vladimir, luminătorul
Rusiei................................................................................................................38
Sfântul Nicolae Velimirovici – Proloagele de la Ohrida - Pomenirea Sfinţilor
mucenici Iulita şi fiul ei, Chiric...........................................................................40
Cântare de laudă la Sfinţii mucenici Chiric şi Iulita .........................................42
Mitropolitul Augustin de Florina - Predică la pomenirea Sfinţilor mucenici Chiric
şi Iulita - Deasupra tuturor iubirilor, iubirea lui Hristos .....................................44
Sfinţii mucenici Chiric şi Iulita, cei ce s-au adus ca jertfă bine primită................48
Sfinţii mucenici Chiric şi Iulita – Sfinte moaşte ..................................................50
Nicolae Pintilie - Sfântul Chiric, un copil care a ales pe Hristos ..........................52
Creştinii ortodocşi îi cinstesc astăzi pe Sfinţii mucenici Iulita şi Chirică, mamă şi
fiu.....................................................................................................................54
Pr. Silviu Cluci - Odoarele Mănăstirii Pantocrator..............................................56
Pr. Silviu Cluci - Odoarele Mănăstirii Simonos Petras ........................................58
Icoane...............................................................................................................60

3. Evanghelia şi Apostolul zilei
Evanghelia
Ev. Matei 17, 24-27; 18, 1-4

4. 24. Venind ei în Capernaum, s-au apropiat de Petru cei ce strâng darea (pentru
Templu) şi i-au zis: Învăţătorul vostru nu plăteşte darea?
25. Ba, da! - a zis el. Dar intrând în casă, Iisus i-a luat înainte, zicând: Ce ţi se
pare, Simone? Regii pământului de la cine iau dări sau bir? De la fiii lor sau de
la străini?
26. El I-a zis: De la străini. Iisus i-a zis: Aşadar, fiii sunt scutiţi.
27. Ci ca să nu-i smintim pe ei, mergând la mare, aruncă undiţa şi peştele care
va ieşi întâi, ia-l şi deschizându-i gura, vei găsi un statir (un ban de argint). Ia-l
şi dă-l lor pentru Mine şi pentru tine.
1. În ceasul acela, s-au apropiat ucenicii de Iisus şi I-au zis: Cine, oare, este mai
mare în Împărăţia Cerurilor?
2. Şi chemând la Sine un prunc, l-a pus în mijlocul lor,
3. Şi a zis: Adevărat zic vouă: De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii,
nu veţi intra în Împărăţia Cerurilor.
4. Deci cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare în
Împărăţia Cerurilor.
Apostol
Epistola către Corinteni a Sfântului apostol Pavel
I Corinteni 13, 11-13; 14, 1-4
11. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un
copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului.
12. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă;
acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost
cunoscut şi eu.

5. 13. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare
dintre acestea este dragostea.
1.Căutaţi dragostea. Râvniţi însă cele duhovniceşti, dar mai ales ca să proorociţi.
2. Pentru că cel ce vorbeşte într-o limbă străină nu vorbeşte oamenilor, ci lui
Dumnezeu şi nimeni nu-l înţelege, fiindcă el, în duh, grăieşte taine.
3. Cel ce prooroceşte vorbeşte oamenilor, spre zidire, îndemn şi mângâiere.
4.Cel ce grăieşte într-o limbă străină pe sine singur se zideşte, iar cel ce proo-
roceşte zideşte Biserica.

6. În această lună (iulie), ziua a cincisprezecea - Sfinţii mucenici Chiric şi Iulita,
maica lui (Minei)
La Vecernie
La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6, glasul al 4-lea:
Irmos: Ca pe un viteaz...
Tu, mucenice Chiric cu minte desăvârşit, iar în trup nesăvârşit, vitejeşte ai ruşinat
pe tiranul cel cu minte de prunc. Pentru aceasta înaintea divanurilor celor de jude-
cată cu cruzime te-a supus la moarte, pe tine cel ce erai logodit cu viaţa cea ne-
sfârşită, la care te-ai suit, fiind rourat cu sângele ce încă îi ieşea abur.
Ca o vie prea roditoare din adăpările Duhului, aduci pe Chiric, care a odrăslit din
pântecele tău, mărită Iulito, jertfindu-se şi storcându-se cu adevărat în sânurile cele
muceniceşti, cu care dimpreună izvorând vin de umilinţă, veseleşti inimile celor ce
cu credinţă săvârşesc pomenirea voastră.
Dându-te la munci şi la multe feluri de chinuri, ai răbdat bărbăteşte vrednică de
laudă. Dar văzând cu ochii tăi sfârşitul fiului tău Iulito, ai săvârşit îndoită mu-
cenicie; pentru aceasta ţi-a dat ţie şi cununile îndoite puitorul de nevoinţă, Cel ce
dăruieşte biruinţă, celor ce se chinuiesc cu toată puterea.
Slavă..., glasul al 6-lea

7. Veniţi toţi de vedeţi priveală străină şi minunată! Cine a văzut prunc de trei ani,
ruşinând pe tiran? O minune! Mama aplecă, şi cel ce sugea strigă celei ce-i da sân:
Nu te spăimânta maica mea de îngrozirile cumplitului stăpânitor al lumii, căci Hri-
stos este nădejdea celor ce cred într-însul.
Şi acum..., a Născătoarei
Născătoare de Dumnezeu, tu eşti viţa cea adevărată, care ai odrăslit Rodul vieţii,
ţie ne rugăm: Roagă-te Stăpână cu Sfinţii apostoli, să se miluiască sufletele noa-
stre.
A Crucii, a Născătoarei
Podobie: A treia zi ai înviat...
Născătoarea de Dumnezeu prea curată, văzând Viaţa noastră spânzurată pe lemn,
ca o Maică tânguindu-se, striga: Fiul meu şi Dumnezeul meu! Mântuieşte pe cei ce
Te slăvesc pe Tine.
Stihoavna din Octoih.
Slavă..., glasul al 8-lea
Cel de trei ani propovăduia Treimea, şi cela ce sugea sân pe maica sa o întărea, zi-
când: Încetează o maica mea de tânguirea lacrimilor, că Ziditorul vede deasupra şi
mântuieşte sufletele noastre.
Şi acum..., a Născătoarei
Stăpână primește rugăciunile robilor tăi, și ne mântuieşte pe noi, din toată nevoia şi
scârba.
A Crucii, a Născătoarei
Podobie: Mucenicii Tăi Doamne...
Junicea cea nespurcată, văzându-şi Viţelul spânzurat pe lemn, tânguindu-se cu jale
striga: Vai mie prea iubite Fiule! Ce răsplătire dă Ție norodul evreilor cel nemul-
ţumitor? Vrând să mă facă fără de Tine, Fiule prea iubite.

8. Troparul glasul al 4-lea: Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile
nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chi-
nuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugă-
ciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei
La Utrenie
Canoanele amândouă ale Octoihului, fără mucenicine, şi al sfinţilor pe 6.
Canonul Sfinților
facere a lui Iosif
Cântarea 1
Irmos: Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea Egiptului scăpând, israeliteanul
striga: Mântuitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.
Propovăduind pe Cuvântul cel ce adevărat s-a născut din Tatăl, şi s-a întrupat din
Maică, v-aţi făcut mărturisitori patimilor lui, prin patimi şi prin moarte.
Dumnezeiasca muceniţă ca o lună luminoasă fiind, dimpreună cu soarele Chiric, ce
s-a născut dintr-însa, luminează toată lumea cu razele minunilor.
În locul celor curgătoare ai schimbat cele ce nicidecum nu se mişcă, muceniţă, şi
purtând pe fiul tău în braţe, dimpreună cu el ai întunecat rătăcirea celor fărădelege,
şi a diavolului.
Slavă...
Fiind de neam mărit, prin mucenicie şi prin chinuri de multe feluri te-ai făcut fiică
împăratului Celui nemuritor, muceniță Iulito.
Şi acum..., a Născătoarei
Încetat-a moartea prin tine şi boldul iadului s-a prăpădit Maică curată; că tu ai năs-
cut pe Stăpânul cel nemuritor, care s-a omorât după trup.

9. Cântarea a 3-a
Irmos: Doamne, cel ce ai făcut...
Învrednicitu-v-aţi cămărilor celor cereşti, şi săvârşirii celei luminate, şi laudei celei
veşnice, măriţilor mucenici, pierzând boldurile diavolului cu ostenelile pătimirilor.
Ca un puişor frumos de porumbiţă curată ai urmat ei stând împotriva amăgitorului,
care a venit la tine cu momeli, şi s-a nevoit să te robească pe tine cel nebiruit, mă-
rite Chiric.
Slavă...
Pe şarpele cel trufaş, care şi-a pus gura la Cer, şi se lăuda să piardă pământul, un
prunc fără de răutate cu toată într-armarea Crucii de tot l-a surpat l-a pământ, şi l-a
prăpădit.
Şi acum..., a Născătoarei
Cuvântul, care a înfiinţat toată lumea, nedeşertând sânurile cele părinteşti, a locuit
în pântecele tău cel fără prihană, şi s-a văzut trup fără schimbare, şi pe oameni i-a
îndumnezeit, Preacurată.
Irmosul: Doamne, cel ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc şi ai zidit Bise-
rica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta, că Tu eşti marginea doririlor şi
credincioşilor întărire, Unule, Iubitorule de oameni.
Scdealna, glasul al 8-lea:
Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul în pântecele tău zămislind fără ardere,
Maica lui Dumnezeu, în chip de negrăit ai născut pe Cel ce a făcut toate şi în
braţele tale ai avut pe Cel ce ţine toate şi la sân ai hrănit pe Cel ce hrăneşte lumea.
Pentru aceasta, te rog pe tine, Preasfântă Fecioară, să mă izbăveşti de greşeli, când
va fi să stau înaintea feţei Ziditorului meu, Stăpână Fecioară curată, atunci să-mi
dăruieşti ajutorul tău, că pe tine te am nădejde eu, robul tău.
Veniţi iubitorilor de mucenici să lăudăm pe mărgăritarii cei înţelegători, şi ne-
voitorii Domnului, pe Chiric şi pe maica lui; căci hrănindu-l pe el cu lapte în trei
ani, l-a adus jertfă fără de prihană lui Dumnezeu, pentru aceea a luat de sus dim-
preună cu dânsul cununile biruinţei, şi se veselesc dimpreună cu Hristos, către care

10. să strigăm cu credinţă: Rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dă-
ruiască, celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea voastră.
Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei
Preasfântă Fecioară Maica lui Dumnezeu, cumplitele patimi ale sufletului meu mă
rog vindecă-le, şi-mi dăruieşte iertare greşelilor mele, celui ce nebuneşte le-am fă-
cut, sufletul mi-am spurcat, şi trupul mi-am întinat ticălosul. Vai mie! Ce voi face
în ceasul acela? Când vor despărţi îngerii sufletul meu de săracul meu trup, fii-mi
atunci ajutătoare şi folositoare, că pe tine te avem nădejde noi robii tăi.
A Crucii, a Născătoarei
Pe Mielul şi Păstorul şi Mântuitorul, dacă l-a văzut Mieluşeaua pe Cruce, s-a
tânguit lăcrimând, şi cu amar strigând: Lumea se bucură luând izbăvire, iar pân-
tecele meu se aprinde văzând răstignirea Ta, care o rabzi pentru milostivirea milei,
îndelung-răbdătorule Doamne, adâncule al milei, şi izvorule al bunătăţii, milo-
stiveşte-te şi dăruieşte iertare de greşeli, celor ce laudă cu credinţă dumnezeieştile
Tale patimi.
Cântarea a 4-a
Irmos: Auzit-am, Doamne, taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am
prea slăvit Dumnezeirea Ta.
Cu trup de prunc, şi cu cuget foarte întreg, mucenice, ai surpat pe începătorul rău-
tăţii, pe cela ce a lucrat cu răutate viclenirea.
Ca o vie foarte roditoare muceniță Iulito, ai odrăslit strugurul, pe Chiric cel cu
adevărat viteaz, din care pică vinul cel dulce al muceniciei.
Cu milostivire te uitai ca o mieluşea la miel, la mucenic, Iulito, cea vrednică de
minune, junghiindu-te muceniță mărită.
Slavă...
Cu dumnezeiască smerire fiind îngrădiţi, purtătorilor de chinuri aţi surpat pe tiranul
cel trufaş, şi aţi luat cununile biruinţei.
Şi acum..., a Născătoarei

11. Legile firii se schimbă Preacurată, întru naşterea ta cea mai presus de fire, că ai
născut pe Ziditorul mai presus de gând şi de cuvânt.
Cântarea a 5-a
Irmos: Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel ce eşti lumină neapusă şi m-a
acoperit întunericul cel străin pe mine, ticălosul? Te rog, întoarce-mă şi la lumina
poruncilor Tale îndreptează căile mele.
Întinzându-te cugetătorule de Dumnezeu, şi topindu-te la trupul tău de bătăi, te-ai
dezbrăcat de grosimea stricăciunii, şi te-ai îmbrăcat cu podoaba, cu care Cel singur
născut din Fecioară, purtând trup, a îmbrăcat pe oameni, îndumnezeindu-i.
Dezbrăcatu-te-ai la trup muceniță pururea pomenită Iulito, nebăgând în seamă ru-
şinea cea trupească, şi îmbărbătându-te vitejeşte, cu ruşine veşnică ai îmbrăcat pe
vrăjmaşul, care a dezbrăcat pe Eva odinioară.
Slavă...
Tăindu-ţi-se capul muceniţă, ai zdrobit capul şarpelui, şi lipsindu-te de avere, ai
moştenit Împărăţia cea cerească, care nu se mută, luând împărăţia dimpreună cu
toţi mucenicii, prea lăudată.
Şi acum..., a Născătoarei
Dumnezeu Cuvântul lui Dumnezeu a luat din tine trup cu minte, şi cu suflet, şi
pentru milostivire S-a făcut om, şi m-a îndumnezeit pe mine, cel ce am fost lepădat
pentru călcarea poruncii; pe care roagă-L ca să mântuiască toată lumea, Preasfântă
Fecioară.
Cântarea a 6-a
Irmos: Rugăciunea mea voi înălţa către...
Prin ocârmuirea Crucii înotat-au prea lăudaţii apa cea nestatornică a chinurilor
celor multe, şi arătat au ajuns la limanul cel prea lin, înecând pe Faraon cel nevăzut
în pâraiele sângiurilor lor.

12. Întru cinstită pomenirea ta Iulito, cetatea Iconiei care te-a crescut, dănţuieşte, şi
Tarsul se laudă; căci într-însul ţi-ai săvârşit nevoinţa muceniciei, împreună cu fiul
tău, şi te-ai învrednicit cununilor biruinţei.
Slavă...
N-ai băgat în seamă chinurile cele de multe feluri prea lăudată, şi te-ai arătat tur-
turea foarte frumoasă, şi zburând dimpreună cu puişorul tău, şi înălţându-te peste
toate cursele şarpelui foarte înţelepţeşte, te-ai odihnit la lăcaşurile cele cereşti.
Şi acum..., a Născătoarei
Cu secera cea tăietoare a rugăciunilor tale Doamnă, taie din rădăcină cugetele cele
rele ale sufletului meu, şi-l arată pe el roditor, rogu-mă. Că ai născut pe săditorul
Dumnezeu, şi Mântuitorul tuturor.
Irmosul: Rugăciunea mea voi înălţa către Domnul şi Lui voi spune mâhnirile
mele. Că s-a umplut sufletul meu de răutăţi şi viaţa mea s-a apropiat de iad şi ca
Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.
Condac, glasul al 4-lea:
Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi lumii şi Lumina Ta, Doamne s-a însemnat peste noi
care cu cunoştinţă Te lăudăm, venit-ai şi Te-ai arătat, Lumina cea neapropiată.
În braţe purtând, mucenița lui Hristos Iulita pe Chiric, în privelişte ca o maică bu-
curându-se, a strigat: Tu eşti Hristoase, lauda mucenicilor.
Icos: Mintea mea luminează-o Hristoase cu lumina poruncilor Tale, ca după vred-
nicie să pot lăuda pe sfinţii tăi, şi nevoinţele să le spun. Şi ce limbă va putea să
spună chinurile, care au răbdat, şi luptele? Deci pentru aceasta cad către tine Iubi-
torule de oameni, iertare dă-mi sufletului meu celui ticălos, dăruindu-mi vreme de
pocăinţă; că spre aceasta voind, ai luat trup, ca pe toţi la viaţă să-i aduci. Care
nevoitorii dobândind, neîncetat cântă: Tu eşti Hristoase, lauda mucenicilor.
Sinaxar
În această lună, în ziua a cincisprezecea, pomenirea Sfinţilor mucenici Chiric şi
Iulita.
Stih: Iulita împreună cu fiul său s-a nevoit,

13. Ea cu grumazul tăiat, iar fiul său cu capul zdrobit,
Pe lulita o au tăiat în a cincisprezecea zi.
Iar fiului său Chiric capul său îi zdrobi.
Aceasta a fost pe vremea împăratului Diocleţian, trăgându-se cu neamul din Iconia
iar pentru goana creştinilor, ce se ţinea acolo, luă pe fericitul Chiric fiind de trei ani
şi merse la Seleucia. Deci, aflând şi acolo aceeaşi pornire asupra creştinilor, a venit
la Tarsul Ciliciei, unde muncea pe creştini oarecare ighemon Alexandru, om crud
şi sălbatic la fire. Acesta prinzând pe muceniţă, o a bătut pe ea, şi urând copilul de
la dânsa, şi neputând ighemonul să-l tragă la sine cu măguliri şi cu mângâieri, ci
uitându-se întins la maica sa, şi abia rupând cu graiul de chema numele lui Hristos,
iar ighemonul i-a dat cu piciorul în pântece, cât putu, şi-l aruncă de pe scări şi
lovindu-se cu capul de zid îşi sparse capul, şi aşa şi-a dat fericitul său suflet. Iar
fericita Iulita, după multe munci, nevrând să se lepede de Hristos, i s-a tăiat capul,
şi a luat cununa muceniciei.
Tot în această zi, pomenirea prea cuviosului părintele nostru Iosif, arhiepiscopul
Tesalonicului.
Stih: Iosif scaunul cel pământesc părăsind,
Acum înaintea scaunului Domnului este stând.
Acest fericit a fost pe vremea împărăţiei lui Teofil, născut fiind din iubitori de
Dumnezeu şi bine credincioşi părinţi, anume Fotino şi Teoctista, şi frate celui din-
tru sfinţi Teodor, mărturisitorul şi egumenul Studiţilor.
Acesta pentru cea vrednică de laudă viaţa sa, cu obşteasca alegere a luat ocârmui-
rea Bisericii tesalonicenilor. Şi aflându-se acolo puţină vreme, din poruncă
împărătească s-a întors la Constantinopol, şi stând de faţă împreună cu bunul său
frate Sfântul Teodor, şi netemându-se nici înduplecându-se după cuvintele necre-
dinciosului Teofil, şi cercetându-se ca un închinător dumnezeieştilor icoane, îndată
pe mărturisitorul Teodor îl trimise izgonit la iezerul Apoloniadei.
Iar fericitul Iosif încăpând la multe închisori, şi chinuindu-se cu pătimirea cea rea,
şi fiind silit iarăşi de un oarecare necredincios, ce era trimis de necredinciosul
împărat, şi răspunzând sfântului tot cele dintâi, mai mari patimi şi nevoi decât cele
dintâi a suferit, şi la mai întunecoase şi mai cumplite închisori a încăput. Întru care
răbdând multe şi nesuferite chinuri, şi dosădindu-se cu foamea şi cu setea, şi cu
toată altă patima rea, se duse la repausul cel veşnic. Cu ale căruia rugăciuni să ne
izbăvim de toate relele, Amin.

14. Tot în această zi, pomenirea Sfântului mucenic Lolian.
Stih: Cu picioare osârduitoare a alergat calea cea spre sfârşit,
Lolian care de lovirile picioarelor a murit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne, şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a
Irmos: Tinerii evreieşti au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală şi focul în rouă l-
au schimbat, grăind: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule, în veci.
Zdrobindu-ţi trupul cu toiege călcătorul de lege, cugetătoare de Dumnezeu Iulito,
nicidecum nu a strămutat întărirea gândului tău, că ţineai în mână toiag de putere,
Crucea lui Hristos.
Pătimitorii lui Hristos cu ploile sângiurilor, care li s-au vărsat au stins focul ne-
dumnezeirii strigând: Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.
Slavă...
Purtând în braţe muceniţă, pe cel ce l-ai născut, ai venit la luptă, şi îndoit ai săvârşit
chinuirea cea bună, strigând: Doamne Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Şi acum..., a Născătoarei
Urmând cuvintelor tale, te fericim toate neamurile Doamnă, că te-ai arătat Maică
fericitului Dumnezeu, care face fericiţi pe cei ce cred într-însul.
Cântarea 8-a
Irmos: Cei ce s-au făcut cu darul...
Stelele cele luminoase, care nerătăcit sunt înfipte pe întărirea Bisericii, şi lumi-
nează pământul cu minunile, se cinstesc astăzi cu credinţă de toţi, cei ce cuvintează
cu laude pe Hristos în veci.
Arătatu-te-ai cugetătoare de Dumnezeu rădăcină sădită de Dumnezeu, care adu-
când ca o ramură tinerică pe cinstitul tău fiu, ai veştejit odraslele necredinţei, stri-
gând dimpreună cu el şi zicând: Pe Tine Te prea înălţăm Hristoase în veci.

15. Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.
Fiind tu junice prea frumoasă Iulito, aduci ca pe un viţel tânăr pe măritul Chiric
jertfă vie, Mielului celui ce a răsărit din Fecioară, şi s-a junghiat pentru milosti-
virea Sa cea desăvârşită.
Şi acum..., a Născătoarei
Întrupându-se Cuvântul din prea curatele tale sângiuri, Doamnă prea curată, a în-
dumnezeit prin dumnezeiasca cunoştinţă, pe cei plecaţi mai-nainte către patimile
trupului cele necuvântătoare, pe care Îl prea înălţăm întru toţi vecii.
Irmosul:
Să lăudăm să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi prea înâl-
ţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Cei ce s-au făcut cu darul Tău biruitori tiranului şi văpăii, tinerii cei ce au păzit
foarte poruncile Tale, au cântat: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Dom-
nul.
Cântarea a 9-a
Irmos: Înfricoşatu-s-a tot auzul...
Sicriul măriţilor pătimitori, adăpându-se de darul Dumnezeiescului Duh, poartă
tămăduire. Veniţi de luaţi şi vă sfinţiţi sufletele, şi vă curăţiţi de boli, cei ce sunteţi
iubitori de mucenici, slăvind pe Dătătorul bunătăţilor.
Ca nişte trandafiri, ca nişte crini cu bun miros, ca nişte odrasle dumnezeieşti ale
Raiului, aţi înflorit în văile muceniceşti fericiţilor, picurând veselia cea făcătoare
de miresme, şi veselesc inimile şi sufletele credincioşilor cu bună mireasmă de
taină.
Înfrumuseţatu-v-aţi buni biruitori mucenici, cu rănile cele muceniceşti, şi arătat
asemănându-vă cu îngerii staţi înaintea lui Hristos Dumnezeu, purtând luminat dia-
dema biruinţei veselitoare, şi cerând iertare de păcate, celor ce vă cinstesc pe voi.
Slavă...

16. Muceniţa ca o mieluşea aducându-şi pe fiul său ca pe un miel, a trecut prin mij-
locul lupilor neprinsă, şi s-a sălăşluit de-a pururea în staulul cel ceresc. Cu rugă-
ciunile lor Doamne mântuieşte-ne pe noi, care cinstim pomenirea lor cea sfinţită.
Şi acum..., a Născătoarei
Luminează-mi, uşă a Luminii sufletul meu cel orbit de patimi, şi întunecat de cu-
gete viclene, şi primejduit. Şi mă fereşte de supărări, de nevoi şi de scârbe, ca să te
slăvesc pe tine, ceea ce eşti nădejdea, şi întărirea credincioşilor.
Irmosul: Înfricoşatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre, căci Cel
Preaînalt de voie S-a pogorât până şi la trup, din pântece fecioresc făcându-Se Om
pentru aceea, pe prea curata Născătoare de Dumnezeu credincioşii o slăvim.
Luminânda
Podobie: Cu duhul în biserică...
Fiind nesăvârşit la vârstă, ai fost la minte întreg prea minunat, Chirice purtătorule
de chinuri, dimpreună cu hrănitoarea ta maică Iulita, aţi luat cununa muceniciei,
dimpreună cu toţi sfinţii; cu ale cărora rugăciuni şi noi să ne învrednicim milei.
A Născătoarei
Bucură-te, palat veselitor; bucură-te, scaune al Domnului; bucură-te, sceptru prea
minunat; bucură-te, nor uşor; bucură-te, cădelniţă de aur; bucură-te, Maică prea
curată şi tronul Împăratului; bucură-te, liman cu bună linişte, şi părtinitoarea
tuturor, Născătoare de Dumnezeu Fecioară.
La Laude
Stihirile pe 4, glasul 1:
A lui Ghermano, însuşi glasul: Pe pătimitorul cel viteaz şi propovăduitorul credin-
ţei, dimpreună cu maica sa cea cugetătoare de Dumnezeu, să-i fericim după vred-
nicie. Căci aceştia tare nevoindu-se, vitejeşte cu puterea Crucii au surpat pe vrăj-
maşul începătorul răutăţilor. Pentru aceasta au şi primit cununi, de la puitorul ne-
voinţei Dumnezeu; căruia cu îndrăzneală neîncetat se roagă, să se mântuiască, cei
ce cu credinţă laudă sfântă pomenirea lor.

17. Glasul al 2-lea, a lui Vizantie: Veniţi credincioşii să ne adunăm, ca cu laude să în-
cununăm pe sfinţita doime, care ţine credinţa Treimii. Că au călcat cu picioarele lor
înşelăciunea idolilor şi nebunia tiranilor. Pe aceştia lăudându-i, să strigăm, zicând:
Bucură-te, Iulito prea cinstită, ceea ce ai lepădat slăbiciunea cea femeiască, şi băr-
băteşte te-ai nevoit chinuindu-te; bucură-te, Chirice prea fericite, cel ce ai fost cu
vârstă de trei ani, şi pe mult meşteşugăreţul vrăjmaş l-ai surpat. Bucuraţi-vă, slava
noastră, şi lauda celor ce cu credinţă prăznuiesc sfinţita voastră chinuire. Pe care vă
rugăm, să rugaţi pururea pe Domnul tuturor, să se dăruiască lumii pace şi sufle-
telor noastre mare milă.
Asemenea, a lui Mavrolcon: Cel ce din scutece ai fost plin de dar, şi ai avut minte
de cărunteţe, în biruinţa chinurilor tale mucenice Chiric, ca unul ce eşti mare măr-
turisitor Treimii, împreună cu maica ta, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să se dă-
ruiască lumii pace şi sufletelor noastre mare milă.
Slavă..., asemenea, a aceluiaşi
Prunc te-ai arătat între mucenici, întreg te-ai cunoscut la minte, şi de când ai primit
pe Cuvântul cel fără de început prea lăudate, nu te-ai spăimântat de focul celor fă-
rădelege. Deci dimpreună cu maica ta roagă-te Ziditorului, ca să mântuiască sufle-
tele noastre.
Şi acum.... A Născătoarei
Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu, păzeşte-mă sub acope-
rământul tău.
A Crucii, a Născătoarei
Podobie: Când de pe lemn, mort Te-ai pogorât, cel din Arimateea pe Tine, viaţa
tuturor, cu smirnă şi cu giulgiu Te-a înfăşurat, Hristoase şi cu dragoste s-a în-
demnat a săruta, cu inima şi cu buzele, trupul Tău cel nestricat. Însă fiind cuprins
de frică, se bucura strigând către Tine: Slavă smereniei Tale, iubitorule de oameni!
Când Mieluşeaua cea nespurcată a văzut pe Mielul său trăgându-se de voie la jun-
ghiere ca un om, tânguindu-se zicea: Te grăbeşti să mă faci fără de Fiu Hristoase,
pe mine care Te-am născut. Ce este aceasta ce ai făcut Izbăvitorule a toată lumea?
Însă laud şi slăvesc bunătatea Ta cea desăvârşită, care este mai presus de cuget şi
de cuvânt, Iubitorule de oameni.

18. Stihoavna din Octoih.
Slavă, glasul al 4-lea, a lui Anatolie
Bucură-te şi te veseleşte, cetatea Iconiei; că dintru tine a răsărit roadă de bună
laudă, Iulita cea prea lăudată şi buna biruitoare muceniță, şi cel dintr-însa cinstit
prunc Chiric, cel cu nume de propovăduitor; că toată măiestria tiranului veliar căl-
cându-o ei bărbăteşte, după vrednicie au primit cununile biruinţei, propovăduind
noroadelor, să cinstească şi să se închine Preasfintei Treimi. Drept aceea şi noi cu
îndrăzneală strigăm lui Hristos Dumnezeului nostru, celui ce i-a mărit pe dânşii, ca
să împace lumea şi să mântuiască sufletele noastre.
Şi acum..., a Născătoarei
De toate primejdiile păzeşte pe robii tăi, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu,
ca să te slăvim pe tine nădejdea sufletelor noastre.
A Crucii, a Născătoarei
Podobie: Dat-ai semn...
Sabie cu două ascuţișuri, precum a zis Simeon ai suferit în inima ta Preacurată, şi
te-ai rănit cu dânsa la cele dinlăuntru, şi la cugete, când ai văzut pe Fiul tău spân-
zurat pe lemn, prea cinstită. Pentru aceea şi strigai: Fiul meu nu mă trece cu vede-
rea, ci grăbeşte de înviază, precum mai-nainte ai zis, îndelung-răbdătorule.
Şi cealaltă slujbă a Utreniei.

19. Canon de rugăciune către Sfinţii mucenici Chiric şi Iulita, mama lui
Troparul Sfinţilor mucenici Chiric şi Iudita, mama lui, glasul al 4-lea: Mucenicii
Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine,
Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale
demonilor neputincioase îndrăzniri pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele
noastre, Hristoase Dumnezeule.
Cântarea 1
Irmos: Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea Egiptului scăpând, israeliteanul
striga: Mântuitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Propovăduind pe Cuvântul, cel ce cu adevărat S-a născut din Tatăl şi S-a întrupat
din Fecioară, v-aţi făcut mărturisitori patimilor Lui, prin patimi şi prin moarte.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Dumnezeiasca muceniţă, ca o lună luminoasă fiind, împreună cu soarele, Sfântul
mucenic Chiric, cel născut dintr-însa, luminează toată lumea cu razele minunilor.

20. Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
În locul celor curgătoare ai schimbat cele ce nicidecum nu se mişcă, muceniţă şi
purtând pe fiul tău în braţe, împreună cu el ai întunecat rătăcirea celor fără de lege
şi a diavolului.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Fiind de neam mărit, prin mucenicie şi prin chinuri de multe feluri te-ai făcut fiică
a Împăratului celui Nemuritor, Sfântă muceniţă Iulita.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Încetat-a moartea prin tine şi boldul iadului s-a prăpădit, Maică prea curată; că tu ai
născut pe Stăpânul cel Nemuritor, care a fost omorât.
Cântarea a 3-a
Irmos: Doamne, cel ce ai făcut...
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Învrednicitu-v-aţi de cămările cele cereşti şi desăvârşirea cea luminată şi de lauda
cea veşnică, măriţilor mucenici, pierzând boldurile diavolului cu ostenelile păti-
mirilor.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Ca un puişor frumos de porumbiţă curată ai urmat ei stând împotriva amăgitorului,
care a venit la tine cu momeli şi s-a nevoit să te robească pe tine cel nebiruit,
mărite mucenice Chiric.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Pe şarpele cel trufaş, care şi-a pus gura la cer şi se lăuda să piardă pământul, un
prunc fără de răutate, cu toată într-armarea Crucii, l-a surpat de tot la pământ şi l-a
prăpădit.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

21. Cuvântul, care a zidit toată lumea, nedeşertând sânurile cele părinteşti, a locuit în
pântecele tău cel fără prihană şi S-a arătat Trup fără schimbare şi pe oameni i-a
îndumnezeit, Preacurată.
Irmosul: Doamne, cel ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc şi ai zidit
Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta, că Tu eşti marginea doririlor
şi credincioşilor întărire, Unule, Iubitorule de oameni.
Cântarea a 4-a
Irmos: Auzit-am, Doamne, taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am
prea slăvit Dumnezeirea Ta.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Cu un trup de prunc şi un cuget foarte întreg, mucenice, ai surpat pe începătorul
răutăţii, pe cel ce a lucrat cu răutate viclenirea.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Ca o vie foarte roditoare, muceniţă Iulita, ai odrăslit strugurele, pe Sfântul Chiric
cel cu adevărat viteaz, din care picură vinul cel dulce al muceniciei.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Cu milostivire te uitai la mucenic ca o mieluşea la miel, Sfântă Iulita, cea vrednică
de minune, fiind junghiată, muceniţă mărită.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cu dumnezeiască smerenie fiind îngrădiţi, purtătorilor de chinuri, aţi surpat pe
tiranul cel trufaş şi aţi luat cununile biruinţei.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Legile firii se schimbă, Preacurată, întru naşterea ta cea mai presus de fire că ai
născut pe Ziditorul mai presus de minte şi de cuvânt.
Cântarea a 5-a

22. Irmos: Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel ce eşti lumină neapusă şi m-a
acoperit întunericul cel străin pe mine, ticălosul? Te rog, întoarce-mă şi la lumina
poruncilor Tale îndreptează căile mele.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Fiindu-ţi trupul întins şi sfârşit de bătăi, cugetătorule de Dumnezeu, te-ai dezbrăcat
de nevrednicia stricăciunii şi te-ai îmbrăcat cu podoaba cu care Cel Singur Născut
din Fecioară, purtând trup, a îmbrăcat pe oameni, îndumnezeindu-i.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Ai fost dezbrăcată până la piele, muceniţă pururea pomenită, Iulita. Dar, nebăgând
în seamă ruşinea cea trupească şi îmbărbătându-te vitejeşte, cu ruşine veşnică ai
îmbrăcat pe vrăjmaşul, care a dezbrăcat odinioară pe Eva.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Tăindu-ţi-se capul, muceniţă, ai zdrobit capul şarpelui şi fiind lipsită de avere, ai
moştenit Împărăţia cea cerească, care nu se mută, dobândind împărăţia împreună
cu toţi mucenicii, prea lăudată.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu, a luat din tine Trup cu minte şi cu suflet. Şi
din milostivire S-a făcut Om şi m-a îndumnezeit pe mine, cel ce am fost lepădat
pentru călcarea poruncii pe Acela roagă-L să mântuiască pe toată lumea, Preasfântă
Fecioară.
Cântarea a 6-a
Irmos: Rugăciunea mea voi înălţa către...
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Prin ocârmuirea Crucii au înotat prea lăudaţii în apa cea nestatornică a chinurilor
celor multe şi vădit au ajuns la limanul cel prea lin, înecând pe Faraon cel nevăzut
în pâraiele sângiuirilor lor.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

23. Întru cinstită pomenirea ta, muceniţă Iulita, cetatea Iconiei, care te-a crescut, dăn-
ţuieşte şi Tarsul se laudă. Căci în el ţi-ai săvârşit nevoinţa muceniciei, împreună cu
fiul tău şi te-ai învrednicit de cununile biruinţei.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
N-ai băgat în seamă chinurile cele de multe feluri, prea lăudată şi te-ai arătat
turturea foarte frumoasă şi zburând împreună cu puişorul tău şi înălţându-te foarte
înţelepţeşte peste toate cursurile şarpelui, te-ai odihnit la locaşurile cele cereşti.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Cu secera cea tăietoare a rugăciunilor tale, Doamnă, te rog taie din rădăcină cuge-
tele cele rele ale sufletului meu şi-l arată pe el roditor, că ai născut pe Dumnezeu,
Săditorul şi Mântuitorul tuturor.
Irmosul: Rugăciunea mea voi înălţa către Domnul şi Lui voi spune mâhnirile
mele. Că s-a umplut sufletul meu de răutăţi şi viaţa mea s-a apropiat de iad şi ca
Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.
Condac, glasul al 4-lea:
Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi lumii şi Lumina Ta, Doamne s-a însemnat peste noi
care cu cunoştinţă Te lăudăm, venit-ai şi Te-ai arătat, Lumina cea neapropiată.
În braţe purtând muceniţa lui Hristos, Sfânta Iulita pe mucenicul Chiric, în pri-
velişte ca o maică bucurându-se, a grăit: Tu eşti, Hristoase, lauda mucenicilor.
Cântarea a 7-a
Irmos: Tinerii evreieşti au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală şi focul în rouă l-
au schimbat, grăind: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule, în veci.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Zdrobindu-ţi trupul cu toiege, călcătorul de lege nicidecum nu a strămutat întărirea
gândului tău, cugetătoare de Dumnezeu, Sfântă muceniţă Iulita, că ţineai în mână
toiag de putere: Crucea lui Hristos.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

24. Pătimitorii lui Hristos cu ploile sângiuirilor, care li s-au vărsat, au stins focul
necredinţei, grăind: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule, în veci.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Purtând în braţe, muceniţă, pe cel ce l-ai născut, ai venit la luptă şi îndoit ai săvârşit
chinuirea cea bună, grăind: Doamne Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Urmând cuvintelor tale, te fericim toate neamurile, Doamnă, că te-ai arătat Maică
Fericitului Dumnezeu, care face fericiţi pe cei ce cred într-Însul.
Cântarea 8-a
Irmos: Cei ce s-au făcut cu darul...
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Stelele cele luminoase, care nerătăcit sunt înfipte pe întărirea Bisericii şi luminează
pământul cu minunile, sunt cinstite astăzi cu credinţă de toţi cei ce binecuvântează
cu laude pe Hristos în veci.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Arătatu-te-ai, cugetătoare de Dumnezeu, rădăcină sădită de Dumnezeu şi adu-
când ca o ramură tinerică pe cinstitul tău fiu, ai veştejit odraslele necredinţei,
strigând împreună cu el şi zicând: pe Tine Te prea înălţăm, Hristoase, în veci.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.
Fiind tu junică, prea frumoasă Iulita, aduci ca pe un viţel tânăr pe măritul mucenic
Chiric jertfă vie, Mielului celui ce a răsărit din Fecioară şi a fost Junghiat pentru
milostivirea Sa cea desăvârşită.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Întrupându-Se Cuvântul din prea curatele tale sângiuiri, Doamnă prea curată, a
îndumnezeit, prin dumnezeiasca cunoştinţă, pe cei plecaţi mai înainte către
patimile trupului cele necuvântătoare, pe Acela Îl prea înălţăm întru toţi vecii.

25. Irmosul:
Să lăudăm să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi prea
înâlţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Cei ce s-au făcut cu darul Tău biruitori tiranului şi văpăii, tinerii cei ce au păzit
foarte poruncile Tale, au cântat: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe
Domnul.
Cântarea a 9-a
Irmos: Înfricoşatu-s-a tot auzul...
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Racla măriţilor pătimitori, adăpându-se de darul Dumnezeiescului Duh, poartă tă-
măduire. Veniţi de luaţi şi vă sfinţiţi sufletele şi vă curăţiţi de boli, cei ce sunteţi
iubitori de mucenici, slăvind pe Dătătorul bunătăţilor.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Ca nişte trandafiri, ca nişte crini cu bun miros, ca nişte odrasle dumnezeieşti ale
Raiului, aţi înflorit în văile muceniceşti, fericiţilor, picurând veselia cea făcătoare
de miresme şi veselind inimile şi sufletele credincioşilor cu bună mireasmă de
taină.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Înfrumuseţatu-v-aţi, buni biruitori mucenici, cu rănile cele muceniceşti şi în chip
vădit asemănându-vă cu îngerii, staţi înaintea lui Hristos Dumnezeu, purtând
luminat diadema biruinţei veselitoare şi cerând iertare de păcate pentru cei ce vă
cinstesc pe voi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Muceniţa ca o mieluşea, aducându-şi pe fiul său ca pe un miel, a trecut prin
mijlocul lupilor neatinsă şi s-a sălăşluit de-a pururea în Staulul cel ceresc. Cu
rugăciunile lor, Doamne, mântuieşte-ne pe noi, care cinstim pomenirea lor cea
sfinţită.

26. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Luminează-mi, uşă a Luminii, sufletul meu cel orbit de patimi, întunecat de cugete
viclene şi primejduit şi mă fereşte de supărări, de nevoi şi de necazuri, ca să te
slăvesc pe tine, Ceea ce eşti nădejdea şi întărirea credincioşilor.
Irmosul: Înfricoşatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre, căci Cel
Preaînalt de voie S-a pogorât până şi la trup, din pântece fecioresc făcându-Se Om
pentru aceea, pe prea curata Născătoare de Dumnezeu credincioşii o slăvim.
Sedelna, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul în pântecele tău
zămislind fără ardere, Maica lui Dumnezeu, în chip de negrăit ai născut pe Cel ce a
făcut toate şi în braţele tale ai avut pe Cel ce ţine toate şi la sân ai hrănit pe Cel ce
hrăneşte lumea. Pentru aceasta, te rog pe tine, Preasfântă Fecioară, să mă izbăveşti
de greşeli, când va fi să stau înaintea feţei Ziditorului meu, Stăpână Fecioară
curată, atunci să-mi dăruieşti ajutorul tău, că pe tine te am nădejde eu, robul tău.
Veniţi, iubitorilor de mucenici, să lăudăm pe mărgăritarele cele înţelegătoare şi
nevoitorii Domnului: pe Chiric şi pe maica lui. Căci, hrănindu-l pe el cu lapte timp
de trei ani, l-a adus jertfă fără de prihană lui Dumnezeu pentru aceea, a luat de sus,
împreună cu dânsul, cununile biruinţei şi se veselesc împreună cu Hristos, către
care să strigăm cu credinţă: rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu, să dăruiască iertare de
greşeli celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea voastră.
Sedelna Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţe-
lepciunea şi Cuvântul în pântecele tău zămislind fără ardere, Maica lui Dumnezeu,
în chip de negrăit ai născut pe Cel ce a făcut toate şi în braţele tale ai avut pe Cel ce
ţine toate şi la sân ai hrănit pe Cel ce hrăneşte lumea. Pentru aceasta, te rog pe tine,
Preasfântă Fecioară, să mă izbăveşti de greşeli, când va fi să stau înaintea feţei
Ziditorului meu, Stăpână Fecioară curată, atunci să-mi dăruieşti ajutorul tău, că pe
tine te am nădejde eu, robul tău.
Preasfântă Fecioară Maica lui Dumnezeu, te rog vindecă cumplitele patimi ale
sufletului meu şi-mi dăruieşte iertare de greşeli mie, celui ce nebuneşte le-am
făcut, sufletul mi-am spurcat şi trupul mi-am întinat, ticălosul. Vai mie! Ce voi
face în ceasul acela, când îngerii vor despărţi sufletul meu de săracul meu trup?
Atunci fii mie ajutătoare şi folositoare, că pe tine te avem nădejde noi, robii tăi.
Sedelna Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea.
Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul în pântecele tău zămislind fără ardere,

27. Maica lui Dumnezeu, în chip de negrăit ai născut pe Cel ce a făcut toate şi în
braţele tale ai avut pe Cel ce ţine toate şi la sân ai hrănit pe Cel ce hrăneşte lumea.
Pentru aceasta, te rog pe tine, Preasfântă Fecioară, să mă izbăveşti de greşeli, când
va fi să stau înaintea feţei Ziditorului meu, Stăpână Fecioară curată, atunci să-mi
dăruieşti ajutorul tău, că pe tine te am nădejde eu, robul tău.
Pe Mielul şi Păstorul şi Mântuitorul, dacă L-a văzut Mieluşeaua pe Cruce, s-a tân-
guit lăcrimând şi cu amar grăind: lumea se bucură luând izbăvire, iar pântecele
meu se aprinde, văzând Răstignirea Ta, pe care o rabzi pentru milostivirea milei.
Îndelung Răbdătorule Doamne, Adâncule al milei şi Izvorule al bunătăţilor, mi-
lostiveşte-Te şi dăruieşte iertare de greşeli celor ce laudă cu credinţă dumne-
zeieştile Tale patimi.

28. Imnografie
Condacul Sfinţilor mucenici Chiric şi Iulita, mama lui: În braţe purtând muceniţa
lui Hristos, Sfânta Iulita pe mucenicul Chiric, în privelişte ca o maică bucurându-
se, a grăit: Tu eşti, Hristoase, lauda mucenicilor.
Troparul Sfinţilor mucenici Chiric şi Iulita, mama lui: Mucenicii Tăi, Doamne,
întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul
nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor nepu-
tincioase îndrăzniri pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase
Dumnezeule.
(Video) Troparul Sfinților mucenici Chiric și Iulita - Interpret: Otilia Simeria:
https://doxologia.ro/tropare/video-sfintii-mucenici-chiric-iulita-tropar
***
Ca o vie prea roditoare din adăpările Duhului aduci pe Chiric, care a odrăslit din
pântecele tău, mărită Iulita, fiind jertfit şi stors cu adevărat în sânurile cele muce-
niceşti; cu acela împreună izvorând vin de umilinţă, veseleşti inimile celor ce cu
credinţă săvârşesc pomenirea voastră. (dintre Stihirile ce se cântă la Vecernie)

29. Ca nişte trandafiri, ca nişte crini cu bun miros, ca nişte odrasle dumnezeieşti ale
Raiului, aţi înflorit în văile muceniceşti, fericiţilor, picând veselia cea făcătoare de
miresme şi veselind inimile şi sufletele credincioşilor cu bună mireasmă de taină.
(din Canonul Sfintei muceniţe Iulita şi a fiului său Chiric)
Racla măriţilor pătimitori, adăpându-se de darul dumnezeiescului Duh, poartă
tămăduire. Veniţi de luaţi şi vă sfinţiţi sufletele şi vă curăţiţi de boli, cei ce sunteţi
iubitori de mucenici, slăvind pe Dătătorul bunătăţilor. (din Canonul Sfintei muce-
niţe Iulita şi a fiului său Chiric)

30. Vieţile Sfinţilor - Sfinţii mucenici Chiric şi Iulita
În cetatea Iconiei, din Licaonia, era o femeie tânără, de neam bun, anume
Iulita. Ea se trăgea din seminţia împăraţilor Romei şi era creştină cu credinţa.
Petrecând puţin timp cu un bărbat legiuit, a zămislit şi a născut de la dânsul un
prunc de parte bărbătească. Apoi a rămas văduvă. Pruncul ce l-a născut, l-a
luminat cu Sfântul Botez şi i-a dat numele de Chiric.
În acea vreme, Diocleţian, ţinând împărăţia Romei, ridicase prigonire mare
împotriva creştinilor de prin toate părţile stăpânirii sale. El a pus ca ighemon în ţara
Licaoniei pe un oarecare Domiţian, om sălbatic la fire şi fără de omenie, ce avea
chip de fiară şi nărav asemenea, bucurându-se de vărsarea sângelui creştinesc.

31. Deci, venind în Iconia, a început a munci cumplit pe cei ce credeau în Hristos şi
căuta cu tot dinadinsul pe cei ce ţineau în taină credinţa creştinească.
Iulita, credincioasa roabă a lui Hristos, văzând aceasta şi ştiind că dreapta sa
credinţă nu se va putea tăinui de muncitor, s-a gândit să fugă. Ea se temea ca nu
cumva, neputând suferi muncile cele cumplite, să se lepede de Hristos. Deci, şi-a
lăsat toată averea sa şi toată frumuseţea lumii acesteia, casa, rudele, robii, slava
deşartă, pentru dragostea lui Hristos şi luând pe fiul său, Chiric, care era de trei
ani şi două roabe credincioase, au ieşit noaptea din cetatea Iconiei şi au plecat în
străinătate, aducându-şi aminte de ceea ce s-a zis în Scriptură: Aici nu avem
cetate stătătoare, ci să căutăm pe cea viitoare.
Ea s-a dus în Seleucia şi acolo a aflat aceeaşi prigonire împotriva creştinilor, pentru
că un oarecare Alexandru, luând de la împărat stăpânirea ighemoniei, s-a dus în
Seleucia şi acolo ucidea fără milă pe toţi cei ce mărturiseau numele lui Iisus
Hristos.
Fericita Iulita, aducându-şi aminte de ceea ce se scrie: Nu daţi loc mâniei, adică
fugiţi de mânie şi iarăşi: Când vă vor goni pe voi din cetatea aceasta, fugiţi în
cealaltă, a ieşit din Seleucia şi s-a dus în Tars, cetatea Ciliciei, trăind acolo printre
cei săraci. După o vreme oarecare, acelaşi Alexandru s-a dus şi în Tars, ca să
muncească pe creştini.
Sfânta Iulita, fiind cunoscută de unii, au spus-o ighemonului. Acela îndată a
poruncit s-o prindă şi a şezut înaintea poporului în divanul din privelişte. Prinzând-
o ostaşii împreună cu fiul ei, au fugit de la dânsa amândouă slujnicile. Însă de
departe o urmau, voind ca să-i vadă pătimirea şi sfinţirea ei. Muceniţa a fost dusă
înaintea ighemonului, având pe mâini pe Sfântul Chiric, prunc de trei ani.
Întrebată de ighemon de nume, neam şi patrie, ea răspundea cu îndrăzneală,
mărturisind numele Domnului nostru Iisus Hristos, numindu-se creştină şi zicând:
"Acesta este numele şi neamul meu cel bun, iar patrie îmi este împărăţia
cerească a lui Hristos".
Ighemonul, mâniindu-se, a poruncit să-i ia pruncul, s-o dezbrace şi să o întindă la
pământ, ca să o bată fără de cruţare cu vine de bou. Pe când ostaşii băteau pe
muceniţă, pruncul privea spre ea, plângând şi se smulgea din mâinile celor ce-l
ţineau, ca să se ducă la maica sa.

32. Văzând ighemonul că pruncul este frumos, a poruncit să-l ducă la el. Deci, luându-
l, l-a pus pe genunchii săi, îl mângâia ca să nu plângă, netezindu-i părul capului şi
sărutându-l, îi spunea fel de fel de cuvinte dulci.
Dar pruncul se ferea, trăgându-se din mâinile lui şi capul îl trăgea la o parte, ca
să nu-i netezească părul şi să-l sărute cu buzele lui cele întinate. Deci, privind la
maica sa, pe când ei o băteau, striga: "Sunt creştin! Lasă-mă să mă duc la
mama mea!" El zgâria faţa ighemonului cu unghiile, smucindu-se cu mâinile de
la el. Atunci ighemonul, umplându-se de mânie, a aruncat jos pe prunc, izbindu-
l cu piciorul în coaste. Pruncul, căzând de pe treptele de piatră, s-a zdrobit şi a
umplut tot locul acela de sânge. Astfel, Sfântul Chiric şi-a dat sufletul cel sfânt
şi fără de prihană în mâinile lui Dumnezeu, încununându-se cu mucenicii.
Iulita, maica lui, fiind cumplit bătută, pătimea ca fiind în trup străin, nesimţind ca
un stâlp neînsufleţit. Ea nu striga altceva decât aceasta: "Sunt creştină şi nu voi
jertfi idolilor voştri".
După ce a bătut-o şi a ridicat-o de la pământ, a văzut pe iubitul ei fiu mort, zăcând
în sânge. Drept aceea s-a umplut de bucurie şi a zis: "Mulţumesc Ţie, Doamne, că
ai învrednicit pe fiul meu să primească cununa cea neveştejită întru slava Ta!"
După aceea, ighemonul a poruncit s-o spânzure şi cu piepteni de fier să-i strujească
trupul, apoi să-i stropească cu smoală topită rănile sale.
Sfânta fiind muncită astfel, propovăduitorul striga: "Miluieşte-te, Iulito, pe tine
singură; cruţă-ţi tinereţile tale şi închină-te zeilor, ca să te izbăveşti din munci şi
să nu pieri cu moarte cumplită ca şi fiul tău".
Dar muceniţa răspundea: "Nu mă voi închina idolilor celor surzi şi muţi, ci mă
voi închina Domnului meu Iisus Hristos, Unul născut, Fiul lui Dumnezeu, prin
Care toate le-a făcut Tatăl. Eu mă sârguiesc ca să ajung pe fiul meu, ca
împreună cu el să mă învrednicesc împărăţiei cereşti".
Văzând ighemonul răbdarea şi puterea cea nebiruită de suflet a muceniţei, a
condamnat-o la tăiere cu sabia.
Luând-o, slujitorii au dus-o afară din cetate la locul cel de moarte, unde se ucideau
cei osândiţi.

33. Sfânta, bucurându-se, mergea ca la o nuntă. Ajungând la locul acela, a cerut
puţin timp pentru rugăciune. Deci, plecându-şi genunchii, s-a rugat, zicând:
"Mulţumesc Ţie, Doamne, Dumnezeul meu, Iisuse Hristoase, că ai chemat pe
fiul meu mai înainte de mine, învrednicindu-l a pătimi pentru numele Tău cel
sfânt şi înfricoşat şi i-ai dat lui, în locul acestei vieţi deşarte, viaţa cea veşnică!
Primeşte-mă şi pe mine, nevrednica roaba Ta şi mă învredniceşte să dobândesc
darul înaintea Ta, ca să fiu numărată cu fecioarele cele înţelepte care au intrat
în cămara Ta cea neîntinată, ca să Te binecuvânteze sufletul meu pe Tine, pe
Tatăl Tău cel fără de început şi pe Duhul Sfânt, Cel împreună de o fiinţă în veci.
Amin".
Sfânta rugându-se astfel, călăul, ascuţindu-şi sabia, i-a lovit grumajii, tăindu-i
cinstitul ei cap, iar trupul l-a lăsat în locul acela, fără a-l îngropa, spre a-l mânca
câinii şi fiarele. Asemenea a pătimit şi trupul Sfântului Chiric, căci, târându-l din
cetate, l-au aruncat lângă trupul maicii lui şi au plecat.
Sosind noaptea, au venit cele două slujnice zise mai sus şi au luat trupul stăpânei
lor şi a fiului ei şi ducându-le departe, le-au îngropat în pământ.
Una din aceste slujnice a trăit până în vremea marelui Constantin, întâiul
împărat al creştinilor, în zilele căruia a biruit adevărul, iar bisericile lui
Dumnezeu au luat îndrăznire, cu darul lui Hristos. Atunci acea slujnică a arătat

34. credincioşilor creştini acel loc, unde erau îngropate cinstitele moaşte ale Sfin-
ţilor mucenici Chiric şi Iulita, povestind şi pătimirea lor.
Drept aceea, ei au scos din sânul pământului sfintele moaşte, nestricate şi pline de
bună mireasmă, care dădeau şi tămăduiri de neputinţe. Iar pătimirea aceasta au dat-
o în scris, spre pomenirea şi cinstirea Sfinţilor mucenici, spre folosul credincioşilor
şi spre slava lui Hristos Dumnezeul nostru Cel slăvit în veci împreună cu Tatăl şi
cu Sfântul Duh. Amin.

35. Sinaxar - Pomenirea Sfinţilor mucenici Chiric şi Iulita
În această lună (iulie), în ziua a cincisprezecea, pomenirea Sfinţilor mucenici
Chiric şi Iulita.
Această muceniţă a trăit pe vremea împăratului Diocleţian, trăgându-se cu neamul
din Iconia.
Din pricina prigonirii creştinilor, a luat pe fericitul Chiric, în vârstă de trei ani şi a
mers la Seleucia. Aflând însă şi acolo aceeaşi pornire împotriva creştinilor, a venit
la Tarsul Ciliciei, unde chinuia pe creştini ighemonul Alexandru, om crud şi
sălbatic la fire.
Acesta, prinzând pe muceniţa Iulita, a bătut-o, luând şi copilul de la dânsa. Dar
neputând ighemonul să-l tragă la sine cu măguliri şi cu mângâieri, căci copilul se
uita întins la maica sa şi abia putând vorbi, chema numele lui Hristos, ighemonul l-
a lovit cu piciorul în pântece şi l-a aruncat de pe scări. Lovindu-se cu capul de zid,
copilul şi-a spart capul şi aşa şi-a dat sfârşitul.
Iar fericitei Iulita, după multe chinuri, nevrând ea să se lepede de Hristos, i s-a tăiat
capul şi aşa a luat cununa muceniciei.

36. Arhid. Ştefan Sfarghie - Sfinţii mucenici Chiric şi Iulita; Sfântul Vladimir,
luminătorul Rusiei
În cetatea Iconiei, din ţara Licaoniei, era o femeie tânără, de neam bun, anume Iu-
lita (†304), care era din seminţia împăraţilor Romei şi era creştină. Aceasta, după
ce l-a născut pe fiul ei Chiric, a rămas văduvă. Şi fiind prigoniţi creştinii în zilele
lui Diocleţian (284-305), a fugit împreună cu fiul ei în Seleucia şi de acolo în Tars,
cetatea Ciliciei, şi vieţuia între cei săraci.
Fiind pârâtă de păgâni dregătorului Alexandru că este creştină, au fost aduşi la ju-
decată ea şi fiul ei care avea atunci trei ani.
Văzând curajul mărturisirii ei, dregătorul a poruncit să fie bătută cumplit. Și chi-
nuită fiind, pruncul plângea şi se trăgea din mâinile celor ce-l ţineau. Atunci dre-
gătorul l-a luat pe Chiric la el în braţe, dar copilul l-a zgâriat pe faţă, nelăsându-se
mângâiat de el. Pentru aceasta, l-a aruncat jos şi astfel şi-a dat sufletul în mâinile
Domnului. Iar mamei sale, Iulita, după ce a fost cumplit chinuită, i s-a tăiat capul.
***
Astăzi, Biserica Ortodoxă îl pomeneşte şi pe Sfântul Vladimir, luminătorul Ru-
siei. S-a născut în jurul anului 958 şi a trecut la cele veşnice în ziua de 15 iulie
1015, în localitatea Berestovo, aflată în apropierea Kievului.
Vladimir cel mare s-a botezat în cetatea Cherson, primind numele Vasile, în cin-
stea viitorului său cumnat. După oficierea cununiei, Vladimir şi soţia sa, Ana, s-au

37. întors în Kiev şi de îndată cneazul a ordonat distrugerea statuilor păgâne şi con-
struirea de biserici creştine.

38. Calendar Ortodox - Sfinţii mucenici Chiric şi Iulita; Sfântul Vladimir,
luminătorul Rusiei
Sfinții mucenici Chiric și Iulita (†304) erau originari din Licaonia (Asia Mică),
Sfânta Iulita fiind mama Sfântului Chiric, în vârstă de 3 ani.
În timpul persecuției pornite împotriva creștinilor de împăratul Dioclețian (286 -
305), Sfânta Iulita și-a luat copilul și a fugit în Seleucia (sudul Asiei Mici), apoi în
Tarsul Ciliciei (localitate în Asia Mică, la 16 km în interior spre coasta de sud a
Turciei de astăzi) pentru a scăpa de chinurile la care erau supuși creștinii.
În Tarsul Ciliciei a fost prinsă și adusă spre judecată înaintea guvernatorului
Alexandru care a supus-o supliciilor în speranța că se va lepăda de credința
ortodoxă. În timp ce sfânta era biciuită cu vine de bou, Sfântul Chiric, aflat în
brațele guvernatorului păgân Alexandru, a început să plângă, fapt pentru care
păgânul l-a ucis lovindu-l de treptele scaunului de judecată.
În cele din urmă, îndurând numeroase chinuri, Sfânta Iulita a trecut la Domnul pri-
mind moarte martitrică prin decapitare. Trupurile celor doi sfinți au fost îngropate
cu cinste de unii creștini din cetate.
***

39. Sfântul Vladimir, luminătorul Rusiei (980-1015) a fost fiul principelui Sviatoslav
al Rusiei, fiind un păgân devotat în primii ani ai vieții sale.
În anul 988, Vladimir s-a căsătorit cu prințesa Anei, sora împăraților Vasile al II-
lea și Constantin. Întors la Kiev, în același an, 988, principele Vladimir a dat po-
runcă să se boteze tot poporul rus, ceremonie care a avut loc în fluviul Nipru.
Sfântul Vladimir s-a schimbat complet după botez. El a distrus toate statuile pă-
gâne și le-a înlocuit cu biserici.
Pentru că de numele lui se leagă încreștinarea oficială a poporului rus, Biserica îl
numără în rândul sfinților drept cuviosul Vladimir, luminătorul Rusiei, cinstindu-l
în 15 iulie.
Biserica Rusiei l-a canonizat încă din a doua jumătate a secolului al XIII-lea, cu
data de prăznuire locală în 28 iulie.

40. Sfântul Nicolae Velimirovici – Proloagele de la Ohrida - Pomenirea Sfinţilor
mucenici Iulita şi fiul ei, Chiric
Iulita s-a născut nobilă. Ea a rămas văduvă de foarte tânără, pe când fiul ei Chiric
de abia se născuse. Ea a locuit la Iconium, din cetatea Lycaoniei, dăruită fiind trup
şi suflet credinţei creştine.
Ea şi-a botezat fiul imediat după naşterea lui, iar de la vârsta de trei ani a început să
îl înveţe mai cu de-amănuntul tainele credinţei. Ea 1-a învăţat pe fiul ei să se roage
înaintea lui Dumnezeu, la măsura la care îi este cu putinţă pruncului.
Când Diocleţian a declanşat persecuţiile împotriva creştinilor, a început să curgă
mult sânge şi în oraşul Iconium. Atunci, de spaima păgânilor, Iulita şi-a luat fiul şi
s-a ascuns în cetatea Seleuciei. Dar nici acolo nu era mai bine de creştini.
Iulita a fost arestată şi adusă înaintea judecătorului sub acuza că este creştină. Cum
Iulita şi-a mărturisit curajos credinţa în Mântuitorul Iisus Hristos Dumnezeu, jude-
cătorul, ca să o facă să se teamă şi să slăbească, 1-a luat pe fiul ei Chiric pe genun-
chi, mîngâindu-1 cu cuvinte dulci.
Dar copilul a strigat: «Eu sunt creştin şi vreau cu mama mea!" Zicând acestea,
copilul a început să-1 lovească şi să-1 zgârie pe judecător. Masca judecătorului a
căzut pe dată şi fiară fiind, a izbit copilul la pământ şi 1-a lovit cu piciorul. Chiric

41. s-a rostogolit în jos pe treptele de piatră şi şi-a dat sufletul lui nevinovat în mâinile
Domnului.
Iulita a văzut uciderea fiului ei şi a mulţumit lui Dumnezeu că i-a găsit fiul vrednic
de cununa muceniciei.
După schingiuiri cumplite, Iulitei i s-a tăiat capul, la anul 304.
Chiar şi astăzi moaştele Sfinţilor mucenici Chiric şi Iulita sunt fâcătoare de minuni.
Parte din sfintele lor moaşte se află la Ohrida, în Biserica Sfintei Născătoare de
Dumnezeu, Vindecătoarea.

42. Cântare de laudă la Sfinţii mucenici Chiric şi Iulita
Nelegiuirea idolatră în lume-mpărăţind,
Mulţimi de creştini a ucis, părinţi şi copii,
Pe Chiric şi pe Iulita.
Aceştia doi mucenici au fost dintre mii,
Doi nevinovaţi, doi mărturisitori vii
Ai Cuvântului întrupat.
Adevărul între bogăţii
E cea mai preţioasă comoară.
Maica pentru sine nu a plâns,
Nici pentru al ei fiu.
Ea nu şi-a plâns tinereţea, nici bogăţia,
Nici puterea,
Ea lui Hristos I-a urmat,
Fără să privească înapoi.
Cei care cunosc adevărul şi
sunt întru el înnoiţi
De adevăr sunt conduşi

43. Pe calea libertăţii şi păcii.
Fericita Iulita a cunoscut adevărul
Când cu Crucea s-a botezat şi
s-a luminat cu credinţa.
De pacea lui Dumnezeu plină
şi de adevărata libertate,
Ea pe fiul ei ucis văzând,
nu a tremurat
Şi nu i-a fost frică.
Fără plânset, nici teamă,
ea capul sub sabie şi-a pus
Şi pe Adevăr L-a proslăvit
Prin mucenicească moarte.

44. Mitropolitul Augustin de Florina - Predică la pomenirea Sfinţilor mucenici
Chiric şi Iulita - Deasupra tuturor iubirilor, iubirea lui Hristos
Iubiţii mei, una dintre cele mai mari iubiri este iubirea de mamă,este iubirea mamei
pentru copil, este atât de necesară încât o întâlnim şi la animale. Cât de mult îşi
iubeşte oiţa mieluşelul, cât de mult îşi iubeşte vaca viţelul şi cât de mult îşi iubesc
păsările puişorii lor.
Istoria animalelor aminteşte multe exemple emoţionante: o barză care şi-a văzut
cuibul arzând s-a năpustit în flăcări ca să-şi salveze puişorii; vulturul care-şi con-
struieşte cuibul pe stânci înalte nu lasă pe nimeni să se apropie de el.
Această iubire care există la animale este un instinct de acea toate animalele
acţionează în acelaşi fel, animalele nu se schimbă, nu vei întâlni animale care să
aibă alte instincte, înclinaţii sau dorinţe. Cu omul nu se întâmplă la fel, iubirea
omului, a mamei faţă de copil poate să se micşoreze sau să lipsească.
Există mame care nu concep în nici un fel să-şi omoare pruncii, însă există şi altele
care nu lasă să se nască nici un copil şi imediat ce aud primele tresăltări ale copi-
lului în pântecele lor aleargă la clinici şi dezrădăcinează pe cele dinlăuntrul lor,
floarea care a început să răsară.
Dar nu există doar mamele lipsite de afecţiune, există şi copii lipsiţi de sentimente,
copii care nu îşi respectă părinţii, copii care îşi înjură părinţii, copii care pleacă în

45. ţări străine şi-şi fac averi mari, mănâncă şi se distrează şi nu arată nici o afecţiune
şi nici un interes pentru nefericiţii părinţi pe care i-au lăsat în patrie.
Dar există şi alte cazuri, iubirea copiilor pentru copii ia o altă formă, devine o iubi-
re exagerat de sentimentală care îi orbeşte pe părinţi şi transformă pe copii în idoli.
Şi această iubire este ca un soare fierbinte care arde florile şi nu le lasă să se
dezvolte.
Se spune despre maimuţă că pe motiv că-şi iubeşte aşa de mult puii, îi strânge aşa
de mult în braţe încât îi sufocă, aşa fac şi mulţi părinţi, prin iubirea lor exagerată îşi
sufocă copii, niciodată nu-i ceartă, niciodată nu le retează hatârurile.
Aşadar mamele să aibă iubire faţă de copii lor, dar iubirea trebuie să fie cu măsură
şi cumpătată şi înainte de toate, lângă această iubire a copiilor şi a soţilor să aibă
iubire pentru Hristos. Da, să iubim pe copii, dar această iubire să nu ia forma
idolatriei. A iubi trebuie să fie Hristos şi apoi să vină celelalte persoane, în ordine.
O astfel de iubire armonioasă , iubire creştină care nu are nici lipsuri, nici exagerări
vedem în viaţa Sfântului Chiric şi a Sfintei Iulita care sunt sărbătoriţi pe 15 iulie.
Chiric era un copilaş, mama lui era Iulita. O mamă şi un copil ce se iubeau gingaş.
Rămâne ceasul în care aceştia doi, mama şi copilul au arătat că deasupra iubirii
trupeşti, au iubirea lui Hristos. Şi datorită acestei iubiri erau gata să jertfească
orice iubire pământească. Toţi cei care vor să iubească creştineşte să citească Sina-
xarul acestor Sfinţi.
Ne aflăm în anii groaznicului persecutor al creştinilor Diocleţian, o mamă creştină
cu copilul ei a fost nevoită să plece din patria ei, Iconia să treacă munţii şi văile şi
să se ducă într-o altă ţară îndepărtată Seleucia Ciliciei, ca să scape de persecuţie.
Este Iulita, această mamă a imitat-o pe Maica Domnului. Când Irod şi-a ascuţit
săbiile ca să-i ucidă pe toţi copii, PreaSfânta Născătoare de Dumnezeu l-a luat în
braţele ei pe Hristos, s-a dus departe în Egipt şi a rămas acolo până ce a murit Irod.
Acelaşi lucru l-a făcut şi Iulita.
Dar şi acolo unde Iulita se refugiase n-a întârziat să ajungă persecuţia. A fost denu-
nţată ca creştină şi arestată. Situaţia ei era dificilă, Chiric era mic şi avea nevoie de
îngrijirea ei. Dacă ea era întemniţată şi omorâtă cine avea să îngrijească de micuţul
Chiric, ce trebuia să facă? În ea se luptau două sentimente: pe de o parte iubirea
faţă de copil, pe de altă parte iubirea faţă de Hristos. Dacă învingea prima, Iulita ar

46. fi devenit trădătoare a lui Hristos, dacă învingea a doua Iulita ar fi devenit muce-
niţă şi copilul ei ar fi rămas pe de o parte orfan, dar ar fi fost sub ocrotirea lui
Dumnezeu.
Iulita şi-a amintit de cuvintele lui Hristos care zice: “Cine iubeşte pe ai săi mai
mult decât pe Mine, nu este vrednic de dragostea Mea.” Hristos vrea să-L iubim
mai mult decât pe toţi şi dacă nevoia o cere să jertfim orice iubire pământească
pentru El.
Cu siguranţă Iulita şi-a făcut rugăciunea şi a luat marea hotărâre să le sacrifice
toate pentru Hristos. Şi Chiric, ce-i cu el? Hristos se îngrijeşte şi nu-I lasă flămânzi
pe puii de corb şi-L va lăsa flămând pe copilul unei muceniţe? Îl va ocroti mai bine
decât ar face-o ea însăşi.
Iulita este dusă înaintea tiranului ca să se apere, împreună cu ea este şi Chiric.
Tiranul îl desparte pe copil de mamă şi cu cuvinte dulci încearcă să-l atragă de
partea lui, dar micul Chiric nu râdea la mângâierile tiranului şi începu să-şi facă
rugăciunea şi să ceară ajutor de la Hristos. La un moment dat, Chiric a vrut să
plece de la tiran şi să se ducă la mama lui, deoarece acela nu l-a lăsat i-a dat un
picior puternic şi a strigat: Eu pe Hristos îl iubesc!
Vă întreb cine a dat curajul şi puterea aceasta, acestui prunc, ca înaintea soldaţilor,
înaintea tiranului, înaintea armelor să nu se teamă şi să-L mărturisească pe Hristos?
Cine altul decât Hristos ? Nu este El care a zis: “ Chiar dacă voi cei mari veţi tăcea,
Eu din gurile pruncilor voi face să iasă cântări închinate lui Dumnezeu.” Hristos
deci a dat putere micuţului Chiric să-L mărturisească.
Tiranul auzindu-l pe micuţul Chiric predicându-l pe Hristos s-a mâniat, şi-a ieşit
din minţi, l-a apucat de picior, l-a învârtit în aer, l-a aruncat pe treptele de marmură
ale curţii tribunalului, iar capul micuţului s-a lovit şi Chiric a rămas mort.
Ce am spus mort? Trupul mort, dar sufletul micuţului mai uşor decât aripile înge-
rilor a zburat la ceruri şi acolo aştepta să vină şi mama lui. Nu a trecut mult timp şi
a venit şi mama lui.
Sfânta Iulita a fost chinuită mult, dar a rămas până la sfârşit statornică. La sfârşit
sabia unui soldat a fulgerat şi i-a tăiat capul Iulitei.
De acum Iulita, muceniţa lui Hristos s-a dus şi s-a întâlnit cu fiul ei mucenic
Chiric.

47. Creştinii mei, auzind de această mucenicie nu vă emoţionaţi? O mamă şi un copil
mai presus de toate au pus iubirea lui Hristos şi au jertfit toate, chiar cu propria
viaţă. Unde există astăzi astfel de mame şi astfel de copii ? Astăzi se întâmplă
exact contrariul. Pentru copil mama de mii de ori calcă Evanghelia şi se leapădă de
Hristos, copii au devenit idoli şi Hristos nu valorează nimic. De acea va fi şi
pedepsită această generaţie deoarece îl iubeşte pe Hristos mai puţin decât orice.
Pe 15 iulie 1973 în ziua pomenirii Sfinţilor mucenici Chiric şi Iulita, într-un sat din
zona noastră Valori s-a sfinţit cu ajutorul lui Dumnezeu o nouă Biserică, biserica
satului în numele acestor doi sfinţi.
Fie ca prin mijlocirile lor, Domnul să lumineze toate sufletele, să cunoască şi să
simtă ce mare lucru este iubirea faţă de Hristos.
Cu rugăciunile Sfinţilor mucenici Chiric şi Iulita şi ale părintelui nostru Augustin,
Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru luminează-ne, miluieşte-ne şi ne mân-
tuieşte pe noi. Amin.

48. Sfinţii mucenici Chiric şi Iulita, cei ce s-au adus ca jertfă bine primită
Sfinţii mucenici Chiric şi Iulita, cei ce s-au adus ca jertfă bine primită Celui Ce
binecuvântează pe toţi cu legătura iubirii spre dobândirea comorii mântuirii, stând
înaintea tronului Celui Preaînalt să aducă şi pentru noi mijlocirea lor spre izbăvirea
din cursele vrăjmaşilor.
Sfinţilor Chiric şi Iulita, cei ce v-aţi arătat icoană luminată a frumuseţii lui Hristos,
cu rugăciunile voastre ajutaţi-ne nouă a ne păzi de toată ispita.
Tropar:
Glasul poruncii lui Hristos auzindu-l fericită Iulita,
ai urmat calea pribegiei,
Dar Cuvântul voind a-ţi da cununa muceniciei,
te-a arătat vas cinstit al curăţiei,
Pruncul tău s-a arătat întru Hristos mai înţelept
decât ighemonul cel necredincios
Şi împreună cu fiul tău luând cununile cereşti
vă rugaţi pentru tot sufletul neputincios.
Condac:
Din tine, Sfântă Iulita,

49. a răsărit mlădiţă prea sfântă,
Sfântul Chiric, cel ce fără teamă
a dat mărturia nepătrunsă,
O, adâncul judecăţilor Tale Hristoase,
că din gura pruncilor primeşti mărturisirea,
Şi ruşinezi pe cei tirani, care întunecaţi de necredinţă,
nu află mântuirea.
Icos:
Nu plânge maica mea,
căci Hristos ne va duce în cămara împărătească,
De unde a fugit tot plânsul şi
unde îngerii saltă plini de mireasmă cerească,
Cel ce ne-a chemat la mărturisire,
ne va da şi slavă negrăită,
Deci, pentru Acesta să ne nevoim
a lua cununa cea gătită.
Bucuraţi-vă, stele mărturisitoare ale Treimii,
Braţe ale mărturisirii înţelepte a Luminii,
Mlădiţe din via cea roditoare a Vieţii,
Îndreptători ai tuturor pe calea dreptăţii,
Ruşinarea vrăjmaşilor celor mulţi,
Petrecere împreună cu cei Sfinţi,
Vase împodobite cu frumuseţea Cuvântului,
Vistierii neîmpuţinate ale darurilor Duhului,
Mărturisitori neclătinaţi pe piatra credinţei,
Pomi cereşti plini de roua umilinţei.

50. Sfinţii mucenici Chiric şi Iulita – Sfinte moaşte
Moaştele Sfântului mucenic Chiric se află la Mănăstirea Dionisiu, Athos.

51. Urna reliquiario dei santi Quirico e Julitta a Wavre in Belgio

52. Nicolae Pintilie - Sfântul Chiric, un copil care a ales pe Hristos
Copilăria este, pentru majoritatea dintre noi, vremea în care bucuria şi lipsa grijilor
sunt definitorii. „Copilăria este locul unde Dumnezeu poate fi substituit c-un
simplu surâs”, spunea un gânditor francez. O afirmaţie valabilă, pentru că
Mântuitorul Iisus Hristos s-a născut ca om din Fecioara Maria, în ieslea
Betleemului. Rezonanţa sufletelor pure face ca vremea copilăriei să fie momentul
în care credinţa să nu fie învăţată empiric, ci să fie din relaţia de care noi, adulţii nu
mai beneficiem – de la Prunc, la prunc.
O astfel de relaţie cu Dumnezeu a avut şi pruncul Chiric, pomenit de Sinaxarul
Bisericii în ziua de 15 iulie. Printre cei mai tineri sfinţi martiri ai bisericii, Chiric,
alături de mama sa, Iulita au trăit în secolul al IV-lea, în Licaonia, în Asia Mică.
În vremea împăratului Diocleţian, persecuţia creştinilor a ajuns şi în acestă parte a
Imperiului Roman. Pârâtă că este creştină, Sfânta Iulita a fost arestată cu tot cu fiul
ei, care avea doar trei ani. La judecată i s-a făcut milă guvernatorului de pruncul
aflat în braţele mamei. A trimis soldaţii să îl aducă şi primindu-l, l-a mângâiat pe
creştet.
La doar trei ani, Chiric i-a spus guvernatorului păgân: „Sunt creştin! Lasă-mă să
mă duc la mama mea!”

53. Atunci ighemonul, umplându-se de mânie, a aruncat jos pe prunc, izbindu-l cu
piciorul în coaste. Iar pruncul, căzând pe treptele de piatră şi lovindu-se cu capul
de colţurile cele ascuţite ale treptelor, s-a zdrobit şi a umplut tot locul acela de
sânge. Astfel, Sfântul Chiric şi-a dat sufletul cel sfânt şi fără de prihană în mâinile
lui Dumnezeu, încununându-se cu mucenicia, aşa cum pomeneşte sinaxarul
Bisericii.
În urma acestor fapte, şi mama sa, Iulita, a mărturisit până la capăt credinţa
creştină, fiind martirizată prin tăierea capului.
Creştinii au îngropat cinstitele moaşte ale Sfinţilor mucenici Chiric şi Iulita,
povestind şi lăsând în scris pătimirea lor. De ce? Pentru ca şi noi, cei de astăzi, care
ne bucurăm de libertatea credinţei, să ne responsabilizăm în privinţa educaţiei
religioase a copiilor noştri.

54. Creştinii ortodocşi îi cinstesc astăzi pe Sfinţii mucenici Iulita şi Chirică, mamă
şi fiu
În lăcaşurile sfinte au fost oficiate slujbe, iar enoriaşii au dat porumb de pomană.
În popor sărbătoarea mai poartă denumirea de „Chirică şchiopul”.
Se spune că în această zi femeile nu lucrează absolut nimic, nu scot nici gunoiul
din casă, pentru că e o zi cu primejdie, rea de boală şi de pagubă, mai ales pentru
vite.
Cărţile sfinte amintesc despre Iulita că era o femeie tânără din cetatea Iconiei.
Fiind prigonită pentru credinţa sa în Dumnezeu, aceasta a fost omorâtă în chinuri
împreună cu pruncul său Chiric, de numai trei anişori, care era şi şchiop.
Trupurile lor au fost îngropate de nişte slujitori, iar când acestea au fost
dezgropate, în vremea împăratului Constantin, erau întregi, neputrezite şi pline de
mireasmă.
În popor se spune că „Chirică şchiopul” îi ologeşte pe cei ce nu-l serbează.
De asemenea, în această zi nu se lucrează, nu se dă nimic din casă şi nu se scoate
gunoiul afară.

55. Unii credincioşi împrăştie prin curte boabe de porumb, ca să fie cu spor în familie
şi să nu moară găinile din gospodărie.
Tradiţia populară mai spune că toţi cei care vor fi bătuţi în această zi, vor lua bătaie
tot anul.

56. Pr. Silviu Cluci - Odoarele Mănăstirii Pantocrator
Schevofilachionul şi iconofilachionul Pantocratorului se află în turnul cel mare al
mănăstirii.
***
O mare binecuvântare pentru mănăstire o constituie partea din hitonul necusut al
Domnului, ce se păstrează aici.
De asemenea aici se păstrează capetele sau părţi din capetele Sfinţilor: Ioanichie
din Olimpul Bitiniei (părintele duhovnicesc al Sfântului Eftimie cel nou), Ioan cel
milostiv, Teodor Stratilat, Cosma şi Damian.
Se mai păstrează aici părţi din moaştele:
 Sfântului apostol Andrei,
 ale Sfântului Trifon,
 ale Sfintei Fotini Samarineanca,
 ale Sfinţilor: Chiric şi Iulita,
 Anastasia izbăvitoarea de otravă,
 Parascheva muceniţa,

57.  Ermolae,
 Pantelimon,
 Evstatie,
 Constantin şi Elena,
 Nichifor,
 Modest,
 întâiului mucenic Ştefan,
 Atanasie patriarhul Constantinopolului şi
 Teofil izvorâtorul de mir.
În schevofilachionul mănăstirii se păstrează o mică bucată dintr-o aspidă de aramă
cu diferite reprezentări, care, potrivit tradiţiei, a aparţinut Sfântului Mercurie,
precum şi veşminte de mătase persană cu mărgăritare (în jur de 1480).

58. Pr. Silviu Cluci - Odoarele Mănăstirii Simonos Petras
Asemeni tuturor mănăstirilor din Sfântul Munte, Mănăstirea Simonos Petras păs-
trează părți din moaștele mai multor sfinți. Cel mai de preț odor este mâna stângă a
Sfintei Maria Magdalena.
Aici se păstrează o parte din lemnul Sfintei Cruci, precum și părți din moaștele mai
multor sfinți:
 ale cuviosului Simeon Stâlpnicul,
 prorocului Naum,
 Sfântului Ioan Botezătorul,
 cuvioasei mucenițe Eudoxia,
 Sfântului mare mucenic Pantelimon,
 mucenicului Trifon,
 marii mucenițe Paraschevi Romana,
 capul Sfântului Pavel mărturisitorul,
 piciorul Sfântului mucenic Serghie,
 capul Sfântului Modest, patriarhul Ierusalimului,
 piciorușul pruncului mucenic Chiric,

59.  mâna strângă a Sfintei Maria Magdalena,
 mâna dreaptă a marii mucenițe Varvara,
 bucățică din moaștele Sfintei Ana, mama Maicii Domnului
În katholikon se află o icoană a Maicii Domnului făcătoare de minuni despre care
se spune că a venit singură de la Mănăstirea Vatoped.
În tezaurul Mănăstirii Simonos Petras se păstrează două Sfinte uși din perioada
1370-1390, iar dintre icoane, deosebit de importante sunt icoana Maicii Domnului
„Nădejdea celor deznădăjduiți” (sfârșitul secolului al XV-lea),
Icoana Sfintei Ecaterina (a doua jumătate a secolului al XV-lea).
Din cauza repe-tatelor incendii, mănăstirea este lipsită de alte obiecte de valoare.

60. Icoane
Frescă din biserica Mănăstirii Sfântului Patapie, Loutraki

61. Frescă din biserica Mănăstirii Sfântului Patapie, Loutraki

62. Frescă - Catedrala Mitropolitană din Tesalonic, Grecia

76. Fresca din biserica Sfântului Dionisie din Zakynthos, Grecia

92. Bucuraţi-vă, Sfinţilor mucenici Iulita şi Chiric!